Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 12/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 12/A/2009
Ședința secretă și separată de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
Grefier - - Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul, și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 129/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Parte responsabilă civilmente - personal,
- intimat Parte responsabilă civilmente - personal,
- apelant Inculpat - personal, în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales,
- apelant Parte civilă - - personal și asistat de avocat ales, lipsind inculpatul și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală, raportat la starea de minoritate a inculpatului.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătorul inculpatului și avocatul părților civile de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală având în vedere starea de minoritate a inculpaților declară ședința secretă și separată și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
Conform dispozițiilor art. 385 alin. 1 ind. 1 cod pr. penală, a jurisprudenței CEDO cauza Tierce c/a, precum și recomandarea Consiliului Europei - Serviciul de executare, instanța pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de apel. De asemenea instanța de apel pune în vedere inculpatului prevederilor dispozițiilor art. 70 cod pr. penală, respectiv dreptul la "tăcere", precum și aspectul că dacă consimte să fie ascultat, tot ceea ce va declara, va putea fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauzei.
Inculpatul arată că nu dorește să dea declarații în fața instanței de apel și că își rezervă dreptul la tăcere.
Apărătorul inculpatului depune un articol de pe internet prin care martorul audiat în cauză arată că dorește moartea inculpatului și ar trebui să nu se țină cont de declarația acestuia întrucât sunt în relații de dușmănie.
Apărătoarea părții civile depune în probațiune corespondența inculpatului cu mama victimei.
Instanța acordă părților și reprezentantei parchetului să studieze actele depuse iar apărătorul inculpatului ia legătura cu acesta.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. reprezentanta părților civile apelante solicită admiterea apelului introdus de acestea, condamnarea inculpatului pentru omor calificat, aplicarea unei pedepse spre maximul prevăzut de lege cu reținerea agravantei premeditării care rezultă din actele anterioare. Consideră că hotărârea este dată doar pe atitudinea inculpatului și nu există nici o probă că victima a avut raport sexual cu inculpatul. A omorât cu sânge un copil sub impulsul unei revolte.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale consideră că instanța nu a apreciat în mod corect deoarece aprecierea trebuia să se facă nu în raport de starea materială a acestora ci în raport de suferința produsă.
Reprezentantul inculpatului, av. în ceea ce privește apelul inculpatului solicită admiterea și rejudecând cauza aplicarea art. 109.Cod Penal Consideră că la aceste limite trebuie aplicate circumstanțe atenuante și în consecință o pedeapsă orientată spre minim. O pedeapsă de 5 ani este onorabilă. În acest caz circumstanțele atenuante și agravante se anulează reciproc. Pe latură civilă solicită reducerea daunelor morale și materiale.
În ceea ce privește apelul părții civile crima a fost comisă cu un cuțit de bucătărie impropriu pentru omorârea victimei. Solicită să se ia în calcul situația inculpatului care se afla în cea mai neagră disperare la aflarea veștii că victima îl părăsește. Depune concluzii scrise.
Av., reprezentanta părții civile solicită respingerea apelului inculpatului și menținerea ca temeinică și legală a pedepsei aplicate inculpatului întrucât aceasta este just dozată de către instanța de fond. S-a încercat să se creeze impresia că victima este inculpatul pe când atitudinea victimei a fost să se apere. În ceea ce privește apelul pe latura civilă s-a dovedit cu privire la daunele morale dar părinții nu au avut puterea să păstreze toate chitanțele. Fără cheltuieli de judecată.
În replică avocatul inculpatului arată că pedeapsa trebuie să respecte atât victima cât și inculpatul.
Părțile responsabile civilmente nu au nimic de spus.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea ambelor apeluri întrucât hotărârea este legală și temeinică. Consideră că premeditarea nu poate fi reținută în cauză. În ceea ce privește latura civilă consideră că aceasta este corect soluționată de către instanța de fond. Pedeapsa aplicată este corect determinată.
Partea civilă arată că a trăit convinsă de faptul că oamenii trebuie ajutați și au dreptul la a doua șansă iar acest lucru a determinat-o pe să inițieze relația cu inculpatul. Consideră că fiica sa era un copil deosebit lucru dovedit și de către prietenii și colegii acesteia. Faptul că inculpatul nu a făcut nimic și a lăsat-o să moară o revoltă.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că nu are nimic de spus.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 129 din 14 aprilie 2009- ds-, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a dispus condamnarea inculpatului, la:
- 9 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prev. și ped. de art.174 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.
A dispus privarea inculpatului de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod Penal, în condițiile și pe durata prev.de art.71
Cod PenalÎn baza art.350 a Cod Penal menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 29.07.2008 până la 14.04.2009.
În baza art.118 lit.b a Cod Penal dispus confiscarea specială a corpului contondent (cuțit) înregistrat la poziția nr.36/2008 în registrul de Corpuri Delicte a Tribunalului Hunedoara.
A constatat că obiectele înregistrate la poziția nr.36/2008 în registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului Hunedoara constituie mijloace materiale de probă nefiind supuse confiscării, urmând a fi atașate dosarului până la rămânerea definitivă a hotărârii.
A obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 15.000 lei reprezentând daune materiale și la 100.000 lei reprezentând daune morale către părțile civile și.
În baza art.191 al.1 a C.P.P. obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către părțile civile și.
În baza art.191 al.3 a C.P.P. obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond că inculpatul minor a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 174 al. 1 Cod penal, cu aplicarea dis. art. 99 și urm. Cod penal, constând în aceea că în data de 29 iulie 2008, inculpatul minor a ucis-o pe numita în vârstă de 15 ani prin secționarea venei jugulare.
Din analiza coroborată a probelor administrate cauzei, prima instanță a reținut, în fapt, că între inculpat și victimă au existat relații de prieteni timp de 2 ani, perioadă în care au avut și relații intime, că ce-i doi s-au despărțit, probabil și din cauza că victima a rămas însărcinată și a făcut întrerupere de sarcină.
Prin luna mai 2008 victima s-a împrietenit cu numitul, însă aceasta și inculpatul au păstrat legătura prin Internet, iar în data de 29 iulie 2008 cei doi s-au întâlnit la inculpat acasă, unde era prezent și martorul -.
La un moment dat inculpatul și victima s-au retras într-o altă cameră, unde au întreținut relații sexuale ( fapt confirmat de examenele de laborator care au evidențiat prezența spermatozoizilor în conținutul vaginal), apoi fără nicio explicație inculpatul a luat un cuțit folosit în bucătărie și i-a tăiat gâtul victimei - vena jugulară, astfel cum declară însuși minorul inculpat.
Conform declarațiilor date de inculpat, în timp ce victima se zbătea inculpatul i-a acoperit fața cu mâinile pentru a nu striga și după ce a constatat că victima a murit inculpatul a părăsit locuința fără să spună ceva martorului -.
Constatarea medico-legală efectuată victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cazuală directă cu actele de violență ale inculpatului, datorită hemoragiei externă consecutivă unei plăgi tăiate laterocervical cu interesarea planului muscular superficial și a venei jugulare externe stângi.
Audiat fiind în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut faptele, pentru ca în fața judecătorului de fond să se prevaleze de,dreptul la tăcere, prev. de art. 322 Cod pr. pen.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului minor astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor prev. de art. 174 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și 109 Cod penal.
S-a mai reținut de către instanța de fond că în cauză s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 Cod penal rap. la art. 175 al. 1 lit. a) Cod penal, însă s-a apreciat raportat la probele administrate cauzei că nu se poate reține premeditatea. Aceasta deoarece, s-a dovedit că fapta a fost comisă spontan și nu după o chibzuire și o pregătire de natură a înlesnii săvârșirea infracțiunii.
În baza textului de lege reținut în drept inculpatul a fost condamnat.
La stabilirea și aplicarea pedepselor s-a avut în vedere dis. art. 99 și urm. din Codul penal și disp. 72 Cod penal.
La soluționarea laturii civile a cauzei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod Civil, precum și probele administrate cauzei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen, motivat părțile civile și și inculpatul .
În dezvoltarea motivelor de apel ale părților civile se critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că în mod greșit instanța de fond nu a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpat în infracțiunea de omor cu premeditate, raportat la probele administrate cauzei din care rezultă că fapta de omor a fost comisă din răzbunare, fiind conștient de tot ceea ce face, iar în ce privește latura civilă s-a arătat că daunele morale acordate nu sunt de natură a acoperii suferința încercată de părinții victimei, care nu au obținut de la inculpat nicio explicație a gestului lui.
Se solicită așadar, schimbarea încadrări juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 al. 1 Cod penal, în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 rap. la art. 175 al. 1 lit. a) Cod penal, iar pe latură civilă majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 300.000 lei.
În memoriul depus la dosar inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari a disp. art. 109 Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal, privind circumstanțele judiciare atenuante, iar pe latură civilă reducerea despăgubirilor civile, materiale și morale acordate.
Se arată în esență, în dezvoltarea motivelor de recurs că raportat la datele ce caracterizează persoana minorului și la atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei, prima instanță a aplicat o pedeapsă prea mare, iar cuantumul daunelor materiale și morale nu a fost dovedit.
Părțile civile și inculpatul au susținut oral motivele scrise de apel, personal și prin apărătorii legali, astfel cum s-a consemnat în practicaua deciziei.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de părțile civile și de inculpat, cât și din oficiu, conf. art. 371 și 373 din Codul d e Procedură Penală, Curtea de Apel constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, conform art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește apelul părților civile:
1.)Părțile civile critică în primul rând sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale a cauzei, susținând că fapta inculpatului cum rezultă din probele administrate cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 rap. la art. 175 al. 1 lit. a) Cod penal, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 al. 1 Cod penal în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 rap. la art. 175 al. 1 lit. a) Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că în cauză în raport de ansamblul probator administrat s-a reținut o corectă stare de fapt, s-a făcut o justă încadrare juridică a faptelor iar instanța de fond temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, așa cum s-a solicitat și s-a pus în discuție, în raport cu situația de fapt reținută.
Astfel, Curtea de Apel consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 al. 2 Cod pr. pen. cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că fapta inculpatului, care în data de 29 iulie 2008 i-a tăiat gâtul victimei, prin secționarea venei jugulare stânga, provocându-i decesul întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiuni de omor prev. de art. 174 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și 109 Cod penal.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios judecătorul de fond nu a admis cererea părților civile de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care minorul inculpat a fost trimis în judecată.
Pentru existența premeditări, ca circumstanță agravantă a infracțiuni de omor, este necesară îndeplinirea cumulativă a cel puțin două condiții: luarea rezoluției infracționale trebuie să preceadă cu un oarecare interval de timp acțiunea agresivă, iar hotărârea mai înainte luată trebuie să se concretizeze în anumite activități de pregătire a infracțiunii cum ar fi: obținerea de informații în legătura cu victima, pândirea acesteia, procurarea de mijloace sau căutarea de complici. Prima cerință nu presupune numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii infracționale, ci și chibzuirea suficientă și o pregătire de natură a înlesni săvârșirea infracțiuni, aspecte corect reținute și de prima instanță.
În speță, în raport de circumstanțele reale în care s-a comis fapta nu se poate reține că inculpatul minor a săvârșit omorul cu premeditate, intervalul de timp scurs fiind insuficient pentru pregătirea omorului și exclude ipoteza că ar fi mediat cu privire la săvârșirea faptei.
Curtea nu poate împărtășii opinia părților civile că inculpatul a comis fapta din răzbunare, ci a fost o acțiune spontană pe care inculpatul nu și-a putut-o explica.
În sprijinul acestei concluzii invocăm și constatările raportului de expertiză medico-legală psihiatrică a minorului inculpat efectuat de Institutul Național de Medicină Legală, MINOVICI
Astfel, se arată, printre altele, în acest raport de expertiză că minorul are tendința de a acumula și descărca în mod exhibiționist o tensiune agresivă, fără nici un mecanism de control, neinteresat de modul în care acțiunea lui îi afectează pe ceilalți și este preocupat de a manipula și domina obiecte din mediu, fără a exista un atașament intens la un anumit obiect investit ( 62-65 ds. urm. penală).
2.) Părțile civile mai critică hotărârea instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, susținând că daunele morale acordate nu sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral încercat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că judecătorul de fond a adus o soluție legală și temeinică și sub aspectul laturii civile a cauzei.
Cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 din Codul civil comb. cu art. 14 alin.3 Cod proc. penală.
În speță, s-a dovedit că victima în vârstă de 16 de ani, locuia împreună cu părinți săi, că între mamă și fiică exista o legătură afectivă puternică și că partea civilă- părinții victimei, a fost foarte marcată de moartea fiicei, aspecte ce rezultă din declarația martorei ( fila 59 ds. fond ).
Este de necontestat că, prin fapta penală comisă, inculpatul a adus atingere vieții de familie a părților civile, a modificat echilibrul vieții acestora, părțile civile fiind puse în situația de a -și înmormânta unicul copil.
Însă, Curtea apreciază că în mod legal judecătorul de fond a dispus obligarea inculpatului minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de 100.000 lei, către părțile civile, despăgubirile civile acordate fiind de natură a ușura situația părților civile.
Față de aceste considerente, Curtea constată că apelul părților civile este nefondat.
II. În ce privește apelul inculpatului minor:
1.)Inculpatul a avut la data comiterii faptelor vârsta de 16 ani și potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 15/IV/ a/ 1 din 15.01.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu la data comiterii faptelor a avut discernământul păstrat ( fila 62-65 ds urmărire penală ).
Potrivit art. 100 al. (1) din Codul Penal față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care trăit.
În speță, în mod corect judecătorul de fond a apreciat raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârșite de minor și ținând seama de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului și se impune aplicarea unei pedepse.
În acest context, la stabilirea și aplicarea pedepselor pentru fiecare faptă comisă de minor trebuie avute în vedere disp. art. 72 din Codul Penal.
Astfel, potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa ca să-și poată îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Curtea de Apel constată că instanța de fond a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor pedeapsa de 9 ani închisoare, argumentându-se că la stabilirea acestor pedepse s-a avut în vedere, printre altele, circumstanțele faptei, personalitatea inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia și vârsta inculpatului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se poate observa că la individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea comisă, judecătorul de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social deosebit de grav al faptei, demonstrat de împrejurările concrete în care inculpatul a comis infracțiunea, cât și datele ce caracterizează persoana minorului și atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei.
Inculpatul la vârsta de doar 16 ani a comis un omor printr-o violență extremă, asupra unei tinere de doar 16 ani după ce a întreținut raport sexual cu aceasta.
Prin săvârșirea infracțiunii s-a adus atingere nu doar vieții unei tinere de 16 ani, ci și familiei victimei.
Relevantă este și modalitatea de comitere a faptei care dovedește nu doar un comportament de o extremă violență, dar și indiferență față de viața victimei, în contextul în care s-a dovedit că minorul a abandonat victima cu o totală indiferență, plimbându-se prin oraș.
Este adevărat, că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de anchetă penală, că prezintă o inteligență la nivel mediu inferior ( QI 90) și are carențe de ordin social și educațional, însă în contextul în care inculpatul la o vârstă atât de fragedă a comis o infracțiune de o asemenea gravitate, se apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.
Pedeapsa aplicată de judecătorul de fond pentru omor de 9 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea minorului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
reamintește că scopul pedepsei este de prevenție generală și specială (art. 52 cod penal ).
Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unor pedepse mai severe orientate spre maximul special prevăzut de textul încriminator.
Este relevant a se releva sub acest aspect, al individualizării pedepsei, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, în care se arată că inculpatul deși manifestă empatie față de victimă și sentimente de regret, beneficiază de resurse insuficiente în vederea integrări sale în mod viabil în societate, restabilirea funcționări sociale fiind strâns legate de includerea minorului în programe de consiliere psihologică desfășurate cu personal de specialitate (fila 68-72 ds. urm. penală).
2.)În ce privește criticile invocate de inculpatul minor sub aspectul soluționării laturii civile, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că judecătorul de fond a adus o soluție legală și temeinică și sub acest aspect al cauzei.
Considerentele de fapt și de drept expuse cu ocazia analizării motivelor de apel ale părților civile urmează a fi reținute, ca argumente și în motivarea soluției de respingere a apelului inculpatului minor.
În plus, Curtea consideră că este necesar a se mai expune următoarele:
În speță, s-a dovedit că urmare a infracțiuni comise de inculpat a rezultat moartea numitei în vârstă de 16 ani.
Prin urmare, părțile civile - părinții victimei, au dreptul la despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului material și moral cauzat prin moartea fiicei lor.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că instanța de apel a stabilit în mod corect întinderea prejudiciului material suferit de părțile civile urmare a infracțiuni comise de inculpat.
În concret, părțile civile s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastasele de pomenire și contravaloarea monumentului funerar.
În cauză, s-a dovedit cu înscrisuri și probele testimoniale administrate că părțile civile au încercat un prejudiciu material în cuantum de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastasele de pomenire și contravaloarea monumentului funerar.
Relevante sub acest aspect sunt declarațiile martorilor, ( 59, 72 ds. fond).
Ori, în contextul în care părțile civile au probat că întinderea prejudiciului material încercat este de 15.000 lei, Curtea apreciază ca ar fi injust a se reduce cuantumul acestor despăgubiri astfel cum se solicită de către recurent.
În ce privește soluția instanței de apel sub aspectul daunelor morale, Curtea de Apel constată că și întinderea acestui prejudiciu a fost just stabilit de către prima instanță.
Prin uciderea unicului copil al părții civile, condițiile morale și sociale de viață ale părților civile au fost adânc schimbate.
În acest context, în mod legal judecătorul de fond a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de câte 10.000 lei, către părțile civile, despăgubirile civile fiind acordate cu scopul de a ușura situația părții civile și a compensa durerea încercată de pierderea soțului și, respectiv, a tatălui.
Curtea nu poate împărtășii susținerile invocate de inculpatul minor că la aprecierea acestor despăgubiri pentru daune morale trebuie să se țină seama și de culpa părinților victimei care nu au impus victimei anumite principii morale, atâta timp cât legea obligă pe judecător ca prin acordarea despăgubirilor civile reprezentând daune morale să se compenseze sau să se repare prejudiciile morale suferite de partea civilă urmare a comiterii faptei penale de către inculpat și nu să analizeze culpa părților civile în educația victimei.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul minor și părțile civile și
În baza disp. art.383 al. 1/1 rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului minor, iar în baza disp. art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata rețineri și arestării preventive începând cu data de 29.07.2008 și până la data de 01.06.2009.
În raport de soluția pronunțată și văzând și disp. art. 191 alin. 1 și 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul minor urmează a fi obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 350 lei.
În baza disp. art. 192 al. 2 și art. 191 Cod proc. Pen. vor fi obligate părțile civile și la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei și, respectiv, 50 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul minor și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 129 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Menține starea de arest a inculpatului și conf. art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 29.07.2008 și până la data de 01.06.2009.
În baza disp. art. 192 al. 2 și art. 191 Cod proc. Pen. obligă pe numitul inculpat minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza disp. art. 192 al. 2 și art. 191 Cod proc. Pen. obligă părțile civile și la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei și, respectiv, 50 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored. /2ex./12.06.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Marius Aurel Motolea
