Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 118/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 118
Ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în ședința publică de la 22 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 62 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 62 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.174 alin.1 a Cod Penal fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 04.04.1949 în comuna, județul O, cetățean român, studii 8 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, cu domiciliul în localitatea Pitești, bd.-, -9,.B,.4, jud.A, fără antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C,CNP - la 10 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pe Cod Penal durată de 1 an.
În baza art.71 alin.1 - 3.au Cod Penal fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pe Cod Penal durata detenției.
În baza art.88 alin.1 s Cod Penal-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive cu începere din data de 19 aprilie 2007.
În baza art.350 alin.1 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A fost respinsă cererea formulată de procuror cu ocazia dezbaterii din 10.06.2008 de schimbare a încadrării juridice ca nefondată.
S-a admis în parte acțiunea părții civile domiciliată în Pitești- - 1 scara B.2 județul A și obligă inculpatul la plata sumelor de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale și 11.407,2 lei, despăgubiri pentru daune materiale către această parte.
A fost admisă acțiunea părții civile Spitalul Județean de Urgență S, jud.O și obligă inculpatul la plata sumei de 482,433 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale către această parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului O, precum și la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, cu nr.305/P/2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea faptelor penale prevăzute de art. 1898 alin. 1 cp și art. 174 cp cu aplicarea art. 33 lit. a cp.
În actul de sesizare a instanței s-a arătat că în data de 17 aprilie 2007, victima, după un incident cu inculpatul în legătură cu o suprafață de teren,după amiaza aceea s-a deplasat din nou pe jos la acest teren. S-a mai menționat că inculpatul, cu acest prilej a legat victima cu o fașă textilă iar cu un arac a lovit-o peste tot corpul după care a târât-o în curtea sa, continuând s-o lovească. Incidentul a determinat sosirea unor martori ce se aflau în apropiere iar acest lucru a dus până la urmă la încetarea actelor de agresiune la adresa victimei care, ca urmare a leziunilor și traumatismelor suferite, a decedat la Spitalul jud.
Tribunalului Olt ca primă instanță a procedat la cercetarea judecătorească a faptelor sesizate prin ascultarea inculpatului, a părții vătămate, fiica victimei, a martorilor și prin administrarea probei cu înscrisuri în coroborare cu dosarul de urmărire penală.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut situația de fapt în sensul că victima ce avea un handicap locomotor ce îi permitea deplasarea doar cu ajutorul unor cârje, era vecin cu inculpatul ce locuia la o distanță de circa 200 de metri peste drum de locuința victimei în comuna județul
Între victimă și inculpat se constată că erau relații tensionate în legătură cu posesia unei suprafețe de teren ce se învecinează pe una din laturi cu terenul cu destinație de curte a inculpatului. În dimineața zilei de 17 aprilie 2007 victima împreună cu soția sa, martora au mers la acest teren pentru efectuarea unor lucrări agricole în vederea culturilor de primăvară iar cu această ocazie s-a mai reținut că soția victimei a avut un incident cu inculpatul având drept cauză imediată faptul că inculpatul a lăsat libere niște gâște și un câine în condițiile în care suprafața menționată nu era îngrădită cu gard. După masă, în jurul ori 14,30, s- mai constatat că victima s-a deplasat din nou pe jos la acest teren, urmând ca acolo mai târziu să sosească și soția acesteia, martora.
Constatând din nou că păsările inculpatului au pătruns pe terenul său, victima a început să arunce cu bulgări de pământ spre a le goni.Fiind alertat de gălăgia produsă de păsări inculpatul a sosit la fața locului și observând că victima se deplasează către poarta de la curtea sa, asigurat- În continuare inculpatul a văzut că victima forțează această poartă și chiar că a pătruns câțiva metri în curte pentru a goni păsările.
Între victimă și inculpat a avut loc apoi un incident cu proferarea reciprocă de injurii și amenințări cu ocazia căruia după ce acesta din urmă a fost lovit de victimă peste antebrațul drept cu una din cârjele sale metalice.În continuare inculpatul a fost deposedat de cârje iar în timp ce inculpatul trăgea de una din acestea, victima a reușit să scoată un cuțit din buzunarul pantalonilor cu care în cădere a încercat să lovească pe inculpat.
Fiind deposedat și de acest obiect de către inculpat, acesta i-a aplicat victimei mai multe lovituri peste brațe și peste corp cu una din cârje iar pentru a împiedica pe acesta să se deplaseze, a opune rezistență și a-l putea lovi în continuare, l-a legat peste corp și peste brațe cu frânghie de un dispozitiv de tăiat lemne după ce l-a târât lângă acesta. În această situație inculpatul a lovit în continuare de sus în jos victima ce se afla la pământ cu un băț cu grosimea de circa 5 centimetri.
Întrucât soția victimei a solicitat ajutor iar cererea a fost transmisă printr-o femeie mai multor martori aflați la barul de lângă locuința inculpatului care la rândul lor au auzit strigăte, în apropierea locului faptei au sosit aceștia care au pretins inculpatului să înceteze agresiunea.
Între aceștia s-au aflat, G și, cu mențiunea pentru acesta din urmă, că a încercat chiar să sară gardul pentru face pe inculpat să înceteze agresiunea, însă, a fost amenințat de acesta că va fi agresat la rândul său dacă va face acest lucru.
În acest moment s-a reținut că inculpatul a încetat actele violente iar după scurt timp au sosit organele de poliție iar victima fost transportată la Spitalul Jud. S unde în cursul nopții de 17/ 18 aprilie 2007 a decedat.
În baza celor menționate mai sus și a constatărilor si concluziilor raportului medico-legal de autopsie cu nr. 110/A/ 27 iulie 2007 întocmit de Serviciul jud. de medicină legală O, s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism cu echimoze și hematoame multiple musculare și fracturii de stern cu hematom mediastinal anterior. Ca mecanism de producere a traumatismelor și leziunilor s-a reținut lovirea repetată cu corpuri dure ce au legătură de cauzalitate cu moartea victimei. În ce privește victima, s-a reținut că aceasta prezenta o alcoolemie de 0,20 gr. %0.
Ca probe cu caracter concludent în sensul situației de fapt de mai sus s-au reținut cele ce rezultă din declarația de inculpat care recunoaște comiterea faptei de omor, dar circumstanțiat, conform celor arătate în coroborare cu cele din declarațiile martorilor menționați mai sus ca și cu raportul medico - legal, respectiv cu proba cu înscrisuri privind actele de transfer a proprietății terenului aflate la dosarul de urmărire penală.
Argumentul invocat de către inculpat prin apărător, în sensul că declarațiile de martori sânt subiective, în mod special aceea a lui este nefondat întrucât probele menționate anterior în ansamblul lor denotă activitatea infracțională a inculpatului în sensul menționat anterior.
În raport de situația de fapt menționată s-a constatat că actele materiale săvârșite de inculpat pentru imobilizarea victimei țin de pregătirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. 1 cp. la criteriul formal cât și la cel obiectiv s-a constată că actele materiale ale inculpatului vizând imobilizarea victimei se încadrează între actele pregătitoare ale acțiunii de a ucide, desemnată de verbum regens.
În concret, acest act de pregătire periclitează indirect viața victimei, nu poate genera prin el însuși rezultatul(decesul) iar în timp acesta poate fi diferențiat de actele de executare propriu-zise. Spre a înfrânge opoziția victimei care avea tendința de a se deplasa și pentru a putea lovi, inculpatul a luat măsuri de legare a victimei cu o frânghie de un dispozitiv de tăiere a lemnelor după care continuat să îi aplice lovituri de sus în jos cu intensitate mare ce au produs leziunile traumatice letale menționate.
Chiar dacă inculpatul a susținut că imobilizarea victimei avut loc după ce agresiunea s-a terminat afirmația este lipsită de temei întrucât nu numai că nu este confirmată de martorii oculari (,G ), dar prima martoră arată că lovirea victimei a avut loc în mod deosebit după ce a fost legată, iar ceilalți că în tot timpul cât au observat incidentul și victima era agresată, nu a avut loc vreo astfel de operațiune de imobilizare a victimei.
În plus, chiar inculpatul declară că legarea victimei nu a fost făcută decât în vederea prezentării sale organelor de poliție ca persoană care i-a violat proprietate deci nu cu intenția de lipsi de libertate pe victimă. Examenul obiectiv al actelor materiale menționate denotă însă caracterul lor de pregătire a acțiunii de ucidere iar pe plan subiectiv că intenția inculpatului a fost în acest sens.
Mai mult, concluzia este consolidată și de faptul că imobilizarea victimei prin legare, după consumarea agresiunii, nici nu mai era necesară, atâta timp cât a fost supusă la lovituri brutale care, oricum nu îi mai permiteau vreo rezistență și care în scurt timp au condus la deces.
În condițiile și pentru motivele menționate anterior s-a constatat că situația de fapt nu a denotat probe cu caracter concludent în ce privește prefigurarea faptei de lipsire de libertate și că actele materiale ale inculpatului pregătesc și realizează efectiv acțiunea de ucidere a victimei. De aceea, în ședința din 18 martie 2008, așa cum s- menționat în încheiere, s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în baza art. 334 cpp, din cele două fapte menționate anterior cu aplicarea art. 33 lit. a cp într-o singură faptă prevăzută de art. 174 alin. 1 cp. Procedura prevăzută de această normă a fost respectată prin punerea în discuție a operațiunii, inclusiv prin ascultarea inculpatului cu luarea unei declarații ca și prin asigurarea dreptului la apărare în acest sens deoarece ulterior cauza a mai suferit amânări.
Pe de altă parte, obligația impusă de art. 6 paragraful 3 lit. de Convenția prin raportare la art. 6 alin.3 cpp, de informare a inculpatului cu privire la cauza și natura acuzației cu ocazia acestei schimbări de încadrare juridică a faptelor a fost realizată prin dispoziția dată de instanță în chiar ședința din 18 martie 2008 prin aducerea la cunoștință faptei de omor în care a avut loc operațiunea și a încadrării juridice a acesteia.
Pentru argumentele menționate în alineatele precedente în aceiași ședință a fost respinsă cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din faptele menționate mai sus în concurs real în formele agravate ale acestora prevăzute de art. 189 alin. 2 și art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i cp, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință.
Referitor la cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de partea vătămată prin apărător în aceiași ședință, a fost respinsă ca nefondată.
În acest sens s-a reținut că partea vătămată solicita ca în ce privește fapta de omor, să se schimbe încadrarea juridică în aceea de omor calificat prevăzută de art.174 alin. 1 rap.la art.175 alin.1lit. i cp, prin susținerea că sânt îndeplinite condițiile pretinse de art. 152 cp referitoare la locul public.
Ca argumente, se rețin cele privind lipsa destinației de loc public pentru cel al comiterii infracțiunii prin raportare la prevederile art. 152 alin. 1 lit. a cp atâta timp cât acesta era în proprietate privată. Nici condițiile prevăzute de art. 152 alin.1 lit. cp nu sânt îndeplinite deoarece pentru același argument nu se pune problema unui alt loc accesibil publicului.
Referitor la aplicarea art. 152 alin.1 lit. c cp se constată că nici în baza acestuia nu s-a putut trage concluzia caracterului de loc public deoarece nu s-a manifestat intenția neechivocă a inculpatului ca fapta sa să fie auzită de două sau mai multe persoane atâta timp cât acesta nu a sesizat prezența martorilor în timpul agresiunii și a încetat-o atunci când i s-a atras atenția.
De asemenea, nici condițiile art. 152 alin.1lit.e cp sub același aspect nu s-au putut constata ca îndeplinite, întrucât probele de mai sus nu dovedesc în timpul comiterii faptei că inculpatul și-a dat seama că ar ajunge la cunoștința publicului. De aceea, în ședința menționată s-a dispus respingerea acestei cererii a părții vătămate, dispoziție care s-a consemnat în aceiași încheiere.
Fapta comisă de inculpat întrunește al elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. 1cp. Sub aspectul laturii obiective, actele materiale ale inculpatului au realizazăt elementul material al acestei infracțiuni.
În concret, prin aplicarea de lovituri de intensitate mare, în zone vitale ale corpului, cu un obiect contondent, de a produce leziuni letale, inculpatul a realizat acțiunea de omor care a produs leziuni traumatice, ce în scurt timp au condus la urmarea materială pretinsă de norma de incriminare - decesul victimei. Sub aspectul laturii subiective se constată în raport de conduita inculpatului în condiții de discernământ probat în primul rând prin raportul de expertiză psihiatrică acesta acționat cu vinovăție sub forma intenției directe. Chiar dacă din acest raport a rezultat că inculpatul are discernământul diminuat în raport de fapta penală, totuși este fără dubiu că aceasta nu numai că a avut posibilitate de a prevedea fapta penală, că a făcut acest lucru în mod efectiv și totodată că a urmărit producerea rezultatului.
În aceste condiții acțiunea penală va fi soluționată prin condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei principale a închisorii ce va fi pronunțată în cauză, s-au reținut criteriile prevăzute de art.72 cp. atât cu caracter real cât și personal.
În baza conduitei procesuale cooperante a inculpatului și pentru că acesta nu are antecedente penale, prin observarea și a restului criteriilor prevăzute de art. 72 cp s-a constată că pronunțarea pedepsei închisorii cu un nivel la chiar minimul special este de natură să asigure scopul și funcțiile acestei sancțiuni.În acest sens s-au avut în vedere și celelalte criterii referitoare la conduita impulsivă a inculpatului dar și la atitudinea violentă a victimei descrisă mai sus.
În favoarea inculpatului nu s- putut constata circumstanța atenuantă provocării prevăzută de art. 73 lit. b cp. Chiar dacă împotriva inculpatului victima comis actele de violență menționate mai sus, acestea sânt urmare vinovăției acestuia care nu a luat măsuri de asigurare a păsărilor deși a fost avertizat, a adresat injurii și amenințări iar fapta penală nu se poate accepta că a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții produsă de victimă ci ca manifestare a personalității sale cu tendințe impulsive având ca mobil răzbunarea.
De asemenea, s-a aplica pedeapsa complementară de interzicere de drepturi prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și b cp. pe termen de 1 an.
În baza art. 71 alin. 1-3 cp s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b cp pe timpul detenției.
Referitor la pedeapsa complementară și cea accesorie s-a constată că în ce privește interzicerea dreptului de a alege nu este aplicabilă ca izvor de drept hotărârea din 30 martie 2004 din cauza HIRST contra Marii Britanii privind faptul că o condamnare penală nu atrage interzicerea acestui drept electoral pentru argumentul că nu există legătură între acesta și fapta penală.
În cauza de față s-a constatat dimpotrivă că acela care căutat și chiar a reușit să suprime viata, nu mai poate avea drept de opțiune asupra modului de alcătuire a corpului legislativ ori în alegea în funcții elective publice. De aceea s- hotărât în sensul de mai sus prin includerea între drepturile interzise cu caracter de pedeapsă complementară și accesorie.
În baza art. 88 alin. 1 cp din durata pedepsei principale s-a dedus timpul arestării preventive.
În baza art.350 alin.1 cpp, s-a menține arestarea preventivă a inculpatului întrucât subzistă condițiile ce au determinat măsura așa cum sânt prevăzute de art. 148 alin.1lit.fcpp. Sub aspectul condiției pericolului concret pentru ordinea publică se reține că acesta este dovedit cu privire la lăsarea în libertate a inculpatului întrucât atâta timp cât condițiile ce au determinat infracțiunea există aceasta în mod cert va comite noi infracțiuni. În plus se reține și reacția celor înclinați spre acte ilicite care prin lipsa acestei măsuri ar primi un imbold negativ dar și a opiniei publice care s-ar simți pusă în pericol.
În ce privește noua cerere a procurorului, de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor în acelea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. 2 cp și omor calificat prevăzut de art.174 alin.1rap.la art.175 alin.1lit.d cp formulată cu ocazia dezbaterilor se constată că aceasta este nefondată. În ce privește fapta de lipsire de libertate argumentele acestei concluzii sânt cele expuse anterior când s-a mai soluționat o cerere cu același obiect de schimbarea încadrării juridice. Referitor la încadrarea juridică solicitată în sensul de a fi omorul calificat prevăzut de art. 174 alin.1 rap. la art. 175 alin. 1lit.d cp s-au avut în vedere ca argumente pentru concluzie, faptul că nu se pune problema pentru victimă de a se fi aflat în neputință de a se apăra.
După cum s-a arătat mai sus, chiar dacă victima se deplasa cu ajutorul unor cârje era o persoană activă care chiar a putut opune rezistență la agresiune ce impus măsuri de înfrângere a acesteia.
În plus, starea creată victimei, care a fost doborâtă la pământ prin actele violente ale inculpatului este creată de chiar conduita inculpatului și nu este preexistentă infracțiunii pentru a avea caracter de circumstanță ce să atragă forma agravată a infracțiunii de omor prevăzută de art. 175 alin.1 lit. d cp. De aceea, s-a dispus respingerea acestei noi cereri de schimbare a încadrării juridice ca nefondată.
În ce privește recomandarea unei măsuri de siguranță prevăzută de art. 113 cpp în privința inculpatului făcută prin raportul de expertiză psihiatrică s-a constatat că deși inculpatul prezintă un diagnostic ce se referă la o afecțiune de tulburare organică de personalitate cognitivă incipientă totuși nu se pot constata îndeplinite cerințele acestei norme penale întrucât nu se poate constata că din această cauză prezintă pericol pentru societate.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sânt dovedite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art.998,999 cod civil pentru admiterea în parte a acțiunii părții civile întrucât prin fapta ilicită inculpatul a determinat cheltuieli de înmormântare și pomenire a victimei care constituie prejudiciul material suferit de aceasta.
În raport de proba cu înscrisuri prezentată, s-a stabilit un nivel al despăgubirilor de 11.407,2 lei, inferior sumei cu care s-a constituit ca parte civilă(15.000 lei).
În privința modului de constituire ca parte civilă al acestei părți vătămate s-a constatat că acest act procesual s-a făcut în condițiile prevăzute de 15 alin.2 cp, încă din cursul urmăririi penale cu privire atât la cheltuielile de înmormântare ale victimei și sub aspectul cheltuielilor cu pomenirea victimei.
De aceea aspectul că în cursul judecății nu s-a invocat acest din urmă temei al despăgubirilor este nesemnificativ întrucât nu reprezintă o manifestare de voință neechivocă de renunțare la despăgubirile privind pomenirile victimei.
În ce privește prejudiciul moral suferit de partea vătămată s-a constatat că acesta este dovedit pe baza unor elemente de fapt și cu caracter personal ce țin de raporturile de rudenie de gr. I dintre victimă și această parte dar și din faptul că aceasta a suportat cheltuielile de înmormântare și de pomenire ce atestă o legătură afectivă între aceștia,legătură care încetat prin actele violente ale inculpatului.
În vederea reparării indirecte a acestui prejudiciu s-a stabilit că suma de 20.000 lei este proporțională cu acesta și că nu este justificată solicitarea unor despăgubiri pentru daune morale la nivelul solicitat - 50.000 lei.
De aceea,acțiunea părții civile a fost soluționată prin stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor civile de despăgubire menționate.
Referitor la acțiunea părții civile Spitalul jud. de urgență s-a constatat că aceasta a dobândit calitate procesuală prin subrogare prin plată în drepturile victimei pentru cheltuielile de spitalizare avansate acesteia cu ocazia internării. În această privință s-a constatat că sânt dovedite condițiile răspunderii delictuale și că nivelul prejudiciului a fost dovedit prin proba cu înscrisuri. De aceea, acțiunea acestei părți civile a fost rezolvată prin obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către această parte civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, inculpatul și partea civilă.
În apelul formulat de parchet, s-a solicitat admiterea apelurilor formulate de parchet și partea civilă și respingerea apelului formulat de inculpat și desființarea sentinței penale atacate, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. d cod penal și art. 189 alin.2 cod penal.
De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, astfel că se impune majorarea pedepse, iar instanța de fond nu a făcut aplicarea dispoz. art. 113 cod penal, deși, în raport cu afecțiunile pe care le prezintă inculpatul, se impune obligarea acestuia la tratament medical până la însănătoșire.
Partea civilă prin apelul său, a solicitat admiterea apelurilor formulate de partea civilă și parchet și respingerea apelului formulat de inculpat arătând că acesta a săvârșit două infracțiuni, respectiv infracțiunea de omor prev. de art. 174, 175 lit. d și i cod penal și art. 189 cod penal și a precizat că victima avea un handicap motor, a fost supusă la suferințe și că încadrarea corectă este cea prev. de art. 175 lit. d și i cod penal, întrucât inculpatul a profitat de starea de neputință a victimei de a se apăra, iar fapta a fost săvârșită în prezența mai multor martori și a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale.
Prin apelul său, inculpat a solicitat admiterea și respingerea apelurilor formulate de partea civilă și parchet, arătând că este corectă încadrarea juridică reținută de instanța de fond, respectiv cea prev. de art. 174 cod penal și că, deși au fost audiați mai mulți martori, nici unul nu a arătat că ar fi auzit strigătele victimei, precizând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 175 lit. i cod penal, întrucât nu a fost săvârșită în public.
De asemenea, pedeapsa este prea mare și a solicitat instanței să rețină în favoarea sa, circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b și art. 74 lit. a și c cod penal, precum și împrejurările că inculpatul este bolnav.
Apelurile formulate de parchet și partea civilă sunt fondate, iar apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În raport cu probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, apreciind că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 alin.1 cod penal, stabilind că inculpatul a lovit în mod repetat victima cu "un arac și a legat-o cu o frânghie" după care a continuat să o lovească, leziunile traumatice cauzate de inculpat, ducând la decesul victimei.
Criticile formulate de parchet în privința greșitei individualizări juridice a faptei, în sensul că se impunea reținerea dispoz. art. 174 alin.1, art. 175 lit. d cod penal precum și a infracțiunii prev. de art. 189 cod penal, sunt nefondate.
Pentru a fi reținută circumstanța agravantă prev. de art. 175 lit. d cod penal, trebuie ca starea de neputință a victimei să nu se datoreze acțiunii inculpatului, actele de natură să aducă victima într-o stare de neputință de a se apăra săvârșite de inculpat, constituind acte de executare ce sunt absorbite în conținutul infracțiunii concurente.
În speță, inculpatul a deposedat victima de cele două cârje cu ajutorul cărora se deplasa, după care a legat victima cu o frânghie, imposibilitatea victimei de a se apăra fiind determinată de acțiunea inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu poate fi reținută și infracțiunea prev. d art. 189 cod penal întrucât, inculpatul a legat victima pentru a înfrânge opoziția acesteia și pentru aol ovi în continuare, acte materiale ce se circumscriu acțiunii de ucidere a victimei.
Curtea apreciază că nu este fondată nici critica formulată de partea civilă în privința reținerii circumstanței agravante prev. de art. 175 lit. i cod penal.
Pentru a fi incidente dispoz. art. 175 lit. i cod penal, trebuie ca fapta să fie săvârșită în condițiile prev. de art. 152 cod penal, respectiv într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil pericolului chiar dacă nu este prezentă nici o persoană sau în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Ori în speță, inculpatul a săvârșit infracțiunea în curtea locuinței sale fără a fi prezente alte persoane.
Curtea constată că nu sunt întemeiate nici apărările formulate de inculpat în sensul reținerii art. 73 lit. b cod penal, întrucât probele administrate în cauză nu confirmă săvârșirea de către victimă a unor acțiuni grave care să cauzeze inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție.
Apelurile formulate de parchet și partea civilă sunt fondate în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului.
Curtea apreciază că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, modul în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare decât cel determinat de minimul special, respectiv o pedeapsă de 12 ani închisoare, va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 cod penal.
În raport cu aceleași criterii de individualizare, va fi aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal, pe o perioadă de 2 ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal, pe durata prev. de art. 71 cod penal.
Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/5908/28 iunie 2007, întocmit de INML " Minovici" potrivit cărora inculpatul prezintă diagnosticul "tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă incipientă pe fond mixt post și vascular, fiind conturate tendințe impulsive antisociale, instanța apreciază că în raport cu dispoz. art. 113 cod penal, se impune obligarea inculpatului la tratament medical și pe perioada executării pedepsei, până la însănătoșire.
În privința laturii civile, instanța de fond a apreciat corect că obligarea inculpatului la plata sumei de 11.4072 lei despăgubiri materiale și 20.000 lei daune morale către partea civilă, este de natură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat părții civile.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod pr.penală, va admite apelurile formulate de parchet și partea civilă, iar în temeiul art. 279 pct. 1 lit. b cod pr.penală va respinge apelul formulat de inculpat ca nefondat, va desființa în parte sentința,în privința laturii penale a cauzei.
În baza art. 174 alin.1 CP, va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b CP, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 CP, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b CP.
În baza art. 383 alin.1 CPP, rap. la art. 350 CPP, se va menține măsura arestării preventive față de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive în continuare la zi și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 113 alin.1 și 3 CP, va fi obligat inculpatul la tratament medical și pe perioada executării pedepsei închisorii, până la însănătoșire.
În baza art. 192 alin.2 CPP, va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, iar în baza art. 193 CPP, va fi obligă apelantul inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 62 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința, în privința laturii penale a cauzei.
În baza art. 174 alin.1 CP,
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b CP, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 CP interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b CP.
În baza art. 383 alin.1 CPP, rap. la art. 350 CPP, menține măsura arestării preventive față de inculpat.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive în continuare la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 113 alin.1 și 3 CP obligă inculpatul la tratament medical și pe perioada executării pedepsei închisorii, până la însănătoșire.
În baza art. 192 alin.2 CPP obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
În baza art. 193 CPP obligă apelantul inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GC.
Gh.
IB/ 14.10.2008.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu
