Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 367/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.367/2009
Ședința publică din 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, și G împotriva deciziei penale nr132/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin sentința penală nr. 7/2009, pronunțată de Judecătoria Orăștie, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1.la:
- 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 Cod penal și 76 lit."c" Cod penal;
- 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2, lit."a,b", art.211 alin.21lit."a,b,c" Cod penal cu aplicarea art.74, 76 lit."b" cod penal.
În baza art.33 lit."a" și 34 lit."b" Cod penal a stabilit a inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate de3(trei) ani închisoare.
2.la:
- 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74,76 lit."c" Cod penal;
- 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit."a,b", art.211 alin.21lit."a,b,c" Cod penal cu aplicarea art.74,76 lit."b" Cod penal
În baza art.33 lit."a" și 34 lit."b" Cod penal a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate de3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
3. Gla:
- 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoarepentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2, lit."a,b", art.211 alin.21lit."a,b,c" Cod penal cu aplicarea art.74, 76 lit."b"Cod penal.
În baza art.350 Cod pr.penală a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 3 iulie 2008 pentru inculpații, G și de la 4 iulie 2008 pentru inculpatul și până la data de 29 ianuarie 2009.
A privat pe inculpați de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a,b" Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 din același Cod.
In baza art.14 lit."b" și 346 Cod pr. penală a obligat pe inculpați în solidar, la 15.000 lei daune morale către partea civilă și a constatat că prejudiciul material în sumă de 15.000 lei a fost recuperat prin plată.
În baza art.118 Cod penal a confiscat în folosul statului, corpurile delicte: cu aer comprimat, tub de gaz pentru cu aer comprimat și recipient cu inscripția "" din metal, o pereche cizmulițe culoare maro mărimea 42 marca "Energie", o pereche de mănuși cu degete tăiate din material sintetic culoare neagră având inscripția " ".
In baza art.193 Cod pr. penală a obligat pe inculpați solidar, la 1.050 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art.191 Cod pr. penală a obligat pe inculpați la câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.12.2007 în jurul orelor 3,00, Poliția Orăștie a fost sesizată telefonic cu privire la faptul că autori necunoscuți, au pătruns în locuința părții vătămate din Orăștie, str. - nr.5, de unde au sustras mai multe bunuri.
După efectuarea cercetării la fața locului și audierea părții vătămate s-a stabilit că autorii faptei au pătruns prin efracție, mascați, purtând mănuși și prin violență și amenințare au determinat-o pe partea vătămată să le dea un cu bijuterii și obiecte din aur (monede tip cocoșei, aur dentar, un ceas de damă și alte bunuri).
Partea vătămată a precizat că autorii au lovit-o în zona feței și după comiterea faptei au plecat cu un autoturism marca " 1310 Break".
Valoarea prejudiciului a fost de 16.000 lei, sumă cu care inițial, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Cu ocazia cercetării la fața locului, de pe scările placate cu marmură ce fac accesul din curtea imobilului în locuință, s-au ridicat două fragmente de urmă de încălțăminte.
La data de 19.06.2008 inculpatul ( arestat preventiv în altă cauză) a formulat un autodenunț către Poliția Orăștie, în care a arătat că el împreună cu, și G sunt autorii infracțiunii de tâlhărie săvârșită asupra părții civile, descriind în amănunt modul de comitere a faptei.
Având în vedere acest aspect, la datele de 03.07.2008 și 04.07.2008 - în baza autorizațiilor emise de Judecătoria Orăștie - au fost efectuate mai multe percheziții domiciliare a imobilelor aparținând celor 4 autori și în loc. Târgu J unde s-au vândut bunurile sustrase. Cu această ocazie, s-a ridicat de la din loc. (tatăl inculpatului G ) ceasul de damă, iar de la numitul din Târgu J, o monedă de aur - obiecte recunoscute ulterior de către partea civilă.
De la domiciliul inculpatului au fost ridicate o pereche de încălțăminte tip cizmă de culoare maro marca "Energie" și în urma constatării tehnico-științifice efectuată de Inspectoratul de Poliție al Județului H - D, s-a concluzionat că urma ridicată cu ocazia cercetării la fața locului la data de 24.12.2007 a fost creată de cizma - picior drept - ridicată de la inculpat.
Din cercetări, s-a stabilit că în seara zilei de 23.12.2007 inculpații G, și s-au deplasat din loc. cu un autoturism pus la dispoziție de inculpatul G din loc. Orăștie unde, s-au întâlnit cu învinuitul. Toți patru, s-au înțeles să se deplaseze cu autoturismul pe str. - la locuința părții civile pentru a sustrage kosoni (obținuseră o informație că partea civilă are la domiciliu asemenea bunuri).
Astfel, au oprit autoturismul în apropierea imobilului părții civile, iar inculpatul Gar ămas în autoturism după ce a pus la dispoziția celorlalți un cu gaze, fără tub. Ceilalți doi inculpați și învinuitul au pătruns prin efracție în locuința părții civile și ulterior, în imobilul principal pe o ușă neasigurată, unde au căutat prin toate încăperile. În acest timp, partea civilă dormea într-un corp de clădire format dintr-o bucătărie și un dormitor, ușa de acces în această anexă fiind închisă și asigurată.
Întrucât, în imobilul principal cei trei nu au găsit ceea ce căutau au pătruns prin efracție, fiind mascați, în camera în care dormea partea civilă, au lovit-o și amenințat-o cu acte de violență cu ul cu gaze (dat de inculpatul ), determinând-o prin aceste acțiuni să predea un cu filetat, în care erau mai multe bijuterii, ceasul de damă cu din piele și carcasa din aur, aur dentar și monede tip kosoni având gravat chipul lui, precum și alte bijuterii.
După ce au intrat în posesia ului, cei trei au părăsit în fugă curtea locuinței și împreună cu inculpatul G s-au deplasat cu autoturismul în loc..
În aceeași zi - 24.12.2008, inculpații s-au deplasat cu un autoturism marca "Peugeot" împrumutat, în loc. P unde l-au contactat pe martorul - cunoscut al inculpatului pentru a vinde bunurile sustrase. Neavând bani suficienți, acesta le-a indicat cartierul din loc. Târgu J,
În această localitate, inculpații s-au întâlnit cu martorul, căruia i-au vândut bunurile sustrase - mai puțin un inel cu piatră roșie și ceasul de damă - primind în schimb suma de 2.000 lei pe care au împărțit-o ulterior. cu piatră a rămas la inculpatul care, la data de 07.01.2008 l-a amanetat la " - " SRL Orăștie, iar ceasul de aur a rămas la inculpatul care la rândul său, l-a dat numitului G (tatăl inculpatului G ) pentru un împrumut în sumă de 50 EURO.
Din cercetări, s-a stabilit că anterior săvârșirii faptei, inculpații, învinuitul și numitul s-au deplasat la un imobil situat pe- din mun. Orăștie unde intenționau să sustragă bunuri, însă casa fiind nelocuită, nu au găsit nimic ( de fapt, informația privind locuința părții civile fusese greșită astfel că, au intrat în acest imobil, intenția fiind de a ajunge tot la imobilul acesteia, știind că avea kosoni.
Învinuitul sustrăgându-se urmăririi penale - are domiciliu cunoscut în Italia și nefiind îndeplinite procedurile de citare (inclusiv în străinătate), cauza s-a disjuns în ce privește infracțiunile reținute în sarcina acestuia.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, din care 15.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și 15.000 lei cu titlul de daune morale.
Individualizând pedepsele ce s-au aplicat inculpaților, s-a reținut pericolul social al faptelor, condițiile în care acestea au fost săvârșite, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, dar și persoanele inculpaților care sunt tineri, necunoscuți cu antecedente penale, au recuperat prejudiciul material produs prin infracțiune și din întreg probatoriul administrat pentru circumstanțiere, au rezultat indicii și posibilități temeinice de îndreptare a acestora, astfel că s-au aplicat pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.
Au fost reținute ca circumstanțe atenuante, în special atitudinea inculpatului care, prin autodenunțul formulat în speță, a ajutat la identificarea și arestarea celorlalți inculpați; împrejurarea că inculpatul Gas ăvârșit o singură infracțiune, că a avut o atitudine sinceră comparativ cu recunoașterea inculpatului care nu a fost completă.
În baza art.350 Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art.88 Cod penal s-au dedus din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 3 iulie 2008 pentru inculpații și G; de la 4 iulie 2008 pentru inculpatul și până la data de 29 ianuarie 2009.
Inculpații au fost privați de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit."a,b" Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.71 din același Cod.
În temeiul art. 14 lit."b" și 346 Cod pr.penală inculpații au fost obligați în solidar, la 15.000 lei daune morale către partea civilă, reținându-se că prin modul de săvârșire a infracțiunilor, inculpații i-au produs acesteia puternice suferințe psihice și morale.
S-a constatat că prejudiciul material în valoare de 15.000 lei a fost recuperat integral, prin plată.
În baza art.118 Cod penal, s-au confiscat în folosul statului, copurile delicte cu aer comprimat, tub de gaz pentru cu aer comprimat și recipient cu inscripția "" din metal, o pereche cizmulițe culoare maro mărimea 42,marca "Energie", o pereche de mănuși cu degete tăiate din material sintetic de culoare neagră având inscripția " ".
În baza art.193 Cod pr.penală inculpații au fost obligați în solidar, la 1.050 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen, au înaintat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie și inculpații.
În motivarea scrisă a apelului înaintat și în susținerea orală a acestuia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie a criticat sentința atacată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedepsele aplicate inculpaților nu reflectă gradul de pericol social al faptelor și nu se justifică aplicarea prevederilor art. 74 Cod penal și că, în mod greșit, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a teza I Cod penal la pedepsele stabilite inculpaților.
Inculpații apelanți nu și-au motivat în scris apelurile.
În susținerea orală, prin apărător și personal, inculpatul, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, a se dispune în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. și ped. de art. 192 alin.2, art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 alin. 2 lit. a,b,c, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a în Cod Penal infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 lit. a, g și i și Cod Penal aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81, 82.Cod Penal;în subsidiara solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 211 al.2 lit. a și art. 211 al. 2/1 lit. b Cod Penal, iar pentru celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului să se mențină pedeapsa aplicată de instanța de fond în ce privește cuantumul acesteia iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu aplicarea art. 86/1.Cod Penal Pe latura civilă a solicitat diminuarea daunelor morale acordate părții vătămate apreciind că acestea nu au fost dovedite. A apreciat, de asemenea, că din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată. A arătat că acesta nici nu a amenințat-o și nici nu a lovit-o pe partea vătămată. A susținut că inculpatul s-a autodenunțat iar pe parcursul urmăririi penale a avut o conduită corectă și a depus stăruințe pentru a repara prejudiciul cauzat. A mai arătat că inculpatul are o calificare profesională și deține o societate comercială care îi asigura veniturile. A invocat Decizia nr. 30/A/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, ca practică judiciară.
Inculpatul apelant, prin apărător, a apreciat că atât sentința penală nr. 7/2009 pronunțată de Judecătoria Orăștie, cât și încheierea din 15.01.2009 sunt nelegale și netemeinice, considerând că instanța de fond prin încheierea din 15.01.2009, dată la care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, s-a antepronunțat cu privire la încadrarea în drept. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, a se dispune, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat, reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond prin acordarea circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86/1 Cod Penal, punerea în libertate a inculpatului și instituirea măsurii de a nu părăsi localitatea. Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu a considerat că aceasta este absorbită în conținutul infracțiunii de furt. A mai solicitat respingerea daunelor morale acordate părții civile. A susținut, de asemenea că inculpatul apelant a rămas în zona dintre poartă și primul imobil, nu a participat la săvârșirea faptei nici în primul imobil, nici în al doilea, iar potrivit declarației date de către inculpatul, acesta nu știa despre ce urma să se întâmple.
Inculpatul G, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, a se dispune,în principalschimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și respingerea daunelor morale acordate părții civile;în subsidiara solicitat desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, susținând că instanța de fond trebuia să se pronunțe prin hotărâre asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei. A apreciat că instanța de fond a reținut, fără a motiva, faptul că inculpatul Gap us la dispoziție celorlalți inculpați, în scopul săvârșirii infracțiunii, autoturismul și ul, fapt ce nu este real, arătând că inculpatul apelant a rămas în mașină la o distanță de aproximativ 100 - 150 de metri de poarta casei părții vătămate, nu a participat la desfășurarea vreunui plan comun, nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nici nu a dorit să participe, în mod ilicit, la valorificarea bunurilor părții civile. A mai arătat că la data comiterii faptei, inculpatul era elev, acesta provenind dintr-o familie organizată.
Prin decizia penală nr.132/A/2009 Tribunalul Hunedoara a admis ca fondat apelurile introduse de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA O și inculpații, și G împotriva sentinței penale nr. 7/2009 pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. desființează parțial sentința atacată și, în consecință:
A stabilit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 lit. a,b, art. 211 alin. 2/1 lit. a, b, c cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. a,b,c, art. 76 lit. b în Cod Penal sarcina inculpatului urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
A stabilit pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. a,b, art. 211 alin. 2/1 lit. a,b,c cu Cod Penal aplic. art. 74 lit. a, b, art. 76 lit. b în Cod Penal sarcina inculpatului urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
A înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza I în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal de la pedepsele stabilite inculpaților, și G.
S-a stabilt la 12.000 lei cuantumul daunelor morale către partea civilă, la care au fost obligați în solidar inculpații.
În rest au fost menținute dispozițiile sentinței atacate.
Instanța a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsă timpul efectuat în reținere și arest preventiv de la 3 iulie 2008 până la 8 aprilie 2009 pentru inculpații și G și de la 4 iulie 2008 până la 8 aprilie 2009 pentru inculpatul.
Cheltuielile judiciare din apel în sumă de 30 lei s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Inculpații apelanți au fost obligați să plătească părții civile câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt comisă de inculpați, bazându-se pe o amplă, certă și concludentă probațiune administrată în cauză.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, aspect ce constituie și motiv de apel, dintre motivele înaintate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăștie, tribunalul a considerat că ținând seama de prevederile generale ale art. 72 Cod penal, apelul este fondat.
Astfel, instanța de fond, cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaților, a reținut pericolul social al faptelor, condițiile în care acestea au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, raportat la vârsta tânără a inculpaților, lipsa antecedentelor penale și recuperarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, fapt pentru care a considerat că se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea acestora.
Fără a înlătura aceste criterii menționate de către instanța de fond în mod obiectiv și fără a atenua contribuția importantă pe care inculpatul a avut-o în soluționarea cauzei, prin autodenunțul formulat, tribunalul a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod just prevederile art. 74 lit. a,b,c Cod penal în favoarea inculpaților însă, a redus mult prea mult minimul special prevăzut de lege ca efect al prevederilor art. 76 Cod penal, raportat la împrejurările, modul concret de comitere a faptei și gravitatea pe care o faptă de tâlhărie, în varianta agravată, o prezintă.
Astfel, la data de 23 decembrie 2007, seara, inculpații, și G s-au deplasat pe strada - - din Orăștie, la locuința părții civile, având informații că partea civilă are kosoni și că nu se află în locuință.
Inculpații s-au deplasat din localitatea în Orăștie cu autoturismul proprietatea inculpatului G, în autoturism aflându-se și un cu gaze (pe care tatăl inculpatului îl ținea de regulă în mașină), acest aspect fiind cunoscut de inculpați, întrucât s-au plimbat cu acea mașină de mai multe ori.
În seara respectivă, autoturismul a fost condus de inculpatul, deoarece inculpatul G nu avea permis de conducere.
Autoturismul a fost oprit la circa 200 metri distanță de casa părții civile, în autoturism rămânând inculpatul, iar inculpații și, luând ul cu gaze, fără tub, au pătruns în locuința părții civile.
Din declarațiile inculpaților reiese că nu au cunoscut faptul că partea civilă se afla în locuință. Această precizare, însă, rămâne fără importanță atâta timp cât conform probațiunii (declarații de martori, parte vătămată și civilă) a reieșit că partea civilă a fost în locuință, a fost amenințată de către două persoane având asupra lor o armă ( chiar dacă arma nu a fost folosită) într-o locuință s-au dependință, astfel cum reclamă textul legii.
Raportat la această situație și la împrejurarea că fapta a fost comisă de către două persoane împreună, prin amenințare și având asupra lor un, chiar dacă nu s-au folosit violențe, astfel cum s-a susținut în apărarea inculpaților, fapta comisă întrunește în mod cert elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
În acest sens, apare nejustificată solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, înaintată de apărătorii inculpaților și.
Având în vedere aceste împrejurări, tribunalul a apreciat și faptul că pedepsele aplicate de către instanța de fond celor doi inculpați sunt blânde și se impune a fi reindividualizate.
În ceea ce privește contribuția inculpatului G, tribunalul apreciat-o ca fiind aceea a unui complice anterior la comiterea infracțiunii, prev. de art. 211 al. 2 lit. a,b Cod penal, art. 211 al.2/1 lit. a,b,c Cod penal, prin urmare participant la fapta comisă de către cei doi coautori.
Astfel, inculpatul a avut cunoștință de faptul că în seara respectivă vor merge la locuința părții civile pentru a se sustrage kosoni, fapt pentru care a pus mașina tatălui său la dispoziția inculpaților.
Mai mult, inculpatul a rămas să îi aștepte pe cei doi inculpați în mașină, apoi s-au deplasat cu acel autoturism în, după care, cu un autoturism Peugeot, toți trei au plecat în P, pentru a vinde bunurile sustrase.
Or, aceste acte atrag contribuția sa de participant la comiterea faptei, întrucât a ajutat la comiterea ei, chiar dacă nu a participat în mod nemijlocit la aceasta.
Apărarea inculpatului G prin care susținut că a rămas în mașină întrucât nu putea conduce, deoarece nu avea permis și nici nu o putea lăsa, întrucât mașina era proprietatea tatălui său a fost înlăturată. În acest sens s-a arătat că ceste aspecte sunt circumstanțe care nu înlătură calitatea inculpatului de participant la fapta comisă, atâta timp cât cunoscând ceea ce urmau să facă ceilalți doi inculpați, respectiv o infracțiunea, avea la îndemână alte posibilități, ba chiar aceea de a pleca lăsând mașina în drum, pentru a ieși din sfera infracțională.
S-a mai susținut că inculpatul nu a comis fapta, deoarece mașina în care se afla era la o distanță de aproximativ 100- 150 metru de casa părții civile și că nu el le-a dat ul celorlalți inculpați.
Tribunalul a apreciat că nici aceste aspecte nu pot schimba starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, atâta timp cât inculpatul i-a așteptat pe ceilalți doi inculpați, iar ul a fost luat de cei din urmă.
În privința schimbării încadrării juridice a faptei din tâlhărie în aceea ce tăinuire, tribunalul a considerat-o neîntemeiată.
S-a arătat că inculpatul a fost prezent la data comiterii faptei de tâlhărie și a cunoscut faptul că inculpații și vor intra în casa părții civile pentru a sustrage bunuri.
Prin urmare, a fost participant la comiterea faptei din care provine bunul, astfel cum s-a motivat anterior și nu a fost doar tăinuitor, respectiv persoana care după comiterea faptei, a primit un bun provenit dintr-o infracțiune.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G de către instanța de fond, raportat la contribuția efectivă a acestui inculpat la comiterea faptei, precum și la persoana sa, aspecte subliniate de către prima instanță, tribunalul a apreciat-o ca fiind justă, iar aplicarea prevederilor art. 74 lit. a,b,c Cod penal s-a realizat în mod obiectiv.
În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pe lângă aspectele menționate de către instanța de fond, tribunalul a considerat că trebuie menționate și vârsta tânără a inculpatului, faptul că și-a dat examenul de bacalaureat în stare de arest, obținând media 8,90 pe lângă atitudinea sinceră și regretul manifestat în comiterea faptei.
În motivarea orală a apelurilor înaintate, s-a susținut că instanța de fond, prin încheierea din 15 ianuarie 2009, dată la care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, s-a antepronunțat cu privire la încadrarea în drept.
Tribunalul apreciază motivul legat de antepronunțarea instanței de fond asupra cererii de schimbare a încadrării juridice ca fiind nefondat arătând că prin decizia nr. I/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 47 alin. 2 Cod proc. penală, schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul de sesizare al instanței, prin încheierea pronunțată înainte de soluționarea cauzei nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.
Apelurile înaintate de Parchet și de către inculpați pe latura penală a cauzei a fost apreciat ca fondat și pentru că instanța de fond a aplicat în mod automat prevederile art. 64 lit. a Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal la pedepsele aplicate inculpaților, fără a motiva aplicarea acestui articol, potrivit deciziei nr. 74/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că pentru fapta comisă de către inculpați, raportat și la prevederile art. 71 al. 3 Cod penal, nu se impunea interzicerea dreptului de a alege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constată că partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale, iar instanța de fond a stabilit obligarea inculpaților la plata sumei de 15.000 lei cu acest titlu.
Tribunalul a apreciat că părții civile i s-a cauzat în mod cert o traumă psihică și morală, prin fapta comisă de inculpați, însă consideră că suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale este una suficientă pentru despăgubirea morală a acestei părți.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații.
În recursul său inculpatul a solicitat hotărârii recurate și în rejudecare, în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 192 alin 2 art. 211 alin 2 lit. a, b art. 211 alin 2 lit. a,b,c ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin 1, art. 209 lit. a, g, și i din codul penal. În subsidiar inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile prev de art. 211 alin 2 lit. a și art. 21 alin 2 lit. din codul penal iar pentru celelalte fapte menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond și modificarea modalității de executare a acesteia în sensul dispunerii suspendării executării acesteia sub supraveghere.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul recurent a susținut că încadrarea juridică dată faptei este incorectă deoarece nu este probat în cauză faptul că sustragerea s-ar fi realizat prin amenințare ori violență. Pentru petitul subsidiar se motivează faptul că nu s-a probat în cauză că inculpații au avut asupra lor vreo armă la momentul comiterii faptei și nici faptul că ar fi fost mascați.
Referitor la cuantumul pedepsei inculpatul susține că acesta este prea mare raportat la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii precum și după acest moment.
Inculpatul a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În subsidiar inculpatul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare reținerea în saarcina sa a infracțiunii prev de art. 26 cod penal raportat la art. 208 alin 1, 209 lit. a, g, și i cod penal precum și circumstanțele atenuante prev de art. 74 și 76 lit. b și c din codul penal. De asemenea a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante și dispunerea cu privire la pedeapsa ce urmează a se aplica a suspendării executării conform art. 81 cod penal ori 86 indice 1 cod penal.
În motivarea recursului în ceea ce privește petitul principal inculpatul a susținut că se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare deoarece hotărârea instanței de apel nu a fost motivată, în cuprinsul acesteia negăsindu-se o argumentare asupra motivelor de apel invocat de el, deasemenea se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra criticilor aduse încheierii din 15 ianuarie 2009.
În ceea ce privește fondul cauzei inculpatul susține că instanțele au reținut în mod eronat în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în condițiile în care din probele administrate a rezultat că el avea reprezentarea faptului că participă la săvârșirea unei infracțiuni de furt deoarece nu a intrat în cel de-al doilea corp de clădire și nici ni știa că în acesta se află vreo persoană.
Inculpatul G, prin avocat a solicitat casarea hotărârilor și în rejudecare achitarea sa, în subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, respectiv să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În dezvoltarea motivelor de recurs acesta a susținut că inculpatul nu a luat parte la săvârșirea infracțiunii ci i-a așteptat pe ceilalți în mașină, și doar ulterior a primit o sumă de bani rezultată din comiterea infracțiunii, faptă care ar putea fi calificată ce mult tăinuire.
Deliberând asupra recursurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.395 indice 9 alin 2 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanțele au reținut în mod corect starea de fapt. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite acestea sunt corecte pentru inculpații și. În ceea ce-l privește pe inculpatul G deși instanța de apel a reținut corect în considerentele hotărârii forma de participație a acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii, complicitatea, nu a făcut aplicarea art. 26 din codul penal.
Din această perspectivă recursul inculpatului G este fondat.
În ceea ce privește recursurile inculpaților și precum și celelalte motive de recurs invocate de inculpatul G acestea sunt nefondate.
În mod corect instanțele au respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie în formă agravată în cea de furt. Chiar dacă inculpații au avut informații în sensul că în locuința din care urmează să sustragă bunuri nu se află nici o persoană, ei nu au exclus această posibilitate, fapt dovedit prin aceea că s-au înarmat cu un și și-au protejat identitatea purtând măști. De asemenea în momentul când au constatat că în locuința era o persoană nu s-au desesizat ci au exercitat acte de violență asupra acesteia pentru aod etermina să le spună unde se află bunurile de valoare, respectiv cosonii. Susținerea inculpaților în sensul că starea psihică a victimei nu a fost determinată de acțiunile lor este nefondată. Amenințarea unei persoane în vârstă cu ul și lovirea acesteia sunt acte de violență suficient de caracterizate pentru a fi calificate ca făcând parte din conținutul infracțiunii de tâlhărie. Faptul că partea vătămată nu s-a deplasat la spital pentru a obține îngrijiri medicale, ori chiar că nu ar fi avut nevoie de acestea nu exclude exercitarea violențelor, deoarece realizarea conținutului infracțiunii nu presupune ca aceste violențe să fi avut ca urmare și o vătămare care să necesite un număr de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește agravantele reținute de instanțe, criticile recurenților sunt nefondate. Rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea mascați și având asupra lor o armă. Din declarația părții vătămate, fila 17 dosar de urmărire penală - luată în ziua săvârșirii faptei, rezultă fără dubiu că aceasta a fost lovită și amenințată cu ul pentru a le spune inculpaților unde își ține cosonii. Din aceeași declarație rezultă de asemenea că inculpații purtau fesuri de culoare neagră care erau trase peste față până sub bărbie având doar orificii în dreptul ochilor. În același sens sunt și declarațiile martorului, fila 106, în care arată că a văzut-o pe partea vătămată în dimineața zilei în care a fost tâlhărită și că aceasta i-a povestit că a fost agresată fizic și avea urme de agresiune respectiv avea pe o zgârietură care sângera. De asemenea din declarația inculpatului G - fila 161, 165 - rezultă că inculpații i-au cerut ul cu gaze spunându-i că urmează să sperie o femeie bătrână care are cosoni, precum și faptul că inculpații aveau asupra lor niște cagule confecționate din ciorapi de damă. Faptul că inculpații au avut fața acoperită cu cagule a fost confirmat și de inculpatul - fila 176.
În ceea ce privește motivele de recurs ridicate de inculpatul referitoare la nemotivarea hotărârii instanței de apel acestea sunt nefondate.
Instanța de apel a analizat motivele de apel legate de legalitatea și temeinicia încheierii din 15 ianuarie 2009 pronunțându-se expres asupra ei în cuprinsul motivării deciziei din apel, de asemenea instanța a analizat și aspectele legate de încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpați precum și toate celelalte motive invocate de către aceștia.
De asemenea din declarațiile celorlalți inculpați rezultă fără dubiu că la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a participat și inculpatul, care a intrat în locuința părții vătămate în mod efectiv - fila 285 și 286 dosar fond - astfel că susținerea acestuia în sensul că s-ar fi reținut neîntemeiat participarea sa la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este nefondată.
În ceea ce privește participarea inculpatului G la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie aceasta a fost în mod corect reținută de instanțe. În mod just instanța de apel a motivat că acest inculpat a ajutat prin conduita sa la comiterea faptei, punând la dispoziția celorlalți inculpați autoturismul în vederea deplasării precum și ul pentru a se putea realiza activitatea de intimidare a părții vătămate. Aceste acte materiale îl încadrează pe inculpat în sfera complicilor - susținerea că ar fi săvârșit infracțiunea de tăinuire fiind nefondată.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aceasta a fost just efectuată de către instanțe avându-se in vedere gravitatea faptelor comise. Instanța de apel a dat o justă eficiență circumstanțelor atenuante iar reducerea pedepselor sub limitele celor aplicate nu este justificată. De asemenea nu este justificată nici cererile de schimbare a modalității de executare a pedepsei. Realizarea scopului educativ și preventiv al acestora impune aplicarea inculpaților a unor pedepse privative de libertate.
Față de cele ce preced:
În temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct2 lit. c din codul d e procedură penale Curtea va admite recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 132/A/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 7/2009 pronunțată de Judecătoria Orăștie numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei inculpatului G și, procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art. 334.pr.pen va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen.
Va condamna pe inculpatul G la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen. cu aplicarea art. 74, 76 lit. b pen.
Va menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În temeiul art. 88 din codul penal va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 03.07.2008 până la zi pentru inculpații și G și de la data de 04.07.2008 până la zi pentru inculpatul.
În temeiul art. 385 indice 15 alin1 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penale Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală va obliga pe inculpații și la plata sumei de 115 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 75 lei pentru fiecare, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Celelalte cheltuieli judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 75 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G, se va suporta din fondurile.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 132/A/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 7/2009 pronunțată de Judecătoria Orăștie numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei inculpatului G și, procedând la rejudecare în aceste limite:
În baza art. 334.pr.pen schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen.
Condamnă pe inculpatul G la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. a, b, art. 211 al. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen. cu aplicarea art. 74, 76 lit. b pen.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 03.07.2008 până la zi pentru inculpații și G și de la data de 04.07.2008 până la zi pentru inculpatul.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe inculpații și la plata sumei de 115 lei fiecare în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 75 lei pentru fiecare, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Celelalte cheltuieli judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 75 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G, se suportă din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -CO - - -- CO - -
Semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
Curții de Apel Curții de Apel
- - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/28.07.2009
;
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
