Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.22/2010
Sedința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 180/A/28.05.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent G învederează că nu a reușit să-i facă cunoscut inculpatului termenul.
Instanța constată îndeplinită în cauză procedura de citare cu inculpatul, iar față de împrejurarea că prezența acestuia nu este obligatorie și având în vedere că părțile nu mai au alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și:
- în principal a se dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se respecta drepturile inculpatului la apărare și la un proces echitabil.
- în subsidiar solicită menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În susținerea recursului precizează că inculpatului i-au fost încălcate drepturile la apărare și la un proces echitabil întrucât o perioada de timp inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova, fiind liberat la data de 7.11.2009, iar la adresa din -- unde a fost citat, inculpatul nu a mai locuit din anul 2008, potrivit declarației numitei, astfel că acesta a fost în imposibilitate de a-și formula apărări și de a-și propune probe.
Mai precizează că inițial s-a reținut că fapta a fost săvârșită de 3 persoane, însă cercetări s-au efectuat doar cu privire la inculpat.
Întrucât în cauză există dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, acesta profită inculpatului, astfel că se impune menținerea ca legală și temeinică hotărârii instanței de fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică a deciziei penale atacate întrucât în mod corect instanța de apel a apreciat asupra probațiunii administrate în cauză.
Referitor la motivul de casare cu trimitere precizează că inculpatul a avut cunoștință despre proces, iar în prezent este liber, astfel că putea să se prezinte în instanță.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.198/ 24.11.2008 Judecătoria Brad în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. c pr.pen. a achitat pe inculpatul G, fiul lui și -, născut la data de 12.06.1962 în orașul L-Gară, jud. C, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii minori, muncitor necalificat, CNP -, domiciliat în com.,-, jud. I, trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cp.
În baza art. 346 alin. 3.pr. pen. a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată și civilă -, domiciliat în com. B de C, sat, nr. 67, jud.
În temeiul art.192 alin. 1 pct. 1 lit. a și b pr.pen. a obligat partea vătămată și civilă - la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A stabilit în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Biroului de Avocați B suma de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 11.04.2006, în jurul orei 13,00, partea vătămată se deplasa împreună cu tatăl său, martorul, cu un tractor proprietate personală pe DN 76, pe raza localității,com. B de C, iar la un moment dat în fața sa a oprit un autoturism de culoare închisă, cu numere de înmatriculare străine, în care se aflau trei persoane de sex masculin, și după ce partea vătămată a oprit tractorul, una dintre acele persoane a coborât din mașină și i-a spus că a avut un accident în zonă și are nevoie de bani pentru a achita daunele produse, și a cerut părții vătămate să-l ajute, în schimbul banilor urmând să-i dea, ca garanție, câteva bijuterii din aur.
Partea vătămată a fost de acord cu acest lucru,deplasându-se împreună cu cele trei persoane necunoscute cu mașina acestora la domiciliul său pentru a lua bani,și revenind la locul unde lăsase tractorul a dat acelei persoane care îi solicitase banii, în prezența tatălui său, suma de 2.000 lei,în schimbul banilor partea vătămată primind drept garanție un număr de șase inele în legătură cu care acea persoană a susținut că sunt din aur. Partea vătămată și cel căruia i-a dat banii au stabilit că în aceeași zi, în jurul orei 16,00, să se întâlnească din nou, partea vătămată urmând să primească înapoi banii și să restituie cele șase inele.
Văzând că la ora stabilită persoana căreia îi dăduse banii nu mai apare, partea vătămată s-a deplasat cu cele șase inele la un atelier de bijuterii din B, unde i s-a comunicat faptul că acele inele nu sunt din aur, astfel că partea vătămată a sesizat organele de poliție reclamând că a fost înșelat.
Cele 6 inele ( ghiuluri) din metal de culoare galbenă au fost ridicate de organele de poliție de la partea vătămată pe bază de dovadă la data de 12.12.2007, și fiind cântărite la punctul de lucru din B aparținând LB-, s-a constatat că acestea aveau o greutate totală de 102,60 grame, în urma verificării inelelor stabilindu-se că acestea nu sunt din aur ( 11,12 ).
Cele 6 inele în discuție se află în plicul nr. 1 ( fila 67 ) atașat la dosarul de urmărire penală, cu mențiunea pe plic " Materiale de probă ridicate la 12.12.2007".
În prima declarație dată la data de 11.04.2006 în fața organelor de poliție, partea vătămată a specificat semnalmentele reținute de el în legătură cu cele 3 persoane ce s-au aflat în autoturismul de culoare închisă printre care se afla și cel la care îi dăduse banii, declarând că persoana care a venit prima dată și a vorbit cu el era un de aproximativ 40.45 de ani, brunet, avea o față pătrată, avea chelie, că mai era un în vârstă de aproximativ 30-35 de ani, brunet șaten, mai slab, și un de aproximativ 30-35 ani, mai solid, având părul șaten ( 7 ).
Pentru identificarea autorului faptei reclamate de partea vătămată, urmare a datelor furnizate de IPJ C- cu privire la identitatea unor persoane bănuite a fi comis fapte de înșelăciune prin același mod de operare ca și cel din cauza de față, la data de 07.03.2007 organele de cercetare penală au prezentat în mod separat părții vătămate și martorului ocular, în prezența martorilor asistenți și, pentru recunoaștere după fotografie a persoanei bănuite de comiterea faptei, un număr de 4 fotografii, printre care și cea a inculpatului
Conform celor consemnate în procesul verbal, atât partea vătămată cât și martorul au indicat, fără nici o ezitare, fotografia nr 2, ce reprezenta pe inculpat, ambii susținând că aceasta este persoana căreia partea vătămată i-a dat la data de 11.04.2006 suma de 2000 lei și de la care a primit cele 6 inele din metal galben, și că au recunoscut-o după fizionomie ( 45-49 ).
Fiind audiați în cursul urmăririi penale ulterior procedurii recunoașterii după fotografie, atât partea vătămată cât și martorul au susținut în continuare că persoana recunoscută după fotografie la data de 07.03.2007, respectiv inculpatul G, este autorul faptei de înșelăciune în dauna părții vătămate.
În cursul urmăririi penale, cum s-a reținut și prin rechizitoriu, inculpatul nu a putut fi găsit pentru a fi audiat și a i se prezenta materialul de urmărire penală.
În cursul judecății, inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată din 29.09.2008 (termen la care au fost prezenți atât partea vătămată cât și martorul ), s-a legitimat cu cartea de identitate seria - nr. - eliberată la data de 02.09.2003 de Poliția ( 49), și fiind audiat, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, declarând că până la această dată de 29.09.2008 nu a mai văzut niciodată pe partea vătămată, că în aprilie 2006 el nu a fost în com. B de C, jud. H, că în nici un caz el nu a oferit în cursul anului 2006 inele sau bijuterii nici unei persoane din județul H, că a înțeles că a fost recunoscut după fotografie și că avocatul i-a spus să aducă o dovadă despre locul unde se afla la data de 11.04.2006, însă cum au trecut de atunci 2 ani, nu știe unde se afla la acea dată ( 46).
La același termen de judecată din 29.09.2008, au fost audiați atât partea vătămată cât și martorul, care au declarat cu privire la descrierea faptei aspecte asemănătoare cu cele declarate în cursul urmăririi penale.
În schimb, cu privire la identitatea autorului acelei fapte de înșelăciune comisă la data de 11.04.2006, atât partea vătămată cât și martorul, văzând pe inculpatul prezent în instanță, au declarat că în mod sigur nu acesta este autorul faptei, că nu l-au mai văzut pe acesta niciodată, ambii explicând că într-adevăr au recunoscut în fotografie pe inculpat întrucât semăna cu autorul faptei, dar că în comparație cu inculpatul, autorul faptei era mult mai robust, cu o chelie mult mai pronunțată, martorul declarând că poate era chiar mai înalt, cei doi fiind categorici în susținerea că nu inculpatul este autorul faptei.
La solicitarea procurorului, a fost încuviințată audierea în calitate de martor și a soției părții vătămate, ( 63), aceasta declarând că din mașina cu care venise soțul său acasă pentru a lua banii ce urma să-i împrumute nu a coborât nici o persoană, ea nu a văzut cine era în mașină și nici câte persoane erau, iar soțul i-a spus că a văzut la instanță pe cel trimis în judecată și că nu acesta este cel căruia el îi dăduse banii.
La termenul de judecată din 24.11.2008 procurorul a solicitat suplimentarea probațiunii cu audierea în calitate de martori persoanelor ce au participat ca martori asistenți la recunoașterea după fotografie ce a avut loc la data de 07.03.2007, cât și a numitului care s-a dus la bijutier și a aflat că inelele nu sunt din aur, cerere respinsă de instanță, în condițiile în care audierea acestor martori nu ar fi putut contribui la lămurirea cauzei sub aspectul identității autorului infracțiunii, cât timp partea vătămată și martorul au confirmat și în fața instanței că într-adevăr la recunoașterea după fotografie au indicat fotografia ce reprezenta pe inculpat, iar HG nu văzut pe autorul faptei, ci doar a însoțit pe partea vătămată la un bijutier în B ( 7.u).
Din coroborarea tuturor probelor administrate, astfel cum au fost mai sus prezentate, instanța de fond a reținut că fapta penală ce constituie obiectul cauzei de față există și este prevăzută de legea penală ca fiind infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1.pen. dar în același timp a constatat că nu s-a dovedit în cauză, mai presus de orice dubiu și pe bază de probe pertinente și concludente, că inculpatul G ar fi autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În condițiile în care inculpatul a negat comiterea faptei, iar identificarea sa în cursul urmăririi penale s-a realizat prin recunoaștere după fotografie de către partea vătămată și martorul la mai mult de 10 luni de la data comiterii faptei, că cei doi nu- întâlniseră pe autorul faptei decât pentru scurt timp la acea data de 11.04.2006, și văzând pe inculpat la data de 29.09.2008 au declarat într-un mod categoric că nu acesta este autorul faptei, instanța, ținând seama de prevederile art. 63.pr.pen. apreciază că declarațiile date de partea vătămată și martor în cursul judecății, care se coroborează cu declarația inculpatului, reflectă starea de fapt corectă cu privire la identitatea autorului faptei, în sensul că nu inculpatul este acea persoană.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a concluzionat că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 lit.c pr.pen. dispus achitarea inculpatului G, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal.
În condițiile în care s-a dispus achitarea inculpatului pe considerentul că fapta nu a fost săvârșită de acesta, văzând prevederile art. 111.pr.pen, s-a constat că în cauză nu poate fi luată față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118.pen. nici cu privire la cele 6 inele aflate în plicul nr. 1 din dosarul de urmărire penală ( cum s-a solicitat prin rechizitoriu) și nici cu privire la suma de 2.000 lei ( cum a solicitat procurorul în concluziile pe fond).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, criticând-o pentru aspecte de netemeinicie, de greșită apreciere a probelor administrate în faza de urmărire penală, fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului. S- mai susținut că instanța de fond ar fi avut posibilitatea restituirii cauzei la procuror pentru identificarea și a celorlalte două persoane aflate în autoturism în data de 14.06.2006.
Prin decizia penală nr.180/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- s-a admis apelul introdus de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad împotriva sentinței penale nr. 198/2008 pronunțată de Judecătoria Brad, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. s-a desființat sentința atacată și în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul G, fiul lui și -, născut la data de 12.06.1962 în orașul L-Gară, jud. C, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii minori, muncitor necalificat, CNP -,. în com.,-, jud. I, recidivist, la:
-1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalA privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și Cod Penal art. 64 lit. b în Cod Penal condițiile art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 118 lit. b a Cod Penal dispus confiscarea a șase inele din metal în greutate de 102,60 gr. aflate la dosar ca mijloc material de probă.
În baza art. 118 lit. c a Cod Penal dispus confiscarea specială în favoarea statului a sumei de 2000 lei, de la inculpat.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat la fond și la 230 lei cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, s-a stabilit a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În considerente instanța de apel reținut că probele administrate în cauză au evidențiat că în data de 11.04.2006, în jurul orei 13,00, partea vătămată se deplasa împreună cu tatăl său, martorul, cu un tractor proprietate personală pe DN 76, pe raza localității,com. B de C, iar la un moment dat în fața sa a oprit un autoturism de culoare închisă, cu numere de înmatriculare străine, în care se aflau trei persoane de sex masculin, și după ce partea vătămată a oprit tractorul, una dintre acele persoane a coborât din mașină și i-a spus că a avut un accident în zonă și are nevoie de bani pentru a achita daunele produse, și a cerut părții vătămate să-l ajute, în schimbul banilor urmând să-i dea, ca garanție, câteva bijuterii din aur.
Partea vătămată a fost de acord cu acest lucru,deplasându-se împreună cu cele trei persoane necunoscute cu mașina acestora la domiciliul său pentru a lua bani,și revenind la locul unde lăsase tractorul a dat acelei persoane care îi solicitase banii, în prezența tatălui său, suma de 2.000 lei,în schimbul banilor partea vătămată primind drept garanție un număr de șase inele în legătură cu care acea persoană a susținut că sunt din aur. Partea vătămată și cel căruia i-a dat banii au stabilit că în aceeași zi, în jurul orei 16,00, să se întâlnească din nou, partea vătămată urmând să primească înapoi banii și să restituie cele șase inele.
Văzând că la ora stabilită persoana căreia îi dăduse banii nu mai apare, partea vătămată s-a deplasat cu cele șase inele la un atelier de bijuterii din B, unde i s-a comunicat faptul că acele inele nu sunt din aur, astfel că partea vătămată a sesizat organele de poliție reclamând că a fost înșelat.
Cele 6 inele ( ghiuluri) din metal de culoare galbenă au fost ridicate de organele de poliție de la partea vătămată pe bază de dovadă la data de 12.12.2007, și fiind cântărite la punctul de lucru din B aparținând LB-, s-a constatat că acestea aveau o greutate totală de 102,60 grame, în urma verificării inelelor stabilindu-se că acestea nu sunt din aur.
În cursul urmăririi penale inculpatul G nu a fost audiat, deși s-au făcut demersuri în acest scop identitatea inculpatului a fost stabilită fără ezitare prin recunoașterea acestuia după fotografie de către partea vătămată și martorul în data de 07.03.2007. Recunoașterea după fotografie a avut loc în prezența martorilor asistenți și.
În dosarul de urmărire penală - filele 47-50 sunt fotografii ale momentului recunoașterii inculpatului Relevant este că includerea fotografiei inculpatului în setul de fotografii pentru recunoaștere s-a făcut pe baza datelor furnizate de IPJ C S cu privire la identitatea unor persoane lămurite a fi comis fapte de înșelăciune prin același mod de operare ca și cel din cauză.
Inculpatul a fost audiat în cursul judecății, dar nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
S-a considerat că există neconcordanță între cele reținute de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
Astfel, la urmărire penală partea vătămată a descris împrejurările săvârșirii faptei, pentru care a depus plângere penală în data de 12.04.2006, cât și semnalmentele persoanei care l-a păgubit, prin inducere în eroare, apoi, la data de 07.03.2007, la sediul Postului de Poliție B de C, a identificat, după fotografii, autorul, în persoana inculpatului G, indicând, fără nici o ezitare, persoana care, în data de 14.06.2006, i-a oferit șase inele din metal de culoare galbenă, pretinzând că sunt din aur, contra sumei de 2.000 lei RON, după cum s-a menționat în procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere de la fila 45 În aceleași condiții și cu aceeași precizie, inculpatul Gaf ost recunoscut și de către martorul, tatăl părții vătămate (45 ).
Aceeași poziție, în sensul recunoașterii autorului în persoana inculpatului G, au avut-o cei doi și cu ocazia audierii în cauză de către organele de poliție (8,10,32-33 ). Cu ocazia audierii, martorul a arătat că a recunoscut persoana, care a primit banii de la fiul său, după fizionomia feței și că își amintește clar fizionomia feței celui indicat în fotografie (33 ). partea vătămată a declarat la parchet, în data de 26.06.2007 că "atât eu cât și tatăl meu l-am identificat pe învinuitul G și pot afirma, fără nici un dubiu, că acesta este persoana care m-a înșelat" (9 p).
Și martorul a avut în vedere doar aceleași aspecte fizionomice, referitoare la robustețe și chelie, pentru care nu a fost sigur în recunoașterea inculpatului în instanță ca fiind autorul infracțiunii (48 ).
În cauză nu s-a putut reține că are valoare probatorie doar declarația părții vătămate dată în cursul judecății, pe considerentul că aceasta s-a coroborat cu declarația inculpatului. Declarația inculpatului G, în care a negat săvârșirea faptei, trebuie privită cu anumite rezerve în ce privește sinceritatea sa, având în vedere momentul la care a fost dată, la peste doi ani de la data săvârșirii faptei, interval de timp în care nu a răspuns chemărilor organelor de urmărire penală și instanței de judecată pentru audiere, faptul că a mai fost identificat ca autor a două fapte de înșelăciune, având același mod de operare, după cum a reieșit din adresa nr. 12305/05,11.1006 a IPJ CS( fila 13 ) și faptul că are antecedente penale, după cum a reieșit din fișa de cazier judiciar (34 ).
Trebuie să existe firească suspiciune și în aprecierea valorii probante a declarației părții vătămate, persoană interesată în mod direct de rezolvarea laturii penale a cauzei, prin aceea că a solicitat tragerea la răspundere penală a autorului, cât și a laturii civile, prin pretențiile bănești formulate în cursul urmăririi penale și la care a renunțat, în mod cu totul nejustificat, în cursul cercetării judecătorești.
Sinceritatea depozițiilor părților trebuie apreciată și prin prisma faptului că s-au prezentat în instanță, la același termen de judecată, respectiv 29.09.2008, după ce inculpatul a cerut copii xerox ale dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare cu partea vătămată, la termene anterioare de judecată (35 ), și au declarat în același sens.
Față de cele arătate mai sus, s-a considerat că declarațiile părții vătămate, a inculpatului și a martorului, făcute în cursul cercetării judecătorești, nu s-au coroborat cu alte probe, fapte și împrejurări, astfel încât să poată servi la aflarea adevărului și că, pe baza celor stabilite în cursul urmăririi penale, s-a putut reține că inculpatul G este autorul infracțiunii de înșelăciune, cu care a fost sesizată instanța.
În apel au fost audiați ca martori numiții și. S-a apreciat ca nesinceră declarația martorului (27) care a negat că ar fi participat în calitate de martor asistent la procedura recunoașterii după fotografie din data de 07.03.2007. Instanța de apel a constatat însă o mare asemănare între semnăturile de pe declarația de la fila 27 (dosar apel) și cea de pe procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere (fila 45 dosar ). Prezența martorului asistent a fost confirmată de martorul (35), a cărui declarație s-a considerat relevantă prin datele furnizate și seriozitatea de care a dat dovadă.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța de apel a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad este fondat și s-a impus condamnarea inculpatului G pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 cod penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al infracțiunii, statutul de recidivist al inculpatului, dar și valoarea relativ mare a prejudiciului cauzat.
Partea vătămată a declarat în cursul judecății că renunță la constituirea de parte civilă, aspect justificat doar de probabilitatea că a recuperat suma de 2000 lei de la inculpat, astfel justificându-se și schimbarea conținutului declarațiilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul solicitând în principal trimiterea cauzei în rejudecare la Tribunalul Hunedoara deoarece pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de apel se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova și nu a fost prezent la judecarea cauzei, astfel că nu a fost în măsură să propună probe în apărare, probe esențiale pentru dovedirea nevinovăției.
În subsidiar solicită menținerea soluției de achitare pronunțată de prima instanță, având în vedere existența unui dubiu major în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de inculpat vizează nelegala citare în fața instanței de apel, față de împrejurarea că ar fi fost deținut în Penitenciarul Rahova.
Susținerile sunt nereale, având în vedere că inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova după o lună de la pronunțarea soluției instanței de apel, la 28.06.2009 și liberat condiționat la data de 7.11.2009.
Aceste împrejurări rezultă din nota telefonică întocmită la dosar (51) și din procesul verbal întocmit de Poliția (55).
Față de aceste împrejurări sunt nefondate apărările inculpatului care solicită trimiterea cauzei în rejudecare având în vedere că plasarea sa în detenție l-ar fi împiedicat să se prezinte în fața instanței de apel și să propună probe.
Inculpatul a fost legal citat, atât la adresele cunoscute cât și prin afișare la sediul Consiliului Local al locului săvârșirii faptei.
C de al doilea motiv de recurs vizează nevinovăția inculpatului, cu motivarea existenței unui dubiu în ceea ce privește persoana inculpatului, neexistând certitudine cu privire la identitatea acestuia.
Apreciem că instanța de apel atunci când a pronunțat soluția de condamnare a inculpatului Gap rocedat la o corectă interpretare a probelor administrate în cauză.
Astfel, partea vătămată a descris în detaliu în fața organelor de poliție modul de operare a inculpatului, semnalmentele acestuia, iar când s- prezentat fotografie, l- identificat fără ezitare pe autor ca fiind numitul
Tatăl părții vătămate martorul l- recunoscut și el pe inculpatul G ca fiind autorul infracțiunii reclamată de fiul său.
În faza de urmărire penală, atât partea vătămată, cât și tatăl, martorul, au declarat în mod constant, în prezența martorilor asistenți și la doar câteva zile de la data evenimentelor, că pot afirma fără dubiu că inculpatul G este autorul infracțiunii pe care au reclamat-
În mod corect instanța de apel dat eficiență primelor declarații arătate mai sus, apreciindu-le ca fiind cele care exprimă adevărul, înlăturând declarațiile părții vătămate și ale inculpatului date în faza de judecată.
S-au evaluat corect declarațiile date în faza de judecată, avându-se în vedere faptul că partea vătămată, martorul și inculpatul s-au prezentat la același termen de judecată în fața primei instanțe, la data de 29.09.2008, după ce inculpatul a solicitat copii xerox ale dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare cu partea vătămată, declarând toți că nu inculpatul este autorul.
Mai mult, partea vătămată renunță și la pretențiile civile pe care le formulase față de inculpat.
Față de cele arătate, precum și față de împrejurarea că de la data săvârșirii faptei și primelor declarații și până la audierea în fața instanței au trecut aproximativ 2 ani, în mod corect instanța a acordat valoare probatorie probelor administrate în faza de urmărire penală, soluția de condamnare urmând a fi menținută.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 180/A/28.05.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Va obliga recurentul la plata sumei de 580 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 180/A/28.05.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 580 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/21.01.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
