Violul (art.197 cod penal). Decizia 130/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.130/A/2009
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.70 din 29 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.3 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.70 di n 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în baza art.197 alin.1,3 Cod penal, în urma schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.197 alin.3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 07 1989 în J, județul S, domiciliat în loc., nr.98, județul S, CNP -, pentru comiterea infracțiunii de viol, la 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a facut aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II și lit. b Cod penal.
S-a menținut în continuare starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv, începând cu data de 21.04.2009 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea vătămată -, reprezentată de, și la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaja fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.3 Cod penal, reținându-se că în data de 20.04.2009 a întreținut relații sexuale prin constrângere cu minora -, în vârstă de 13 ani, într-o parcelă cultivată cu lucernă din localitatea, după ce în prealabil inculpatul a acostat-o pe aceasta pe stradă, cerându-i să-l însoțească pentru a discuta ceva.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată - prin reprezentantul său legal s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei daune morale.
În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut fapta, susținând tot timpul că a fost provocat de partea vătămată să întrețină relații sexuale cu ea.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr-.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale: planșe fotografice (12-18), examinări medico-legale (34,50), declarațiile inculpatului (19,20,24,36,37), declarațiile martorilor (40,52,54,55) precum și probatoriul administrat cu ocazia efectuării cercetării judecătorești în instanță: declarația inculpatului (26), declarațiile martorilor (42, 43, 44, 102, 104, 105, 106, 138), declarațiile părții vătămate (27), instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 20.04.2009, în jurul orei 2130, partea vătămată, în vârstă de 13 ani, s-a întâlnit cu inculpatul pe stradă, acesta i-a cerut părții vătămate să-l însoțească pentru a discuta, iar întrucât aceasta l-a refuzat, a prins-o de mână, trăgând-o spre partea opusă a drumului, peste calea ferată, unde era o parcelă cu lucernă și împotriva voinței acesteia, prin constrângere a întreținut de două ori relații sexuale cu aceasta, folosind două prezervative.
După terminarea raporturilor sexuale, când victima și-a revenit s-a îndreptat spre casă, fiind urmată de inculpat care a amenințat-o că o omoară dacă spune cuiva ce s-a întâmplat. Când a ajuns acasă partea vătămată a povestit mamei sale cele întâmplate, tatăl acesteia a telefonat la poliție reclamându-l pe inculpat de violarea fiicei sale.
În cursul urmăririi, în declarațiile pe care le-a dat în fața organelor de urmărire penală și a procurorului, în prezența avocatului, inculpatul a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată prin constrângere, întrucât aceasta l-a refuzat și că a amenințat-o cu moartea dacă va spune cuiva despre actul sexual.
În cursul judecății, inculpatul și-a schimbat declarația, arătând că partea vătămată a fost cea care l-a provocat, trimițându-i un mesaj pe telefon în acest sens, fiind de acord și neopunându-se la actul sexual pe care l-au întreținut. Recunoaște că a sunat-o pe partea vătămată la telefon și a amenințat-o să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, dar își motivează gestul prin aceea că s-a aflat în stare de ebrietate.
Potrivit dispozițiilor art.69 Cod penal, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Or, declarația inculpatului din cursul judecății a fost combătută de declarația martorului (106), acesta fiind cel care a transmis mesajul telefonic părții vătămate însă conținutul acestui mesaj se referea la extracția unui și nu putea fi interpretat ca un mesaj cu tentă sexuală, aceasta trimițând la rândul ei mesajul telefonic persoanelor ale căror numere erau în memoria telefonului.
Dacă mesajul era cu tentă sexuală, și partea vătămată la rândul ei trebuia să se considere provocată de martorul R pentru a întreține relații sexuale, însă așa cum a declarat și acesta, nici el nu a înțeles acel mesaj ca o provocare la un act sexual, fiind de fapt o glumă.
De asemenea, din raportul de constatare medico-legală nr.699/II/C/4 din 21.04.2009 rezultă că partea vătămată prezintă ruptură himenală recentă și sufuziune sanguină la nivelul himenului (deflorare recentă), leziunile putându-se produce în urma unui contact sexual și pot data din data de 20.04.2009, iar din adeverința medicală nr.1280/20.04.2009 a Serviciului Unitate Primire Urgențe Spitalul Județean de Urgență Z rezultă că victima prezintă echimoză în trapez dr. ceea ce confirmă că aceasta a fost forțată pentru a întreține raportul sexual.
Martorul (44) a declarat că a participat în calitate de martor asistent la declarația dată de, tatăl victimei în fața organelor de poliție și care a relatat că a fost sunat de către o persoană care s-a prezentat drept avocat cerându-i să se întâlnească pentru a discuta despre viol.
Apărările inculpatului referitoare la atitudinea provocatoare a victimei și comportamentul acesteia după săvârșirea faptei nu au nici un suport probator și nici nu are relevanță având în vedere vârsta victimei de doar 13 ani, maturitatea acesteia vis-a-vis de vârsta inculpatului de 20 ani.
Față de cele expuse, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.3 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, condiția referitoare la existența actului sexual este îndeplinită. S-a demonstrat fără nici un dubiu că acest act sexual a avut loc, atât din cuprinsul certificatului medico-legal, cât și din declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului și din procesul verbal de cercetare la fața locului. Condiția referitoare la lipsa consimțământului victimei este de asemenea dovedită. Apreciem că în cauză sunt aplicabile ambele modalități enunțate de legiuitor și anume, atât constrângerea, cât și imposibilitatea de a-și exprima voința. Astfel, pe de o parte, inculpatul a exercitat asupra victimei atât acte de constrângere fizică cât și psihică, amenințând-o cu bătaia, iar pe de altă parte, având în vedere vârsta victimei, imaturitatea acesteia, s-a apreciat că aceasta nu putea înțelege semnificația unui act sexual, neputând astfel să-și exprime voința.
Sub aspectul laturii subiective, fapta s-a comis cu intenție directă, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
În cauză sunt aplicabile prevederile art.197 alin.3 Cod penal care reprezintă în fapt o formă de agravare a faptei întrucât victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Referitor la încadrarea reținută prin actul de sesizare, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea acesteia în infracțiunea prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, respectiv act sexual cu un minor.
Potrivit textului încriminator, actul sexual cu un minor se definește ca un act sexual de orice natură, cu o persoană de sex feminin care nu a împlinit vârsta de 15 ani, elementul de periculozitate față de infracțiunea de viol constituindu-l tocmai existența unui consimțământ. Or, așa cum s-a arătat anterior, nu se poate reține existența unui consimțământ din partea victimei, pe de o parte datorită constrângerii, iar pe de altă parte vârsta acesteia, motiv pentru care încadrarea corectă a faptei este cea reținută în rechizitoriu. Însă instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii și a alin.1 al infracțiunii prevăzută de art.197, întrucât alin.1 este forma de bază a infracțiunii, alin.3 fiind cauză de agravare a pedepsei, în condițiile săvârșirii infracțiunii descrise în alin.1, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
În drept,s-a reținut că fapta inculpatului de a întreține relații sexuale cu partea vătămată prin constrângere, aceasta având doar vârsta de 13 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.197 alin.1,3 Cod penal urmând a fi condamnat la 10 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurări care atenuează ori agravează pedeapsa.
Astfel, infracțiunea de viol, dintre infracțiunile privitoare la viața sexuală reprezintă comportamentul cel mai periculos, sancționat în consecință în toate sistemele penale. Valoarea lezată este libertatea sexuală a unei persoane, care este liberă să-și exercite sexualitatea așa cum dorește și când dorește, fără a putea fi constrânsă la a realiza acte sexuale sau un anumit tip de acte sexuale, gravitatea acesteia fiind dată tocmai de lezarea acestor valori. Inculpatul nu a recunoscut faptele, din contră, chiar și pe martorii proprii a încercat să-i influențeze să declare într-un anumit mod favorabil lui.
Pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului conduc la deturnarea scopului general al pedepsei. O pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de textul incriminator este pe deplin justificată.
Având în vedere că textul încriminator al art.197 alin.3 prevede expres și aplicarea pedepselor accesorii, în baza art.65 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, acestea fiind menite să preîntâmpine o stare de pericol și să contribuie la apărarea valorilor sociale preteguite ale normelor penale, având în vedere obiectul infracțiunii, justificând interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales, dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, în baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a Teza a II-a și lit.b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei.
Instanța a apreciat că pe durata executării pedepsei nu se impune interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, inculpatul neaflându-se într-o asemenea situație și nici drepturile părintești, neavând copii. De asemenea, nici dreptul prevăzut de lit.c nu se impune a fi interzis, inculpatul nefolosindu-se de o funcție sau de o profesie la săvârșirea faptei.
Ca și măsuri procesuale, prin încheierea penală nr.10/C/2009 a Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.04.2009, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.7/U/2009.
Astfel, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 de ore și al arestării preventive, începând cu data de 20.04.2009.
Întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, ele impunând în continuare privarea de libertate, având în vedere atât gravitatea faptei, cât și rezonanța pe care o astfel de faptă a avut-o în rândul comunității, repercursiunile asupra victimei, instanța a menținut în continuare măsura arestării preventive conform art.350 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul,solicitând prin apărătorul său desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev.de art.198 alin.1 pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, prev.de art.197 alin.3 pen. la o pedeapsă orientată spre minimul special. În motivarea apelului s-a arătat că a existat consimțământul părții vătămate la întreținerea relațiilor intime întrucât inculpatul și partea vătămată se cunoșteau cu două luni înainte de săvârșirea faptei, având relații de prietenie, aspect confirmat de martorii audiați în cauză,de asemenea,între inculpat și partea vătămată au avut loc 2 raporturi sexuale, ambele cu prezervativ. De altfel, în raportul de expertiză medico-legală se concluzionează că partea vătămată nu avea urme de leziuni sau violențe pe corp, astfel că aceasta nu a fost forțată să întrețină relații sexuale cu inculpatul, așa cum se susține în rechizitoriu. Prin urmare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol, ci inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor. La individualizarea pedepsei, solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost provocat de partea vătămată pentru a avea relații sexuale cu aceasta, nu are antecedente penale, recunoaște că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, dar nu folosind acte de violență, ci prin consimțământul acesteia, motiv pentru care solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu,Curtea reține următoarele:
Prima instanță în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.3 pen.
În acest context solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art.198 pen. va fi respinsă și de către instanța de apel. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată prin constrângere, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol. Chiar inculpatul a recunoscut, în fața procurorului și în fața judecătorului când a fost luată măsura arestării preventive, că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată prin constrângere, aceste declarații fiind date în prezența unui avocat (36 dos.urm.pen.).Aceste declarații de recunoaștere se coroborează că declarațiile părții vătămate (38,27),cu raportul de constatare medico-legală (34) din care rezultă că partea vătămată prezenta la data examinării deflorare recentă,precum și cu declarațiile părinților părții vătămate,cărora aceasta le-a povestit ce s-a întâmplat chiar imediat după săvârșirea faptei (102,40). Pe lângă elementul constrângerii caracteristic infracțiunii de viol în speță există și imposibilitatea părții vătămate de a-și exprima voința în mod deplin,raportat la vârsta de 13 ani a acesteia,vârstă pe care inculpatul o cunoștea.
Toate aceste aspecte,ce rezultă din probele dosarului,respectiv examinările medico-legale (34,50), declarațiile inculpatului (19,20,24,36,37), declarațiile martorilor (40,52,54,55) precum și probatoriul administrat cu ocazia efectuării cercetării judecătorești în instanță: declarația inculpatului (26), declarațiile martorilor (42, 43, 44, 102, 104, 105, 106, 138), declarațiile părții vătămate (27), au determinat instanța de apel să rețină la rândul ei că inculpatul a întreținut relații intime cu partea vătămată împotriva voinței acesteia,săvârșind astfel infracțiunea de viol prev. de art.197 al.3 pen.
Raportat la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise de inculpat (asupra unei minore de 13 ani),instanța de fond a individualizat în mod judicios pedeapsa aplicată acestuia,ținând seama de criteriile generale prev. de art.72 pen.astfel că nu se impune reducerea acesteia.
În consecință,Curtea în baza art.379 pct.1 li.t b pe.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
- menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestul preventiv începând cu data de 21.04.2009 până în prezent.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30.07.1989, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.70 din 29 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-.
Menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestul preventiv începând cu data de 21.04.2009 până în prezent.
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
(plecată în,
semnează președintele
Instanței)
Red.IM/13.01.2010
Dact./4ex.
Judecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan
