Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 119/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 119/
Ședința publică din data de 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva sentinței penale nr. 168 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 octombrie 2008 șli au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07 octombrie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 168 din 11.04.2008 a Tribunalului Galația fost condamnat inculpatul, deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 al. 1. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b pen. și art. 74 al. 2. pen. în referire la art. 76 lit. a pen.
În conformitate cu art. 71 al. 1. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 350. pr. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv de la 09.12.2007 la zi.
În baza disp. art. 118 lit. b pen. s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict, de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați.
În baza disp. art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 435/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 al.1.penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în ziua de 8.12.2007, în locuința sa, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, a aplicat victimei - ( concubina sa ), o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, cauzându-i leziuni ce i-au produs moartea.
În faza de cercetare judecătorească s-a procedat la audierea martorilor, .
Inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu se autoincrimina, prevalându-se de art. 70.pr.pen.
Analizând și coroborând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, s-au reținut următoarele:
Inculpatul și victima -, concubini de aproximativ 6 ani, pentru obținerea mijloacelor de subzistență, colectau fier vechi pe care apoi îl valorificau la centrele de achiziție din zonă. Atât inculpatul cât și victima erau consumatori de băuturi alcoolice, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între cei doi izbucneau conflicte verbale și fizice.
La data de 08.12.2007, în jurul orelor 14,00, în vizită la inculpat a venit fiul acestuia dintr-o căsătorie anterioară, însoțit de un nepot de-al inculpatului.
Inculpatul și victima au consumat băuturi alcoolice iar mai târziu, inculpatul l- condus pe fiul său la poartă, ocazie cu care i-a dat și bani de maxi-taxi.
Revenind în casă, între victimă și inculpat s-au iscat discuții legate de faptul că inculpatul cheltuise ultimii bani pe băutură și pentru fiul său. În aceste condiții, inculpatul trimis-o pe victimă să vândă niște vier vechi, lucru pe care aceasta l-a și făcut, din banii obținuți au cumpărat vin și l-au consumat împreună. Inculpatul și victima au început din nou să se certe legat de faptul că inculpatul a dat toți banii fiului său. În aceste împrejurări, victima - a luat de pe masă cuțitul de bucătărie, pe care inculpatul, reușind să i- ia din mână, l-a aruncat din nou pe masă. Victima - s-a așezat pe fotoliul din cameră și a ațipit, iar după vreo 15-20 de minute, s-a ridicat în picioare și luat din nou cuțitul de pe masă. A venit spre inculpat, care era întins în pat, și i-a dat cu cuțitul peste degetele de la mână.
Inculpatul a smuls cuțitul din mâna victimei și a împins-o pe aceasta în fotoliu, a apucat-o de ceafă, a tras- în jos și a înjunghiat-o cu cuțitul în spate, partea. Victima - a rămas căzută într-o parte, în fotoliu și a spus inculpatului că îi este rău. Inculpatul a aruncat peste victimă cu apă dintr-un bidon de plastic de 5 litri, fără ca victima să dea semene că și-ar reveni. În continuare, inculpatul a așezat-o în pat și a turnat peste ea restul de apă din bidon. Realizând că victima a murit, inculpatul a ieșit în curte și a aruncat cuțitul pe acoperișul de la cotețul porcilor. A ieșit în stradă în vederea solicitării cuiva să sune la 112.
După venirea salvării, inculpatul a mers la locuința martorilor și. Martorii au observat că inculpatul era foarte agitat, schimbat în atitudine și pentru că, între timp aflaseră că victima murise, martora l- întrebat pe inculpat ce a făcut. Inculpatul a spus celor doi martori că o trimisese pe victimă cu un sac de fier vechi la centrul de achiziție și că, probabil, i-a intrat un cui sau o sârmă în spate. Martorii nu au crezut spusele inculpatului, iar martora chiar a precizat inculpatului că este imposibil să se fi întâmplat ce susține el.
Ulterior, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar cu ocazia cercetării la fața locului, urmare indicațiilor date de inculpat, s-a procedat la ridicarea cuțitului de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei, de pe acoperișul cotețului cu porci.
Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică rezultă că probele de biologice ridicate de la fața locului sunt de sânge uman și aparțin grupei sangvine 01, iar cuțitul prezintă urme de sânge în cantitate insuficientă stabilirii naturii și grupei sangvine.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei - au rezultat următoarele:
- moartea victimei - a fost violentă;
- ea s- datorat anemiei cutate prin hempragie internă și externă, consecințe ale unei plăgi înțepat-tăiate toracice stângi posterioară, paravertebrale, penetrante, cu plagă înțepată aortică, ce a putut fi produsă prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit;
- la autopsia cadavrului s-au constatat: plagă înțepat-tăiată toracică posterioară, paravertebrală, penetrantă prin spațiul intercostal stâng, cu plagă înțepată aortă descendentă toracică, cu hematom periadventicial-leziune traumatică ce putut fi produsă prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit, la data de 08.12.2007; excoriație pe echimoza prevertebrală lombnară -ce a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp dur la data decesului; plagă contuză epicraniană parietală dreaptă în curs de cicatrizare, cu infiltrat hemoragic epicranian subjacent - ce putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil cu circa 5-7 zile înaintea decesului; cicatrice violaceu-sidefie regiune vertebrală dorso-lombară-posibil produsă după excoriație sau plagă superficială ce a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp dur, cu circa 7-14 zile înaintea decesului;
- plagă înțepat-tăiată toracică posterioară, penetrantă, cu plagă înțepată aortică, a fost de gravitat maximă, determinând decesul victimei prin anemia acută consecutivă hemoragiei interne ( hemotorax stâng masiv ) și externe;
- între plaga înțepat-tăiată penetrantă toracică, cu plaga înțepată aortică și moartea victimei există legătură directă, necondiționată de cauzalitate;
- restul leziunilor nu au intervenit în tanatogeneză;
- după topografia și traiectul plăgii înțepat-tăiate toracice, rezultă că aceasta a putut fi produsă în timp ce victima se afla cu spatele la agresor, direcția de lovire fiind dinapoi-înainte și foarte ușor de la stânga la dreapta;
- în sângele recoltat de la cadavru s-a pus în evidență 1,25 %O alcool;
- sângele victimei aparține grupei sanguine O1, Rh pozitiv;
- cuțitul corp delict prezentat spre examinare are următoarele caracteristici: de textolit transparent maro, cu trei nituri metalice albe, lungime totală de 27 cm, lungime lamă de 15,5 cm, lățime maximă lamei, lângă - 3 cm. vârf ascuțit, cu ambele margini ascuțite pe o lungime de 4 cm. De la vârf, iar apoi până lângă, o singură ascuțită; lama prezintă pe una din fețe, la circa 11 cm de vârf, unde lățimea ei este de 2 cm, o maronie ( ordonanță și rapoarte, file 38-46 dosar )
În concizie, în raport de mijloacele de probă existente în cauză, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.
S-a arătat că situația de fapt, astfel cum fost descrisă mai sus, se circumscrie, ca și încadrare juridică, prevederilor art. 174 al.1 Cod penal.
În favoarea inculpatului, s-a apreciat că se impune fi reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b penal întrucât agresiunea săvârșită de acesta,constând în lovirea victimei cu cuțitul ( o singură dată ), avut loc după ce aceasta îl amenințase cu cuțitul ( prima dată ) și îl lovise cu cuțitul peste mână, în timp ce el se afla întins pe pat ( a doua oară când victima a luat cuțitul de pe masă ), fapte ce au a fost de natură produce în psihicul său, datorită unui pericol potențial, o stare de temere și puternică tulburare.
De asemenea, s-a arătat că se impune a reține și prevederile art. 74 al.2.penal și a le da eficiență conform art. 76 lit. a penal, având în vedere conduita acestuia de după comiterea faptei.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că inculpatul luat victima din fotoliu și a întins- pe pat, a udat- cu apa și, ulterior, indicat organelor de urmărire penală locul unde aruncase cuțitul de care se folosise la comiterea faptei.
La individualizarea pedepsei ce urmează o aplica inculpatului s-a precizat că se vor lua în considerare și celelalte criterii, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 71.penal, va dispune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza disp. art. 350.pr.pen. se va dispune menținerea stării de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 88 penal s-a arătat că se va dispune deducerea, din pedeapsa aplicată, a perioadei reținerii și arestului preventiv, de la 09.12.2007, la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galațiși inculpatul.
Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, ca un prim aspect, a invocat faptul că instanța avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală în situația în care a constatat că în cauză se impunea reținerea circumstanței legale a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Al doilea motiv invocat în scris se referea la faptul că în mod nelegal prima instanță, în raport de probele care au fost administrate în cauză, a reținut circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Oral, reprezentantul Parchetului a precizat că nu va susține motivele scrise de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, arătând că în mod corect, raportat la probele administrate, prima instanță a reținut circumstanța legală a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal. Totodată, cu privire la cel de al doilea motiv, s-a arătat că atât practica judiciară în materie cât și practica recentă a au arătat că dispozițiile art. 334 Cod procedură penală nu se aplică în situația reținerii unei circumstanțe atenuante, chiar agravante.
A mai invocat suplimentar alte două motive de apel, respectiv, s-a arătat ca un prim motiv că hotărârea e nelegală întrucât la momentul reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, instanța, în mod corect, a coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, dar eronat s-a referit la dispozițiile art. 76 lit. a și nu la dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal, așa cum era corect.
Hotărârea a fost criticată și sub aspecte de netemeinicie, arătându-se că instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal. În susținerea acestui motiv s-a arătat că se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor în raport de infracțiunea dedusă judecății și de persoana inculpatului, chiar dacă dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal prevăd că atunci când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea apelului declarat pe baza motivelor suplimentare invocate, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, să se rețină dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal ca efect al circumstanței atenuante a provocării și să se aplice inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de timp după executarea pedepsei principale.
Inculpatul, în apelul său,a criticat hotărârea pronunțată pe motive de netemeinicie, arătându-se că reținând în favoarea inculpatului atât circumstanțe atenuante judecătorești cât și circumstanța atenuantă a provocării, instanța de fond ar fi trebuit să dea deplină aplicabilitate dispozițiilor art. 76 alin. 2 Cod penal și să coboare pedeapsa până la minimul prevăzut de lege.
Apelul Parchetului e fondat având în vedere motivele suplimentare invocate, iar apelul inculpatului e nefondat. Astfel:
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a materialului probator administrat în cauză.
Considerăm, totodată, că prima instanță a realizat și o justă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând prevederile art. 72 Cod penal cu ocazia stabilirii cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsa de 6 ani închisoare, în condițiile reținerii circumstanței atenuante legale a provocării și a circumstanțelor facultative prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal, e corect individualizată raportat la natura infracțiunii, modalitatea concretă de comitere a faptei și urmarea produsă (inculpatul a luat viața unui om).
Însă, apreciem că hotărârea pronunțată e nelegală întrucât la momentul reținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, instanța în mod corect a coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, dar nu a făcut referire, așa cum era corect, la dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal, ci la dispozițiile art. 76 lit. a Cod penal. Considerăm că dispozițiile prevăzute de art. 76 alin. 2 Cod penal au incidență în prezenta cauză, acest articol precizând în mod expres că în situația infracțiunilor de omor, printre altele, în cazul reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa se coboară până la o treime din minimul special, motiv pentru care acest text trebuia aplicat ca efect al reținerii circumstanței atenuante, și nu dispozițiile art. 76 lit. Cod penal. Sub acest aspect apreciem că e întemeiată critica formulată, motiv pentru care se impune admiterea apelului Parchetului, desființarea în parte a sentinței și reținerea disp. art. 76 alin. 2 Cod penal ca efect al circumstanței atenuante a provocării prin înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. a Cod penal.
Totodată, considerăm întemeiată și cea de a doua critică formulată de Parchet, critică ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate referitoare la omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal. Astfel:
Într-adevăr, dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal prevăd că atunci când există circumstanțe atenuante pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată. Numai că, instanța de fond nici măcar nu a motivat de ce nu a reținut pedeapsa complementară, motiv pentru care apreciem că instanța practic a uitat să o aplice, nu că nu ar fi vrut să o aplice sau că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 3 Cod penal. Dacă instanța ar fi vrut să facă acest lucru ar fi invocat dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal.
Considerăm că, raportat la infracțiunea dedusă judecății și la persoana inculpatului se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor.
Față de toate acestea apreciem că se impune admiterea apelului Parchetului sub acest aspect și în rejudecare să se aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Se vor menține totodată celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În ceea ce privește apelul inculpatului, apel ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate. Apreciem că acesta e nefondat întrucât, așa cum am arătat anterior, raportat la natura infracțiunii, modalitatea de comitere a acesteia și urmarea produsă, considerăm că pedeapsa ce a fost stabilită de prima instanță - în condițiile reținerii circumstanței atenuante legale a provocării și a circumstanțelor facultative prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal - e corect individualizată.
Întrucât inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de împrejurarea că și în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, urmează ca în conformitate cu disp. art. 383 alin. 1 și art. 350 Cod procedură penală, să se mențină starea de arest.
Conform art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite pelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 168 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Galați privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 24.09.1968 în G, CNP -, cu domiciliul în G, str. - nr. 8, - 5,. 46,. în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 168 din 11.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 76 lit. a Cod penal și aplică dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința apelată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului.
În baza disp. art. 383 alin. 11Cod procedură penală și art. 350 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 09.12.2007 la zi (07.10.2008).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. -/27.10.2008
Tehnored. /3 ex./13.11.2008
Fond: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache
