Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 203/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 20/98/2009
1630/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 203/
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 250/F, din data de 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat, personal și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimat - parte civilă, A, Spitalul Clinic de Urgență "S" și Spitalul Clinic de Urgență ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul - inculpat având cuvântul, declară că înțelege să-și retragă apelul formulat în prezenta cauză.
Apărătorul apelantului - inculpat având cuvântul, solicită să se ia act de declarația inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită să se ia act de declarația inculpatului, conform art. 369 Cod procedură penală.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 377 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând, în raport de natura și gravitatea faptelor comise de către inculpat, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, ce-l reprezintă inculpatul, în raport de concluziile expertizei medico-legală psihiatrică, efectuată în cauză.
Apărătorul apelantului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de Parchet și menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică. Consideră că, pedeapsa aplicată și modul de executare au fost corect individualizate, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, problemele medicale pe care le are și faptul că a fost și provocat de către părțile vătămate.
Apelantul - inculpat având cuvântul, arată că regretă fapta comisă pe fondul provocării de către părțile vătămate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr.250/F din 22.05.2009pronunțată de Tribunalul Ialomițaa fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art.20 rap.la art. 174 -art. 175 lit.i -art. 176 lit.b cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal, în două infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. și ped. fiecare de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal.
În baza art. 20 rap.la art. 174-art. 175 lit.i-art.176 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal și art. 76 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul zis, fiul al ei, născut la data de 11.05.1989 în comuna, județul I, cu același domiciliu, -, neșcolarizat, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal și art. 76 lit.e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
În baza art. 33 lit.a Cod penal - art. 34 lit.b Cod penal, s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal.
S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.71-art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, cu referire la art. 86 ind.2 Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 7 ani.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.
În baza art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a stabilit că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 Cod penal, i s-a impus condamnatului ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu părțile vătămate și nici cu martorii și.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale să se suspende și executarea pedepsei accesorii.
În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală, în sensul că s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 6 octombrie 2008 la 13 octombrie 2008.
În baza art. 113 Cod penal, s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire.
În baza art. 429 alin. 1 Cod procedură penală, a fost dispusă comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii și de pe raportul medico-legal nr. 1782/4 decembrie 2008 al SML S, Direcției Sanitare a Județului
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 430 Cod procedură penală.
Pe latură civilă, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, și A și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlul de daune morale către fiecare dintre părțile civile și și la 700 lei, daune morale, către partea civilă minoră A, prin reprezentant legal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4740,74 lei cu dobânda legală pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data achitării debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, reprezentând cheltuieli cu spitalizare a numitului.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1499,08 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței penale, până la achitarea debitului, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S, reprezentând cheltuieli cu spitalizare a numitului.
A fost obligat inculpatul la 3500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița 300/P/2008 din 23.12.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub învinuirea comiterii infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 rap. la art.174-art.175 lit.i- art.176 lit.b cu Cod Penal aplic. art.73 lit.b și Cod Penal de loviri sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 cu aplic. art.73 lit. b Cod Penal, reținându-se că în seara de 20.09.2008 a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, în timp ce se aflau în stradă, numiților și, cauzându-le leziuni care le-au pus viața în primejdie. În aceleași împrejurări, l-a lovit cu cuțitul în umăr pe A cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale.
In baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut in fapt că în seara de 20 septembrie 2008, părțile vătămate (), și A, toți din satul, județul I, s-au întâlnit la discoteca "" din comuna.
În același local se afla și, inculpatul, atât acesta cât și părțile vătămate ajungând, în urma consumului de alcool, în stare de ebrietate.
La un moment dat, între inculpat și doi băieți din, martorii și, s-a declanșat o altercație, în cursul căreia, după cum declară martorii și părțile vătămate și A, a fost călcat pe bombeu, cei doi, martorul și inculpatul, s-au îmbrâncit reciproc, inclusiv în afara localului discotecii, iar, venit în apărarea lui, a fost lovit de inculpat cu pumnul, în zona urechii.
Cert este că se prefigura un scandal între băieții din și cei din, potrivit depozițiilor martorului, fiind la rândul său amenințat cu bătaia de un grup de tineri din și determinat să părăsească discoteca, inclusiv în urma intervenției patroanei, martora.
Din declarațiile părților vătămate și ale martorilor rezultă, indubitabil, că niciuna dintre cele trei părți vătămate nu a fost implicată în scandalul din incinta discotecii, doar partea vătămată i-ar fi reproșat inculpatului purtarea față de fratele său, martorul, după cum însăși partea vătămată susține.
conflictului i-a determinat pe mai mulți dintre martorii prezenți în acea seară în discotecă să părăsească localul, iar părțile vătămate și A, au plecat împreună, fiind ajunși din urmă și de partea vătămată.
Inculpatul, care la rându-i părăsise discoteca, se deplasa înaintea părților vătămate, după ce în prealabil se înarmase cu un cuțit pe care îl luase din propria gospodărie.
Cele trei părți vătămate erau neînarmate, doar având asupra sa o sticlă de bere cu care, de altfel, a și aruncat în direcția lui, cu intenția de a-l lovi.
Cei trei l-au înconjurat pe, după cum susține martorul ocular, și l-au lovit cu pumnii, declarație ce se coroborează inclusiv cu cea a părții vătămate și parțial cu cea a părții vătămate A, dar și cu declarația martorului G, atitudine ce l-a determinat pe inculpat să scoată cuțitul pe care-l luase din domiciliu și să-l lovească în umăr pe A, acesta fugind înapoi spre localul discotecii.
Aspectul că primul lovit a fost A, acesta primind o singură lovitură de cuțit într-o zonă nevitală rezultă inclusiv din declarația părții vătămate, care, audiat la instanță, precizează că s-a îmbrâncit cu inculpatul, după care a primit lovitura de cuțit și a fugit, cât și din declarațiile celorlalte părți vătămate și ale unor martori oculari, precum.
Raportul de expertiză medico-legală dispus în cauză, concluzionează pentru A, drept leziune deltoidian posterior stânga plagă tăiată, ce a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie.
În drept, având în vedere zona anatomică lezată, dar și aspectul că partea vătămată a primit o singură lovitură, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
După plecarea părții vătămate A, pe care mai mulți dintre martorii audiați l-au văzut sângerând la umăr, atacul inculpatului s-a declanșat față de celelalte două părți vătămate, conform declarațiilor persoanelor ascultate, inclusiv ale inculpatului, acesta lovind cu cuțitul la întâmplare, astfel că fiecare dintre cele două victime a primit mai multe lovituri, inclusiv în zone anatomice vitale, cu consecința cauzării unor leziuni ce le-au pus viața în primejdie.
celor două victime au constat din mai multe plăgi înjunghiate, inclusiv în zone vitale, conform rapoartelor de expertiză medico-legală, astfel: pentru plagă cranio-cerebrală în intersectarea ventriculului lateral stâng, cu efracție ventriculară, care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență, a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale, cu punerea vieții în primejdie; pentru -plagă penetrantă regiunea hemitoracică stâng cu hemopneumotorax stâng, ce a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale cu punerea vieții în primejdie.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit."i"-art. 176 lit."b" Cod penal.
Audiat, inculpatul recunoaște comiterea faptelor, dar justifică prin aceea că s-a apărat față de atacul grupului de tineri din care făceau parte și părțile vătămate.
Audiat la instanță, inculpatul susține că grupul atacatorilor era format din aproximativ 10 persoane, astfel că i-a fost teamă că va fi omorât, a lovit la întâmplare, fără a realiza că a reușit vătămarea tuturor celor trei părți vătămate și fără a-și da seama în ce zone anatomice l-a lovit pe fiecare. Susține că a fost lovit, la rându-i, cu o sticlă în cap și că i s-a pulverizat spray în.
Aspectul că partea vătămată a aruncat cu o sticlă în direcția lui este confirmat de mai multe persoane audiate ca martori, precum și atacul propriu-zis al celor trei față de inculpat.
Cu privire la cuțitul folosit în atac, inițial, inculpatul a declarat că l-a găsit într-o stație de autobuz situată în intersecția unde a avut loc conflictul, susținând că l-a ascuns sub niște coceni în terenul viran din apropierea curții lui.
La solicitarea organului de anchetă, conform procesului-verbal încheiat cu această ocazie, inculpatul a indicat locul unde se afla cuțitul, în prezența martorei, mama sa, aceasta recunoscând cuțitul ca aparținând familiei.
Față de declarațiile martorilor oculari, privind atacul inițial al celor trei părți vătămate împotriva inculpatului, tribunalul apreciază că se impune reținerea pentru inculpatul, a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit."b"Cod penal, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise.
In susținerea reținerii acestei circumstanțe este și depoziția martorului, în sensul că odată ajuns la intersecția situată în zona stației de autobuz din comună, locul incidentului, s-a întâlnit cu partea vătămată care i-a propus să-l bată pe, aspect refuzat de martor, după care cele trei părți vătămate, inițial și, ajunși apoi din urmă și de, l-au urmărit și atacat pe inculpat (declarațiile martorului ) lovindu-l cu pumnul atât de tare încât l-a aruncat în gardul locuinței sale (martora ).
Ca urmare, Tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții, determinate și de conflictul anterior din discotecă, chiar dacă acesta nu le-a implicat pe cele trei victime și amplificată de atacul ulterior, destul de violent, căruia i-a răspuns prin comiterea unor fapte penale.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a solicitat, pentru inculpat, schimbarea încadrării juridice a faptei comise față de părțile vătămate și, dintr-o singură infracțiune de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit."i"-art. 176 lit."b" Cod penal în două infracțiuni de vătămare corporală gravă, fiecare prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal, motivat de faptul că inculpatul ar fi acționat cu intenție doar cât privește faptele de lovire și din culpă față de consecința mai gravă produsă, ceea ce ar caracteriza o latură subiectivă de praeterintenție.
În declarațiile sale inculpatul a invocat comiterea faptelor în scopul exclusiv de a se apăra iar cu ocazia cuvântului pe fond s-a invocat inclusiv circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări.
Aceste apărări nu au fost primite considerându-se că încadrarea juridică de vătămare corporală gravă nu poate fi acceptată dat fiind obiectul folosit de inculpat în acțiunea sa, de a ucide și intensitatea loviturilor aplicate în mod repetat, materializată în gravitatea leziunilor și consecințele acestora, toate acestea impunând concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții celor două părți vătămate și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat, acționând deci cu intenție indirectă.
S-a arătat că în cazul infracțiunii prev.de art. 182 Cod penal făptuitorul urmărește să provoace doar suferințe fizice caracteristice unor lovituri obișnuite, rezultatul producându-se fără a fi urmărit sau acceptat, ceea ce nu este cazul inculpatului care a declanșat față de cele două părți vătămate un atac la întâmplare, lovind cu un cuțit, neexcluzând deci nici un moment posibilitatea aplicării unei lovituri fatale.
S-a considerat că legitima apărare, ca de altfel și depășirea limitelor legitimei apărări (excesul scuzabil), sunt excluse, prima din cauza disproporției vădite a apărării folosind un cuțit, față de atacul celor trei victime neînarmate (susținerea inculpatului în sensul că grupul atacatorilor era format din 10 persoane nefiind, confirmată de nici o altă probă), iar cea de-a doua prin modalitatea concretă în care a acționat inculpatul și care nu poate conduce la concluzia unei riposte exagerate determinată de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă eventual, în fața violenței nejustificate.
Astfel, nu este de neglijat procedeul inculpatului de a se înarma în vederea unui eventual viitor atac ceea ce exclude starea de tulburare sau temere provocată de atacul însuși, precum și orice sentiment de indignare în fața unei violențe la care inculpatul, având în vedere conflictul anterior din discotecă, se aștepta, chiar dacă această nouă agresiune a implicat cu totul alte persoane.
Ca urmare, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și, reținând vinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire (art. 180 alin. 2 Cod penal) și tentativă la omor calificat și deosebit de grav ( art. 20 rap. la art. 174-175 lit."i"-art. 176 lit."b" Cod penal ) a pronunțat condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre aceste două fapte penale cu reținerea pentru fiecare a provocării, conform art. 73 lit."b"Cod penal.
La stabilirea în concret a fiecărei pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii de individualizare reglementate de art. 72 Cod penal, precum: limitele de pedeapsă fixate de fiecare text de lege incriminator, gradul de pericol social concret determinat și împrejurările comiterii fiecărei fapte, precum și persoana inculpatului.
Cât privește sancționarea inculpatului în speță s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit."b"Cod penal, cu consecința reducerii fiecărei pedepse, conform art. 76 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit."e"Cod penal, sub minimul special prevăzut de lege, acestei circumstanțe atenuante adăugându-i-se și alte împrejurări favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără, comportamentul anterior (atât unele dintre persoanele ascultate, cât și înscrisurile depuse în circumstanțiere reliefând comportamentul unui om în genere liniștit, fără obiceiul de a se implica în scandaluri și care își câștigă existența prin muncă), dar și ulterior săvârșirii faptelor, în sensul că judecat în stare de libertate a perseverat într-o atitudine corectă și de cooperare cu instanța, dar și problemele de sănătate mintală, inculpatul fiind caracterizat printr-o ușoară întârziere mintală cu tulburări de comportament și o capacitate psihică de apreciere critică asupra faptelor diminuată, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1782 din 4 decembrie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală
Astfel, din actele existente la dosarul cauzei, inclusiv raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița, instanța a apreciat că inculpatul nu este o persoană cu un potențial criminogen ridicat, inclusiv judecarea sa în stare de libertate dovedind acest lucru, existând posibilități reale de reintegrare în societate și de încadrare pe viitor a comportamentului acestuia în limitele legalității.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare s-a avut în vedere că pedeapsa nu este un scop în sine, precum și aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influența sa, astfel că având în vedere și problemele de sănătate mintală, dar și faptul că inculpatul este la începutul vieții, comiterea faptelor fiind determinată și de o anume conjunctură, regimul de detenție nu ar fi în măsură să-l reeduce ci, dimpotrivă să-i accentueze carențele de comportament.
Tribunalul a apreciat că este în interesul atât al inculpatului cât și al comunității în care acesta trăiește să se dispună obligarea la tratament medical până la însănătoșire.
Sub aspectul laturii civile, s-a observat că părțile vătămate au solicitat numai daune morale, constituindu-se în acest sens părți civile și cu câte 2000 lei și A cu 1000 lei.
Reținând deci existența unei legături de cauzalitate dintre fapta inculpatului și trauma psihică a părților vătămate, în conformitate cu dispozițiile art. 998- art. 999 cod civil și art. 346 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat întemeiate solicitările de daune morale.
Cât privește cuantumul acestora, s-a apreciat în funcție și de culpa fiecărei
victime la producerea prejudiciului, astfel că s-au admis în parte acțiunile civile.
Având în vedere actele dosarului și dispozițiile art. 998 - art. 999 Cod civil și art. 346 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat întemeiate acțiunile civile ale Spitalului Clinic de Urgență B și Spitalului Județean de Urgență S admițându-le astfel cum au fost formulate, cu dobânda legală în modalitatea solicitată de fiecare, în conformitate și cu principiul disponibilității aplicabil în materie civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
Apelul formulat în termen de către inculpat a fost retras personal de acesta la termenul de judecată din 09.10.2009.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 Cod procedură penală, Tribunalul constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține, în acord cu prima instanță de fond, că în seara de 20.09.2008, în comuna, inculpatul a lovit partea vătămată A, cu un cuțit, într-o zonă nevitală a corpului, cauzându-i o plagă tăiată deltoidian posterior stânga, ce a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, se reține că inculpatul, folosind același cuțit, a produs părții vătămate o plagă cranio-cerebrală în intersectarea ventriculului lateral stâng, cu efracție ventriculară, care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență și a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu punerea vieții în primejdie; iar părții vătămate o plagă penetrantă în regiunea hemitoracică cu hemopneumotorax stâng, ce a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, cu punerea vieții în primejdie.
În drept, prima instanță a apreciat corect că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 și Cod Penal tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit."i"-art. 176 lit."b" Cod penal.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin mijloacele de probă administrate, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, rapoartele de expertiză medico-legală privind părțile vătămate, declarațiile martorilor, G, declarațiile părților vătămate și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
În mod justificat a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art.73 lit.b întrucât Cod Penal acesta a săvârșit infracțiunile sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinată de provocarea produsă prin violență, care a venit din partea părților vătămate.
Astfel, conform probatoriului administrat, inculpatul aflat sub influența alcoolului, a părăsit discoteca din satul în urma unui conflict avut cu alți băieți, printre care și fratele părții vătămate, fiind urmat de părțile vătămate A, și, acesta din urmă aruncând cu o sticlă de bere înspre inculpat. Fiind ajuns de părțile vătămate, inculpatul a fost lovit cu pumnii, iar ca ripostă, acesta s-a apărat lovind la întâmplare cu cuțitul pe care îl avea asupra sa. Intenția părții vătămate de a agresa inculpatul este relevată explicit de martorul care a declinat propunerea acestei părți vătămate de a participa la aplicarea unei corecții fizice inculpatului. Prin raportul de expertiză medico-legală nr.1333 din 22.09.2008 s-a concluzionat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice la nivelul ochiului stâng și fața postero-laterală hemitorace drept care s-au putut produce prin lovire cu corp dur la 20/21.09.2008, fiind necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Constatările actului medico-legal se coroborează cu declarațiile inculpatului care a afirmat că a fost lovit cu o sticlă la și în spate.
Referitor la individualizarea pedepselor, atât sub aspectul cuantumului acestora cât și sub aspectul modalității de executare, Curtea constată că hotărârea primei instanțe nu este susceptibilă de vreo critică.
Pedepsele aplicate, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării, sunt just individualizate, ca și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 7 ani, având în vedere scopul pedepsei, vârsta tânără, comportamentul acestuia anterior săvârșirii faptelor, lipsa antecedentelor penale, ușoara întârziere mintală a inculpatului cu tulburări de comportament și capacitatea psihică diminuată de apreciere critică asupra faptelor (conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică).
Este real că prin faptele sale a adus atingere integrității fizice și vieții altor persoane, dar activitatea sa infracțională a fost provocată de părțile vătămate care au exercitat concertat agresiuni fizice inculpatului, pe care l-au urmărit în acest scop după ce acesta părăsise discoteca "" din satul.
În acord cu prima instanță de fond, Curtea consideră că măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în stare de libertate, este de natură să diminueze carențele de comportament ale inculpatului.
În consecință, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.P.P. Curtea va respinge, ca nefondat, apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița formulat împotriva sentinței penale nr.250 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Totodată, văzând dispozițiile art.369 Cod pr.penală, conform cărora până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, Curtea va lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în acest sens.
În temeiul art.192 alin.2 și 3.C.P.P. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița formulat împotriva sentinței penale nr.250 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red./ dact.
- jud.:
Ex.3/27.10.2009
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Petre Popescu
