Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 14/2010. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR. 14/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr.257 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale numărul 72 din 05 ianuarie 2010 emisă de Baroul Argeș, intimata - parte vătămată, lipsind intimata - parte civilă Spitalul Universitar de Urgență
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că la termenul anterior a fost prorogată discutarea cererii formulată de avocat -, privind scutirea de la plata amenzii.
Intimatul - inculpat, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Se verifică identitatea intimatului - inculpat în raport de cartea de identitate prezentată.
După ce i s-au adus la cunoștință intimatului - inculpat dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, acesta arată că dorește să dea declarație.
În baza dispozițiilor art.378 alin.1/1 Cod procedură penală, după ce s-a luat act de manifestarea de voință a intimatului - inculpat instanța procedează la ascultarea acestuia, luându-i o declarație, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat din oficiu pentru intimatul - inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de invocat prealabile acordării cuvântului asupra apelului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, susține în ședință publică apelul așa cum a fost formulat și motivat în scris, solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței penale pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, ca fiind nelegală și netemeinică.
Primul motiv vizează greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimum special prevăzut de textul de lege. Consideră că reținerea acestor circumstanțe nu se încadrează în dispozițiile art.74 lit.a-c Cod penal, aceasta nefiind justificată, având în vedere comportamentul inculpatului anterior săvârșirii acestor infracțiuni. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate și cu declarația părții vătămate rezultă că pe fondul băuturilor alcoolice inculpatul și-a lovit soția, în mod repetat, cu obiecte apte să producă consecințe deosebit de grave, într-o împrejurare fiind prezent și minorul în vârstă de 9 ani.
În ceea ce privește circumstanța prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, în mod greșit a fost reținută de către instanță în condițiile în care inculpatul a avut o poziție oscilantă în timpul cercetărilor, iar apărarea pe care și-a formulat-o nu este susținută de probele administrate în cauză.
Al doilea motiv vizează stabilirea greșită a modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art.86/1 cod penal, având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, prin însăși natura acesteia, victima infracțiunii fiind chiar soția sa, iar urmărire au fost grave, leziunile produse fiind în măsură să-i pună viața în primejdie. În acest sens, consideră că modalitatea de executare nu a fost justificată, solicitând a se avea în vedere că inculpatul a repetat fapta, existând riscul ca și pe viitor să producă astfel de infracțiuni asupra soției sale.
Un ultim motiv de apel și care nu a fost formulat în scris, vizează neaplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 din codul penal, în sensul că, instanța nu a suspendat pedepsele accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei. Solicită însă aplicarea unei pedepse cu executare în condiții privative de libertate.
Avocat din oficiu, pentru intimatul - inculpat, solicită schimbarea încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată acesta, din infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă. De asemenea, solicită a se observa că probele administrate în cauză relevă conflictul ca fiind cauzat de consumul băuturilor alcoolice, inculpatul neavând intenția de aou cide pe partea vătămată care este soția sa.
De asemenea, solicită ca instanța să aibă în vedere că intimatul - inculpat a fost arestat aproape o J de an, ceea ce i-a schimbat comportamentul, în prezent nu mai bea, are un loc de muncă și se înțelege bine cu soția sa. În consecință, solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, ca nefondat și de menținere a sentinței penale pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Intimata - parte vătămată, solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță. Arată că are doi copii minori, înainte era lovită în mod repetat de către soțul său, însă, în prezent acesta nu mai bea, s-a angajat și se înțeleg bine.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.377 alin.ultim Cod procedură penală, regretă fapta, solicitând menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.257 din 30 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.01.1964 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174 rap. la art.175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, c, art.76 lit.b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 7 ani conform art.86/2 Cod penal.
S-au instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prev.de art. 86/3 alin.1 lit.a-d Cod penal, iar cu privire la aceea prevăzută la lit.a, a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, la datele fixate de acesta, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
În baza art.350 alin.3 lit.b Cod pr.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 04.12.2008 și până la punerea efectivă în libertate.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a confiscat furca - corp delict, folosită la săvârșirea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.748,97 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B, și la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.537/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev.de art.20 rap.la art.174 comb.cu art.175 lit.c Cod penal, prin aceea că, la data de 04.12.2008, pe fondul unui conflict spontan, generat de consumul de alcool, inculpatul i-a aplicat soției sale, cu furca, o lovitură în zona gâtului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:
La data de 04.12.2008, inculpatul, soția sa - partea vătămată și fiul acestora, în vârstă de 9 ani, se aflau în gospodăria lor. Părțile au transportat fân dintr-o claie aflată în grădină într-un fânar, fiecare folosindu-se de câte o furcă de fier. O perioadă cei doi au fost ajutați de mai multe rude ale părții vătămate, cu care inculpatul a consumat împreună băuturi alcoolice, apoi, nemulțumit de plecarea acestora, s-a certat cu soția sa.
Partea vătămată a declarat că inculpatul nu avea fân în furcă și aflat în imediata sa apropiere, a fost luată prin surprindere de inculpat care, aflându-se față în față, a înțepat-o cu furca de fier în zona gâtului.
Inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe soția sa, o singură dată cu furca în zona gâtului, în timp ce se afla în fânar, după ce în prealabil soția îl atinsese ușor cu furca în zona brațului stâng.
Susținerile părților în ce privește poziția acestora în timpul agresiunii, deși contradictorii, nu au putut fi stabilite cu certitudine, ceea ce este esențial este faptul că părțile s-au aflat față în față, lovirea s-a produs pe fondul unui conflict spontan, inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, iar minorul părților, deși era în gospodărie, nu a fost prezent la incident.
După ce a fost lovită, partea vătămată a declarat că a mers în casă, a luat un prosop pe care l-a pus la gât, după care s-a deplasat la dispensarul comunal. Aici i s-a acordat primul ajutor de cadrele medicale - martora - asistentă medicală -, și numitul - medic, care a chemat ambulanța. Starea victimei a fost observată și de martorii,.
De aici, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență B, unde a fost spitalizată în perioada 05.12. - 17.12.2008. Din raportul de expertiză medico-legală emis de SML A, rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur și corp tăietor înțepător, pentru care a necesitat circa 30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziuni ce i-au pus viața în primejdie, aceasta prezentând și prejudiciu estetic.
Inculpatul a susținut, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, că lovirea victimei s-a produs din greșeală, scăpându-i furca din mână în timp ce se afla în fânar, iar victima în fața sa. Apărarea a fost contrazisă de victimă, care a susținut că inculpatul a acționat cu intenție în acest mod, ca și după consumarea incidentului, după ce victima a mers la dispensar, inculpatul mergând în locuință pentru a dormi, fără a realiza gravitatea faptei sale.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată, apreciindu-se că a acționat cel puțin cu intenție indirectă, chiar dacă nu a urmărit s-o ucidă pe partea vătămată, a acceptat posibilitatea ca aceasta să fie omorâtă. S-au avut în vedere la stabilirea laturii subiective, acțiunile ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii. Tinând seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată ca și urmările produse, s-a concluzionat că fapta inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă - conflict spontan, pe fondul consumului de alcool al inculpatului, urmările produse, persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, în societate are o comportare bună, nu a creat nici un fel de probleme autorităților locale sau colectivității, caracterizare nr.1044/16.03.2009, singurele incidente violente avându-le doar cu soția sa - partea vătămată, conform declarațiilor acesteia și a martorilor, și cu toate acestea, partea vătămată a susținut că nu va divorța de inculpat, intenționând să conviețuiască în continuare cu acesta, având în întreținere doi copii minori.
Toate aceste criterii au determinat instanța de fond să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a, c cod penal, pedeapsa ce i-a fost aplicată fiind redusă sub limita minimă specială conform art.76 lit.b cod penal.
Ca modalitate de executare, s-a apreciat că perioada executată în arest preventiv începând cu data reținerii - 04.12.2008, este suficientă în realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, acesta putându-se realiza în continuare prin aplicarea unei pedepse a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin instituirea obligațiilor prev.de art.862Cod penal, asigurându-se verificarea și controlarea activităților și comportamentului inculpatului, pe o perioadă mai mare, prin fixarea unui termen de încercare corespunzător.
Partea vătămată a declarat în fața instanței că nu se constituie parte civilă. Întrucât aceasta a fost internată în cadrul Secției chirurgie toracică în cadrul Spitalului Universitar de Urgență B, acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 6748,97 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul să o plătească, conform Legii nr.95/2006.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, susținând că hotărârea este netemeinică, deoarece în mod greșit s-au reținut, în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, și, pe cale de consecință, s-a aplicat față de acesta o pedeapsă mult prea blândă, față de infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Procurorul a arătat că, față de gravitatea faptei inculpatului, care a lovit cu furca în zona gâtului pe soția sa, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, că după consumarea incidentului acesta a intrat în locuință și s-a odihnit, acceptând posibilitatea producerii rezultatului faptei sale și de faptul că, anterior acestui conflict au existat și alte incidente soldate cu lovirea părții vătămate de către inculpat, tot pe fondul consumului de alcool, pedeapsa aplicată și modalitatea executării ei stabilită de prima instanță nu sunt în măsură să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei și a solicitat aplicarea unei pedepse majorate, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante și cu executare în condițiile art.57, 71 Cod penal.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță și a înlăturării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
De asemenea, curtea a constatat că prima instanță, în mod greșit, nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, deși aceasta era obligatorie, nelegalitate care va fi remediată în apelul parchetului.
In ce privește, în primul rând, situația de fapt, curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect, după administrarea probatoriului, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prin aceea că, la data de 4 decembrie 2008, lovit pe soția sa cu partea metalică a furcii, astfel încât "dinții" metalici au pătruns prin zona gâtului până în interiorul cavității toracice înțepând plămânii, leziuni care i-au pus acesteia viața în primejdie.
Incadrarea juridică a faptei s-a realizat, de asemenea, în mod judicios, deoarece chiar dacă inculpatul susține că nu a avut intenția de a ucide, acesta a acționat cu intenție indirectă, asumându-și producerea decesului victimei, aspect care rezultă atât din modalitatea în care acesta a realizat agresiunea, cu un obiect deosebit de vulnerant, într-o zonă în care se află multiple pachete vasculare și organe vitale, cât și din comportamentul ulterior lovirii soției sale, când, deși a observat că aceasta sângera și știa că s-a dus să solicite ajutor medical, nici nu a însoțit-o, nici nu a ajutat-o, nici nu s-a interesat de soarta ei, arătând chiar că s-a dus să se odihnească, aspect confirmat de către fiul inculpatului.
Din această perspectivă nu se poate reține că fapta putea fi încadrată ca fiind infracțiunea de vătămare corporală gravă, așa cum a solicitat inculpatul, deși nu a formulat apel în cauză, iar apelul parchetului este declarat în defavoarea sa. Diferența dintre tentativa de omor și vătămarea corporală gravă în modalitatea ce cuprinde ca și consecință punerea vieții în primejdie, o face intenția de a ucide, fie ea directă sau indirectă.
. cu furca în zona gâtului s-a soldat cu penetrarea laringelui, traheei și plămânilor și putea atinge artera carotidă sau venele mari existente în zona gâtului, ce ar fi putut determina moartea în timp foarte scurt. În reprezentarea oricărei persoane normale, o astfel de lovitură, cu un astfel de obiect, în zona gâtului, are ca finalitate suprimarea vieții celui agresat. De altfel, în acest caz concret, numai intervenția imediată și cu mult curaj a cadrelor medicale care au acordat ajutor victimei până ce aceasta a ajuns la spital, procedând la o traheotomie cervicală de necesitate, au salvat viața soției inculpatului. Faptul că această manevră medicală de excepție a oprit producerea rezultatului letal, prin contribuția unor forțe exterioare voinței inculpatului, care nu a încercat să oprească în nici un fel instalarea lui, nu înseamnă că inculpatul a urmărit doar producerea unor leziuni nevitale, astfel încât să se poată reține infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Deși inculpatul s-a apărat în sensul că nu știe când partea vătămată a plecat la dispensarul medical din comună și că își explică neacordarea de ajutor soției sale, prin aceea că era într-o stare avansată de ebrietate, curtea consideră că aceste susțineri nu sunt reale. Primul lucru care ar fi trebuit să-i atragă atenția inculpatului și care ar fi trebuit, în cazul în care nu ar fi avut intenția de a ucide, să-l determine să o ajute pe partea vătămată, era faptul că acesteia a început să-i curgă sânge din zona gâtului, aspect pe care inculpatul recunoaște că l-a văzut, atât în declarația olografă de la fila 29, cât și în declarația de la fila 32, dată în fața procurorului, dar și în fața judecătorului fondului (18).
In plus, inculpatul trebuia să se alarmeze de umflarea în mod vizibil a zonei gâtului, capului și pieptului părții vătămate imediat după agresiune, datorită naturii leziunii penetrante în cavitatea toracică.
Așa cum rezultă din actele medicale și medico-legale, partea vătămată a prezentat o plagă cervicală prin înțepare, penetrantă, emfizem subcutanat cervico-toracic gigant și pneumotorax bilateral. Acest diagnostic medical se manifestă prin simptome vizibile din exterior de către orice persoană, deoarece în momentul înțepării plămânilor aerul aflat sub presiune pătrunde prin orificiul creat aproape instantaneu în zona subcutanată învecinată acestuia. subcutanat cervico-toracic gigant înseamnă că partea vătămată s-a "umflat" foarte tare în zona capului, gâtului și toracelui, astfel încât s-a produs practic o deformare semnificativă a acestei zone ce nu ar fi putut trece neobservată, chiar și unei persoane aflată în stare de ebrietate, așa cum susține că era inculpatul.
In acest sens, este relevantă declarația martorei, care arată că a văzut-o pe partea vătămată în timp ce mergea spre dispensar, "având ceva înfășurat în jurul gâtului, plin de sânge și pe piept și era foarte umflată la față" (38 verso, dosar urmărire penală), afirmație pe care o face și martora (37 verso dosar urmărire penală), precum și martora care, de asemenea, a confirmat că partea vătămată "avea capul umflat" și "hainele de sânge în zona pieptului".
În momentul în care victima a ajuns la spital, deja emfizemul subcutanat cuprinsese întreg toracele și abdomenul, nu doar regiunea cervicală și fața și se extinsese chiar și la brațe, foarte periculoase fiind și manifestările asupra organelor interne ale pătrunderii aerului din plămânii înțepați, fiind afectate inima și arterele mari (aorta toracică și abdominală), așa cum rezultă din biletul de externare (45 dosar urm.pen).
Comportamentul inculpatului, în sensul de a nu acorda nici un fel de ajutor victimei și de a fi dezinteresat de starea acesteia, este o conduită obișnuită a inculpatului față de soția sa, acesta agresând-o fizic de mai multe ori, așa cum a recunoscut în declarația de la fila 30 verso dosar urmărire penală și lovind-o și în alte dăți cu obiecte cu potențial vătămător ridicat. Astfel, chiar inculpatul recunoaște că în primăvara lui 2008 lovit-o cu cuțitul în picior pe partea vătămată, pe fondul geloziei, declarație care se coroborează cu cea a martorei care, în calitate de asistent medical la cabinetul medicului de familie din comuna, și-a amintit că în anul 2008, partea vătămată venea la acel cabinet pentru pansament la o plagă înțepată, pe care o avea la nivelul coapsei (37 verso dosar urmărire penală).
In același sens, declară și martora, medic în comuna în care locuiesc părțile, care a arătat că de-a lungul anilor, partea vătămată a venit de mai multe ori bătută sau agresată de soțul acesteia, însă, în cursul anului 2008 "a venit la cabinet de mai multe ori prezentând plăgi tăiate sau înțepate... într-o zi prezentând la coapsa piciorului o plagă foarte profundă și a spus că a fost tăiată de soțul ei".
De asemenea, într-o altă situație, inculpatul a bătut-o cu ciocanul pe partea vătămată, lovind-o chiar și în zona feței, aspect relatat de martora (36 dosar urmărire penală).
Nu poate fi reținută nici o eventuală stare de provocare din partea victimei, așa cum a încercat inculpatul să susțină în declarațiile sale (deși nu a invocat în mod expres că s-ar fi aflat în vreo stare de tulburare datorată agresării lui inițiale de către partea vătămată), nici în sensul că din culpă i-ar fi produs acele leziuni părții vătămate, "scăpându-i furca", așa cum a susținut în fața judecătorului fondului, deoarece, chiar în declarațiile inculpatului luate imediat după momentul săvârșirii faptei (inclusiv declarația de la fila 29 dosar urmărire penală, dată în prezența avocatului), în afara existenței unei discuții contradictorii, inculpatul nu susține că ar fi fost înțepat de partea vătămată înainte ca el să lovească cu furca.
De altfel, fiind audiat de către instanța de apel, inculpatul a menționat că nu știe dacă unele dintre aspectele precizate, "cum ar fi cel referitor la faptul că am fost lovit înainte de aceasta cu furca de fier în brațul stâng... sunt sau nu reale".
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că inculpatul a acționat cu intenție în mod violent asupra părții vătămate, lovind-o cu furca în zona gâtului, fără vreo provocare din partea acesteia, ci chiar în continuarea unui comportament de natură să producă suferințe fizice soției lui, acceptând ideea suprimării vieții acesteia, prin realizarea unui atac cu un obiect cu potențial letal, asupra unei zone vitale și prin lăsarea fără nici un fel de ajutor a victimei.
Acest comportament trebuie avut în vedere în momentul individualizării pedepsei, deoarece printre criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, în afara dispozițiilor părții generale a acestui cod și de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, trebuie să se țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa principală ce ar putea fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
O pedeapsă de 4 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării, nu răspunde criteriilor de proporționalitate cu gravitatea faptei, așa cum a fost ea expusă anterior și nu ar constitui o modalitate de îndreptare a inculpatului, care nici în prezent nu realizează cât de grave sunt suferințele pe care le-a produs părții vătămate.
In același timp, curtea nu poate ignora eforturile pe care inculpatul, ulterior punerii sale în libertate din starea de arest, le-a făcut pentru a-și îmbunătăți comportamentul, renunțând la consumul de băuturi alcoolice și angajându-se la același loc de muncă unde lucrează soția sa, care confirmă o îmbunătățire a atitudinii față de ea.
Pe de altă parte, curtea constată că inculpatul nu a fost condamnat și nici sancționat contravențional înainte de săvârșirea faptei, iar în afara conflictelor pe care acesta le avea în propria familie, în societate nu este cunoscut ca fiind o persoană care să creeze probleme, așa cum rezultă din caracterizarea invocată și de prima instanță.
Față de această situație personală a inculpatului, curtea, deși va menține circumstanțele atenuante criticate de către parchet, le va da o eficiență mai mică decât instanța de fond, majorând pedeapsa principală de la 4 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare, dar pentru a se realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei, atât în ce-l privește pe cel vinovat, cât și prevenția generală cu rol de descurajare a persoanelor care săvârșesc astfel de infracțiuni, destul de frecvente fiind abuzurile asupra membrilor familiei în societatea românească, se va dispune executarea în condiții de detenție a pedepsei principale.
In consecință, sub acest aspect, hotărârea primei instanțe va fi desființată în parte, înlăturându-se dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu toate consecințele, o asemenea instituție nemaiputând fi aplicabilă față de cuantumul majorat al pedepsei stabilită de curte.
Pe perioada executării pedepsei, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, deoarece față de natura infracțiunii săvârșite, îndreptată împotriva unei valori fundamentale umane, respectiv viața persoanei, acesta este în mod vădit nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat, deoarece statul și autoritățile locale au, printre alte obiective, și pe acela de a garanta securitatea vieții și integrității corporale și de a ocroti familia și pe membrii acesteia.
Același conținut va avea și pedeapsa complementară ce va fi aplicată inculpatului, dat fiind că art.174 Cod penal, prevede în mod expres, pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa interzicerii unor drepturi, iar art.65 alin.2 Cod penal, arată că "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă", fiind întrunită și cerința prevăzută de alin.1 al aceluiași articol, referitoare la cuantumul minim al pedepsei principale.
La aplicarea pedepselor complementare și accesorii, curtea a avut în vedere rațiunile Înaltei Curți de Casație și Justiție expuse în Decizia nr.LXXIV/2007, care impun ca întotdeauna restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților să fie supuse unei analize de necesitate și de proporționalitate față de situația care a determinat-o și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cu predilecție argumentele avute în vedere în cauza H Regatului Unit, 2004, în care s-a apreciat că interzicerea drepturilor electorale nu poate fi realizată automat pentru o întreagă categorie de persoane condamnate, ci trebuie supusă analizei unei instanțe care să examineze situația specifică a acelei persoane, astfel încât să nu existe un arbitrariu în privința dreptului protejat de art.3 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene.
In ce privește restul dispozițiilor sentința va fi menținută, inclusiv cu privire la deducerea perioadei executate din cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul fiind pus în libertate conform adresei nr.L/34846 a Penitenciarului Colibași, la data de 30 iunie 2009, adică în aceeași zi în care a fost pronunțată sentința penală nr.257 din 30 iunie 2009 de către TRIBUNALUL ARGEȘ.
Asupra cererii formulate de apărătorul din oficiu, prin care solicită scutirea de plata amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin încheierea din 3 decembrie 2009, date fiind prevederile art.199 alin.3 Cod pr.penală, precum și motivele invocate de către titularul acestei cereri referitoare la puternica depresie cauzată de decesul tatălui său, care a necesitat un tratament specific ce a determinat imposibilitatea prezentării sale la ora stabilită pentru acea ședință de judecată, curtea va admite cererea și va dispune scutirea acestuia de plata amenzii.
Pentru toate considerentele expuse, apelul parchetului va fi admis, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va fi desființată în parte sentința, înlăturându-se aplicarea prevederilor art.86/1 Cod penal, cu toate consecințele și majorându-se pedeapsa principală de la 4 ani la 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în condiții de detenție, perioadă pentru care se va aplica pedeapsa accesorie menționată, iar în baza art.65 alin.2 Cod penal, se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale numărul 257 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - secția penală, în dosarul numărul -.
Desființează în parte sentința în sensul că înlătură aplicarea art.86/1 din Codul penal cu toate consecințele.
Majorează pedeapsa aplicată intimatului - inculpat (fiul lui și, născut la data de 01.04.1964, în comuna, cu domiciliul în comuna, sat, județul A, CNP -) de la 4 ani închisoare, la 5 ani și 6 luni închisoare și dispune ca executarea să se facă în condițiile art.57, 71 din Codul penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.65 alin.2 Cod penal, aplică intimatului - inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul datorat avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.199 alin.3 Cod pr.penală, admite cererea apărătorului din oficiu, și dispune scutirea de plata amenzii în sumă de 1000 lei aplicată prin încheierea din 3 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, inculpat și partea vătămată și de la comunicare pentru partea civilă Spitalul Universitar de Urgență.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.- -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.5
Jud.fond
22 februarie 2010
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu