Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

R O MÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 135/A/2009

Ședința publică din 17 decembrie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - --

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.109/D din 27 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev.de art.20 rap.la art.174, 176 lit.d pen. și tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b pen. cu aplic.art.33 lit.a pen.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpaților, a părții vătămate și a părților civile SC SA, CAS C, Clinica de Neurochirurgie C N și Clinica de Chirurgie -Maxilo Facială C

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 3 decembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr.109/D/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, au fost condamnați inculpații:, fiul lui și, născut la data de 22.08.1967 în localitatea Sadova, Republica M, cetățean al M, studii 8 clase + 3 ani școală profesională, de profesie strungar, căsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale,. în Republica M, localitatea Chișinău,-.35, posesor al pașaportului seria A - eliberat de Republica M, deținut în prezent în Penitenciarul Aiud;

În baza art.20 pen. rap. la art.174, art.176 lit.d pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, la pedeapsa de: 12 (doisprezece) ani, 6 (șase) luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.

În baza art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b pen. cu aplicarea art.13 pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de:10 (zece) ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, sporită cu 5 (cinci) ani, în final pedeapsa de: 17 (șaptesprezece) ani, 6 (șase) luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a, b pen.

Potrivit art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art.88 pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 25 decembrie 2004 și până la zi.

, fiul lui și, născut la data de 11.12.1974 în localitatea Chișinău, Republica M, cetățean al M, studii medii, de profesie sudor, căsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale,. în Republica M, localitatea Chișinău,-/1,.63, posesor al pașaportului seria A - eliberat de Republica M, deținut în prezent în Penitenciarul Aiud;

În baza art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b pen. cu aplicarea art.13 pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de:10 (zece) ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, sporită cu 5 (cinci) ani, în final pedeapsa de:17 (șaptesprezece) ani, 6 (șase) luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a, b pen.

Potrivit art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 25 decembrie 2004 și până la zi.

S-a constatat că părțile vătămate, "Prima " C-N, "" - Sucursala C, Clinica de Neurochirurgie C-N și Clinica de Chirurgie -Maxilo-Facială C-N nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art.118 lit.e pen. s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 1139, 7 euro.

Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii inculpați (av. -R ), care s-a avansat din

Potrivit art.189 comb. cu art.190 pr.pen. s-a stabilit suma de 70 lei reprezentând onorariu pentru traducerea prezentei minute (2 pagini format A4), în regim de urgență, din limba română în limba rusă, în favoarea interpretului autorizat, care se avansează din

În temeiul art.191 pr.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1350 lei fiecare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 29.12.2000, la orele 20,00, partea vătămată (fostă ) a intrat de serviciu la punctul de schimb valutar de pe str. - 2-4 din C-N, aparținând "Prima "

Punctul de schimb valutar era deschis non-stop, partea vătămată urmând să-și desfășoare activitatea și pe timpul nopții.

Așa după cum a rezultat din declarația părții vătămate și procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe timpul nopții accesul clienților nu era permis în interiorul casei de schimb valutar, servirea făcându-se printr-un geam al ușii de acces. Această ușă de acces din lemn și prevăzută cu o încuietoare în, era închisă pe timp de noapte și protejată de un grilaj metalic și o bară metalică închisă cu lacăt.

În intervalul orar cuprins între 4,30 - 4,45 din dimineața zilei de 30.12.2000, la geamul casei de schimb valutar s-a prezentat inculpatul, înmânând părții vătămate o bancnotă de 50 dolari americani și solicitând să-i fie schimbată suma de 30 dolari americani în lei. Inculpatul nu a prezentat nici un act de identitate, dar a declarat că se numește.

Partea vătămată a arătat că și-a dat seama că aceasta nu este identitatea reală a inculpatului, mai ales că acesta vorbea în limba română cu un pronunțat accent basarabean, accent pe care partea vătămată arată că-l cunoaște foarte bine.

Partea vătămată s-a deplasat la seif, a luat banii necesari efectuării schimbului și a întocmit chitanța de schimb pe numele. În momentul în care a trecut de ghișeul interior al casei de schimb valutar având în mână banii și chitanța, partea vătămată l-a văzut pe inculpatul cu un în mână. Imediat inculpatul a și executat două focuri de armă asupra părții vătămate, nimerind-o în ambele cazuri în zona capului.

Partea vătămată a declarat că a căzut la pământ, prefăcându-se moartă, dar nu și-a pierdut nici un moment cunoștința. A auzit în continuare cum cineva lovește cu piciorul în ușa de lemn a casei de schimb valutar, ușă care însă nu s-a deschis. Oad oua persoană, identificată ulterior ca fiind inculpatul, a pătruns însă în interiorul casei de schimb valutar prin geamul prin care se făcea servirea în timpul nopții (potrivit susținerilor părții vătămate). Această persoană s-a dus la seif, care avea cheile în el, partea vătămată auzind că foșnește o.

Partea vătămată s-a prefăcut în continuare că este moartă, sesizând că persoana care a intrat în casa de schimb valutar s-a aplecat asupra ei, întrebând pe cineva de afară dacă să o mai împuște o dată, zicând însă că crede că partea vătămată este moartă. Aceasta este declarația inițială a părții vătămate, dată în chiar ziua comiterii faptei, în timp ce partea vătămată era în spital (65-67 ). Așa cum se va arăta mai încolo, partea vătămată a dat ulterior și alte declarații și a făcut unele precizări cu ocazia unei prezentări pentru recunoaștere din albumul foto a inculpaților, nuanțându-și declarația inițială. Acest lucru este pe deplin explicabil având în vedere faptul că, evident, prima declarație a fost dată când victima era încă în stare de șoc, pe parcurs aceasta amintindu-și și alte amănunte, rememorând în mod firesc o faptă atât de gravă comisă asupra sa (68-69 și 71-72 ).

Cert este că partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul " Plagă împușcată a pavilionului urechii drepte. Corp străin epicranian în fosa temporală dreaptă. cominutivă paramedian stâng a ramurii orizontale a mandibulei. prin împușcare".

S-a practicat o intervenție chirurgicală, fiind extras corpul străin, în speță un din fosa temporală dreaptă.

Un alt nu a rămas în corpul victimei, fiind găsit la fața locului, dar a străbătut capul acesteia urmând însă o traiectorie ce nu a atins organe vitale.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cauză a rezultat că victima a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unor proiectile monobloc care au avut forță cinetică crescută în momentul impactului (împușcare cu ). Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale, datând din 30.12.2000 și au pus în primejdie viața victimei (92 ).

În acest raport de expertiză medico-legală este consemnat că, la Clinica de Neurochirurgie C-N, unde a fost inițial internată, victima era conștientă și orientată temporo-spațial, dar cu deficit de vorbire.

Partea vătămată a mai declarat că persoana care a intrat în casa de schimb valutar a ieșit tot pe geamul pe care intrase, îndreptându-se spre B-dul -. Partea vătămată a apăsat cele două butoane de alarmă și văzând că nu vine nimeni a sunat și la telefon la Agenția de pază "Total " cu care "Prima " avea contract.

Apelul a fost preluat de martorul, dispecer de serviciu în acea noapte, care i-a alertat pe agenții din teren, respectiv pe martorii și. Aceștia au ajuns în circa 2-3 minute la fața locului, constatând că victima este conștientă, dar plină de sânge, sângele fiind prezent și pe podeaua casei de schimb valutar. Au fost anunțate salvarea și organele de poliție (1, 57-61 și 63-64 ).

În baza probelor de la filele mai sus menționate se poate stabili că apelul părții vătămate a avut loc în intervalul orar 4,31 - 4,45, dispecerul Poliției mun. C-N, fiind sesizat telefonic de către martorul la ora 4,50. Aceste intervale orare rezultă din declarațiile martorilor și nu din anumite scripte sau registre ale agenției de securitate sau poliției, declarațiile martorilor coroborându-se cu declarațiile părții vătămate.

Reprezentanții "Prima " chemați la fața locului au constatat, în prezența organelor de urmărire penală, că seiful casei de schimb valutar este gol și au stabilit în baza actelor contabile că au fost sustrase următoarele sume de bani: 156.303.433 lei; 1982 dolari americani; 4550 DM; 190 lire sterline; 100 franci elvețieni; 3.481.000 lire Italia, 2100 franci francezi; 200 guldeni Olanda; 180 dolari Canada; 4770 schilling Austria și 4100 franci belgieni. La data respectivă moneda europeană unică nu intrase pe piață, dar conform părții civile suma totală sustrasă ar reprezenta 11.186,88 euro la cursul de schimb de 27.505 lei. Oricum "Prima " a fost despăgubiră de societatea de asigurări cu suma de 245.000.000 lei, rămânând de recuperat suma de 2.279, 41 euro (96 ).

Abia în anul 2002, inculpații au fost identificați ca autori ai faptelor de către partea vătămată, dar prinderea și reținerea lor s-a realizat la 25.12.2004, pornindu-se de la declarația martorului -, care a arătat că știe ceva despre această faptă, intens mediatizată la vremea respectivă.

Astfel, la data de 06.03.2002, în timp ce se afla în arestul C (fiind arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat) martorul - a declarat că în cursul anilor 1994-1995 cunoscut, prin intermediul unui cetățean pe nume, pe alți doi cetățeni moldoveni, pe nume " " și "". Martorul nu i-a cunoscut sub alte nume, dar i-a transportat cu taxi-ul și i-a găzduit, iar în anul 1998 fost acasă la Chișinău, în Republica M, la numitul "".

Astfel, martorul - a arătat că, în data de 20 sau 21 decembrie 2000, fost dirijat de la dispeceratul firmei de taxi "Pro Rapid" să se deplaseze la restaurantul "" de pe str. - din C- Aici i-a întâlnit pe "" și "" care l-au rugat să-i ducă cu mașina până la I de revelion. A rămas stabilit ca cei doi să-l contacteze pe martor în ziua când vor dori să plece.

În noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 1,00, martorul a fost dirijat din nou prin dispecerat să se deplaseze la benzinăria "" de pe Calea din C- Aici era așteptat de cei doi care i-au spus că în acea noapte, în jurul orelor 3,00, vor să plece la I și de acolo în Republica M și că îl roagă să-i aștepte cu taxiul în spatele Liceului "" la intersecția cu străduța de lângă magazinul "".

Martorul - declară că așa a și făcut, inițial apărând "" pentru a se asigura dacă el este acolo și rugându-l să aștepte pentru că în scurt timp vor veni amândoi. "" a plecat apoi și după circa o oră, timp în care martorul a rămas în mașină, a apărut "", cu o geantă în mână, urcându-se pe bancheta din spate. La circa un minut a apărut și "" care a urcat în față pe locul din dreapta, martorul pornind spre municipiul La ieșirea din C-N, cei doi și-au dat jos puloverele cu care erau îmbrăcați și le-au băgat într-o, îmbrăcându-se cu alte haine. În G, la podul de pe, "" i-a cerut martorului să oprească, a coborât și a aruncat plasa cu puloverele în.

În municipiul G, martorul a declarat că a fost oprit de un filtru al poliției, filtru din care făcea parte agentul - cu care se cunoștea de mai mult timp. Acesta nu a controlat mașina și i-a dat drumul să plece mai departe. Martorul a negat ulterior acest lucru (234 ), fiind cert însă că în noaptea comiterii faptei toate unitățile de poliție au fost alertate, inclusiv Poliția municipiului G, iar el era de serviciu în noaptea respectivă, ieșind din schimb doar la ora 5.00. În nota telefonică de la 227 este consemnat faptul că autorii faptei sunt înarmați și vorbesc cu accent moldovenesc, iar martorul arată că agentul i-a spus că filtrul este organizat din cauza unui jaf armat care a avut loc în C- Nesinceritatea martorului este evidentă și justificată de faptul că se teme de posibilele consecințe ale faptului că, la scurt timp după comiterea faptei, îndeplinindu-și superficial atribuțiile de serviciu, a permis autorilor jafului armat să scape.

Martorul a declarat că, în continuare, s-a îndreptat spre D și undeva înainte de această localitate, "" a scos de sub scaunul pe care stătea în mașină un sac de pânză din care a luat un cu amortizor, i-a cerut să oprească mașina și l-a aruncat printre boscheți. Apoi și-au continuat drumul spre B, unde cei doi i-au spus că vor merge cu trenul la I, dar negăsind legătură potrivită au plecat mai departe cu un taxi al unei firme din B (respectiv cu o mașină marca Mercedes ), martorul întorcându-se la

De precizat că această primă declarație martorului (99-101 ) este dată într-un moment în care acesta nici măcar nu cunoștea identitatea reală a celor doi inculpați.

Ulterior, martorul și-a adus aminte că în anul 2001, în timp ce se afla cu cei doi, "" și "", pe stradă din C-N, au fost legitimați de organele de poliție și "" a fost sancționat contravențional. S-a căutat în arhivele Inspectoratului de Poliție al Județului C și s-a găsit raportul subofițerului în care este consemnată legitimarea celor trei, cu toate datele de identitate, precum și procesul-verbal de contravenție (140-142 ).

Așa s-a ajuns la identificarea celor doi inculpați, după care s-au obținut din Republica M fotografiile lor și casetă video pe care apar cei doi, iar în baza acestor fotografii, martorul - i-a indicat ca autori ai faptei (101, 120-128 ).

De asemenea, planșa foto și caseta audio au fost prezentate părții vătămate, aceasta recunoscându-l pe ca fiind cel care a împușcat- Partea vătămată a mai precizat că vocea inculpatului, ce se aude pe casetă, seamănă cu vocea persoanei care a purtat un dialog cu inculpatul (71-83 ).

În baza acestor probe, la data de 22 august 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați și a emis în lipsă mandatele de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile, pe numele lor (158-163 ).

Din comunicările Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și ale Ministerului Administrației și Internelor - Autoritatea Pentru - Biroul Pentru C, precum și din pașapoartele celor doi inculpați a rezultat că cei doi nu au mai intrat în tară de la data emiterii mandatelor de arestare și până la data de 25.12.2004.

La 25.12.2004, cei doi au intrat în țară, prin vama, ocazie cu care s-a constatat că pe numele lor sunt emise mandate de arestare și s-a procedat la reținerea și predarea lor Inspectoratului de Poliție al Jud. În aceeași zi, s-au emis ordonanțe de reținere împotriva lor pentru 24 de ore, iar apoi Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile.

Inculpații și, audiați în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, au negat în mod constant comiterea faptelor, însă declarațiilor lor sunt contradictorii, fapt care atestă nesinceritatea lor.

Astfel, cu ocazia reținerii sale, la data de 25 decembrie 2004, inculpatul a acceptat să dea declarație, recunoscând că îl cunoaște pe martorul -, că în luna decembrie a anului 2000 s-a aflat în C-N, unde a stat până în data de 30 sau 31 decembrie, împreună cu coinculpatul și că martorul i-a transportat pe amândoi cu taxiul până în D sau B, iar de acolo au plecat mai departe cu un taxi până la I (178 ). La data de 26 decembrie 2004, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a precizat că în luna decembrie 2000 el și inculpatul s-au deplasat la B pentru a vinde telefoanele mobile cumpărate de la C (cu astfel de afaceri ocupându-se în perioada respectivă), după care au revenit la C unde urma să se întâlnească cu un băiat din T, care nu a venit însă la întâlnire, astfel că au plecat cu un taxi la I, cazându-se la Hotelul Sport (181 ).

Inculpatul a refuzat să dea declarații în fața organului de urmărire penală, dând o singură o singură declarație în fața Tribunalului Cluj, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, ocazie cu care a arătat și el că în luna decembrie 2000 s-a aflat în România, împreună cu inculpatul, au cumpărat telefoane mobile de la C pe le-au vândut la I, iar în noaptea de 29 spre 30 decembrie 2000 s-au cazat la Hotel Sport din I, după care în data de 30 decembrie 2000, seara, au plecat spre Republica M (196-197 ).

În faza de cercetare judecătorească, cei doi inculpați au refuzat să dea declarații în legătură cu învinuirile ce li se aduc, uzând de dreptul la tăcere (136-137 și 141-142 dosar nr.2967/2005 al Tribunalului Cluj ).

Fiind audiați cu ocazia rejudecării, cei doi inculpați au declarat că la data de 17 decembrie 2000 au venit în C-N pentru a cumpăra telefoane mobile și a le revinde în Republica M, aceasta fiind afacerea cu care se ocupau în perioada respectivă. L-au căutat pe martorul -, pe care-l știau dinainte și care avea să-i restituie inculpatului o sumă de 800 USD, înțelegându-se asupra modalității de restituire a sumei de bani. S-au deplasat ulterior în localitatea, la granița cu Serbia, unde urma să se întâlnească cu un cetățean, de la care să cumpere telefoane mobile. La data de 23 decembrie 2000 s-au întors în C-N, așteptând câteva zile aici pentru ca martorul - să facă rost de bani și să-și plătească datoria, după care, în seara zilei de 27 sau 28 decembrie 2000, au plecat cu trenul la B, martorul - fiind cel care i-a condus la gară și le-a cumpărat bilete de tren. Au ajuns la B în dimineața zilei de 29 decembrie 2000, unde s-au întâlnit cu un alt cetățean pe nume "" de la care și-au recuperat o datorie în legătură cu o marfă (șampanie) vândută în B, după care, în seara aceleiași zile, au plecat spre I cu o mașină de ocazie condusă de un cetățean pe nume "", ajungând aici în jurul orelor 5,oo-6,oo dimineața. S-au cazat la Hotelul Sport din I, întrucât intenționau să doarmă câteva ore înainte de a pleca mai departe spre Republica M, iar spre seară, în data de 30 decembrie 2000, au plecat cu un taximetru până la Chișinău (98-102 dosar nr- al Tribunalului Cluj ).

Faptele reținute mai sus se probează prin: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral (1 ), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto-anexe (2-36 ), raportul de expertiză medico-legală întocmit de C-N (92 ), raportul de expertiză balistică și suplimentul la acest raport (47-56 ), declarațiile părții vătămate (65-69 ), procesele-verbale de recunoaștere ale inculpaților după planșa foto (71-83 și 119-128 ), procesul-verbal de recunoaștere din grup (87-91 ), declarațiile martorilor -, -, -, --, -, și (57-64, 99-103, 106-111 și 143-152, 165-166, 191-192 și 236 dosar nr.2967/2005 al Tribunalului Cluj, 78-79, 139-140 și 185-186 dosar nr- al Curții de Apel Cluj, 213-215 dosar nr- al Tribunalului Cluj ), procesele-verbale de confruntare (129-138 și 153-154 ), raportul de expertiză criminalistică - poligraf al martorului - (114-118 ), rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice ale inculpaților (192-193 și 209-210 ), procesele-verbale și adresele cuprinzând activitățile desfășurate pentru verificarea apărărilor inculpaților (215-236, 155, 205-209 și 215-221 dosar nr.2967/2005 al Tribunalului Cluj, 114 și 171 dosar nr- al Curții de Apel Cluj ), coroborate cu declarațiile date de inculpați (178, 181-183 și 196-197, 98-102 dosar nr- al Tribunalului Cluj ).

În drept, faptele inculpaților și care,în noaptea de 29/30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând "Prima " C, situată pe--4 din municipiul C-N, unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate, casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul a pătruns în interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art.20 pen. rap. la art.174, art.176 lit.d pen. și de tâlhărie, prev. de art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și b pen. cu aplicarea art.13 pen. infracțiuni aflate în concurs real, conform art.33 lit.a pen.

În legătură cu încadrarea juridică a faptelor comise de către cei doi inculpați este de menționat faptul că amândoi sunt coautori ai acestor infracțiuni, chiar dacă unul dintre ei a executat focurile de armă iar celălalt a sustras banii din seif, deplina lor cooperare obiectivă și subiectivă la săvârșirea celor două fapte rezultând din ansamblul probelor administrate în cauză.

Intenția inculpaților de a suprima viața victimei rezultă fără dubiu din modul și mijloacele de comitere a faptei, din urmările produse (împușcarea victimei în cap, cu o armă de foc, cu consecința punerii în primejdie a vieții acesteia), dar și din atitudinea celor doi inculpați după executarea focurilor de armă, relevată de dialogul dintre ei auzit și redat ulterior de partea vătămată.

Aplicarea art.13 pen. în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie se impune datorită modificărilor aduse articolului 211.pen. prin Legea nr.169/2002, modificări care privesc pedeapsa prevăzută de lege în cazul formelor agravate ale infracțiunii (în speță, săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună și de către o persoană având asupra sa o armă).

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaților, instanța a luat în considerare gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții, cât și împotriva patrimoniului persoanei), atitudinea nesinceră și obstrucționistă avută de inculpați pe parcursul întregului proces penal (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate), precum și faptul că inculpații nu posedă antecedente penale, împrejurare care, în cazul de față, nu diminuează cu nimic periculozitatea socială deosebită pe care o prezintă persoana inculpaților, relevată de modul și mijloacele de comitere a faptelor care fac obiectul prezentului dosar. Dimpotrivă, actele de violență deosebită comise de inculpați îndreptate împotriva valorii sociale supreme - viața, precum și împotriva patrimoniului părților vătămate, atrag în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei persoane, pedepsirea corespunzătoare a inculpaților.

În consecință, instanța a considerat că o pedeapsă de 12 ani, 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen. aplicată fiecăruia dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, respectiv o pedeapsă de 10 ani închisoare aplicată acestora pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, vor fi în măsură să contribuie la reeducarea lor.

În temeiul art.33 lit.a pen. instanța a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpați sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea și a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea, sporită cu 5 ani, în final pedeapsa de 17 ani, 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.

Totodată, s-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a, b pen.

Potrivit art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar conform art.88 pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora timpul detenției preventive începând cu data de 25 decembrie 2004 și până la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată "Prima " C-N nu s-a constituit parte civilă în cauză (96 ), deși din prejudiciul total de 11.186, 88 euro a rămas nerecuperată suma de 2.279, 41 euro (sumă care urmează însă a fi confiscată de la cei doi inculpați, conform dispozițiilor art.118 lit.e pen.).

De asemenea, părțile vătămate, "" - Sucursala C, Clinica de Neurochirurgie C-N și Clinica de Chirurgie -Maxilo-Facială C-N, deși legal citate, nu și-au precizat poziția procesuală privind o eventuală constituire de parte civilă în cauză.

În consecință, în temeiul art.14 și 346.pr.pen. instanța va constata că părțile vătămate, "Prima " C-N, "" - Sucursala C, Clinica de Neurochirurgie C-N și Clinica de Chirurgie -Maxilo-Facială C-N nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art.118 lit.e pen. s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 1139, 7 euro.

Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii inculpați (av. -R ), care s-a avansat din

În temeiul art.191 pr.pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1350 lei fiecare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și prin care au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit. raportat la art.10.lit.c pe C.P.P. motiv că nu au comis faptele pentru care au fost condamnați.

Inculpatul în motivele de apel a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 17 ani și 6 luni închisoare însă contestă această hotărâre ca fiind nelegală și netemeinică întrucât a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a comiterii faptelor.

Acesta a mai arătat că în noaptea comiterii jafului se afla în drum spre venind de la B fiind în drum spre Republica

Inculpatul este nemulțumit că nu a fost audiată partea vătămată în mod nemijlocit și martorii care știau că la data de 28 decembrie inculpații au plecat de la C spre B și pentru că au fost condamnați deși la locul faptei nu s-au găsit urme papilare sau urme de încălțăminte aparținând inculpatului, nu s-a găsit arma crimei și nici banii proveniți de la casa de schimb valutar.

În cauză sunt mai multe contradicții între declarația martorului și declarația părții vătămate referitoare la culoarea armei și hainele cu care erau îmbrăcați inculpații, martorul a arătat că A era de culoare închisă iar partea vătămată a arătat că aceasta era de culoare deschisă, martorul susținând că inculpații purtau haine de culoare deschisă, iar partea vătămată a arătat că inculpații erau îmbrăcați cu pulovere. Inculpatul în motivele de apel a arătat că declarația părții vătămate nu-l vizează pe acesta că la locul faptei nu s-au găsit urme papilare sau de încălțăminte care să-i aparțină, nu s-a găsit arma crimei și nici sumele de bani sustrase de la casa de schimb valutar.

Dacă arma nu a fost găsită cum s-a făcut supoziția că aceasta a provenit din Rusia. Inculpatul a mai arătat că partea vătămată nu s-a prezentat la instanța de judecată singurele declarații fiind luate acesteia în faza de urmărire penală.

Ambii inculpații au apreciat că raportat la numeroasele contradicții, în cauză se impune a fi aplicat principiul "in dubio pro reo" și în consecință achitarea acestora în baza art.10 lit.c

C.P.P.

Apelurile formulate de cei doi inculpați urmează să fie respinse pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că inculpații și în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând Prima SRL C situată pe--4 din municipiul C-N unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul a pătruns în interior și a sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută.

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpați întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de.20 raportat Cod Penal la art.174 și art.176 lit.d și Cod Penal tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și c, alin.2¹lit. a și b cu Cod Penal aplicarea art.13 iar Cod Penal pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților.

Solicitările inculpaților de a fi achitați pe motiv că nu aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați nu sunt întemeiate, întrucât în toate declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală și la instanța de fond, precum și în rejudecarea cauzei de fiecare dată au prezentat altă variantă, fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză respectiv declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor -, - și, precum și, parțial, cu declarațiile martorilor - și --.

Astfel, în primul rând, partea vătămată a arătat, în declarațiile date în cursul urmăririi penale (în faza de judecată, din motive obiective, aceasta neputând fi audiată), cu lux de amănunte, modul în care s-au comis faptele, împrejurarea că inculpații vorbeau cu accent moldovenesc, basarabean, că discuțiile s-au purtat între ei în limba română, descriindu-l din punct de vedere fizic pe inculpatul care a tras cu ul asupra sa, efectuând și o descriere a armei.

Ulterior, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul după planșa foto, de pe caseta video care i-a fost prezentată de organele de urmărire penală, precum și dintr-un grup de persoane, ca fiind cel care a împușcat-o la data de 30.12.2000.

Referitor la recunoașterea din grup, inculpatul a încercat să inducă ideea că organul de urmărire penală l-a prezentat anterior, în mod fraudulos părții vătămate. El a susținut că a fost scos din arest singur, înaintea efectuării recunoașterii din grup în prezența apărătorilor, dus într-o cameră de la Poliția mun. C-N, cameră prevăzută cu un geam, pe care a văzut în încăperea alăturată mai multe persoane. Într-adevăr, la data de 1 februarie 2005, s-a efectuat recunoașterea din grup între orele 15,20 și 15.45. Anterior acestei activități, partea vătămată a fost audiată la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în prezența apărătorului inculpaților și a apărătorului ei, între orele 11,30 și 12,30. Pentru a se câștiga timp, s-a telefonat la Inspectoratul de Poliție al Jud. C pentru ca inculpatul să fie scos din arest pentru efectuarea recunoașterii. Ulterior, apărătorii au arătat că nu pot să participe la recunoaștere decât în jurul orelor 15,00, motiv pentru care inculpatul a fost reintrodus în arest, fiind scos din nou pentru recunoaștere din grup. Așa după cum rezultă din registrul arestului Inspectoratului de Poliție al Jud. C, prima dată inculpatul a fost scos din arest între orele 11,50 și 12,25, oră la care așa cum s-a arătat, partea vătămată se afla la sediul parchetului. Inculpatul a susținut însă că el a fost scos prima dată din arest la ora 13,00 și a așteptat circa 15-20 minute în camera 33 de la Poliția mun. C-N, susținere care a fost înserată în procesul-verbal care a fost întocmit cu ocazia recunoașterii din grup, deși era vădit mincinoasă.

În al doilea rând, martorul - și-a menținut pe tot parcursul procesului penal declarațiile la care am făcut referire în stare de fapt, declarații care îi indică pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor deduse judecății. De altfel, în cauză au fost efectuate confruntări între martorul - și cei doi inculpați, în cursul cărora martorul și-a menținut poziția din declarațiile date iar inculpatul, în ciuda declarației inițiale în care a arătat că, pe data de 30 decembrie 2000, martorul l-a transportat pe el și pe celălalt inculpat la B (declarație care confirmă sinceritatea martorului ), a spus că toată declarația martorului este o minciună, fără să explice în nici un fel în ce constau minciunile.

Sinceritatea martorului - rezultă însă și din testul poligraf la care a fost supus, test care relevă că la întrebările relevante ce i-au fost adresate, acesta a fost pe deplin sincer.

De altfel, sinceritatea martorului - este parțial dovedită și prin declarațiile martorilor - și --. Primul dintre ei era șofer de taxi în C-N și confirmă că la rugămintea lui i-a transportat o dată pe inculpați la Al doilea martor, precizează în declarația dată în fața instanței de judecată (192 dosar nr.2967/2005 al Tribunalului Cluj ) că, într-o dimineață din cursul anului 2000 sau 2001, în jurul orei 7,00, fără să poată preciza cu exactitate data (amintindu-și doar că afară era ) a fost sunat de către dispecerul firmei de taxi la care lucra, care i-a spus că i se solicită o cursă de taxi până la I, cu o mașină bună, martorul, care avea o mașină marca Mercedes, fiind de acord să efectueze această cursă și prezentându-se la dispecerat. Aici a constatat că este vorba de martorul, pe care-l știa dinainte, însoțit de doi cetățeni moldoveni, dintre unul era inculpatul, pe care i-a transportat până în fața din I, martorul întorcându-se la C cu taxiul cu care venise.

Contradicțiile dintre cele declarate de martorul și ceilalți doi martori mai sus arătați sunt însă pe deplin explicabile, dat fiind intervalul mare de timp trecut de la data efectuării curselor și până la data audierii martorilor. Pe de altă parte, martorii și nu i-au cunoscut îndeaproape pe cei doi inculpați, i-au văzut doar de câteva ori și în îndeplinirea profesiei lor, în cursul căreia văd foarte multe persoane și efectuează foarte multe curse, fiind greu de precizat perioade exacte de timp. Prin opoziție cu acești martori, a avut relații mai apropiate cu cei doi inculpați și a fost indirect și fără voia lui legat de fapta gravă comisă de aceștia, astfel că este normal să fi reținut mult mai multe amănunte.

În plus, mai trebuie menționat faptul că, din expertiza balistică depusă la dosarul de urmărire penală (52) rezultă că inculpații au tras cu un semiautomat de proveniență rusească, descriere ce se potrivește perfect cu cea realizată de martorul -.

În treilea rând martorul, arată că imediat după agresiune, victima i-a comunicat că a fost împușcată de niște cetățeni moldoveni sau basarabeni, după accentul lor, și care nu au vorbit în limba rusă. În legătură cu modul de pătrundere al agresorilor în casa de schimb valutar, martorul arată că, "probabil geamul a fost spart pentru a se pătrunde. -se geamul, ușa putea să fie deschisă din interior, prin pătrunderea mâinii prin geamul spart". Datorită stării de șoc în care se afla victima, supoziția ei că agresorii au intrat pe geam, nu este de esență, pentru că așa cum arată la unison martorii, și, este evident că inculpații după spargerea geamului au deschis ușa din interior pătrunzând astfel în incinta unității.

Martorul - arată că victima vorbea coerent, a arătat că a fost împușcată, însă nu cunoaște detalii despre modul de derulare al agresiunii.

Martorul arată că victima i-a comunicat nemijlocit că a fost împușcată de doi băieți basarabeni sau moldoveni, după accentul pe care îl aveau, precizând că victima vorbea coerent. Precizează că victima i-a comunicat că agresorii au intrat în casa de schimb valutar și au luat banii din seif, fără a preciza o sumă exactă în sensul dacă i-au luat toți sau numai o parte.

Prin urmare, susținerea inculpaților în sensul că victima datorită stării de șoc în care se afla nu putea să observe modul de pătrundere al acestora în unitate, dacă s-a umblat la seif sau nu, și ce anume s-a sustras din acesta, este combătută prin declarațiile martorilor și care arată că victima era conștientă, vorbea coerent după agresiune, i-a descris pe agresori, precizând și împrejurarea că sunt moldoveni sau basarabeni.

Starea fiziologică a victimei este descrisă și reținută ca atare și prin raportul de expertiză medico-legală care atestă că aceasta era orientată temporo- spațial, însă avea un deficit de vorbire, fiind însă conștientă.

De asemenea, este dovedit fără echivoc prin depozițiile martorilor de mai sus că prin acel gemuleț al casei de schimb care a fost forțat și spart, s-a ajuns la deschiderea ușii unității din interior și în acest mod s-a realizat pătrunderea infractorilor.

În al patrulea rând, este important de precizat că în cauză au fost administrate o serie de probe la cererea inculpaților, care urmau să constituie alibiuri în favoarea lor, dar nici una dintre acestea nu le-a confirmat nevinovăția.

Astfel, inculpații au arătat că au fost cazați la Hotelul "Sportul" din I, în data de 30 decembrie 2000, dar verificându-se această apărare, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, s-a constatat că cei doi nu figurează în tot anul 2000 ca fiind cazați în acest hotel (evident, nici în data de 30 decembrie 2000).

Inculpatul a arătat că în data de 30 decembrie 2000 depus bagaje la Biroul de Bagaje de mână al I, în numele său, solicitând să se facă verificări pentru a fi găsit în evidențe. Verificându-se acest aspect, s-a constatat că și în anul 2000 și în prezent la biroul de bagaje nu se ține o evidență a persoanelor care depun bagaje.

Inculpatul a mai arătat că în data de 30 decembrie 2000 efectuat un schimb valutar la casa de schimb valutar " ", situată în apropierea I, solicitând să se stabilească ora tranzacției, în încercarea evidentă de a dovedi că la ora comiterii faptei nu avea cum să se afle în mun. C- Verificându-se acest aspect, s-a constatat că în data de 16.12.2000, inculpatul a efectuat la ora 16,32 un schimb valutar, respectiv a schimbat 100 DM, dar pe data de 30 decembrie 2000 nici unul dintre inculpați nu figurează cu schimb valutar efectuat. Rezultă că a păstrat evidențe din care reies schimburile valutare efectuate, dovadă că s-a găsit schimbul efectuat la intrarea în țară de inculpatul, dar nu și pretinsul schimb efectuat în 30 decembrie 2000 de către inculpatul.

Totodată, ora exactă a ieșirii celor doi inculpați din România în data de 30 decembrie 2000 nu a putut fi stabilită întrucât la acea dată poliția de frontieră nu ținea evidență computerizată. Așa cum s-a arătat, s-a putut stabili doar că ambii inculpați au intrat în România în 16.12.2000 și au ieșit din România în 30.12.2000 (în ceea ce-l privește pe inculpatul, din unele adrese rezultă că în anul 2000 nu figurează a fi ieșit din România, pe 30 decembrie 2000, figurând însă o reintrare în România în cursul anului 2001. Contradicțiile dintre aceste adrese se explică prin faptul că provin de la instituții diferite și prin faptul că în anul 2000 evidențele nu erau computerizate.

Ambii inculpați au solicitat să fie la rândul lor supuși testului poligraf, dar la prezentarea materialului de urmărire penală au arătat că nu doresc ca acest test să fie efectuat la Inspectoratul de Poliție al Jud. Acest refuz trebuie privit ca un refuz absolut de a fi efectuat testul, tocmai pentru că oriunde ar fi efectuat, acest test ar putea dovedi încă o dată nesinceritatea inculpaților.

Inculpații au mai arătat, cu ocazia declarațiilor date în fața instanței investite cu rejudecarea cauzei, că în seara zilei de 28 decembrie 2000 au plecat cu trenul la B (și de acolo mai departe la I), fiind transportați cu taxiul la gară de către martorul -, care le-ar fi și cumpărat biletele de tren, susțineri care vin în contradicție cu propriile lor declarații din faza de urmărire penală și care sunt infirmate categoric de către martorul care arată s-a întâlnit cu cei doi inculpați în noaptea de 29/30 decembrie 2000 când i-a transportat până la B, conform înțelegerii anterioare, primind drept plată pentru această cursă o sumă de bani mult mai mare decât contravaloarea transportului, iar inculpații plecând mai departe spre I cu un taximetru marca Mercedes.

De altfel, se cuvine a fi menționat faptul că întreaga strategie de apărare adoptată de inculpați s-a bazat pe solicitarea a numeroase probe, unele dintre ele apreciate ca utile și concludente, administrate de altfel, iar altele propuse cu scopul vădit de a întârzia și îngreuna soluționarea cauzei, fiind respinse motivat de către organul de urmărire penală și instanța de judecată.

În apărare, inculpații au speculat și anumite contradicții firești, dar neesențiale, din declarațiile părții vătămate și ale martorului -, însă cert este că, nici o probă de la dosar, nici măcar cele care au fost administrate la solicitarea inculpaților, nu le confirmă susținerile în apărare, respectiv nevinovăția.

Concluzia firească, fără dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar, este aceea că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea faptelor deduse judecății. În scopul comiterii faptelor, cei doi inculpați au venit din Republica M în data de 16.12.2000 și au părăsit România în data de 30.12.2000. Plecarea lor în Republica Maf ost, evident, precipitată și nu normală, așa cum au susținut prin propunerea unor probe, care o dată administrate, au dovedit contrariul.

De precizat că, în data de 25 decembrie 2004, deci tot în preajma unor sărbători de iarnă, cei doi inculpați au venit din nou în România, probabil tot cu intenția de a comite infracțiuni, dat fiind faptul că în mașina condusă de inculpatul a fost găsit un întreg arsenal de scule și dispozitive ce pot fi folosite la spargeri, respectiv la forțarea unor încuietori și uși (249-262 ).

În apel inculpații au solicitat efectuarea unei expertize ADN a mucurilor de țigară găsite la fața locului, audierea martorilor, și, audierea părții vătămate și efectuarea unei adrese la Hotel Sport din I pentru a comunica registrul de cazare în original, probe care au fost respinse pentru următoarele considerente:

În faza de urmărire penală s-a întocmit o expertiză medico-legală a mucurilor de țigări găsite în apropierea locului faptei, care atestă că resturile de țigări au fost fumate de două persoane cu grupa sanguină A și 0, neidentificându-i pe cei doi inculpați și fără să facă precizarea că inculpații ar fi fumat țigările respective, astfel că nu se impune întocmirea unui raport de expertiză ADN asupra resturilor de țigări găsite în apropierea locului faptei (40 ).

Referitor la audierea martorilor, și se rețin următoarele:

Din procesul verbal încheiat la data de 31 iulie 2007 de Poliția municipiului I rezultă că numitul nu lucrează la Casa de schimb valutar SRL I precizată de inculpați (214 dosar nr.3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj ).

Potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere întocmit de Poliția municipiului I la data de 30 iulie 2004 numitul figurează cu domiciliul în Franța, sens în care nu putea fi audiat (216-217 dosar nr.3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj ).

Din adresa întocmită la data de 28 martie 2005 de SRL I rezultă că inculpatul figurează că a efectuat la data de 16 decembrie 2000 ora 16,32 un schimb valutar de 100 și că inculpatul nu figurează cu nici un schimb valutar în data de 30.12.2000 (219 dosar nr.3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj ).

Martorii și au fost audiați în faza de urmărire penală și la instanța de fond, menținându-și declarațiile pe tot parcursul procesului, iar martorul a și fost confruntat cu ei doi inculpați, menținându-și aceeași poziție.

La data de 23 aprilie 2007 Hotel Sport I comunică numele tuturor persoanelor care au fost cazate la acest hotel în perioada 29-31 decembrie 2000 printre care nu se găsesc și inculpații (114 dosar nr.3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj ).

Prin adresa din 26 iunie 2007 Hotel Sport I comunică originalul registrului de cazare pentru perioada 29 decembrie 2000- 31 decembrie 2000 însă nici în acest registru nu figurează numele inculpaților (171 dosar nr.3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj ).

Hotel Sport I comunică și diagrama de cazare din data de 30 decembrie 2000 unde iar nu figurează numele inculpaților (207-209, 216-220 dosar nr.3524/2006 vol.II al Curții de Apel Cluj ).

Audierea părții vătămate în faza de judecată nu a fost posibilă, așa cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, aceasta fiind plecată în Ungaria, iar mama părții vătămate nu cunoaște adresa acesteia.

Având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală, la instanța de fond și în rejudecarea cauzei rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile reținute în sarcina acestora și că inculpații nu au reușit să facă dovada că la data comiterii faptelor s-ar fi aflat în altă localitate, respectiv I, așa cum rezultă din multitudinea actelor trimise de SRL I și Hotel Sport I prezentate în detaliu mai sus, în baza art.379 pct.1 lit.b apelurile C.P.P. formulate de aceștia împotriva sentinței penale nr.109 din 27.02.2009 a Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.

În baza art.350 urmează C.P.P. să fie menținută starea de arest a inculpaților, iar în baza art.88 se Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată acestora perioada arestului preventiv, începând cu data de 25 decembrie 2004 și până în prezent.

Potrivit art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 600 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu.

Urmează să se stabilească în favoarea traducătorului autorizat de limbă rusă un onorariu în cuantum de 1000 lei.

În baza art.192 alin.2 inculpații C.P.P. urmează să plătească statului suma de câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarat de inculpații, fiul lui și, născut la 22.08.1967 în localitatea Sadova Republica M, cetățean al M, in prezent detinut in Penitenciarul Aiud si, fiul lui și, născut la 11.12.2974 în localitatea Chișinău, Republica M, cetățean al M, în prezent in prezent detinut in Penitenciarul Aiud, împotriva sentinței penale nr. 109 din 27 februarie 2009 Tribunalului Cluj.

In baza art. 350 Cod proc. penală mentine starea de arest a inculpaților.

Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestului preventiv, începând cu data de 25.12.2004 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 600 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Stabilește onorariu pentru traducător autorizat de limba rusă in cuantum de 1000 lei.

Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - --

Red./

5 ex./04.01.2010

Președinte:Vasile Goja
Judecători:Vasile Goja, Luminița Hanzer

#Judecator Vasile Goja

Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Cluj