Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 43/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 raportat la art. 174 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 43
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 19 februarie 20089, încheiere ce face parte integrantă din prezenta deciziei penală având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 107 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind intimatul - inculpat.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 378 Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 107 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat inculpatul - fiul lui și, născut la 10 octombrie 1980 în comuna, sat, județul D, CNP - - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea. art. 37 lit. b Cod penal.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de partea vătămată - și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt o altă situație de fapt decât cea din rechizitoriu, și anume că, între inculpat și partea vătămată a existat un conflict generat de agresiunea părții vătămate asupra inculpatului, acesta din urmă fiind lovit și, în timp ce se afla căzut la pământ, Gal uat un obiect contondent (sapă) din mâinile soției părții vătămate și a aplicat lovituri atât părții vătămate, cât și soției acestuia.
S-a reținut că inculpatul nu a avut nici o contribuție la lovirea părții vătămate, fiind în imposibilitate, datorită agresiunii manifestate asupra sa de partea vătămată și soția acestuia, obiectivarea în acest sens fiind dată de depozițiile martorilor, și.
Instanța a respins acțiunile civile cu motivarea că este o consecință a modalității de rezolvare a laturii penale.
Situația de fapt relatată și soluția pronunțată de instanță, s-au întemeiat pe probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal privind leziunile suferite de către aceasta, bilet de ieșire din spital al părții vătămate, certificat medico-legal și bilet de ieșire din spital al soției părții vătămate, planșe fotografice judiciare, depozițiile martorilor, G, -, și, fișa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum și declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică și soluționarea laturii penale și laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și partea vătămată -.
În apelul declarat de către Parchet, este criticată sentința ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit, în urma unei interpretări eronate a probatoriilor administrate, s-a dispus achitarea inculpatului.
Partea vătămată -, a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, în sensul că, în mod greșit, împotriva probatoriile administrate, s-a dispus achitarea inculpatului și, ca o consecință, i-a fost respinsă acțiunea civilă.
Apelurile sunt fondate.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârea atacată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a achitat inculpatul, înlăturând toate declarațiile martorului, ale martorei, dar și ale celorlalți martori audiați în cauză, printr-o aplicare greșită a dispozițiilor prevăzute de art. 63 alin. 2 Cod penal.
S-a susținut că declarațiile martorului sunt contradictorii, iar martora nu ar fi prezentat evenimentele într-o "înșiruire logică", iar pe de altă parte, reținând "ca obiective și reflectând realitatea" declarațiile martorilor, și (concubina inculpatului).
și realitatea declarațiilor martorilor, și, pe care își sprijină soluția instanța de fond și în aplicarea corectă a dispozițiilor prevăzute de art. 63 Cod penal, trebuia analizate ținând cont de următoarele considerente:
- martorul (fila 78 - dosar fond) arată că nu vorbește cu partea vătămată de aproximativ 7 ani, iar martorul (fila 58 - dosar fond) arată că inculpatul i-a cunoscut numele, întrucât a fost adus la domiciliul său de către martorul, în timpul procesului, deci sunt martori pro causa, mai ales dacă avem în vedere și faptul că inculpatul și-a amintit de ei abia în ședința publică de la 10 septembrie 2007, deci după circa 2 ani de zile, în condițiile în care acesta a propus martori la 13 februarie 2006 (fila 54 - dosar urmărire penală), 02 martie 2007 (fila 62 - dosar urmărire penală) și 09 martie 2007 (fila 156 - dosar urmărire penală), în această cerere susținând că, în căruța care ar fi trecut prin zonă la data incidentului se aflau numai și, nu și;
- deși se aflau în aceeași căruță și au perceput evenimentul în același timp, ei îl descriu în mod diferit. Astfel, în timp ce martorul (fila 58 - dosar fond) arată că partea vătămată se deplasa către inculpat, împreună cu soția sa, având primul o coasă în mână, iar cea de-a doua o sapă, martorul susține că soția părții vătămate se afla o distanță de 20 metri;
- ambii martori, sub acest aspect, sunt contraziși de partea vătămată (fila 117 - dosar urmărire penală) și inculpat (fila 56 - dosar urmărire penală), care susțin că soția părții vătămate, a venit ulterior la locul incidentului.
Martorul susține că a văzut "apropiindu-se de locul faptei o fată, un băiat și încă un ", iar martorul susține că "am văzut că, din spate veneau câteva persoane spre locul unde se băteau cei doi" și apoi că "persoanele pe care le-am văzut spre locul incidentului erau în număr de patru și că mergeau în șir una după alta", în speță stabilindu-se cu certitudine că, la locul incidentului au sosit mai întâi copii inculpatului ( G și -) care au venit pe drum, apoi soția inculpatului ( ) care a venit peste câmp și, ulterior, martorul, prin grădină.
În timp ce martorul a văzut "soția părții vătămate, dând cu sapa, dar nu știu pe cine a lovit, ori pe inculpat, ori pe partea vătămată", martorul nu a văzut acest moment, ci numai că "una dintre persoanele respective a luat sapa din mâinile soției părții vătămate și a început să lovească, dar nu știu în ce persoane dădea".
Sub acest aspect, martorul arată că "băiatul respectiv i-a smuls sapa soției părții vătămate, a lovit-o cu sapa și femeia s-a dat la o parte și a continuat să lovească cu sapa, probabil pe partea vătămată".
Deci, nici unul dintre cei doi martori nu declară că au văzut expres pe cine a lovit "băiatul cu sapa".
În concluzie, rezultă că acești martori nu au văzut evenimentele, iar în situația în care le-ar fi văzut nu declară adevărul, fiind de rea credință, depozițiile lor urmând a fi înlăturate.
Cu privire la martora (concubina inculpatului), ale cărei declarații au fost reținute de instanța de fond pentru adoptarea soluției, este de menționat că, în declarația dată la 27 septembrie 2005 (fila 123 - dosar urmărire penală), a văzut cum inculpatul și partea vătămată erau cu mâinile fixate pe o coasă, dar nici unul nereușind să o ia celuilalt din mână, în timp ce soția părții vătămate îl lovea pe inculpat cu o de sapă, însă nu a văzut cine i-a lovit pe partea vătămată și soția sa, dar atunci când a ajuns acasă ar fi aflat de la fiul său că el i-ar fi lovit.
La 13 februarie 2006 (fila 53 - dosar urmărire penală) a văzut "cum băiatul meu a tras-o pe de păr. Apoi, am văzut când l-a lovit și pe -, odată, cu sapa în cap", iar în fața instanței (fila 79 - dosar fond) că "în acel moment, cei doi se ridicaseră de jos (inculpatul și partea vătămată) și erau în picioare, ținând între ei o coasă, iar despre sapă nu pot să spun nimic, că nu am văzut-o", deci și această martoră nu a văzut evenimentul și, având în vedere calitatea de soție a inculpatului, este subiectivă, urmând a fi interpretată ca atare.
Este evident că, în baza acestor probe, cu ignorarea completă a celorlalte probe aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a ajuns la concluzia greșită că nu inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Atât inculpatul, cât și membrii familiei sale, respectiv, - și G, dar și ceilalți doi martori arătați mai sus, susținând împrejurarea neverosimilă că, pe toată perioada desfășurării conflictului, inculpatul ar fi ținut atât el, cât și partea vătămată "de o coasă", aceasta cu scopul de a demonstra că nu inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate, ci fiul său G care, în raport de vârstă, nu răspundea penal la acea dată.
De altfel, martorul G nici nu știe de fapt ce activitate ar fi desfășurat. Astfel, la 02 octombrie 2005 (fila 125 - dosar urmărire penală), arată că "i-am luat sapa din mână soției lui -, care îl tot lovea pe tatăl meu și i-am dat în cap cu ea acesteia, doborând-o la pământ, după care l-am lovit și pe -, în cap, de aproximativ 2 - 3 ori", și bineînțeles, în timpul acesta, tatăl său se ținea cu mâinile de o coasă, iar la 13 februarie 2006 (fila 48 - dosar urmărire penală), după ce a smuls sapa de la soția părții vătămate "m-am repezit cu sapa în mână către -, care se afla cu mâinile pe coasei, la fel și tatăl meu și l-am lovit odată pe acesta ( -) în zona din spate a capului, pentru ca acesta să-l lase în pe tatăl meu. Atunci s-au ridicat amândoi de la pământ, dar cu mâinile tot pe coasei, lovindu-l iar pe - cu muchia sapei, în mâna dreaptă cu care se apăra și lovindu-l totodat și în cap de 2 - 3 ori".
Tot în această declarație, susține că atât partea vătămată, cât și tatăl său ( ) "unul de frica celuilalt, au ținut mâinile tot timpul încleștate pe mânerul coasei, cu mențiunea că numitul -, fiind deasupra, îl mai lovea cu pumnul pe tatăl meu".
Deci, partea vătămată, în același timp, ținea cu amândouă mâinile de coasei, se apăra de lovituri, dar îl mai lovea și cu pumnul pe inculpat.
În cauză însă au fost administrate suficiente probe din care rezultă că inculpatul este cel care a aplicat părții vătămate loviturile în zona capului, care au fost produs leziunile descrise în certificatul medico-legal, inclusiv cele de autoapărare, cu consecința fracturii 1/3 medie diafiză cubitus drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile îngrijiri medicale.
Astfel, pe tot parcursul procesului, martorul - prezent în timpul desfășurării conflictului - în declarațiile date la 02 octombrie 2005 (fila 121 - dosar urmărire penală), 24 ianuarie 2006, 02 martie 2006, 06 aprilie 2006, 27 aprilie 2006, 30 mai 2006 și 15 februarie 2007, în fața instanței de fond (fila 47) și chiar în fața instanței de apel (fila 61) a arătat că, în timpul incidentului nu a existat vreo coasă, că sapa a fost adusă de către fiul inculpatului - G, din mâinile căruia a fost luată de inculpatul, care a aplicat loviturile părții vătămate.
Este adevărat că, începând cu 27 aprilie 2006, acest martor și-a modificat poziția în sensul că a indicat că cel care ar fi lovit partea vătămată este fiul inculpatului - G (care nu răspundea penal), însă aceasta s-a datorat cumpărării sale de către inculpat, așa cum s-a stabilit cu declarațiile martorilor (fila 41 - dosar urmărire penală) și (fila 43- dosar urmărire penală) și recunoscute de acest martor la data de 15 februarie 2007 (fila 39 - dosar urmărire penală), în care arată că și-a schimbat declarația dată la procuror "pentru că învinuitul din dosar mi-a dat, cu ocazia banii și mai multe produse necesare de sărbători, în condițiile în care partea vătămată - nu mi-a dat nimic de Paști".
Declarațiile martorului se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv certificatul medico-legal nr. 2517/A2 din 20 septembrie 2005, biletul de ieșire din spital, planșele fotografice judiciare (care sunt edificatoare), plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de confruntare întocmit la 16 februarie 2006 (fila 63 și următoarele - dosar urmărire penală), iar în parte, chiar și cu declarațiile date de către membrii familiei inculpatului, - și G și, evident, chiar cu declarațiile date de inculpat în cauză.
Față de aceste considerente, apelurile declarate sunt fondate și, în temeiul dispozițiilor prevăzute art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează a fi admise și a fi desființată sentința atacată.
Reținând în speță că fapta, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu - aceea de a aplica părții vătămate lovituri cu sapa, în raport de zona vitală vizată, de instrumentul folosit, cu intenția de a ucide, care nu s-a produs datorită acțiunilor de autoapărare ale părții vătămate, cu consecința fracturii 1/3 medie diafiză cubitus drept - a fost săvârșită de către inculpatul și realizează elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, atât în ceea ce privește latura obiectivă, dar și cea subiectivă.
Având în vedere că, la locul incidentului au fost prezente mai multe persoane, va fi admisă cererea formulată de către reprezentantul Parchetului și, în baza art. 334 Cod procedură penală, va fi schimbă încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 litera i Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal.
Curtea reține vinovăția inculpatului sub forma intenției directe pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 20 Cod penal raportat la art.174, 175 litera i Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal și-l va condamna pe acesta, la individualizarea pedepselor va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și următoarele Cod penal, raportate la speță, respectiv condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol social ridicat și consecințele produse, precum și circumstanțele penale ale inculpatului care în antecedent a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență, fiind evidentă perseverența sa infracțională, precum și predilecție pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni, dar și poziția procesuală nesinceră, în raport de care apreciază că fiind îndestulătoare pentru realizarea finalității dispozițiilor prevăzute de art. 52 Cod penal, pedeapsa principală de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza II și litera b Cod penal, pe perioadă de 2 ani.
Va face aplicarea art. 64 litera a "teza II " și litera b Cod penal, pe perioada prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, va fi dedusă din pedeapsa principală aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2007 până la 13 aprilie 2007, inclusiv.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către partea vătămată constituită parte civilă, în raport de sumele solicitate și probatoriile administrate, Curtea apreciază că este întemeiată în parte, pentru despăgubirile materiale, pentru suma de 2.700 lei, sumă la care îl va obliga pe inculpat, dar și la suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, așa cum a solicitat aceasta.
Curtea va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean nr. 1 C și va obliga inculpatul la de 505,17 lei despăgubiri către aceasta, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a debitului.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 240 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați C, iar în temeiul art. 193 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă -, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 107 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, privind intimatul - inculpat.
Desființează sentința atacată.
În baza art. 334 Cod procedură penală;
Schimbă încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, 175 litera i Cod penal cu aplicarea art.37 litera b Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art.174, 175 litera i Cod penal cu aplicarea art.37 litera b Cod penal;
Condamnă inculpatul la pedeapsa principală de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza II și litera b Cod penal, pe perioadă de 2 ani.
Face aplicarea art. 64 litera a "teza II " și litera b Cod penal, pe perioada prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal;
Deduce din pedeapsa principală aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2007 până la 13 aprilie 2007, inclusiv.
Admite în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată și obligă inculpatul către aceasta la plata sumei de 2700 lei despăgubiri materiale și 3000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către aceiași parte, reprezentând onorariu avocat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 505,17 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânzile legale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 440 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 240 lei reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 20.03. 2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat
