Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIYIA PENALĂ NR.13/2010

Ședința publică din 12 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 3: Monica

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

Procuror:

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă împotriva sentinței penale nr.119/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă recurentă G, în stare de arest, din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.

Se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpatului intimat și avocat G, apărătorul ales al inculpatului intimat .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care partea civilă recurentă G depune la dosar un memoriu.

Avocat, apărătorul părții civile recurente G solicită în probațiune efectuarea unei adrese către Inspectoratul pentru Situații de Urgență în vederea comunicării măsurilor luate la momentul producerii incidentului, ori procesele verbale încheiate. Partea civilă solicită a se judeca în instanță cauza. Precizează că să ajungă inculpat în loc de parte vătămată. Mai arată că uz de armă nu este.

Avocat, apărătorul inculpatului intimat învederează că se opune cererii în probațiune și solicită respingerea acesteia ca lipsită de obiect.

Avocat G, apărătorul inculpatului intimat solicită respingerea cererii în probațiune.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii în probațiune.

Instanța, deliberând respinge cererea în probațiune formulată de partea civilă prin apărător, raportat la obiectul prezentului recurs, întrucât aceasta vizează fondul cauzei.

Reprezentantul parchetului, apărătorul părții civile recurente și apărătorii inculpaților intimați învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel Tribunalul Sibiu, având în vedere absența plângerii prealabile.

Avocat, apărătorul părții civile recurente G solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, întrucât această instanță trebuia să stabilească dacă există plângere și cu privire la infracțiunea de distrugere.

Arată că achiesează în principiu la concluziile reprezentantului parchetului.

Avocat, apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Învederează că în mod corect prima instanță a dispus restituirea cauzei la procuror. În cauză arată că nu se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului ci se impune refacerea urmăririi penale pentru ca inculpatul să aibă cunoștință despre acuzații.

Avocat G, apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Precizează că în mod corect instanța de fond a dispus restituirea cauzei la procuror, privind infracțiunea de distrugere.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului părții civile doar în limita admiterii recursului parchetului.

CURTEA DE APEL

Constată că prin sentința penală nr.119/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a dispus restituirea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art.174 al.1,2 Cod penal privind pe inculpații și, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru refacerea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.217 alin.1 Cod penal.

În considerente instanța reținut examinând rechizitoriul din 03.03.2009, că acesta cuprinde elementele prevăzute de art. 263 Cod penal, inclusiv dispoziția de trimitere în judecată. Prin rechizitoriu, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1,2 Cod penal, 217 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, s-a constatat că, organul de urmărire penală nu a fost sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege, art. 221.C.P.P. prin plângere sau denunț, deși dispozițiile art. 217 alin. 6 Cod penal prevăd faptul că, acțiunea penală pentru fapta prevăzută al alin. 1 art. 217 Cod penal se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă bunul este proprietate privată.

Potrivit dispozițiilor art. 221 alin. 2.C.P.P. atunci când, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestei plângeri.

În atare situație, tribunalul a constatat că, dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, fiind făcută în afara cadrului legal, nu poate face obiectul unei cercetări judecătorești, atât timp cât, instanța, în această fază procedurală, nu poate suplini lipsa plângerii și nu poate proceda la efectuarea actelor de urmărire penală pentru această infracțiune.

În consecință, apreciind că, în speță, se impune refacerea urmăririi penale, datorită nerespectării dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței, tribunalul, în baza art. 332 alin. 2.C.P.P. a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, urmând a se verifica dacă partea vătămată înțelege să formuleze plângere pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, dacă este respectat termenul prevăzut de lege și pentru a se face cercetări cu privire la această faptă.

Întrucât rechizitoriul reflectă, prin formă și prin conținut, cerințele impuse de art. 263.C.P.P. tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune refacerea rechizitoriului pentru art. 300 alin. 2.C.P.P. ci refacerea urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la sesizarea și cercetarea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1Cod penal.

Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă G, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu în vederea continuării judecății.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt fondate, față de următoarele considerente:

În esență, Tribunalul a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 al.1 Cod penal, întrucât dispoziția de trimitere în judecată pentru această infracțiune a fost făcută în afara cadrului legal, în condițiile în care nu există plângerea prealabilă a părții vătămate pentru această faptă.

Această împrejurare însă nu se înscrie în sfera de aplicabilitate dispozițiilor art.332 alin.2 Cod procedură penală, instanța fiind legal sesizată prin rechizitoriu:

Dispozițiile art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală prevăd expres soluția care poate fi adoptată în cauză dacă în faza de judecată, se constată lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, referindu-se aici la încetarea procesului penal.

Constatarea de către instanța de judecată a împrejurării că pentru una din infracțiunile deduse judecății nu sunt îndeplinite condițiile legale de procedibilitate sau de pedepsibilitate nu au drept consecință restituirea cauzei la procuror, atât timp cât legea prevede expres soluție pe care o pronunță instanța în această situație.

Față de cele arătate, recursurile fiind fondate, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, instanța va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de partea civilă G împotriva sentinței penale nr. 119/17.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.

Va casa sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, Tribunalul Sibiu, pentru continuarea judecății.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de partea civilă G împotriva sentinței penale nr. 119/17.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.

Casează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, Tribunalul Sibiu, pentru continuarea judecății.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 12.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Dact. 2 ex

-

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2010. Curtea de Apel Alba Iulia