Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 26/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 26/
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații apelanți personal, toți în stare de arest, inculpații și fiind asistați de avocat ales, iar inculpatul fiind asistat de avocat ales, lipsind partea vătămată intimată Spitalul Clinic Județean A și partea civilă apelantă, pentru care se prezintă avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apoi s-au luat declarații celor trei inculpați apelanți arestați, susținerile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosarul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Avocat, pentru partea civilă apelantă, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar și solicită admiterea apelului declarat de această parte civilă, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe și condamnarea inculpaților la o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, precum și admiterea în totalitate a acțiunii civile. Arată că pedepsele aplicate celor trei inculpați sunt neîndestulătoare față de pericolul social concret al faptei comise și de urmările avute; daunele materiale trebuiau acordate, fiind dovedite cu martori, iar daunele morale sunt neîndestulătoare.
Avocat, pentru inculpații apelanți și, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, întrucât nu a declarat apel în cauză personal, avocatul ales al acesteia fiind numai pentru prima instanță, la ribunalul Arad, astfel că nu putea să declare apel în numele părții vătămate. La prima instanță partea vătămată este trecut ca martor, iar nu a formulat acțiune civilă, astfel că s-au acordat despăgubiri unei persoane care nu a fost introdusă în cauză în calitate de parte civilă. În concluzie, apelul fiind nul, nu poate produce nici un efect.
Susține apelul declarat de cei doi inculpați pe care-i reprezintă și solicită admiterea acestuia conform motivelor invocate în scris, considerând sentința netemeinică și nelegală.
Solicită desființarea sentinței și în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice a inculpatului în art. 182 alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. b și Cod Penal art. 73 lit. b Cod Penal, înlăturându-se art. 75 lit. a Din Cod Penal probe rezultă că intenția acestui inculpat a fost să se apere de o lovitură pe care a parat-o, dar a și aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului. El a avut intenția de a se apăra, nu de aov ătăma pe această parte. Conflictul a avut loc între inculpatul și, acesta din urmă nefăcând plângere împotriva inculpatului. În acest conflict s-a aplicat o singură lovitură în zona capului. Latura subiectivă nu este specifică infracțiunii de omor, neexistând dorința inculpatului de a suprima viața părții vătămate, ci de a se apăra și a aplica o corecție. Tribunalul Arad la judecarea cauzei, aplicând art. 73 lit. b Cod Penal, trebuia să schimbe încadrarea juridică față de acest inculpat.
Cu privire la inculpatul arată că acesta a început discuția, că a aplicat lovituri, dar nu părții vătămate. Dacă conflictul a durat circa 2-3 minute, nu era timp ca acei doi să fie agresați. Solicită să se țină cont de memoriul de la fila 16 din dosarul Curții de Apel Timișoara. În concluzie, solicită pentru inculpatul admiterea apelului și achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c rap. la art. 11 pct. 2 lit. b
C.P.P.În subsidiar solicită redozarea pedepselor aplicate, care sunt excesive, avându-se în vedere că inculpatul a avut o atitudine cooperantă și de regret. Solicită coborârea pedepsei pentru inculpatul și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c
C.P.P.Avocat, pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c Susține C.P.P. că acest inculpat nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor pentru care a fost trimis în judecată. O cercetare penală deficitară are urmări dezastruoase pentru inculpat, care a fost amenințat cu moartea, și a plecat din țară crezând că se va stabili că el nu a participat la acest incident. Inculpatul a renunțat la locul de muncă din străinătate și s-a prezentat de bună voie la parchet ca să fie arestat, fiind condamnat în lipsă. Cercetarea și urmărirea penală au fost preluate de instanța de fond cu toate deficiențele, neținându-se cont de depozițiile martorilor, nu s-a stabilit dacă celelalte lovituri puteau să pună în pericol viața părții vătămate. Inculpatul susține că nu a participat la săvârșirea faptei. Se pune întrebarea dacă după intervenția sa a mai avut loc vreo lovitură. Din declarațiile martorilor rezultă că doi inculpați au coborât din mașină și timp de vreo 5 minute l-au bătut pe partea vătămată. Intervenția inculpatului în conflict a fost aceea de a-i trage spre mașină pe cei doi inculpați. Dacă se apreciază vreo participație a inculpatului la comiterea faptei, raportat la declarațiile martorilor, solicită să se rețină scuza provocării pentru toți inculpații, avându-se în vedere că partea vătămată i-a amenințat pe aceștia, el având o de base-ball în mână.
Solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nefondat, pentru aceleași argumente ca și avocatul, pretențiile materiale fiind nedovedite și solicitate de un martor.
Solicită admiterea recursurilor declarate de ceilalți doi inculpați.
Avocat solicită admiterea apelului declarat de inculpatul, acesta având o prezență salutară pentru partea vătămată, care are relevanță juridică.
Avocat, pentru partea civilă apelantă, solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați ca nefondate. Din declarațiile a doi martori rezultă că cei trei agresori l-au lovit pe partea vătămată cu bâtele, aceștia fiind recunoscuți din planșele foto.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a tuturor apelurilor declarate în cauză.
În latura civilă arată că daunele materiale nu au fost dovedite, iar daunele
morale în sumă de 5000 Euro sunt corespunzătoare.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați, arată că sentința atacată este legală și temeinică, din probe rezultând vinovăția celor trei inculpați la comiterea faptei, pedepsele au fost bine individualizate, nu se impune schimbarea încadrării juridice, inculpații au recunoscut implicarea în comiterea faptei, inculpatul a declarat că doar a încercat să aplaneze conflictul, martorii au făcut declarații pro causa, fiind de aceeași etnie cu inculpații sau din aceeași familie cu aceștia, inculpatul a susținut că l-a lovit pe tatăl părții vătămate și nu pe partea vătămată. Solicită ca inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea săvârșită.
Inculpatul arată că i s-au cerut daune morale și el va plăti cât a stabilit instanța. Arată că el era în penitenciar când inculpatul și partea vătămată s-au certat în Franța. Consideră că pedeapsa de 10 ani aplicată este prea mare și solicită reducerea pedepsei.
Inculpatul arată că l-a lovit pe tatăl părții vătămate, pe care nu ar fi trebuit să-l lovească, însă acesta în Franța a vrut să-l omoare pe inculpat cu o sabie.
Inculpatul susține că este nevinovat și că dacă ar fi plătit suma de 100.000 Euro părții vătămate, nu s-ar fi aflat în fața instanței.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 99/A din 10 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de inculpații, și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 94/13 martie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
S-a desființat sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Arad.
În baza art. 383 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 80 Ron, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
În considerentele deciziei de desființare s-a reținut că Tribunalul Arad, la termenul de judecată din data de 06.12.2007, în condițiile în care inculpatul a fost lipsit de asistență juridică, a dispus audierea a doi martori esențiali în ceea ce privește aflarea adevărului, respectiv și (filele 70 și 71 dosar fond), "sub rezerva reaudierii", însă această reaudiere, deși s-a solicitat acest lucru, nu s-a mai produs.
La termenul de judecată din data de 17.01.2008, în condițiile în care inculpatul lipsă, beneficia de serviciile unui avocat ales, avocat, scriptic, care a solicitat lăsarea cauzei la ultima strigare ori amânarea acesteia, instanța l-a audiat pe martorul, fără ca inculpatul sau apărătorul acestuia să fie prezenți, martor esențial în ceea ce privește aflarea adevărului, respectiv stabilirea unor aspecte legate de latura civilă a cauzei, inculpatul beneficiind practic încă o dată de lipsa unei apărări reale.
La termenul de judecată din data de 14.02.2008, cei doi inculpați aflați în stare de arest, respectiv și, au fost audiați separat, potrivit art. 324 alin. 2 Cod procedură penală, însă nu rezultă din încheierea întocmită în cauză dacă a fost citită declarația fiecăruia, celuilalt inculpat, potrivit disp. art. 324 alin. 3 Cod procedură penală și în același timp s-a apreciat în mod eronat că nu mai este necesară reaudierea martorilor ascultați în lipsa inculpaților și lipsa apărătorului inculpatului, avocat, încălcându-se încă o dată dreptul la apărare al inculpaților.
De asemenea, instanța a apreciat că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la nemotivarea hotărârii în ceea ce privește modul de individualizare a pedepselor inculpaților, fiind trei inculpați în cauză, fiind necesară stabilirea concretă a gradului de participare a fiecăruia la comiterea infracțiunii și analizarea temeinică a circumstanțelor reale și personale ale fiecăruia.
Văzând aceste vicii de procedură arătate mai sus, instanța a apreciat că o serie de probe au fost administrate cu încălcarea dreptului la apărare, condiții în care proba obținută cu încălcarea dispozițiilor legale este sancționată cu nulitatea absolută, iar hotărârea judecătorească, care se întemeiază pe o serie de probe nule, are consecința constatării nulității absolute a acesteia, singura modalitate de asanare a acestei situații fiind aceea de a desființa hotărârea penală apelată și de a trimite cauza spre rejudecare, urmând a se relua cercetarea judecătorească de la început, prin citirea actului de sesizare, deoarece din încheierile existente nu rezultă că ar fi fost citit, audierea inculpaților într-o manieră procedurală și reaudierea martorilor în condițiile în care inculpații să aibă asigurată asistența juridică.
Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 17 iulie 2008.
Prin sentința penală nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, în baza art.20 Cod penal raportat la art.174, 175 lit. i cu aplicarea art.75 lit. a, 73 lit. b, 37 lit. b și art.80 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 3.08.1973 în localitatea F, jud. T, cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, concubinaj, 4 copii minori, domiciliat în A,-, jud. A, CNP -, recidivist, arestat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, la 10 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul (fost ), fiul lui și, născut la 12.07.1968 în localitatea A I, jud. A, cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în A,-, jud. A, CNP -, fără antecedente penale, arestat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, la 7 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul (fost ), fiul lui și, născut la 11.01.1971 în localitatea F, jud. T, cetățean român, domiciliat în A,-, jud. A, fără antecedente penale, CNP -, la 9 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 5 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal s-a interzis celor trei inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și.
S-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2008 la zi, și din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 5 februarie 2008 până la zi.
Inculpații au fost obligați în solidar să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență A suma de 21545,12 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și inculpații au fost obligați în solidar să plătească acesteia suma de 20000 lei cu titlu de daune morale și s-au respins restul pretențiilor.
Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile suma de 3600 lei cheltuieli judiciare și câte 1100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 284/P/2006 au fost trimiși în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal. S-a reținut în sarcina acestora prin actul de acuzare că în ziua de 28 mai 2006, în jurul orelor 13-14, înarmați cu bâte de base-ball au aplicat mai multe lovituri în regiuni vitale, părții vătămate, în timp ce acesta se afla împreună cu tatăl său, pe str. - din În urma loviturilor primite, a suferit leziuni care au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiindu-i pusă în pericol viața.
Imediat după comiterea faptei inculpații au părăsit țara astfel că nu au fost audiați iar materialul de urmărire penală nu a putut fi prezentat.
În fața instanței de judecată, inculpații și au fost ascultați, cu respectarea drepturilor procesuale.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei susținând că a fost lovit de partea vătămată cu o de base-ball peste mâna cu care s-a apărat și a luat această de la partea vătămată și l-a lovit o singură dată în cap.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că singura persoană pe care a agresat-o a fost martorul, și partea vătămată l-a lovit pe inculpatul cu bâta de base-ball peste mâna, dorind de fapt să-l lovească în cap.
Inculpatul nu a fost ascultat în fața instanței întrucât a fost plecat din țară, aspect care rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliție la mandatul de aducere emis pe numele acestuia. În aceste împrejurări procedura de citare cu acesta s-a îndeplinit în condițiile art. 177 alin. 4 Cod procedură penală prin afișare la Consiliul local
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală proces verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, planșa foto, proces verbal de investigații, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, R, i, G cât și în fața instanței: declarațiile martorilor, i, și declarațiile inculpaților și, instanța a reținut următoarele:
În ziua de 28 mai 2006, în jurul amiezii partea vătămată însoțit de martorii (tatăl său), și i s-au deplasat cu autoturismul la imobilul situat pe- din A, cu intenția de a transporta anumite bunuri. În timp ce aceștia se aflau în fața imobilului susmenționat, a apărut un autoturism marca "Renault", care a parcat în imediata apropiere și din acesta au coborât inițial inculpații și și apoi inculpatul, care era la volan. autoturismului "Renault"a rămas pornit.
De menționat este faptul că între inculpați și martorul, tatăl părții vătămate exista un conflict vechi, apărut în Franța pe fondul unor discuții cu privire la unii membrii ai familiei și deși s-a încercat stingerea acestuia pe calea unei "judecăți țigănești", nu s-a reușit aceasta.
Dat fiind acest conflict, între inculpați, pe de o parte și martorul și partea vătămată, pe de altă parte, s-a iscat o ceartă, auzită de martorii i și, care se aflau în curtea imobilului. La un moment dat, cearta a degenerat, partea vătămată a ridicat bâta de base-ball pe care o avea în mână și a încercat să-l lovească pe inculpatul în zona capului. Acesta a fost atenționat de inculpatul, astfel că a ridicat mâna pentru a se apăra și a fost lovit peste aceasta de către partea vătămată. În acel moment, inculpatul a dezarmat-o pe partea vătămată, și cu bâta de base-ball luată de la acesta, i-a aplicat lovituri în zona capului. Concomitent, inculpații și au început să-l lovească pe martorul cu bâte de base-ball, aplicându-i lovituri pe toate zonele corpului. În urma loviturilor primite, partea vătămată a căzut, și toți cei trei inculpați au început să-l agreseze, aplicându-i multiple lovituri cu bâtele de base-ball peste toate zonele corpului. s-a derulat pe parcursul a câtorva minute, fiind observată de martorii i, și. Pentru că s-a telefonat Poliției și Ambulanței, inculpatul le-a cerut celorlalți să plece, astfel că s-au îndreptat spre mașina cu care au venit, inculpatul a lovit cu bâta de base-ball autoturismul martorului, căruia i s-au spart parbrizul, geamurile laterale și luneta, și apoi au plecat.
În aceeași zi, la locuința părinților inculpaților au venit zeci de persoane care-i căutau pe aceștia pentru a se răzbuna, afirmând că partea vătămată a murit. Acest fapt i-a determinat pe inculpați să părăsească țara, urmărirea penală desfășurându-se în lipsa lor, și au fost emise mandate de arestare preventivă pe numele acestora, în lipsă. În luna ianuarie 2008, inculpații și s-au întors în țară și s-au predat organelor de poliție.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 250/A/3 din 31 mai 2006, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A, rezultă că partea vătămată a prezentat acut închis, contuzie cerebrală, hematom temporoparietal stâng extradural, traumatism toracic, stop cardiorespirator resuscitat, comă gradul III și acestea au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile descrise au pus în primejdie viața numitului.
Lovirea repetată a părții vătămate cu corpuri dure, doborârea ei la pământ și aplicarea în continuare a unor lovituri cu intensitate, în toate zonele corpului, agresiunea având ca rezultat producerea leziunilor descrise mai sus constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal. Împrejurarea că inculpații au încetat agresiunea după ce victima a intrat în stare de inconștiență nu are semnificație decât că nu au urmărit uciderea acesteia, având reprezentarea morții victimei ca rezultat posibil a actelor lor de violență și manifestând indiferență față de un anume rezultat, inculpații au comis fapta cu intenția indirectă de a ucide, ceea ce caracterizează, pe linia laturii subiective, infracțiunea de omor.
Instanța a reținut existența coautoratului, care presupune ca participanții să acționeze împreună prin desfășurarea unor activități materiale concordante, contribuind nemijlocit la săvârșirea faptei iar acțiunile lor se află într-o unitate indivizibilă, fapt ce rezultă din probatoriul administrat.
Pentru ca fapta să fie caracterizată ca infracțiune de încăierare, prevăzută de art. 322 Cod penal, este necesar ca tentativa de ucidere a unei persoane să se fi săvârșit în cursul unei încăierări între două grupuri adverse, ori în cauză nu au existat astfel de grupuri, actele de agresiune fiind îndreptate exclusiv asupra părții vătămate. Așadar, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de inculpatul, a fost respinsă.
Instanța de fond a reținut că, comportarea victimei, constând în intenția de a lovi pe inculpatul cu o de base-ball, în zona capului, lovitură evitată de acesta prin ridicarea mânii stângi, cu consecința aplicării unei lovituri în această zonă, are semnificația unor acte de agresiune apte să creeze în psihicul inculpatului o stare afectivă de puternică tulburare, cu consecința posibilităților de evaluare exactă a faptei comise, fiind astfel incidente dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.
În privința participației inculpatului la comiterea faptei instanța de fond a constatat că, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Așadar, mijloacele de probă prevăzute în art. 64 Cod penal pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau a judecății. În consecință, nu există un temei legal pentru a se face o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor, instanța fiind îndreptățită a le reține numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul. Declarațiile martorilor, i, R, G și, date în faza de urmărire penală dovedesc vinovăția acestuia. În fața instanței de fond, martorii, și i și-au menținut declarațiile anterioare, cu precizarea că ultimii doi martori au fost evazivi în privința numărului inculpaților care au participat la comiterea faptei, aceste reveniri fiind lipsite de relevanță și nefiind suficiente pentru a înlătura declarațiile inițiale, în condițiile în care se coroborează și cu alte mijloace de probă. În ciuda demersurilor instanței, martorii R și G nu au putut fi ascultați în mod nemijlocit în fața instanței, și mărturia acestora nu constituie singurul element pe care se sprijină condamnarea inculpatului, astfel că, în consens cu art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, s-au reținut aceste declarații.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, precum și persoanele inculpaților.
În privința inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, prin sentința penală nr. 2153 din 6.11.2000 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 220 din 4.04.2001 a Curții de Apel Timișoara, arestat la 29.04.2002 și liberat condiționat la 6.04.2004, cu un rest neexecutat de 387 zile. Față de aceste date, s-a constatat că inculpatul se află în situația recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 37 lit. a Cod penal. Instanța de fond a reținut atitudinea sinceră, cooperantă a acestui inculpat, fapt ce rezultă din recunoașterea faptei, regretul manifestat față de comiterea acesteia, reîntoarcerea în țară și predarea către autorități. Pe de altă parte, s-a observat o perseverență infracțională a inculpatului în comiterea unor fapte de violență, raportat la condamnarea anterioară. Acest inculpat are patru copii minori în întreținere și prezintă anumite afecțiuni dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. Tribunalul, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării, circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal și starea de recidivă postexecutorie și făcând aplicarea art. 80 alin. 2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 10 ani închisoare, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 73 lit. b, art. 37 lit. b și art. 80 alin. 2 Cod penal.
Prima instanță a apreciat că în acest cuantum, și prin executarea în regim de detenție, pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
Referitor la inculpatul, tribunalul a reținut că acesta a avut un bun comportament în societate și familie anterior comiterii acestei fapte, împrejurare care rezultă din faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are trei copii minori în întreținere, din care unul este încadrat într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție socială. S-a constatat că acest inculpat a avut o atitudine cooperantă în fața organelor judiciare, întrucât s-a reîntors în țară și s-a predat autorităților, a dorit să dea declarații, fără a i se putea imputa nerecunoașterea acuzației formulate împotriva sa, deoarece inculpatul nu poate fi obligat să furnizeze probe sau să-și recunoască vinovăția. În cauză s-a efectuat un referat de evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, respectiv nr. 2881/3.10.2007, în absența sursei principale, respectiv persoana inculpatului și s-a concluzionat că sustragerea de la urmărirea penală și încercarea de evitare a tragerii sale la răspundere relevă incapacitatea acestuia de a-și asuma responsabilitatea faptelor sale, dovedind carențe comportamentale și educaționale de natură să-l predispună pe inculpat la comportamente infracționale viitoare. Aceste concluzii, însă, nu au mai fost de actualitate și au fost înlăturate.
Ca atare, instanța de fond, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 7 ani și 6 luni închisoare, apreciindu-se că în acest cuantum și cu executarea în detenție, pedeapsa poate asigura îndeplinirea scopului definit de art. 52 Cod penal.
Cu privire la persoana inculpatului tribunalul a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, fiind plecat din țară, nu a putut fi audiat pentru a se cunoaște poziția sa procesuală. Prin referatul de evaluare nr. 2882 din 3 octombrie 2007 întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, s-a concluzionat că sustragerea sa de la urmărire penală și încercarea de evitare a tragerii sale la răspundere, relevă incapacitatea inculpatului de a-și asuma responsabilitatea faptelor sale, dovedind carențe comportamentale și educaționale, de natură să-l predispună pe inculpat la comportamente infracționale viitoare.
Așadar, tribunalul în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la 9 ani închisoare, considerându-se că această pedeapsă, executabilă în regim de detenție, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpaților, și, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 5 ani.
Ca o consecință a condamnării, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
Referitor la acest aspect, tribunalul a reținut că potrivit Deciziei nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, și care este obligatorie conform art. 414 /2 alin. 3 Cod procedură penală, interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal nu se va face automat, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Această decizie este în acord și cu Decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut, și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. În prezenta cauză, tribunalul a constatat că gravitatea faptei relevă faptul că inculpații nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce aceștia nu au maturitatea de a respecta dreptul la viață, integritate corporală, acesta fiind unul dintre motivele pentru care vor fi lipsiți de libertate până la executarea pedepselor, s-a concluzionat în mod rezonabil că inculpații nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara pe plan național și local, și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare, tribunalul a apreciat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor lor electorale pe durata executării pedepselor.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților și.
În baza art. 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2008 la zi (fila 170 dosar prima instanță) și din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 5 februarie 2008 la zi (fila 169 dosar prima instanță).
Văzând poziția procesuală a inculpaților, care au fost de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate, și principiul disponibilității ce este aplicabil în soluționarea acțiunii civile, tribunalul în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 și art. 998 și urm. cod civil tribunalul i-a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență A suma de 21545,12 lei cheltuieli de spitalizare.
În privința acțiunii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20000 euro, reprezentând daune materiale, respectiv costul tratamentului medical, a medicamentelor necesare vindecării, costul alimentației specifice unui om bolnav, costul transportului la unitățile sanitare din A și T, costul recuperării medicale și suma de 30000 euro reprezentând daune morale, respectiv acoperirea suferinței cauzate de inculpați prin agresiunile la care a fost supus, leziunile suferite și urmările pricinuite.
Instanța a apreciat că răspunderea civilă se angajează atât în situația existenței unui prejudiciu material și moral. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru care cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.
Statul este interesat să ocrotească toate valorile care definesc personalitatea umană împotriva oricăror atingeri ce li s-ar aduce prin fapte ilicite, prejudiciile morale constituind un element al răspunderii civile delictuale. Instanța de fond a apreciat că partea vătămată a suferit ca urmare a acțiunilor infracționale exercitate de inculpați, însă repararea prejudiciului cauzat nu trebuie să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a victimei, motiv pentru care a apreciat că suma de 20000 lei este suficientă, dar și necesară reparării prejudiciului moral. Potrivit art. 1195 Cod civil, oricine face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, și cum la dosar nu există nici o probă privind prejudiciul material cauzat (singura depoziție a martorului, tatăl părții vătămate, care afirmă că a suportat toate cheltuielile ocazionate cu tratamentul, nu se coroborează cu alte probe), instanța de fond a respins pretențiile formulate cu acest titlu.
Astfel, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 și 1003 Cod civil tribunalul a admis în parte acțiunea civilă exercitată de parte civilă și i-a obligat pe inculpați în solidar să plătească acesteia suma de 20000 lei cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 193 Cod procedură penală tribunalul i-a obligat pe inculpați în solidar, să plătească părții civile suma de 3600 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 15 din 17 ianuarie 2008 -avocat, iar în baza art. 191 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpați să plătească statului câte 1100 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații -, și - și partea civilă.
Partea civilă în motivele de apel prezentate în scris, a criticat hotărârea instanței de fond atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile.
Cu privire la latura penală a arătat că pedepsele aplicate celor trei inculpați sunt neîndestulătoare față de pericolul social concret al faptei comise și de urmările avute, solicitând aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special, la care să se mai adauge un spor.
S-a mai arătat că inculpatului - i s-a reținut în mod greșit de către instanța de fond că ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod Penal, deși din materialul probatoriu a rezultat o altă stare de fapt, neputându-se reține că partea vătămată l-a provocat pe inculpatul care era pregătit cu o să-l lovească.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a criticat sentința pentru că nu au fost acordate daunele materiale solicitate, chiar dacă nu au fost depuse în probațiune chitanțe cu medicamentația administrată, însă cu martorul s-a demonstrat că s-au cheltuit aproximativ 150-200 Euro/zi, pe timp de 90 zile cât a fost spitalizat partea civilă, cu tratamentul medical suplimentar, cu cheltuielile de transport, cu alimentația specială și alte cheltuieli adiacente spitalizării, aceasta cifrându-se în total la suma de 20.000 Euro.
A fost criticată și suma acordată cu titlul de daune morale de către instanța de fond, suma de 20.000 lei, deși agresiunea la care a fost supusă partea vătămată de către inculpați a avut urmări grave asupra stării sale de sănătate, intrând și în comă de gradul III, suferind un stop cardio-respirator, a fost supus unei intervenții chirurgicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, a suportat privațiunile inerente unui tratament medical îndelungat, fiind internat 3 luni în spital, urmările care au rămas pentru toată viața, solicitând acordarea despăgubirilor cu titlu de daune morale, în sumă de 30.000 Euro.
În memoriul formulat în scris de către inculpatul, acesta a recunoscut că a avut un conflict cu numitul, care a încercat să-l lovească, că a intervenit atunci când partea vătămată a ridicat bâta de base-ball pentru a-l lovi pe inculpatul - în zona capului, solicitând reducerea pedepsei, având în vedere că a avut o atitudine cooperantă în fața organelor judiciare, că este tatăl a trei copii minori. De asemenea, a mai arătat că nu se impune acordarea către partea civilă a despăgubirilor solicitate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, motivele de apel au fost dezvoltate oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal art. 73 lit. b Cod Penal, înlăturându-se art. 75 lit. a Cod Penal, acesta aplicând doar o singură lovitură părții vătămate, intenția acestui inculpat fiind să se apere în conflictul iscat, dorința inculpatului nefiind aceea de a suprima viața părții vătămate, ci de a se apăra și de a aplica o corecție.
În subsidiar, pentru acest inculpat s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, care este excesivă, cu atât mai mult că inculpatul - a avut o atitudine cooperantă și de regret, iar cu privire la inculpatul s-a solicitat achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c
C.P.P.Inculpatul nu a formulat motive de apel în scris, ci în ziua judecății au fost expuse oral aceste motive, de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c C.P.P. susținând că inculpatul nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor pentru care a fost trimis în judecată, singura intervenție a inculpatului constând în aceea că i-a tras spre mașină pe inculpații - și, iar în cazul reținerii unei participări a inculpatului la comiterea faptei, s-a solicitat reținerea scuzei provocării.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelurile formulate de către inculpații -, și - și partea civilă sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, pe baza probelor administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală.
În aceste condiții, în mod just s-a reținut că la data de 28.05.2006, în fața imobilului situat în A,-, în urma unui conflict iscat între inculpații -, și - pe de o parte, iar pe de altă parte martorul și partea vătămată, conflictul a degenerat, partea vătămată a ridicat bâta de base-ball și a încercat să-l lovească pe inculpatul - în zona capului, acest inculpat fiind atenționat de către inculpatul, primul dezarmându-l pe partea vătămată, și cu bâta de base-ball luată de la acesta i-a aplicat lovituri în zona capului. În urma loviturilor primite, partea vătămată a căzut, iar inculpații -, și - l-au agresat prin aplicarea multiplelor lovituri cu bâte de base-ball peste toate zonele corpului, leziunile produse de aceste agresiuni necesitând 90 zile de îngrijiri medicale, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie, suferind la un moment dat un stop cardio-respirator și a intrat în comă de gradul III.
În cursul judecății, inculpatul - a recunoscut că a lovit o singură dată pe partea vătămată în cap, lovitură în urma căreia acesta a căzut la pământ, arătând că ceilalți doi inculpați, respectiv și nu l-au lovit pe partea vătămată.
Inculpatul a arătat că nu l-a lovit pe partea vătămată, ci doar pe tatăl acestuia, iar inculpatul - i-a spus că l-a lovit pe partea vătămată în cap cu o, respectiv că inculpatul nu a avut nici un fel de implicare în conflict.
Având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată în prima instanță, a fost audiat doar în cursul judecării apelului, ocazie cu care a susținut nevinovăția sa, arătând că el a condus autoturismul în care se aflau cei doi frați ai săi, inculpații - și, și singura lui implicare a constat în aceea că a încercat să aplaneze conflictul, prin faptul că i-a tras spre mașină pe ceilalți doi inculpați pentru a pleca.
Deși în cursul audierii inculpaților, aceștia au negat ( și ) sau au minimalizat implicarea lor în desfășurarea agresiunii asupra părții vătămate ( -), starea de fapt dedusă judecății este cea care a fost reținută de către instanță pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în al doilea ciclu procesual, în fața instanței de fond, probațiunea fiind extinsă prin administrarea unor probe testimoniale, respectiv audierea martorilor, și.
Apărările inculpaților și nu au putut fi reținute de către instanță în sensul că aceștia nu l-ar fi agresat pe partea vătămată, deoarece probele administrate în cauză au dovedit contrariul, în special declarațiile martorilor, R, G și date în cursul urmăririi penale, martorii, și menținându-și declarațiile anterioare în fața instanței, chiar dacă primii doi și-au mai nuanțat declarațiile cu referire la numărul inculpaților care au participat la agresiune, probe care se coroborează cu declarația părții vătămate.
În mod corect s-a reținut că faptele celor trei inculpați, de a lovi în mod repetat partea vătămată, cu corpuri dure, cu intensitate, chiar și doborârea părții vătămate la pământ, în toate regiunile corpului, agresiunea având ca rezultat producerea unor leziuni ce au necesitat 90 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării, viața acestuia fiind pusă în primejdie, acesta intrând și într-o comă de gradul III și suferind un stop cardio-respirator, constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174, 175 lit. i
Cod PenalAvând în vedere elementele prezentate mai sus, instanța apreciază că solicitările de achitare a inculpaților și, în baza disp. art. 10 lit. c sunt C.P.P. nefondate, nefiind bazate pe elemente probatorii certe, deoarece din coroborarea întregului material probator existent la dosar, rezultă că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care au beneficiat.
Solicitarea schimbării încadrării juridice a faptei de către apărătorul ales al inculpaților - și, nu poate fi primită deoarece fapta descrisă mai sus nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal, având în vedere că fapta inculpaților, în modalitatea și împrejurările descrise, a fost aptă să conducă la decesul părții vătămate, viața acestuia de altfel fiind pusă în primejdie, intrând chiar într-o comă de gradul III și suferind un stop cardio-respirator, cei trei inculpați putând prevedea că prin fapta lor pot cauza un rezultat letal.
În aceste condiții, instanța apreciază că încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, neimpunându-se schimbarea de încadrare juridică solicitată.
Instanța de fond în mod justificat a reținut în favoarea inculpatului - incidența disp. art. 73 lit. b Cod Penal, deoarece fapta părții vătămate constând în intenția de a-l lovi pe acest inculpat cu o de base-ball în zona capului, evitată de inculpat, dar cu consecința primirii unei lovituri la mâna, a creat inculpatului - o stare afectivă de puternică tulburare.
Instanța nu va putea reține însă în favoarea inculpatului, scuza provocării, așa cum a solicitat acesta prin apărătorul său ales, deoarece nu există elemente probatorii care să dovedească acest lucru, astfel că această cerere nu va fi primită.
Dozarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în mod corect, pe baza criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor prev. de art. 72.Cod Penal, față de gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a pentru Cod Penal cei trei inculpați, starea de recidivă post-executorie în ceea ce-l privește pe inculpatul -, dar și circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b Cod Penal, urmările produse prin fapta socialmente periculoasă a inculpaților, de poziția procesuală adoptată de către aceștia, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului -, de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și 9 ani închisoare aplicată inculpatului fiind apte să conducă la reeducarea acestora și prevenirea comiterii altor acte antisociale.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă, instanța apreciază că, criticile acestuia formulate cu privire la latura penală a cauzei sunt total nefondate, neimpunându-se agravarea situațiilor inculpaților prin majorarea pedepselor aplicate acestora, care sunt aspre, dar în raport cu faptele săvârșite de către aceștia, neimpunându-se aplicarea pedepsei maxime și aplicarea unui spor, așa cum a solicitat partea civilă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod just s-a apreciat că daunele materiale solicitate, în cuantum de 20.000 Euro, nu au fost probate în mod cert, sarcina probei revenind părții civile, iar cuantumul daunelor morale acordate, în sumă de 20.000 lei, este să conducă la acoperirea prejudiciului moral suferit de către partea civilă, ca urmare a agresiunilor produse de inculpați.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondate apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă.
În baza art. 383.C.P.P. se va menține starea de arest a inculpaților -, și.
În baza art. 381.C.P.P. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților - și, perioada de arest preventiv din data de 3.11.2008 la zi, iar inculpatului din data de 09.02.2009 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților -, și.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpaților - și, perioada de arest preventiv din data de 3.11.2008 la zi, iar inculpatului din data de 09.02.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
G - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./19.03.2009
Tehnored./5 ex./19.03.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI PENALE NR. 26/
Ședința publică din 9 martie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților -, și.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpaților - și, perioada de arest preventiv din data de 3.11.2008 la zi, iar inculpatului din data de 09.02.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 10 martie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL ARAD
- BIROUL EVIDENȚĂ -
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 26/A din 09.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au hotărât următoarele:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților -, și.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpaților - și, perioada de arest preventiv din data de 3.11.2008 la zi, iar inculpatului din data de 09.02.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009."
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 10 martie 2009
CĂTRE,
ARESTUL
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 26/A din 09.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au hotărât următoarele:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților -, și.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpaților - și, perioada de arest preventiv din data de 3.11.2008 la zi, iar inculpatului din data de 09.02.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009."
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 26/
Ședința publică din 9 martie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de inculpații -, și - și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 343/3.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. menține starea de arest a inculpaților -, și.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpaților - și, perioada de arest preventiv din data de 3.11.2008 la zi, iar inculpatului din data de 09.02.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial din oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
