Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 132/A/2010

Ședința publică din data de 16 decembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală

JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:.

S-au luat spre pronunțare apelurile declarate de inculpatul și de către părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 271 din data de 18 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 41 alin. 2.pen.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 9 decembrie 2009, iar apoi pentru data de 16 decembrie 2009.

CURTEA

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 271 din 18 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 16.10.1975 în B, jud.B, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în B, cart. b1.3..l, în B, str.- -1, etaj 6,.13, jud.B, CNP -, fără antecedente penale,

În baza art.215 alin.1, 2, 3, 5.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. art.74 lit.a pen. și art.76 alin.1 lit a și alin.2 pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, la pedeapsa de- 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.290 pen. cu aplic. art.74 lit.a pen. și art.76 alin.1 lit e pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de:

- 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art.33, 34 litb pen. s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și au fost contopite pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 4 (patru) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71,64 a-c Cod penal pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.65 pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit a-c pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile in sumă de 178.400 Euro (cate 89.200 Euro pentru fiecare parte civilă) în favoarea părților civile si domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial, în B,- bis, -l, etaj 1,.12, jud..

În temeiul art.348 pr.pen. s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr.171 0/9.06.2006 autentificat la BNP.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.742,5 lei în favoarea părtilor civile si.

În baza art.191 alin.1 pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 5.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzăua fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.pen. și art. 290.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 41 alin. 2.pen.

Prin încheierea penală nr. 3211 din data de 15 iunie 2007 ICCJ cauza a fost strămutată la Tribunalul Cluj, dispunându-se menținerea actelor îndeplinite la Tribunalul Buzău.

S-a reținut în esență în actul.de sesizare că în anul 2004, inculpatul a cunoscut in Italia doi cetățeni, si, si împreună au convenit sa înființeze in România o societate in care toți trei sa aibă calitatea de asociați si sa dețină fiecare 33,3 % din capitalul firmei.

În acest sens, s-au întocmit trei procuri, iar prin două dintre acestea, inculpatul era împuternicit să demareze operațiunile de înființare a societății comerciale, să îi reprezinte la Oficiul Registrului Comerțului B de pe lângă Tribunalul Buzău, să deschidă un cont bancar pentru societatea comercială la orice bancă din România, să depună actul constitutiv al societății si alte documente (declarații, specimene de semnătura, certificat de atestare a sediului, certificatul de atestare a depunerii capitalului social, cazi ere fiscale etc.) și să întreprindă orice acțiune va fi necesară pentru îndeplinirea mandat conferit.

Printr-o a treia procură, cei doi o împuterniceau pe d-na dr. să-i reprezinte pentru înființarea si funcționarea societății comerciale, să semneze actul constitutiv al societătii și orice act aditional care modifică actul constitutiv, să ridice cererile de înscriere de mentiuni si certificatul de înmatriculare al societătii si să întocmească orice act sau orice actiune ce ar fi necesară pentru îndeplinirea mandatului.

În mai multe tranșe, inculpatul a primit de la cei doi cetățeni italieni mai multe sume de bani a căror valoare totală s-a cifrat, potrivit declarațiilor părților civile la suma de 389.80 Euro iar potrivit declarațiilor inculpatului la suma de aproximativ 204.600 Euro.

a susținut că inculpatul a folosit cea mai.mare parte din bani în interes personal, deturnându-i de la scopul în care i-au fost remiși, falsificând procura încredințată numitei și mai multe acte notariale care atestau înstrăinarea unor imobile la preturi derizorii, în fapt acestea fiind înstrăinate unor persoane apropiate familii inculpatului.

În tot acest timp, inculpatul ar fi remis informări și acte false cetățenilor italieni, determinându-i pe aceștia să creadă că societatea era în mod real implicată în tranzacții imobiliare și să trimită în continuare sume de bani pentru derularea "tranzacțiilor". S-a reținut că prin aceste manopere dolosive inculpatul ar fi cauzat un prejudiciu total în sumă de 214.000 euro.

Inculpatul a recunoscut primirea unei sume de circa 200.000 de Euro, dar a negat că ar fi avut intenția de a-și induce în eroare asociații, susținând că practic la un moment dat a fost nevoit să înstrăineze imobilele achiziționate în numele societății din pricina unor afaceri neprofitabile în care s-a implicat de asemenea, acesta a negat faptul că ar fi falsificat acte în scopul de a-și induce în eroare asociații și că pentru toate sumele de bani remise în numerar a încheiat chitante de mână.

Actele și măsurile procesuale efectuate pe parcursul judecării cauzei la Tribunalul Buzău și mijloacele de probă administrate în fața Tribunalului Buzău:

- declarația martorei (26-28)

- declarația martorei (52-53)

- declarația martorei (71)

- declarația martorei (72)

- sentința civilă nr. 533/12.03.2007 a Tribunalului Buzău (74-7

- decizia civilă nr.34/03.2007 Curții de Apel Ploiești ( 78-79) - sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului Buzău (80-8l) - declarația inculpatului (l O 1-1 04)

- declarația martorei (l 06)

- declarația martorului (l 07)

- declarația martorului (l08)

Actele și măsurile procesuale efectuate pe parcursul judecării cauzei la Tribunalul Cluj:

La termenul de judecată din data de 18.10.2007 apăratorul părților civile a solicitat arestarea inculpatului, solicitare ce a fost respinsă de către instanță (35-37, voI.I).

La același termen a fost invocată de către apărătorul inculpatului excepția nulității actului de sesizare (33-34, vo1.I).

La termenul de judecată din data de 3.12.2007 a fost respinsă în temeiul art. 15 alin. 2 rap. la art. 19 alin. 1.pr.pen. solicitarea apărătorului inculpatului de introducere în cauză, în calitate de parte civilă, a SC SRL (118-1l9, vo1.I).

Prin încheierea din data de 14.02.2008 a fost încuviintată efectuarea unei expertize contabile, cu o parte din obiectivele propuse de apărătorul inculpatului și puse in discuția contradictorie a părților, cărora li s-a acordat posibilitatea de a propune experți contabili asistenți (166-l67, vo1.l)

Prin încheierea din data de 10.07.2008 - potrivit deciziei nr IX din data de 18.02.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii - dosarul de urmarire penală a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul B în vederea confirmării rechizitoriului de către prim-procuror (247-248, vo1.I). Potrivit răspunsului acestei instituții (263, vo1.l) rechizitoriul a fost verificat la data de 15.01.2007, în baza art. 264 alin. 3.pr.pen. De asemenea, s-a comunicat instanței că s-a procedat la reverificarea actului de sesizare de către prim procuror si s-a constatat ca acesta corespunde normelor procedurale si procesuale legale.

La termenul de judecată din data de 18.09.2008 a fost respinsă excepția nulității actului de sesizare invocată de apărătorul inculpatului și, implicit, solicitarea de restituire a cauzei la parchet (1-2, vo1.II).

După efectuarea și depunerea la dosar a raportului de expertiză contabilă, la termenul de judecată din data de 23.10.2008 instanța a respins solicitarea apărătorului părților civile de efectuare a unui nou raport de expertiză contabilă (38-39, vo1.II) și de asemenea a fost respinsă solicitarea apărătorului inculpatului privind efectuarea unui raport de expertiză grafică cu privire la contractul de la 225 din (contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.2732/24.12.2004 la BN ) datorită imposibilității efectuării acesteia în lipsa contractului origina1.

În sfârșit, la același termen de judecată potrivit dispozitiilor art. 132-133.pr.pen. a fost încuviințată efectuarea unei comisii rogatorii la Tribunalul din Italia, în vederea audierii părților civile. Declarațiile acestora au fost remise Tribunalului Cluj la termenul de judecată din data de 30.04.2009, procedându-se ulterior la traducerea lor legalizată.

Mijloacele de probă administrate în fața Tribunalului Cluj:

- declarația inculpatului la momentul solicitarii de arestare preventivă în cursul judecății (31, vo1.I):

- declarația martorului (44, vo1. I) care a confirmat faptul că ar fi adus în cursul anului 2004 caroserii și motoare de mașini în țară la solicitarea inculpatului, serviciu pentru care a primit intre 2500-3000 de Euro și că în cursul anului 2005 inculpatul a cumpărat prin intermediul său un Audi si un BMW in nume personal cu o sumă totală de 37.500 Euro.

- declarațiile martorilor (45 - 46 vo1. I) și (47, vo1.I)) foști angajați ai inculpatului din ale căror declarații rezultă că in perioada aprilie 2004 - mai 2005, cu prilejul unor lucrări care vizau edificarea unui service auto s-au cheltuit, cu titlu de salarii, 1500 lei pe lună pentru merceolog și 700 lei/lună pentru angajați, salariul secretarei a fost de 500 lei/lună, s-a achiziționat mobilier de circa 1000 de Euro iar pentru amenajare sediu s-au cheltuit 1500 Euro. Aceiași martori au mai susținut că s-au achizitionat materiale de constructii în valoare de cca. 3-400 milioane lei vechi iar alte lucrări s-au cifrat la suma de 40-50 milioane lei vechi. In acest sens, s-au depus la dosar fotografii în legatură cu lucrările efectuate (94-1 07)

- sentința civilă nr. 533/ 12.03.2007 a Tribunalului Buzău și decizia civila nr. 23/7.02.2008 a Curtii de Apel P (74-76, 176-178, vo1.I).

- sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului B, definitivă prin decizia civilă nr. 3910/2007 a ICCJ (179-181 vo1. I) prin care s-a dispus anularea hotararii din 27 ianuarie 2005, constatându-se ca aceasta fost convocată de către inculpat prin depașirea atribuțiilor de administrator pe care le avea conform statutului.

- raportul de expertiză contabilă (288-317, vo1. I), obiecțiunile la raport formulate de părțile civile prin apărător, cu mențiunea că acestea au renunțat în cursul efectuării expertizei la propriul lor expert asistent (8-14,vo1.II);

- comisia rogatorie (62-97, 105-136, vo1.II).

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

În cursul anului 2004, inculpatul a cunoscut in Italia doi cetățeni, si, si împreună au convenit sa înfiinteze in România o societate in care toti trei sa aibă calitatea de asociați si să dețină fiecare 33,3 % din capitalul firmei. In acest sens, s-au întocmit trei procuri.

Deoarece cei doi cetățeni italieni nu puteau sa vină des in România, au întocmit in Italia 3 procuri speciale:

- procura -, prin care cetățenii italieni îl împuterniceau pe "să fie reprezentantul nostru fiscal in România și să ridice cazierele noastre fiscale pentru înființarea unei societăți comerciale in România conform dispozițiilor Legii 31/1990 privind societățile comerciale", în vederea îndeplinirii procedurii prevăzute de Ordonanța 75/2001 privind cazierul fiscal (fila 134);

- procura -, prin care cei doi o împuterniceau pe d-na dr. să-i reprezinte pentru înființarea si funcționarea societății comerciale. Pentru îndeplinirea mandatului, "mandatara noastră va semna actul constitutiv al societății si orice act adițional care modifică actul constitutiv, va ridica cererile de înscriere de mențiuni si certificatul de înmatriculare al societății si va întocmi orice act sau va întreprinde orice acțiune va fi necesară pentru îndeplinirea prezentatului mandat, chiar dacă nu este specificat in mod expres în această procură si va semna pentru noi si in numele nostru, oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-ne opozabila (filele 139-140)".

- procura -, prin care si îl împuterniceau pe inculpatul "pentru a ne reprezenta la Oficiul Registrului Comerțului B de pe lângă Tribunalul Buzău, în numele nostru si pentru noi, va deschide un cont bancar pentru societatea comercială la orice bancă din România, va depune actul constitutiv al societății si alte documente (declarații, specimene de semnătura, certificat de atestare a sediului, certificatul de atestare a depunerii capitalului social, caziere fiscale etc), va completa orice cerere si declarație, va obține avizele necesare înființării societății si punctelor de lucru, va ridica cererile de înscriere de mențiuni si certificatul de înmatriculare al societății si va întocmi orice act sau va întreprinde orice acțiune va fi necesară pentru îndeplinirea prezentului mandat, chiar daca nu este specificat in mod expres în aceasta procura si va semna pentru noi si in numele nostru, oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-ne opozabilă.

La data de 16.02.2004, inculpatul a semnat o declarație redactată in limba italiană si tradusă apoi in limba română, prin care acesta recunoștea că a primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 13.440 Euro, ca acont in vederea înființării societății cu capital mixt italiano-R si prin care se obliga să le-o restituie dacă nu înființează societatea in luna martie 2004 (filele 146-147).

Din conținutul declarațiilor date atât de cei doi cetățeni italieni, cât și de inculpat a rezultat ca suma de 13.440 Euro consta din 3.000 Euro primiți cash, iar diferența de 10.440 Euro reprezenta contravaloarea a 6 autoturisme, anvelope si un motor.

La data de 17.03.2004 a fost încheiat actul constitutiv al SRL B, semnat de și în calitate de mandatară a asociaților italieni (conform procurii nr.6300/24.02.2004 ).

a reținut că deși primise pentru înființarea firmei suma de mai sus, capitalul social a fost de 12.000.000 ROL iar bunurile nu au fost declarate drept capital social. Suma de 12.000.000 ROL a fost divizată in 120 părți sociale egale, iar fiecare asociat avea 33,33 % din capitalul social. Actul constitutiv prevedea că fiecare parte socială dă dreptul la un vot în Adunarea generală a asociaților iar societatea va fi administrată de în calitate de administrator unic, iar asociații pot delega reprezentarea societății unei alte persoane pe bază de procură autentificată sau contract de mandat.

La data de 22.03.2004, societatea a fost înregistrată la de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. J 10/268/19.03.2004 (filele 164-167).

După înființarea firmei, inculpatul a început să poarte discuții telefonice cu cei doi asociați din Italia si să ii informeze prin corespondență scrisă despre faptul ca societatea funcționează.

Astfel, la data de 22.03.2004 a recunoscut ca din cei 3.000 Euro a achitat doar 500 Euro pentru înființarea firmei si i-a înștiințat pe cei doi că suma de 1.000 Euro urmează s-o folosească pentru a mobila biroul iar 1.500 Euro reprezintă "partea mea pe care trebuie sa o înapoiez societății". Tot in aceasta adresă își exprima intenția de a achiziționa un teren si de a începe si lucrările necesare amenajării atelierului, motiv pentru care solicita un acont până va vinde autoturismele primi te, despre care afirma că pot fi vândute in câteva zile, făcând chiar si un calcul al câștigului (l0.650 Euro).

La data de 23.03.2004, inculpatul le-a trimis o altă informare asociaților în care rectifică suma prevăzută in adresa precedentă, arătând ca estimează câștigul la 17.650 Euro si făcea un plan de investii de 18.700 Euro (fila 171).

La fila 175 se află o altă informare trimisă de inculpat asociaților săi, din care rezulta că din vânzarea autoturismelor poate obține 26.500 Euro, iar la fila 177 le aduce acestora la cunoștință cum poate obține un venit de 17.400 Euro.

Prin această corespondență, inculpatul și-a indus practic în eroare asociații, creându-le impresia (falsă) că se ocupa de administrarea patrimoniului firmei și ca este de bună credința. Aceasta pentru a-i determina sa-i trimită in continuare bani pentru finanțarea societății.

Acest lucru s-a și întâmplat, pentru ca la datele de 25.03 si 30.03.2004 inculpatul a primit in contul său personal, deschis la aceeași bancă cu cel al societății, suma de 35.000 Euro, respectiv 17.500 Euro de la fiecare asociat italian. La filele 178-181 din dosarul de urmărire penală se află dispozițiile de plată pe care la rubrica "informații" expeditorii au specificat "înțelegeri cunoscute".

Din declaratiile asociatilor italieni a rezultat că acel număr de cont le-a fost indicat de inculpat ca fiind contul societății, iar suma era destinată achiziționării unui teren in comuna Vadu Pașii, jud

Declarațiile acestora se coroborează cu evenimentele următoare, adică se SRL Baa chiziționat un teren in suprafață de 1551. cu construcție, pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP nr.899/29.03.2004 cu suma de 100.000.000 lei.

Terenul a fost achiziționat de la fratele inculpatului, respectiv de la. In realitate, inculpatul a declarat ca i-a dat fratelui sau 18.000 Euro din cei 35.000 Euro primiți, dar că au declarat in contract doar 100.000.000 ROL pentru a nu plăti taxe notariale mari.

Diferența până la 35.000 Euro inculpatul a susținut ca a folosit-o pentru demararea lucrărilor de investiții pe terenul cumpărat (achiziționare de materiale de construcții, plata "la negru" a muncitorilor, telefoane, salariul său).

La data de 14.05.2004, inculpatul a semnat două declarații (filele 178-188), în care a recunoscut că a primit de la asociații săi suma de 35.000 Euro.

La data de 14.06.2004, inculpatul a primit de la asociații săi, în contul societății, suma de 120.000 Euro (cate 60.000 Euro de la fiecare asociat) pentru achiziționarea în numele societății a unui imobil situat in B,-.

La data de 17.06.2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1843/17.06.2004, prin care se SRL a achiziționat de la si imobilul situat la adresa de mai sus cu suma de 120.000 Euro, echivalentul a 4.895.880.000 ROL. La filele 204-213 din dosarul de urmărire penală există declarațiile vânzătorilor, care confirmă că au primit suma menționată in contract.

Pentru aceasta sumă, a semnat la data de 04.11.2004 două declarații în care a recunoscut primirea sumei, efectuată prin vărsăminte bancare si s-a obligat să restituie suma la simpla cerere a asociaților săi, în cazul în care nu va folosi banii la achiziționarea de bunuri imobile (filele 216-218).

În luna decembrie 2004 inculpatul și-a contactat asociații din Italia și i-a informat ca a găsit un imobil in B, pe-, pe care intenționează să îl achiziționeze la prețul de 36.000 Euro, sumă pe care cei doi iau virat-o in contul personal la data de 16.12.2004.

Pentru a face dovada utilizării sumei primite conform înțelegerii, inculpatul le-a prezentat în copie xerox cu ocazia unei deplasări in Italia contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat la adresa de mai sus.

La fila 225 din dosarul de urmărire penală se află acest document, care în urma verificărilor efectuate a rezultat ca este falsificat.

Inculpatul a prezentat asociaților săi, odată cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.2732/24.12.2004 la BNP, si o serie de schițe ale imobilului din-.

Cu ocazia deplasării in România a mandatarei celor doi asociați, s-a constatat ca actul prin care inculpatul dovedea ca a folosit suma de 36.000 Euro pentru achiziționarea imobilului din B,-, era fals.

Vânzătorii și erau decedați la data autentificării contractului (primul decedase in 2001 iar soția sa in 1994). Numărul încheierii de autentificare era trecut în fals. Din verificările efectuate a rezultat că la data de 28.12.2004 imobilul a fost vândut de moștenitorii proprietarilor inițiali firmei SC -, la fila 245 din dosarul de urmărire penală aflându-se actul de vânzare-cumpărare real.

Din sumele primite in contul personal si recunoscute de inculpat, în cuantum de 84.500 Euro, acesta a achiziționat doar terenul din Vadu Pașii, pentru care a susținut ca a achitat suma de 18.000 Euro, dar pentru care a declarat la notar doar 100.000.000 ROL.

Din suma de 120.000 Euro primită în contul societății, inculpatul a achiziționat imobilul din-.

După achiziționarea acestor bunuri, inculpatul a decis înstrăinarea acestora, pentru a putea folosi întreaga sumă primită de la cei doi asociați în interes personal.

Măsura înstrăinării capitalului social al societății nu se putea lua decât cu ocazia întrunirii adunării generale a asociaților. Conform procurii - (fila 144), cei doi asociați italieni erau reprezentați în adunările generale ale asociaților ordinare și extraordinare de mandatara lor, care avea drept de vot și fără de care adunarea nu putea lua nici o hotărâre.

Pentru a-și duce la îndeplinire intențiile, inculpatul a prezentat procura - traducătoarei din cadrul Centrului de traduceri "" care a tradus actul menționat mai sus în loc de "o împuternicesc pe mandatara noastră să ne reprezinte în adunările generale ale asociaților ordinare și extraordinare și să participe la vot cu drepturi depline folosind expresia "autorizăm pe împuternicitul nostru să ne reprezinte în adunările generale ale asociaților".

Audiată pentru a explica de ce a schimbat sensul procurii, aceasta a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată că" am considerat că era o greșeală de tipar faptul că în loc de la nostra mandatario (împuternicitul nostru) s-a tipărit la nostra mandataria (împuternicita noastră)".

În realitate, inculpatul era conștient de faptul că fără această traducere "greșită" nu putea să-și pună în aplicare intențiile, neprezentând traducătoarei toate cele trei procuri date de asociați în vederea înființării și funcționării societății, între acestea fiind o legătura intrinsecă. Scoaterea din context a procurii - a fost făcută cu intenția de a induce în eroare traducătoarea, care a considerat o greșeală de tipar folosirea expresiei "mandatară" în loc de "împuternicit". Reaua credință a acestuia și intenția de a-și înșela asociații au fost dovedite chiar de faptul că, deși o avea deja tradusă, această procură a fost dusă la un alt traducător pentru a i se face o traducere conform intereselor sale.

Folosindu-se de acest document falsificat, inculpatul la 27.01.2005 a întocmit un proces verbal al extraordinară a SC SRL prin care a decis înstrăinarea activelor societății, respectiv imobilul cu terenul aferent din. Vadu Pașii și imobilul din B,-, proces verbal pe care l-a semnat și în numele asociaților săi, deși nu avea acest drept (fila 274).Această hotărâre a fost anulată ulterior prin sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului B, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3910/2007 a ICCJ (179-l8l voI. 1).

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.522/22.02.2005 inculpatul a vândut concubinului mamei sale, terenul cu construcția atelier auto in schimbul sumei de 110.000.000 lei, din care 65.000.000 lei contravaloare teren si 35.000.000 lei contravaloare construcție (conform procesului verbal de la fila 258). De menționat că inculpatul a recunoscut în fața instanței această tranzacție.

Pentru încasarea sumei și pentru a scoate din evidența contabilă bunul, inculpatul a întocmit factura nr.8l29001/22.02.2005, iar suma primită cu titlu de preț a fost însușită de acesta, conform DP nr. 1/22.02.2005 cu titlu de "retragere aport personal".

Apoi, pentru a înstrăina imobilul din B, str.- nr.14, achiziționat cu suma de 120.000 Euro, inculpatul a decis mai întâi demolarea construcției. S-a încheiat un proces verbal pentru înregistrarea în contabilitate, inculpatul stabilind fără a se consulta cu asociații săi, că valoarea terenului este de 625.856.000 lei iar a construcției de 4.270.024.000 lei (fila 258, ).

Construcția a fost demolată la data de 01.06.2005, conform autorizației nr 4O, emisă de Primăria Municipiului Pentru această lucrare inculpatul a achitat firmei fratelui său suma de 15.000.000 lei ROL, conform chitantei si facturii existente la fila 260 din dosarul de urmărire penală.

La data de 09.06.2005 inculpatul a înstrăinat și terenul în suprafața de 1.010,24. de această dată către concubina fratelui sau,.

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1710/09.06.2005 prețul primit a fost de 745.000.000 lei ROL, bani pe care vânzătorul și i-a însușit cu același titlu "retragere aport personal", conform dispoziției de plată tot cu nr. 1/09.06.2005 (fila 263).

De menționat ca pentru niciuna din vânzări prețul nu a fost achitat prin bancă sau retras prin bancă, fapt ce dovedește că actele întocmite au fost doar formale, pentru a putea scoate bunurile din evidența contabilă a societății.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a avut inițial o poziție recalcitrantă, refuzând să dea orice fel de declarații în legătură cu acuzări le ce i s-au adus (fila 48). Ulterior a revenit, și în declarația din data 21.06.2006 (filele 49-53), în prezența apărătorului ales, a recunoscut primirea sumei de 84.500 Euro în contul personal și 120.000 Euro în contul societății. De fapt, la filele 315-327 din dosarul de urmărire penală se găsesc extrasele de cont care confirmă că sumele respective au intrat în conturile respective și că au fost utilizate de acesta în interes personal, la rubrica "retrageri" nefiind indicat nici un contract sau factură. Acesta a recunoscut și că a primit bunuri în valoare de 1 0.440 Euro, respectiv autoturisme second hand, anvelope, motor, dar nu a justificat ce a făcut cu ele, deși așa cum s-a arătat, își informase asociații în repetate rânduri că le va vinde și că va obține profituri de ordinul zecilor de mii de Euro. Deși toate sumele virate au avut drept destinație finanțarea societății, din extrasele de cont bancar se poate observa că aceasta nu mai deține nici o sumă de bani, deși asociații fuseseră informați că banii se află în cont și se "înmulțesc". Deși inculpatul a declarat că asociații săi au fost la curent cu activitățile desfășurate pe societate, cu achizițiile și vânzările făcute, în realitate a rezultat că aceștia nu au avut cunoștință de înstrăinarea bunurilor societății deoarece nu fuseseră reprezentanți de mandatara lor, care avea obligația să-i . asupra măsurilor ce urmau a fi luate în firmă. De fapt, contrar legii, acesta nici nu și-a anunțat asociații că va avea loc o adunare generală a asociaților.

Inculpatul a declarat inițial că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul din- îi aparține, dar că nu cunoaște nimic în legătură cu copia xerox a documentului ce a ajuns în posesia asociaților săi. A mai menționat că a intenționat să cumpere acel imobil, lucru care l-a adus și la cunoștința asociaților săi, care i-au virat suma de bani solicitată, dar nu își explică cum a ajuns contractul falsificat în posesia acestora, el trimițându-le prin fax, în copie, actele imobilului obținute de la o agenție imobiliară.

Susținerile sale au fost contrazise de reprezentanții agenției imobiliare care au declarat că acesta "nu a fost niciodată interesat să cumpere imobilul", cât și de faptul că, dacă nu ar fi trimis acest contract, conform angajamentului luat era obligat să restituie suma primită drept contravaloare imobil.

Declarațiile inculpatului nu sunt sincere având în vedere modul în care a susținut că a achiziționat, investit și vândut terenul din Vadu Pașii, cât și modul în care a valorificat terenul din - nr.14, achiziționat cu 4.895.880.000 lei (echivalentul a 120.000 Euro), după care a demolat imobilul și a vândut terenul concubinei fratelui său, cu suma de 745.000.000 lei. Niciuna din sumele primite în urma vânzării nu a intrat în contul societății, fiind retrase în aceeași zi cu vânzarea ca "retragere aport personal", deși nu contribui se cu nici o sumă de bani la achizitionarea bunurilor.

Declarația sale nu au fost sincere având în vedere și corespondența purtată cu asociații săi cărora le prezenta activitatea societății drept una profitabilă, când în realitate intenția sa era de aof alimenta.

Tribunalul a apreciat ca inculpatul cu rea credință a înstrăinat bunurile sub preț, deoarece un teren achiziționat cu 18.000 Euro, in care a investit încă 17.000 Euro, deci in total 35.000 Euro, nu putea fi înstrăinat cu prețul de 110.000.000 lei. prețul pretins a fi acordat cu ocazia cumpărării n-a fost real și înseamnă că inculpatul și-a însușit diferența din 100.000.000 lei si 18.000 Euro, cât și suma de 17.000 Euro pretinsă a fi investită, fie vânzarea s-a făcut cu rea credință la prețul de 110.000.000 lei, fiind doar un act formal din punct de vedere contabil, pentru a-și înșela asociații.

În ceea ce privește evaluarea imobilului și terenului din -, inculpatul cu rea credință a evaluat imobilul la o valoare foarte mare, știind că îl demolează și a sub evaluat terenul care în mod indubitabil are o valoare mult mai mare, dată fiind suprafața mare și poziția centrală.

Nu se poate susține că inculpatul a fost de bună credință și a dorit să realizeze o afacere bazată pe corectitudine, câtă vreme ceilalți doi asociați nu au avut nici un fel de beneficiu material iar ulterior inculpatul a înstrăinat imobilele achizitionate cu sumele de bani destinate functionării societătii.

Activitatea firmei, așa cum o confirmă și probele testimoniale și anumite aspecte din expertiza contabilă a fost una redusă, s-a rezumat la demolarea unei construcții și turnarea unei plăci de beton, nici una din "lucrările" demarate de inculpat nefiind în mod real finalizate.

Instanța a înlăturat apărările inculpatului și cu privire la procura nr. 6298/88/04 redactată în luna februarie 2004 despre care acesta susține că nu a întocmit-o în fals. Chiar dacă instanța nu a fost sesizată cu această infracțiune, acesta reprezintă unul din mijloacele frauduloase folosite de inculpat în vederea inducerii în eroare a părților vătămate. La fel, instanța nu a fost sesizată în legătură cu posibila comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martora, declarația acesteia fiind însă explicabilă în contextul în care o declarație în sens contrar ar fi expus-o unei sancțiuni penale. Chiar dacă inculpatul i-ar fi prezentat traducătoarei toate procurile, aceasta, prin natura profesiei sale, avea obligația să traducă exact conținutul acesteia.

Cu privire la celelalte două procuri prin care inculpatul și au fost împuterniciți să constituie societatea și să ridice cazierele fiscale, nu a fost contestată împrejurarea că acestea au fost încheiate la un notariat din Italia de către cei doi asociați italieni, acestea fiind aduse și depuse pentru a fi traduse la BNP " " de către numita (răspunsurile părților civile în declarațiile date prin comisie rogatorie întrebarea nr.5)

Cert este că prin procura din 26 10 2005 a fost împutemicită de către asociații italieni să-i reprezinte, printre altele în. Cum s-a menționat, într-un litigiu civil s-a constatat prin hotărâre irevocabilă că inculpatul a convocat prin depășirea atribuțiilor de administrator pe care le avea conform statutului din 27 ianuarie 2005 (sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia civilă nr. 3910/2007 a ICCJ (179-l8l voI. 1), dispunându-se anularea hotărârii din 27 ianuarie 2005. Potrivit art. 44 alin. 3.pr.pen. această hotărâre prin care s-a decis o chestiune prealabilă are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

Împrejurarea că cei doi cetățeni italieni au continuat în perioada 2004-2005 să trimită sume de bani în țară s-a datorat manoperelor dolosive ale inculpatului, care i-a menținut în eroare și a profitat de buna credință a acestora. Chiar și înființarea societății, în opinia instanței, a fost doar un pretext pentru ca inculpatul să le determine pe părtile civile să îi remită sume importante de bani în scopul continuării "afacerii":

În acest context, în adresa comunicată în data de 6 aprilie 2004 inculpatul a arătat asociațiilor anumite "posibilități" de realizare a obiectului de activitate al societății, sumele de bani necesare, iar printre altele a folosit expresia "banii sunt în cont și cresc".

Nu s-a putut reține nici apărarea potrivit căreia în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 penal.

Împrejurările reale care se desprind cu prisosință din materialul probator administrat sunt că inculpatul a înstrăinat cele două imobile concubinei fratelui său, și respectiv numitului, concubinul mamei sale, emițând în numele societății singurele două facturi și singurele două chitanțe pe care a recunoscut că le-a semnat. Martora a declarat explicit în fața instanței că ea, în calitate de avocat, nu a redactat conținutul contractului despre care se menționează că a fost autentificat la Biroul notarului public, deși acest lucru rezulta din încheierea de autentificare. acestui contract nu există, deși în mod firesc trebuia să existe în evidențele notariale, precum și în posesia părților contractante. Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut în mod explicit că a semnat acel act ci doar că semnătura seamănă cu a sa, acest act nu putea să ajungă în posesia asociaților săi de la o altă persoană, pentru că nici o altă persoană nu era interesată să justifice sumele de bani primite cu titlu de "finanțare" a societății. În aceste condiții, nu se poate aprecia că în cauză ar exista un dubiu ce i-ar profita inculpatului, deoarece există mai mult decât indicii, chiar probe, că acesta este autorul respectivului act. În aceste condiții, este absolut firesc ca părțile civile să fi apreciat că, prezentându-li-se un act, cu date exacte de identificare vânzători, cumpărători, identificare bun supus vânzării, preț, număr autentic; același notar, etc. au dat crez are acestui înscris, însoțit firește de toate asigurările inculpatului că societatea este proprietara și a acestui spațiu.

În cauză s-a efectuat în faza de urmărire penală și un control fiscal și din evidența contabilă nu a rezultat că societatea a fost finanțată de inculpat cu sumele în Euro primite din Italia, așa cum a acesta a menționat în declaratiile date asociatilor săi.

Din continutul actului încheiat cu ocazia acestui control a mai rezultat că acesta nu a derulat prin contabilitatea firmei tranzacțiile făcute și nici materialele pe care a pretins ca le-a achiziționat pentru amenajarea atelierului auto. Nu a justificat nici sumele mari cheltuite cu titlu de salarii pe care a declarat că le-a achitat "la negru".

În cursul judecării cauzei s-a efectuat și un raport de expertiză contabilă, ale cărei concluzii instanța le va înlătura parțial din următoarele considerente:

S-a reținut de către expert că inculpatul ar fi finanțat societatea cu suma de 74.752 lei (300, vo1. 1) fără ca pentru această afirmație să existe documente justificative. La fel, se reține efectuarea unor cheltuieli (salarii angajați) pe baza depozițiilor de martori, reieșind în mod clar că nici pentru acestea nu existau acte justificative ( 301, vo1.I), susținându-se că valoarea totală a sumelor cheltuite în scopul finanțării și funcționării societății care nu sunt înregistrate în documentele contabile este de 327.188 lei. De asemenea, în contul de cheltuieli al societății sau luat în calcul diverse cheltuieli (benzină, telefoane, taxe etc.) fără să existe vreun contract de furnizări de servicii sau chitanțe. Așa cum a reieșit din probele administrate în cauză, singurele facturi și chitanțe emise sunt chitanța nr. -/22.02.2005 reprezentând contravaloare factură nr. - și chitanța nr. -/09.06.2005 reprezentând contravaloare factură nr. -, acte recunoscute de inculpat. La o simplă vizionare a chitanțierului și facturierului se poate constata că alte operațiuni sau plăți nu mai sunt consemnate în acestea. Concluziile raportului de expertiză sunt că inculpatul ar fi finanțat și el societatea iar părțile civile au finanțat-o cu suma de 204.000 Euro (deci exact suma recunoscută de inculpat).Mai mult, s-a reținut că de fapt inculpatul ar fi finanțat societatea cu 61.556 lei mai mult decât părtile civile.

În aceste condiții, tribunalul reținând că o expertiză contabilă nu poate fi întemeiată în principal decât pe documente contabile, așa cum ele sunt definite și acceptate prin lege și că potrivit Legii 82/1991 orice operațiune economico-financiară se consemnează la momentul efectuării sale într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, va lua în considerare din concluziile raportului de expertiză doar acele constatări care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză (depoziții inculpat, părți civile și martori) precum și cu aspectele concluzionate prin controlul fisca1.

În drept, fapta inculpatului de a-și induce în mod repetat în eroare asociații, creându-Ie și menținându-Ie impresia că acționează in interesul societății si prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, urmărind dobândirea unui folos material personal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. si ped. de art. 215 al. l, 2, 3, 5. penal.

Fapta inculpatului de a falsifica contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul din B,-, înscris pe care l-a prezentat asociaților săi pentru a-i induce in eroare cu privire la achiziționarea imobilului de mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privată, prev. si ped. de art. 290 Cod penal.

Cele două infracțiuni au fost comise de către inculpat în condițiile concursului real prev. de art. 33 lit a pen.

La individualizarea pedepselor ce urmează a-i fi aplicate inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, prejudiciul ridicat cauzat părților vătămate, modul de operare și atitudinea inculpatului față de părțile civile precum și împrejurarea că, deși a recunoscut că a primit de la aceștia o sumă în jur de 200.000 Euro pe tot parcursul procesului penal nu a depus nici o diligență pentru a recupera măcar parțial o parte din prejudiciu.

În același timp însă, instanța va avea în vedere împrejurarea că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și s-a prezentat la toate termenele de judecată de la Tribunalul Cluj, împrejurări ce sunt de natură să conducă instanța la concluzia că în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit a pen. pedeapsa urmând a fi redusă sub minimul special prevăzut de lege. Având însă în vedere gravitatea concretă a faptelor comise, tribunalul a considerat că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză încă din cursul urmăririi penale cu suma totală de 389.880 Euro, în rechizitoriu reținându-se că din materialul probator administrat a rezultat ca aceștia au fost înșelați cu suma de 214.000 Euro, diferența constând in faptul ca inculpatul a semnat pentru sumele primite prin virament si chitanțe de mână, fapt ce a majorat prejudiciul pretins de cei doi cetățeni italieni.

Cei doi asociați italieni, si au declarat că i-au mai dat și sume de bani, respectiv cate 35.000 Euro fiecare, pentru care inculpatul a semnat declarații in limba italiană și traduse în limba română, precum și o sumă identică pentru achiziționarea autoturismului BMW, sume care trebuiau evidențiate în contabilitatea societății.

Susținerile acestora privind sumele primite pe baza de chitanță si pentru achiziția autoturismului nu s-au confirmat cu extrasele bancare si se pot explica prin aceea că, pentru sumele virate în cont, aceștia obișnuiau să solicite inculpatului, cu ocazia vizitelor în Italia, și recunoașterea in scris a sumelor alocate.

Având în vedere și probatoriul administrat în cursul judecății, parțial concluziile raportului de expertiză și depozițiile testiomoniale, instanța a reținut că s-a dovedit că în perioada 2004-2005 inculpatul a efectuat unele cheltuieli din sumele de bani trimise de cei doi asociați pentru lucrările demarate la Vadul Pașii si la imobilul de pe str. - - din De remarcat că și inculpatul a recunoscut primirea unei sume de aproximativ 200.000 Euro, numerar, în contul personal și în contul societății.

Din probele administrate a rezultat că în perioada mai 2004-aprilie 2005 (deci timp de circa 11 luni de zile) inculpatul a angajat "la negru" 3 muncitori a căror remunerație a fost de 7 milioane lei vechi lunar, ceea ce înseamnă pentru perioada anterior menționată o sumă totală de 23.100 lei (plată muncitori). In plus, remunerația șefului de echipă era de 1500 lei (15 milioane ROL), deci în total pentru aceeași perioadă de 11 luni o sumă de 16.500 lei,iar a secretarei de 500 lei/luna, deci o sumă totală de 5.500 lei. Reiese din depozițiile testimoniale și din actele contabile care au fost puse la dispoziția expertului (chiar dacă evidența contabilă a fost defectuoasă și incompletă) că s-a mai investit în acele lucrări suma de 35.000 lei reprezentând materiale de construcții și 4.500 lei pentru efectuarea unor alte lucrări (gard împrejmuitor). Aceste cheltuieli nu pot fi negate având în vedere și fotografiile depuse de către inculpat la dosarul cauzei (94-107, vo1.I).

În consecință, tribunalul a reținut că s-au cheltuit în împrejurările anterior descrise 84.600 lei, suma la care se adaugă cele cheltuite pentru amenajarea sediului și mobilier (2500 Euro), precum și pentru plata salariului inculpatului (1000 Euro lunar, deci în total 11.000 Euro - aspecte recunoscute cu ocazia efectuării comisiei rogatorii și de către părțile civile).

Pentru a determina valoarea aproximativ exactă a acestor sume instanța a avut în vedere un curs mediu euro-leu în perioada mai 2004 (1 euro = 4.0426 lei) și aprilie 2005 (1 euro = 3.6109 lei), deci 1 euro = 3,826 lei.

Ca atare, cheltuielile exceptând amenajarea sediului și remunerația inculpatului se cifrează la suma de 22.100 euro care cumulate cu primele dau o sumă totală de 35.600 euro, sumă ce urmează a fi scăzută din prejudiciul total reținut în rechizitoriu, de 214.000 euro.

Concluzionând, cele două părți civile au fost prejudiciate prin activitatea ilicită a inculpatului cu o sumă totală de 178.400 euro. Având în vedere că aceștia au susținut în mod constant că au avut contribuții egale la finanțarea societății, în temeiul art.346 rap.C.P.P. la art. 998-999.civ. instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 178.400 euro ( câte 89.20 euro pentru fiecare parte civlă ) în favoarea părților civile și.

În temeiul art.348 s Cod Penal-a dispus desființarea contractului de vânzare -cumpărare nr.1710/09.06.2006 autentificat la BNPE..Chiar dacă originalul acestuia nu poate fi găsit, se constată că se invocă în mod constant litigiile civile dintre părți realitatea conținutului acestui act ( începând din cursul anului 2007-sentința civilă nr.533/12.03.2007 a Tribunalului Buzău astfel încât se impune pentru garantarea securității raporturilor juridice civile, anularea acestui încris printr-o hotărâre penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal părțile civile și și inculpatul.

În motivarea apelului părților civile în esență se arată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este prea redusă și nu trebuia să i se rețină circumstanțe atenuante având în vedere disp. art 74.Cod Penal astfel că se impune majorarea pedepsei raportat la probele dosarului având în vedere gradul de pericol social al faptei, conduita inculpatului,modalitatea de comitere a infracțiunilor și de lipsa de diligență a acestuia de a achita despăgubirile civile la care a fost obligat. Au solicitat de asemenea instituirea sechestrului asigurator.

Ca atare se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțându-se o nouă hotărâre sub aspectul laturii penale cauza să i se aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată înspre minimul special astfel încât scopul pedepsei să fie atins și să contribuie la reeducarea reală a inculpatului, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului în vederea recuperării prejudiciului, cerere neonorată de Tribunalul Cluj deși a fost formulată încă din faza de urmărire penală.

În motivarea apelului inculpatului în esență se arată că sesizarea instanței de judecată a fost nelegală, nu s-a procedat la verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și al temeiniciei. De asemenea hotărârea primei instanțe este insuficient motivată, nefiind întemeiată pe o motivare rațională care să susțină legalitatea și temeinicia soluției, soluție care nu este rezultatul probatoriului administrat în cauză, astfel s-a considerat eronat că unicul mijloc fraudulos de inducere în eroare a celor trei asociați a fost procura nr.6298/88/24.02.2004 considerându-se că inculpatul ar fi tradus-o în fals.

În conținutul acestei procuri nu există nici o mențiune cu privire la identitatea altei persoane în afară de inculpat, care să fie mandatată să reprezinte asociații iar expresia " nostra mandataria" a avut inexplicabil o identitate precisă în persoana numitei deși aceasta nu este identificată în cuprinsul procurii nici măcare cu o simplă mențiune. Pentru a lămuri această situație a solicitat notarului să clarifice de ce s-a folosit expresia " nostra mandataria" context în care s-a comunicat că prin această expresie s-a referit la partea mandatară însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei probe autentice. Depozițiile martorei au fost apreciate eronat cum de fapt și reținerea situației de fapt în sensul că inculpatul a dat acesteia procura pentru a fi tradusă, situație ce este în contradicție cu toate probele administrate.Aceasta a arătat că a tradus procura fără a fi influențată de cineva, că nu-l cunoaște pe inculpat, că a primit actul de tradus de la administratorul firmei ori de la secretara acesteia. Având în vedere aceste aspecte, este evident că inculpatul nu a indus în eroare asociații ci a acționat în baza unui mandat legal. În cauză nu a existat o inducere în eroare a asociaților italieni, la momentul încheierii declarațiilor nu se poate discuta de o consumare a unei infracțiuni, sumele de bani erau trimise înainte de momentele respective iar pentru existența infracțiunii de înșelăciune trebuia să se fi comis o pagubă la momentul consumării acesteia, situație care nu s-a întâmplat în prezenta cauză deoarece prejudiciul este rezultatul înstrăinării bunurilor iar banii pe care i-au trimis cetățenii italieni au fost folosiți pentru finanțarea societății. În cauză nu există element material, acesta trebuie să fie apreciat în raport de gradul de cultură și experiența asociaților; nu există raport de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, eventualul prejudiciu ar putea fi rezultatul înstrăinării bunurilor societății și nu activității de inducere în eroare.

În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.290 penal, se consideră că în mod greșit s-a apreciat probatoriul administrat. Inculpatul nu a semnat niciodată acel contract, din probele dosarului rezultă cu certitudine că nu a contrafăcut acel înscris, nu l-a folosit și nici nu l-a predat altei persoane pentru a fi folosit, context în care nu există situația premisă, nici elementul material și nici cerința esențială. probe. . unora dintre concluziile raportului de expertiză are la bază o motivare contradictorie, pe de o parte instanța, nemotivat, înlătură depozițiile martorilor cu privire la sumele de bani cheltuite iar când stabilește prejudiciul dă eficiență acestor declarații.

Ca atare se solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea sentințe penale pronunțate de prima instanță și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună,în principal, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmării penale întrucât nu s-au respectat disp.art.264 alin.3 pr.pen. iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr.pen. pentru infracțiunea de înșelăciune iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen,. Sub aspectul laturii civile, respingerea acțiunii civile, iar în subsidiar în situația în care nu se va dispune achitarea să fie obligat la plata unui prejudiciu stabilit de către instanța de apel. De asemenea în subsidiar se solicită schimbarea încadrării juridice din infr. prev. și ped. de art 215 alin.1,2,3,5C.în p. infr. prev. și ped. de art 215 alin.1,2,3,Cod Penal, în sensul de a nu se reține disp. alin. 5 ale art 215.Cod Penal, deoarece nu suntem în prezența unor consecințe deosebit de grave având în vedere modalitatea în care au fost cheltuite sumele de bani și în ipoteza în care se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului se solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat de către părțile civile este fondat, iar cel declarat de către inculpat este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile pertinente și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor comise de inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. si ped. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5. și p. ale infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privată, prev. si ped. de art. 290 Cod pen.cu aplic. art. 33 lit a pen.

Probele administrate, respectiv declarația martorei (26-28),declarația martorei (52-53),declarația martorei (71), declarația martorei (72),sentința civilă nr. 533/12.03.2007 a Tribunalului Buzău (74-75),decizia civilă nr.34/03.2007 Curții de Apel Ploiești ( 78-79), sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului Buzău (80-8l), declarația inculpatului (101-104),declarația martorei (106),declarația martorului (107), declarația martorului (l08) - declarația inculpatului la instana de fond (31, vo1.I): declarația inculpatului la instanța de apel (f 102-105-dos. instanță de apel ), declarația martorului (44, vo1. I), declarațiile martorilor (45 - 46 vo1. I) și (47, vo1.I), fotografii în legatură cu lucrările efectuate (94-1 07),sentința civilă nr. 533/ 12.03.2007 a Tribunalului Buzău și decizia civila nr. 23/7.02.2008 a Curtii de Apel P (74-76, 176-178, vo1.I), decizia civilă nr. 3910/2007 a ICCJ (179-181 vo1. I) prin care s-a dispus anularea hotararii din 27 ianuarie 2005, constatându-se ca aceasta fost convocată de către inculpat prin depașirea atribuțiilor de administrator pe care le avea conform statutului, raportul de expertiză contabilă (288-317, vo1. I), obiecțiunile la raport formulate de părțile civile prin apărător, cu mențiunea că acestea au renunțat în cursul efectuării expertizei la propriul lor expert asistent (8-14,vo1.II) și comisia rogatorie (62-97, 105-136, vo1.II) relevă în esență că inculpatul și-a indus în mod repetat în eroare asociații, creându-Ie și menținându-Ie impresia că acționează in interesul societății si prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, urmărind dobândirea unui folos material personal și de asemenea inculpatul a falsificat contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul din B,-, înscris pe care l-a prezentat asociaților săi pentru a-i induce in eroare cu privire la achiziționarea imobilului menționat.

În mod corect instanța de fond a reținut că în cursul anului 2004, inculpatul a cunoscut in Italia doi cetățeni, și, și împreună au convenit sa înfiinteze in România o societate în care toti trei să aibă calitatea de asociați si să dețină fiecare 33,3 % din capitalul firmei.

În acest sens au fost întocmite in Italia trei procuri speciale, deoarece cei doi cetățeni italieni nu puteau sa vină des in România, după cum urmează.

- procura -, prin care cei doi cetățeni italieni o împuterniceau pe d-na să-i reprezinte pentru înființarea si funcționarea societății comerciale. Astfel s-a consemnat în cuprinsul acestei procuri că pentru îndeplinirea mandatului, "mandatara noastră va semna actul constitutiv al societății si orice act adițional care modifică actul constitutiv, va ridica cererile de înscriere de mențiuni si certificatul de înmatriculare al societății si va întocmi orice act sau va întreprinde orice acțiune va fi necesară pentru îndeplinirea prezentatului mandat, chiar dacă nu este specificat in mod expres în această procură si va semna pentru noi si in numele nostru, oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-ne opozabila (filele 139-140)".

La data de 16.02.2004, inculpatul a semnat o declarație redactată în limba italiană si tradusă apoi in limba română, prin care acesta recunoștea că a primit de la cei doi cetățeni italieni suma de 13.440 Euro, cu titlu de avans în vederea înființării societății cu capital mixt italiano-R si prin care se obliga să le-o restituie dacă nu înființează societatea în luna martie 2004 (filele 146-147).

La data de 17.03.2004 a fost încheiat actul constitutiv al SRL B, semnat de și în calitate de mandatară a asociaților italieni (conform procurii nr.6300/24.02.2004 ).

Deși inculpatul primise pentru înființarea firmei suma de mai sus, capitalul social a fost de 12.000.000 ROL iar bunurile nu au fost declarate drept capital social. Suma de 12.000.000 ROL a fost divizată in 120 părți sociale egale, iar fiecare asociat avea 33,33 % din capitalul social. Actul constitutiv prevedea că fiecare parte socială dă dreptul la un vot în Adunarea generală a asociaților iar societatea va fi administrată de în calitate de administrator unic, iar asociații pot delega reprezentarea societății unei alte persoane pe bază de procură autentificată sau contract de mandat.

La data de 22.03.2004, societatea a fost înregistrată la. de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. J 10/268/19.03.2004 (filele 164-167).

Astfel, la data de 22.03.2004 inculpatul a recunoscut ca din suma 3.000 Euro a achitat doar 500 Euro pentru înființarea firmei si i-a înștiințat pe cei doi că suma de 1.000 Euro urmează s-o folosească pentru a mobila biroul iar 1.500 Euro reprezintă "partea mea pe care trebuie sa o înapoiez societății". Tot in aceasta adresă își exprima intenția de a achiziționa un teren si de a începe si lucrările necesare amenajării atelierului, motiv pentru care solicita un acont până va vinde autoturismele primi te, despre care afirma că pot fi vândute in câteva zile, făcând chiar si un calcul al câștigului (l0.650 Euro).

Prin această corespondență, inculpatul și-a indus practic în eroare asociații, creându-le impresia,desigur falsă că se ocupa de administrarea patrimoniului firmei și ca este de bună credința, evident pentru a-i determina sa-i trimită in continuare bani pentru finanțarea societății.

Astfel la datele de 25.03 si 30.03.2004 inculpatul a primit in contul său personal, deschis la aceeași bancă cu cel al societății, suma de 35.000 Euro, respectiv 17.500 Euro de la fiecare asociat italian. La filele 178-181 din dosarul de urmărire penală se află dispozițiile de plată pe care la rubrica "informații" expeditorii au specificat "înțelegeri cunoscute".

SRL Baa chiziționat un teren in suprafață de 1551. cu construcție, pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP nr.899/29.03.2004 cu suma de 100.000.000 lei.

Terenul a fost achiziționat de la fratele inculpatului, respectiv de la., iar în realitate, inculpatul a declarat ca i-a dat fratelui sau 18.000 Euro din cei 35.000 Euro primiți, dar că au declarat in contract doar 100.000.000 ROL pentru a nu plăti taxe notariale mari.

La data de 14.05.2004, inculpatul a semnat două declarații (filele 178-188), în care a recunoscut că a primit de la asociații săi suma de 35.000 Euro.

La data de 27-28.07.2004 inculpatul a primit in contul personal de la asociații săi din Italia suma de 10.000 Euro (cate 5.000 Euro de la fiecare), sumă destinată amenajării atelierului de pe terenul din comuna. Vadu Pașii, iar acesta a semnat la data de 04.11.2004 două declarații în care a recunoscut primirea sumei, efectuată prin vărsăminte bancare si s-a obligat să restituie suma la simpla cerere a asociaților săi, în cazul în care nu va folosi banii la achiziționarea de bunuri imobile (filele 216-218).

În luna decembrie 2004 inculpatul i-a contactat pe asociații din Italia pe care i-a informat ca a găsit un imobil in B, pe-, pe care intenționează să îl achiziționeze la prețul de 36.000 Euro, sumă pe care cei doi iau virat-o in contul personal la data de 16.12.2004.

La fila 225 din dosarul de urmărire penală se află acest document, care în urma verificărilor efectuate a rezultat ca este falsificat.

Inculpatul a prezentat asociaților săi, odată cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.2732/24.12.2004 la BNP, si o serie de schițe ale imobilului din-.

Din suma de 120.000 Euro primită în contul societății, inculpatul a achiziționat imobilul din-.

După achiziționarea acestor bunuri, inculpatul a decis înstrăinarea acestora, pentru a putea folosi întreaga sumă primită de la cei doi asociați în interes personal.

Inculpatul a prezentat procura - traducătoarei din cadrul Centrului de traduceri "" care a tradus actul menționat mai sus în loc de "o împuternicesc pe mandatara noastră să ne reprezinte în adunările generale ale asociaților ordinare și extraordinare și să participe la vot cu drepturi depline folosind expresia "autorizăm pe împuternicitul nostru să ne reprezinte în adunările generale ale asociaților".

În realitate, inculpatul era conștient de faptul că fără această traducere "greșită" nu putea să-și pună în aplicare intențiile,deoarece a omis să îi prezinte traducătoarei toate cele trei procuri date de asociați în vederea înființării și funcționării societății, între acestea fiind o legătura intrinsecă. Reaua credință a acestuia și intenția de a-și înșela asociații au fost dovedite chiar de faptul că, deși o avea deja tradusă, această procură a fost dusă la un alt traducător pentru a i se face o traducere conform intereselor sale.

Folosindu-se de acest document falsificat, inculpatul la 27.01.2005 a întocmit un proces verbal al extraordinară a SC. SRL prin care a decis înstrăinarea activelor societății, respectiv imobilul cu terenul aferent din. Vadu Pașii și imobilul din B,-, proces verbal pe care l-a semnat și în numele asociaților săi, deși nu avea acest drept (fila 274).Această hotărâre a fost anulată ulterior prin sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului B, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3910/2007 a ICCJ (179-l8l voI. 1).

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.522/22.02.2005 inculpatul a vândut concubinului mamei sale, terenul cu construcția atelier auto in schimbul sumei de 110.000.000 lei, din care 65.000.000 lei contravaloare teren si 35.000.000 lei contravaloare construcție (conform procesului verbal de la fila 258), iar inculpatul a recunoscut în fața instanței această tranzacție.

La data de 09.06.2005 inculpatul a înstrăinat și terenul în suprafața de 1.010,24. de această dată către concubina fratelui sau,.

În faza de urmărire penală, inculpatul refuzat să dea orice fel de declarații în legătură cu acuzări le ce i s-au adus (fila 48). însă ulterior a revenit, și în declarația din data 21.06.2006 (filele 49-53), în prezența apărătorului ales, a recunoscut primirea sumei de 84.500 Euro în contul personal și 120.000 Euro în contul societății.

La filele 315-327 din dosarul de urmărire penală se află extrasele de cont care confirmă că sumele au intrat în conturile respective și că au fost utilizate de inculpat în interes personal, la rubrica "retrageri" nefiind indicat nici un contract sau factură.

De asemenea inculpatul a recunoscut și că a primit bunuri în valoare de 10.440 Euro, respectiv autoturisme second hand, anvelope, motor, dar nu a justificat ce a făcut cu ele, deși își informase asociații în repetate rânduri că le va vinde și că va obține profituri de ordinul zecilor de mii de Euro.

Deși toate sumele virate au avut drept destinație finanțarea societății, din extrasele de cont bancar rezultă că societatea nu mai deține nici o sumă de bani, deși asociații fuseseră informați că banii se află în cont și se "înmulțesc".

Inculpatul a declarat că asociații săi au fost la curent cu activitățile desfășurate pe societate, cu achizițiile și vânzările făcute, în realitate a rezultat că aceștia nu au avut cunoștință de înstrăinarea bunurilor societății deoarece nu fuseseră reprezentanți de mandatara lor, care avea obligația să-i . asupra măsurilor ce urmau a fi luate în firmă. De fapt, contrar legii, acesta nici nu și-a anunțat asociații că va avea loc o adunare generală a asociaților.

Susținerile sale au fost infirmate de reprezentanții agenției imobiliare care au declarat că acesta "nu a fost niciodată interesat să cumpere imobilul", cât și de faptul că, dacă nu ar fi trimis acest contract, conform angajamentului luat era obligat să restituie suma primită drept contravaloare imobil.

Nesinceritatea inculpatului decurge și din corespondența purtată cu asociații săi cărora le prezenta activitatea societății drept una profitabilă, când în realitate intenția sa era de aof alimenta.

Tribunalul a apreciat în mod pertinent că inculpatul cu rea credință a înstrăinat bunurile sub preț, deoarece un teren achiziționat cu 18.000 Euro, in care a investit încă 17.000 Euro, deci in total 35.000 Euro, nu putea fi înstrăinat cu prețul de 110.000.000 lei, astfel că prețul pretins a fi acordat cu ocazia cumpărării n-a fost real și înseamnă că inculpatul și-a însușit diferența din 100.000.000 lei si 18.000 Euro, cât și suma de 17.000 Euro pretinsă a fi investită, fie vânzarea s-a făcut cu rea credință la prețul de 110.000.000 lei, fiind doar un act formal din punct de vedere contabil, pentru a-și înșela asociații.

Este clar că inculpatul nu a fost de bună credință și nu a dorit să realizeze o afacere bazată pe corectitudine, atâta timp cât ceilalți doi asociați nu au avut nici un fel de beneficiu material, iar ulterior inculpatul a înstrăinat imobilele achiziționate cu sumele de bani destinate funcționării societătii.

Activitatea firmei, așa cum o confirmă și probele testimoniale și anumite aspecte din expertiza contabilă s-a rezumat doar la demolarea unei construcții și turnarea unei plăci de beton, nici una din "lucrările" demarate de inculpat nefiind în mod real finalizate.

De asemenea instanța de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului și cu privire la procura nr. 6298/88/04 redactată în luna februarie 2004 despre care acesta susține că nu a întocmit-o în fals și chiar dacă instanța nu a fost sesizată cu această infracțiune, acesta reprezintă unul din mijloacele frauduloase folosite de inculpat în vederea inducerii în eroare a părților vătămate.

Declarația martorei ( f 52 dos. Trib. )relevă că aceasta a tradus expresia originală nostra mandataria cu echivalentul în limba română în împuternicit deși în mod corect traducerea trebuia să fie împuternicita noastră, dar din conținutul actului prezentat spre traducere nu rezulta în mod expres că ar fi vorba și de o altă persoană respectiv feminină și nu i-au fost prezentate alte acte sau procuri. Nu are relevanță nici faptul că nu inculpatul personal din câte își amintește martora nu i-a prezentat acea procură sau chiar dacă i s-ar fi prezentat toate procurile, aceasta, prin natura profesiei sale, avea obligația să traducă cu exactitate conținutul acesteia.

Este irelevantă și declarația din data de 01.12.2009 a notarului din Italia prof. Augusto ( f 136-138 dos. instanță de apel )depusă de către inculpat în care se specifică că atunci când se referă la mandatara foloseste femininul deoarece intentionează să numească partea mandatară, oricum de identificat în persoana inculpatului deoarece trebuia cu ocazia întocmirii acelei procuri pentru evitarea oricăror confuzii să specifice în mod expres că era vorba despre persoana inculpatului, iar pe de altă parte aceste precizări sunt tardive fiind trimise după circa 5 ani de la întocmirea acelei procuri.

Cert este că prin procura din 26 10 2005 a fost împutemicită de către asociații italieni să-i reprezinte, printre altele în. Cum s-a menționat, într-un litigiu civil s-a constatat prin hotărâre irevocabilă că inculpatul a convocat prin depășirea atribuțiilor de administrator pe care le avea conform statutului din 27 ianuarie 2005 (sentința civilă nr. 2744/9.11.2006 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia civilă nr. 3910/2007 a ICCJ (179-l8l voI. 1), dispunându-se anularea hotărârii din 27 ianuarie 2005, iar potrivit art. 44 alin. 3.pr.pen. această hotărâre prin care s-a decis o chestiune prealabilă are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

În acest context o soluție de achitare a inculpatului în baza art 10 lit. b) C.P.P. respectiv fapta comisă nu este prevăzută de lagea penală este exclusă.

Nu este pertinentă nici susținerea că infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 penal ar fi fost comisă de o altă persoană și deci ar fi incidente disp. art 10 lit. C.P.P. deși la instanța de fond s-a susținut inițial că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Probele relevă că inculpatul a înstrăinat cele două imobile concubinei fratelui său, și respectiv numitului, concubinul mamei sale, emițând în numele societății singurele două facturi și două chitanțe pe care a recunoscut că le-a semnat. Martora a declarat explicit în fața instanței că ea, în calitate de avocat, nu a redactat conținutul contractului despre care se menționează că a fost autentificat la Biroul notarului public, deși acest lucru rezulta din încheierea de autentificare. acestui contract nu există, deși în mod firesc trebuia să existe în evidențele notariale, precum și în posesia părților contractante.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut în mod explicit că a semnat acel act ci doar că semnătura seamănă cu a sa, acest act nu putea să ajungă în posesia asociaților săi de la o altă persoană, pentru că nici o altă persoană nu era interesată să justifice sumele de bani primite cu titlu de "finanțare" a societății, iar concluzia certă care se desprinde e aceea că inculpatul este autorul respectivului act.

În aceste condiții părțile civile au apreciat că, prezentându-li-se acel act, cu date exacte de identificare vânzători, cumpărători, identificare bun supus vânzării, preț, număr autentic; același notar, etc.și cu asigurările din partea inculpatului că societatea este proprietara și a acestui spațiu.

Ca atare nu se impune o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. C) pentru C.P.P. comiterea infr.de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290

Cod Penal

Este neîntemeiată și susținerea apărătorului inculpatului că instanța de fond în mod nejustificat din cuprinsul raportului de expertiză contabilă a înlăturat unele concluzii vizând soluționarea laturii civile.

Evident o expertiză contabilă nu poate fi întemeiată în principal decât pe documente contabile, așa cum ele sunt definite și acceptate prin lege și că potrivit Legii 82/1991 orice operațiune economico-financiară se consemnează la momentul efectuării sale într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, și ca atare în mod corect tribunalul a luat în considerare din concluziile raportului de expertiză doar acele constatări care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză (depoziții inculpat, părți civile și martori) precum și cu aspectele concluzionate prin controlul fiscal.

Nu se impune nici schimbarea încadrării juridice din infr. de înșelăciune prev. de art 215 alin. 1,2,3,5,Cod Penal în infr. de înșelăciune prev. de art.215 alin. 1,2,3 Cod Penal, deoarece raportat la cuantumul prejudiciului acesta se circumscrie disp.146 art p ce reglementează noțiunea de consecințe deosebit de grave, respectiv o pagubă mai mare de 200.000 de lei, iar conform Deciziei nr.XIV/2006 a îCCJ în cazul infracțiunilor continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale a tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

Deoarece așa cum rezultă din încheierea din data de 10.07.2008 a Tribunalului Cluj -dosarul de urmărire penală a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul B în vederea confirmării rechizitoriului de către prim-procuror (247-248, vo1.I)-în concordanță cu conținutul deciziei nr IX din data de 18.02.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în acest context - iar potrivit răspunsului acestei instituții (263, vo1.l) rechizitoriul a fost verificat la data de 15.01.2007, în baza art. 264 alin. 3.pr.pen.și totodată s-a comunicat instanței că s-a procedat la reverificarea actului de sesizare de către prim procuror si s-a constatat ca acesta corespunde normelor procedurale si procesuale legale(1-2, vo1.II). este superfluă solicitarea de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

De asemenea sentința tribunalului conține toate mențiunile indicate de art.354 -357.C.P.P., inclusiv analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale, cât și a celor înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză,în concordanță cu disp. art. 356 lit. c ) C.P.P. astfel că nici motivul de apel invocat de către apărătorul inculpatului în sensul că hotărârea este insuficient motivată nu este fondat.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal adică gradul de pericol social al faptelor,modul concret de comitere al acestora, valoarea prejudiciul cauzat părților vătămate, atitudinea inculpatului față de acestea, faptul că inculpatul nu a depus diligențe pentru recuperarea nici măcar parțială a prejudiciului, însă în mod eronat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) și în consecință a coborât pedeapsa sub minimul special,deoarece acesta se află la prima confruntare cu legea penală.

Reținerea circumstanțelor atenuante constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație în procesul de individualizare a pedepsei, iar numai absența antecedentelor penale, singurul aspect pozitiv care vizează persoana inculpatului nu constituie un element determinant și suficient pentru reținerea circumstanțelor în favoarea acestuia.

De asemenea acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului așa cum acesta a solicitat în motivarea apelului este inoportună având în vedere că a manifestat o conduită procesuală oscilantă și până la judecarea apelului nu a depus un minim de diligențe pentru recuperarea măcar parțială a prejudiciului cauzat părților civile astfel că nici sub acest aspect apelul inculpatului nu este fondat.

În contextul celor expuse mai sus, deoarece pedepsele aplicate inculpatului nu au fost just dozate de către instanța de fond, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a ) va C.P.P. admite apelul părților civile si împotriva sentinței penale nr. 271 din 18 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pe care o desființează sub aspectul laturii penale si civile a cauzei și judecând sub aceste aspecte va dispune condamnarea inculpatului.în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, la o pedeapsă de:10 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal, potrivit art. 65 Cod penal, iar în baza art. 290 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsa de:1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.a Cod penal Curtea va constata că infracțiunile formează un concurs real, iar in baza art. 34 lit.b Cod penal va contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând s-o execute pe cea mai grea, aceea de:

10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 65 Cod penal i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise valoarea prejudiciului care nu a fost recuperat, dar și limitele pedepselor, astfel că executarea pedepsei rezultante în regim de detenție este oportună.

Apărătorul inculpatului a solicitat în subsidiar ( adică dacă nu se va dispune achitarea inculpatului )ca și modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere, însă nu sunt îndeplinite în speță condițiile art. 86 indice 1.Cod Penal pentru a fi incidentă această instituție.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, adică depozițiile martorilor, efectuându-se și o expertiză contabilă fundamentată pe actele contabile puse la dispoziție expertului pentru stabilirea exactă a prejudiciului cauzat rezultând că cele două părți civile au fost prejudiciate prin activitatea ilicită a inculpatului cu o sumă totală de 178.400 euro și deoarece acestea au susținut în mod constant că au avut contribuții egale la finanțarea societății, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 178.400 euro, respectiv câte 89.200 euro pentru fiecare parte civilă, adică și.

Recuperarea prejudiciului implică și instituirea în baza art. 163 si 164 Cod proc.penală a măsurii asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei de 178.400 Euro si 11.742 lei, in dauna părților civile si sume stabilite prin sentința penală nr. 271 din 18.06.2009 a Tribunalului Cluj cu titlu de despăgubiri civile si cheltuieli judiciare.

Din interpretarea dispozițiilor legale în materie rezultă că luarea măsurilor asiguratorii nu presupune o dovadă prealabilă a existenței și valorii bunurilor asupra cărora măsura este instituită, aceasta fiind o problemă de punere în executare a măsurii de către organele prevăzute de lege, care încheie un proces - verbal despre întreaga procedură a sechestrului, așadar inclusiv despre existența și valoarea bunurilor asupra cărora sechestru se instituie.

De asemenea în mod corect în temeiul art.348 s Cod Penal-a dispus de către instanța de fond desființarea contractului de vânzare -cumpărare nr.1710/09.06.2006 autentificat la BNPE..și chiar dacă originalul contractului nu fost găsit, în mod constant cu ocazia judecării litigiilor civile dintre părți s-a invocat realitatea conținutului acestui act ( începând din cursul anului 2007-sentința civilă nr.533/12.03.2007 a Tribunalului Buzău astfel încât se impune pentru garantarea securității raporturilor juridice civile, anularea acestui înscris printr-o hotărâre penală.

Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei apelate.

În baza art. 192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare în apelul părților civile vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 189.se C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei, ce se achită apărătorului din oficiu -.

Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit.b) vaC.P.P. respinge ca nefondat apelul inculpatului. împotriva aceleiași sentințe penale nr. 271 din 18 iunie 2009 Tribunalului Cluj,

În baza art. 193 alin.1 va C.P.P. obliga pe inculpat să achite părților civile suma de 11.000 lei cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de deplasare și onorariu avocațial ( f 106, 118,119).

În baza art. 192 alin.2 va C.P.P. obliga pe inculpat să achite statului 600 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocatial partial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul părților civile si împotriva sentinței penale nr. 271 din 18 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează sub aspectul laturii penale si civile a cauzei și judecând sub aceste aspecte:

Condamnă pe inculpatul.

În baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, la o pedeapsă de:

-10 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal, potrivit art. 65 Cod penal.

În baza art. 290 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsa de:

-1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.a Cod penal constată că infracțiunile formează un concurs real, iar in baza art. 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând s-o execute pe cea mai grea, aceea de:

-10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 65 Cod penal aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 163 si 164 Cod proc.penală instituie măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului in vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei de 178.400 Euro si 11.742 lei, in dauna părților civile si sume stabilite prin sentința penală nr. 271 din 18.06.2009 a Tribunalului Cluj cu titlu de despăgubiri civile si cheltuieli judiciare.

Mentine restul dispozitiilor sentintei.

Cheltuielile judiciare în apelul părților civile rămân în sarcina statului.

Stabilește in favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei, ce se achită apărătorului din oficiu -.

II. Respinge ca nefondat apelul inculpatului impotriva aceleiași sentinte.

Obligă inculpatul să achite părților civile suma de 11.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă inculpatul să achite statului 600 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocatial partial.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul apelant si de la comunicare cu părțile civile.

Data si pronuntata in ședința publică din 16 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

Red./

26.03.2010/6 ex.

Președinte:Delia Purice
Judecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Cluj