Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 13/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
procuror -
S-a luat în examinare, apelul declarat de revizuientul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.147/F din data de 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-revizuient, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale numărul 41 din 04.01.2010 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul - revizuient, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului apelantului - revizuient să ia legătura cu acesta.
Avocat, pentru apelantul - revizuient și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat acordării cuvântului asupra apelului.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru apelantul - revizuient, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată. În motivarea cererii solicită a se avea în vedere că, revizuientul, a arătat că nu el este vinovat de fapta de lovire asupra părții vătămate, iar martori audiați au declarat mincinos.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de revizuientul, ca nefondat și de menținere a sentinței penale pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Situația la care se referă revizuientul și care s-ar încadra în disp.art.394 lit.b Cod procedură penală nu a fost dovedită și de altfel, revizuientul, nu a formulat plângere penală împotriva martorilor care ar fi declarat mincinos.
Apelantul - revizuient, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilorart.377 alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.147 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul, fiul lui și, născut la 25 noiembrie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Penală în dosar nr. 331/P/2005 și a fost obligat acesta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei ce se avansează din fondul
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că revizuientul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea deoarece martorii și pe baza a căror declarații a fost condamnat, au declarat mincinos.
. motivul invocat de revizuient în dispozițiile art.394 alin.1 lit.b) din Codul d e procedură penală, instanța de fond a constatat că în speță nu s-a dovedit cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanța procurorului că martorii și au depus mărturie mincinoasă în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 331/P/2005 al Tribunalului Vâlcea, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 38/F/13 aprilie 2005 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21lit. c) și alin. 3 din Codul d e procedură penală.
În consecință, tribunalul a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată și în baza art. 192 alin. 2 cod pr.penală, a dispus obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul care atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat desființarea hotărârii și pe fond admiterea cererii de revizuire, deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată și condamnat definitiv, iar martorii audiați în cauză au declarat mincinos.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, curtea constată că apelul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.393 alin.1 din Codul d e procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, iar art. 394 din același cod, prevede expres și limitativ cazurile în care poate fi cerută revizuirea, unul dintre acestea fiind cel prevăzut la lit.b) și anume, atunci când "un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că, prin sentința penală nr.38/F/ din 13 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul - apelantul-revizuient din prezenta cauză, a fost condamnat la 17 ani închisoare cu executarea în condițiile art.57, 71 din Codul penal și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a) și b) din Codul penal pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21lit. c) și alin. 3 din Codul penal. În fapt s-a reținut că în noaptea de 21/22 august 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în domiciliul victimei care dormea, iar când aceasta s-a trezit, sub amenințare, i-a cerut să-i dea bani. Nemulțumit de suma pe care victima i-a dat-o, inculpatul a lovit-o cu piciorul și cu o, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Întrucât starea sănătății victimei s-a înrăutățit, aceasta a fost transportată la Spitalul de Urgență Județean Sibiu - Clinica Chirurgie - unde a fost internată și a decedat în data de 13 septembrie 2004.
Hotărârea susmenționată, a cărei revizuire a cerut-o apelantul, a fost menținută prin decizia penală nr.196/A/15 septembrie 2005 Curții de Apel Pitești, rămânând definitivă prin nerecurare.
Susținerea apelantului-revizuient în sensul că martorii și audiați la instanța de fond ( filele 93 și 158) au declarat mincinos, poate constitui caz de revizuire numai dacă - așa cum a decis și instanța de fond - s- dovedit cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanța procurorului că aceștia au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, condiție prevăzută expres de dispozițiile art.394 lit.b) din Codul d e procedură penală și ale art.395 din același cod. Or, în speța dedusă judecății apelantul nu a depus la dosar o hotărâre judecătorească sau o ordonanță prin care, instanța de judecată sau procurorul să fi reținut comiterea de către martorii susmenționați, sau de către alte persoane audiate ca martori în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr.38/F/2005, a infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel că cerințele art.394 alin.1 lit.b) din Codul d e procedură penală nu sunt îndeplinite.
Nici susținerea apelantului revizuient în sensul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul d e procedură penală, vinovăția sa fiind stabilită definitiv de instanța de fond și confirmată de instanța de control judiciar.
Față de cele ce preced, curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art.379 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuient.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală apelantul-revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei, onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale numărul 147/F din data de 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul numărul -.
Obligă apelantul - revizuient să plătească 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, 200 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru revizuient.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
Dr.- -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./09.02.2010.
Jud.fond.:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu
