Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 5/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 5/AP DOSAR NR-
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 577/S din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.pen. în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat, deținut în prezent în Penitenciarul Mărgineni, asistat din oficiu de avocat, precum și avocat, apărător ales pentru intimații părți vătămate și, lipsă.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit dispozițiilor art. 377. pr.pen.
Avocat solicită admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 577/S/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, prin care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, e Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
Critică sentința atacată în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului raportat la condițiile concrete în care a fost comisă fapta, solicitând orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
a se avea în vedere că la pronunțarea hotărârii prima instanță a avut în vedere doar înscrisurile existente la dosar nu și declarațiile inculpatului și a martorilor audiați, motiv pentru care solicită reaprecierea întregului material probator administrat până în prezent.
Avocat solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, Tribunalul Brașov ajungând la pedeapsa de 15 ani închisoare prin aplicarea unui spor.
Apreciază că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului dat fiind faptul că acesta și-a început activitatea infracțională în mod gradual de la infracțiuni la legea circulației, la înșelăciune, tâlhărie, evadare și apoi omor.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Pentru ca o pedeapsă să își atingă scopul trebuie în primul rând ca aceasta să fie just individualizată.
În cauză apreciază că instanța de fond a dat o corectă interpretare probelor administrate, pedeapsa aplicată fiind de natură să atingă scopul educativ și preventiv având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, comisă pe timp de noapte, în Penitenciarul Codlea, asupra unui coleg de cameră, de către o persoană aflată în stare de recidivă.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile date, ci doar raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel că, dacă instanța de apel consideră că s-ar impune o pedeapsă mai mare să dispună în consecință. Precizează că în prezenta cauză nu are relevanță infracțiunile comise de el anterior la care a făcut referire apărătorul ales al intimaților părți vătămate.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 577/S din 17.11.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Brașov, în baza art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în prealabil fiind respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate.
În baza art. 39 alin. 2 Cod penal a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă de 2 ani și 4 luni și 16 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, Cod penal rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 384/2008 a Tribunalului Brașov și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, sporită cu 1 an închisoare, în final urmând a executa pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, e Cod penal, cu executare în regim de detenție.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada cuprinsă între 2 mai 2009 - 4 mai 2009 inclusiv perioada reținerii și arestării preventive din 5 mai 2009 la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandat.
A obligat inculpatul la despăgubiri civile către părțile civile și în cuantum de 5.000 Euro, respingând restul pretențiilor.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între inculpatul și victima, deținuți în Penitenciarul Codlea în aceeași cameră, a existat o relație de amiciție generată de problemele juridice pe care fiecare dintre aceștia le avea.
Inexistența unor rapoarte de incident cu referire la victimă au îndreptățit instanța de fond în a reține că atitudinea sa față de colegii de cameră a fost una normală, adaptată mediului penitenciar.
Cu referire la inculpat, se constată că în perioada detenției a fost sancționat disciplinar de 10 ori pentru diverse abateri de la regulamentul de ordine interioară.
În seara zilei de 2 mai 2009, în camera de detenție nr. 54 din cadrul secției V a penitenciarului Codlea se aflau cei doi, inculpatul și victima, care, spune primul, "s-au luat la bătaie în joacă", timp în care a tras victima pe spate ținând-o cu brațul de sub bărbie; victima a afirmat din acea poziție că dacă "scapă îl omoară pe inculpat și a încercat să se întoarcă pentru a-l lovi.
Această afirmație a determinat inculpatul să comprime gâtul victimei cu antebrațul; s-a constatat că reacția inculpatului nu a fost una de apărare; de vreme ce astfel de "jocuri" aveau loc frecvent între cei doi "joaca de-a bătaia" acceptată de inculpat și victimă prin atitudinile lor anterioare trădează în fapt o reacție de dominare a adversarului și nu un mod de a petrece timpul în condiții de încarcerare.
Pe fondul acestor "jocuri" de dominare inculpatul a înțeles să reacționeze mai dur, a sugrumat victima, acceptând indirect că poate produce decesul acesteia.
Deși inculpatul afirmă că nu a strâns de gât victima, potrivit raportului de autopsiere moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice produse prin comprimarea gâtului în zona laringelui.
Agenții de pază ai secției V din cadrul penitenciarului Codlea au fost alertați de strigătele inculpatului, după ce acesta deja comisese fapta, martorul afirmă că a fost alertat de strigătele inculpatului "l-am omorât, l-am omorât", aspect ce relevă că inculpatul nu a apreciat ca fiind necesar să anunțe organele de ordine și pază în momentul în care a fost amenințat de victimă.
Părțile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat prin reținerea premeditării săvârșirii faptei și profitând de neputința victimei de a se apăra, cerere respinsă de instanța de fond, acțiunea inculpatului survenind pe fondul caracterului său instabil din punct de vedere emoțional.
Reținerea prevederilor art. 175 lit. d Cod penal nu are suport probator între probele administrate.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a reținut modalitatea și împrejurările ce au determinat comiterea acesteia, inclusiv prin raportare la considerentele personale ale inculpatului.
Părțile civile și s-au constituit părți civile cu 20.000 euro daune morale și 3.000 euro daune materiale.
Instanța de fond a conchis că suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale acoperă într-o oarecare măsură prejudiciile create părților civile prin fapta inculpatului, fiind respinse celelalte pretenții.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie privind individualizarea judiciară a pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată este mare în raport de probatoriul administrat, iar orientarea acesteia spre minimul special răspunde exigențelor legii penale.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și ținând seama de motivele invocate, curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul naturii și al cuantumului acestuia, fiind respectate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Inculpatul a suprimat viața victimei prin comprimarea gâtului acesteia cu brațele, forma de vinovăție fiind intenția, prevăzând moartea victimei ca rezultat al activității sale a acceptat producerea acestuia, toate aspectele rezultând din declarațiile martorilor, și - agenți de pază la enitenciarul Codlea, coroborate cu raportul de constatare medico-legală nr. 170//4.05.2009 (filele 62, 63 - dosar urmărire penală), moartea numitului a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului (în regiunea laringiană) de către inculpat, cu ajutorul antebrațului acestuia și cu poziția sa în spatele victimei, între comprimarea cervicală și deces existând legătură de cauzalitate directă, fapta fiind infracțiunea de omor, iar nu aceea de ucidere din culpă săvârșită cu ușurință, caracterizată prin prevederea, dar neacceptarea rezultatului.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a respins cererea formulată de inculpatul în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Părțile civile și, părinții victimei, au solicitat reținerea prevederilor art. 174, 175 lit. a, d Cod penal, cu referire la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.
Pentru a considera că omorul a fost săvârșit cu premeditare, este necesar să se constate că luarea hotărârii de a ucide a premers cu o anumită perioadă de timp săvârșirea faptei, în care autorul să reflecteze și să efectueze acțiuni concrete de pregătire a comiterii infracțiunii. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cazul în care în timpul "jocului" celor doi, inculpatul a suprimat viața victimei, în condițiile reținute de instanța de fond, astfel că fapta nu poate fi reținută ca fiind săvârșită cu premeditare.
Totodată, pentru a se reține că omorul a fost săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra (art. 175 lit. d Cod procedură penală), trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: victima să fie o persoană în stare de neputință de a se apăra și inculpatul să profite de această stare.
Cum însă în speță, starea de neputință de a se apăra a victimei s-a datorat activității inculpatului, în mod legal și temeinic, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile civile.
Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal - faptă de o deosebită gravitate, încriminată și sancționată de legiuitor cu multă asprime - a doua comisă de acesta în perioada detenției - respectă criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, față de locul unde s-a săvârșit - mediul penitenciar - comportamentul inculpatului concretizat nu numai în fișa de cazier judiciar, dar și în timpul procesului penal, mai exact la "ultimul cuvânt" în fața instanței de apel, curtea constată că tribunalul a dat dovadă de clemență orientând pedeapsa spre mediu prevăzut de textul sancționator.
Față de ele dezvoltate mai sus, în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată, în continuare arestul preventiv de la 17.11.2009 la zi, cu menținerea acestei măsuri, conform art. 383 alin. 11Cod procedură penală raportat la art. 359 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate de inculpat, conform prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.577/A/17.11.2009 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului de Avocați B și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 17.11.2009 la 27.01.2010.
În baza art. 383 alin.1/1 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.
Președinte Judecător
- - - -
GREFIER
- -
Red.AM/02.02.2010
Tehnoredact.DS/03.02.2010/3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Simona Franguloiu, Daniela Budilean
