Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 8.P DOSAR NR-

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu

- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean

- - - Grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 527/S din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.pen. în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat apărător ales pentru intimatul inculpat, lipsă.

Procedură îndeplinită.

Avocat precizează că intimatul inculpat nu se poate prezenta la acest termen de judecată întrucât are un deces în familie.

Nemaifiind alte cereri de formulat, întrucât prezența inculpatului la judecarea cauzei nu este obligatorie, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului potrivit dispozițiilor art. 377. pr.pen.

Reprezentanta parchetului susține apelul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia.

Apelul vizează netemeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, modalitatea de executare, înlăturarea circumstanțelor atenuante, neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal și omisiunea comunicării prezentei hotărâri către Oficiul Registrului Comerțului conform art. 7 din legea nr. 26/1990.

Referitor la primul motiv de apel apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului nu este îndestulătoare și nu este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal având în vedere modalitatea comiterii, urmările produse și valoarea mare a prejudiciului cauzat. a se avea în vedere că inculpatul în calitate de director zonal de vânzări la o societate comercială a întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale pentru cinci societăți comerciale, ridicând în baza acestor documente falsificate marfă din depozit, pe care și-a însușit-o și apoi a traficat-o în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale. De asemenea a emis în mod fraudulos, cu scopul inducerii în eroare, șase bilete la ordin care au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.

Având în vedere gravitatea faptelor, perioada îndelungată în care au fost comise, urmările produse, poziția inculpatului de negare a infracțiunilor, apreciază că nu se impune reducerea pedepsei ci din contră majorarea acesteia cu executare în regim de detenție.

Totodată apreciază că în cauză se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit.c pr.pen. dat fiind faptul că inculpatul la comiterea faptei s-a folosit de calitatea de director zonal, ceea ce îl face nedemn să mai ocupe o astfel de funcție.

Susține că în mod greșit Tribunalul Brașova omis să comunice hotărârea pronunțată în cauză și Oficiului Registrului Comerțului, astfel că solicită a se proceda în consecință.

Avocat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului au fost câștigate printr-o atitudine corectă și au stat la baza individualizării pedepsei.

a se avea în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, faptele au fost comise în anumite împrejurări care nu îi sunt imputabile, este o persoană integrată în societate și continuă să recupereze prejudiciul creat.

Susține că cererea privind înlăturarea circumstanțelor atenuante nu este legală, arestarea inculpatului nu ar fi benefică nici persoanei sale și nici societăților prejudiciate, iar eforturile de recuperare a prejudiciului s-ar dovedi inutile.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 527/22 octombrie 2009 a Tribunalului Brașovs -a dispus:

În baza art. 215/1 alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 2, cu reținerea art. 74 aliniatul 1, lit. a, b, c aliniatul 2, art. 76 lit. a Cod Penal, a fost condamnat pe inculpatul (la o pedeapsă de3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare, în formă continuată.

În baza art. 215 alin. 2,3,5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 74 alin. 1, lit. a, b, c alin. 2, art. 76 lit. a Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 290 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal art. 74 alin. 1 lit. a, b, c alin. 2, art. 76 lit. e Cod Penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de2 luni închisoarepentru comiterea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta execută în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au reținut dispozițiile art. 13 Cod Penal ca urmare a neaplicării pedepselor accesorii.

În baza dispozițiilor art. 86/1 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86/3 Cod Penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la SERVICIUL DE PROBAȚIUNE de pe lângă Tribunalul Timiș

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86/4 Cod Penal referitoare la evocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor impuse și cu privire la dispozițiile art. 83 si 84 Cod Penal, în sensul că dacă în termenul de încercare comite din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitiva chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune.

De asemenea, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 13.03.2006 - 13.06.2007.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de Procedura Penala s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145/1 Cod de Procedura Penala, dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 08.06.2007 a Tribunalului Brașov, executorie de îndată.

S-a dispus comunicarea unei copii a prezentelor dispoziții instituțiilor interesate de revocarea măsurii.

În baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească - SRL B suma de 1.298.292, 48 lei RON cu titlu de despăgubiri.

S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat - SRL.

În baza art. 348 rap. la art. 445 Cod de Procedura Penala, au fost anulate înscrisurile false, după cum urmează:

Facturile fiscale seria - nr. -, - și - din data de 05.02.2005 (beneficiar - SRL), -, -, -, -, -, -, - (beneficiar - DISTRIBUTION SRL), seria - -, -, -, -, -, - (beneficiar - SRL), seria - nr. -, -, -, - (beneficiar - INTERNATIONAL SRL), seria - nr. - din data de 20.02.2004, beneficiar - SRL.

Contractele de comercializare încheiate, după cum urmează:

- contractul încheiat de - SRL, care în calitate de vânzător, vinde către - SRL;

- contractul dintre - și - SRL, din data de 20.02.2004;

- contractul dintre - și - SRL, din data de 29.06.2004;

- contractul dintre - și - INTERNAȚIONAL SRL;

- contractul dintre - și - DISTRIBUTION SRL.

Dispune restituirea de îndată a înscrisurilor originale solicitate

pentru efectuarea expertizei, după cum urmează:

- către ORC M - contract de închiriere pentru spații comerciale cu altă destinație decât cea de locuit, încheiat între și - SRL, 1 filă;

- către ORC M - delegație de reprezentare a firmei - SRL la Registrul Comerțului 1 filă;

- către ORC M - procesul verbal de predare primire încheiat la data de 28.03.2005, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea AGA din data de 30.01.2001, 1 filă;

- către ORC T - act adițional 6078/04.10.2002, 1 filă;

- către ORC T - proces verbal din 23.12.2003, 1 filă;

- către ORC T - act adițional din data de 13.06.2005, 2 file;

- către ORC T - act adițional la actul constitutiv al - SRL, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea AGA 696/13.11.2006, 1 filă;

- către ORC T - Declarația pe proprie răspundere fără număr, dată de, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea asociat unic nr. 1126/01.09.2007, 1 filă;

- către ORC T - act adițional la statutul - SRL, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea asociatului unic FN al - SRL, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea asociatului unic FN din data de 13.03.2000, al - SRL, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea asociatului unic nr. 5/12.03.2001, al - SRL, 1 filă;

- către ORC T - Contract de cesiune de părți sociale din data de 14.01.2002, 1 filă;

- către ORC T - Hotărârea asociatului unic nr. 25/14.01.2002, al - SRL, 1 filă;

În baza art. 191 aliniatul 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:

1. În ceea ce privește partea vătămată - SRL.

Inculpatul a fost angajat la - ROMANIA - FILIALA B SRL - punctul de lucru T, în perioada noiembrie 2003 - februarie 2005. Inițial angajarea sa a fost făcută în calitate de agent de vânzări, iar ulterior a fost trecut în postul de director zonal de vânzări. Trecerea inculpatului de pe o funcție pe alta nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, în acest sens, deși s-a încheiat actul adițional la contractul de muncă nr. 176, acesta nu a fost notificat inculpatului și Inspectoratului teritorial d e Muncă. Atribuțiile inculpatului au fost stabilite în perioada arătată, prin regulamentul de ordine interioară al societății, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2004, în baza deciziei interne 984/19.12.2003. Se constată că între atribuțiile de agent și cele de director de vânzări, în fapt, față de cele exercitate de inculpat, nu au existat mari diferențe, în sensul că inculpatul s-a ocupat în continuare de vânzarea bunurilor societății, cu precizarea că se ocupa de multe firme, mai mari și cu care societatea avea reții mai vechi. Inculpatul a deținut funcția de director zonal de vânzări începând cu datat de 01.10.2003, conform prevederilor actului adițional 176/13.10.2003, fără însă ca pentru acest post să se fi îndeplinit o fișă a postului care să detaileze sarcinile ce îi reveneau, inculpatul luând însă la cunoștință de regulamentul interior al firmei așa cum reiese din tabelul nominal înregistrat sub numărul 573/15.06.2004, semnătura aparținându-i conform expertizei efectuate în cauză. În acest sens, s-a stabilit că directorul zonal se subordonează directorului de merketing și directorului comercial. Directorul zonal are obligația de a se preocupa de bunul mers al activității punctului de lucru pe care îl conduce și de verificarea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin angajaților. Acesta are atribuții de verificarea agenților în ceea ce privește măsura în care aceștia au toate datele de identificare ale clienților cu care lucrează, acesta fiind răspunzător pentru banii nerecuperați de la clienți în cazul în care nu se conformează politicii firmei. La dosarul cauzei, nu există înscrisuri din care să reiasă că inculpatul a exercitat asemenea atribuții.

Faptul că inculpatul a avut calitatea de director zonal, asumată de el, reiese din atribuțiile ce i-au revenit - el a fost cel care se ocupa de firmele cu cele mai mari vânzări, fiind vorba în speță de cele cinci societăți din litigiu - exercitate și deci executate de inculpat, că și din faptul că declarația de demisie este dată din funcția de director. În plus, în toate declarațiile date de inculpat, inculpatul arată că a deținut funcția de director zonal. În calitatea pe care inculpatul a avut-o s-a ocupat în exclusivitate de - SRL DTS, - INTERNATIONAL SRL H, - SRL T, - SRL T ȘI - DISTRIBUTION SRL T, în sensul că livra marfă acestor societăți și încasa de la acestea banii aferenți facturilor întocmite.

Expertiza judiciară efectuată în cursul judecății a stabilit că în ceea ce privește contractul individual de muncă, în cazul semnăturii, structura ei diferă de modelele curente de semnătură utilizate de către inculpat, iar din examinarea întregului material aflat la dosar a relevat că inculpatul utilizează variate semnături, pe lângă modelul analizat, de la scrierea integrală a numelui și prenumelui până la un model similar cu cel al semnăturii din litigiu de pe contractul de muncă. Față de aceasta se conchide că semnătura de pe contractul de muncă 1048 fost executată de către inculpat. În ceea ce privește tabelul anexă la 573 din data de 15.06.2004, semnătura de la poziția 1 ( ) prezintă o semnătură cu structură similară modelelor inculpatului. Or toate aceste argumente conduc la concluzia că inculpatul a cunoscut calitatea de director e vânzări pe care o ocupa, dar mai ales a cunoscut atribuțiile ce i-au revenit. În plus, inculpatul nu este cercetat în prezenta cauză pentru neglijență sau abuz în serviciu, gestiunea de fapt o avea și în calitate de agent de vânzări, prin urmare întrunește sintagma de funcționar, deoarece era angajat în serviciul părții civile, iar față de atribuțiile pe care le exercita, indiferent că avea calitatea de agent de vânzări, indiferent dacă o avea pe cea de director zonal, a fost gestionar de fapt a bunurilor societății, predate către el pe baza facturilor înaintate de inculpat.

Din analiza probelor cauzei, a reieșit că inculpatul, în perioada 2004 - 2005, întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale pentru cinci societăți comerciale mai sus menționate, prin aceea că deși nu exista o comandă prealabilă de la aceste societăți, inculpatul ridica în baza documentelor de mai sus, marfă din depozitul societății pe care și-a însușit-o și ulterior a traficat-o, în folos propriu.

În acest sens, societățile comerciale pentru care inculpatul a emis în fals contracte și facturi fictive au fost - SRL, - INTERNATIONAL, - SRL, - SRL și - DISTRIBUTION SRL.

În ceea ce privește istoricul contractele de comercializare, se constată că a dosarul cauzei a fost depus contractul încheiat de - SRL, care în calitate de vânzător, vinde către - SRL, reprezentată de marfă conform anexei la contract. Contractul este valabil de la data semnării acestuia și până la data de 31.12.2004, putând fi prelungit tacit cu câte 1 an. Se arată că cumpărătorul va achita marfa cumpărată, emițând BO avalizat, respectând un termen de plată de 21 de zile. Contractul este nedatat și nu are prevăzut un număr de ordine și înregistrare. Din analiza acestui înscris reiese neconcordanța cu privire la datele de identificare ale cumpărătorului, societatea în cauză neavând sediul social în T, aceasta fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului M sub numărul J-. Facturile emise în baza contractului sunt: seria - nr. -, -, -, din data de 05.02.2005.

În ceea ce privește contractul dintre - și - SRL, din data de 20.02.2004, privește cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract. Contract este datat la 20.02.2004, fără număr de ordine și de înregistrare în propria bază de date. Acest înscris face notă discordantă față de celelalte contracte, în sensul că nu mai conține aceleași prevederi cu privire la obiectul contractului, termenul de livrare, obligațiile părților și răspunderea contractuală. La dosar este anexată factura aferentă contractului, seria - nr. -.

În ceea ce privește contractul dintre - și - SRL, din data de 29.06.2004, privește cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 25 de zile de la livrare. Contractul nu are număr de ordine și înregistrare, marfa vândută și respectiv cumpărată urmând să fie livrată în baza comenzilor emise de cumpărător, conform cu oferta vânzătorului, iar plata urmând să se efectueze prin emiterea de bilete la ordin avalizate. Potrivit prevederilor contractului, perioada de valabilitate a acestuia era finele anului 2004, cu posibilitatea prelungirii duratei. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria - nr. -, -, -, -, -, -.

În ceea ce privește contractul dintre - și - INTERNAȚIONAL SRL, privește cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 21 de zile de la livrare. Contractul este nedatat și nu are prevăzut un număr de ordine și înregistrare în baza proprie de date. Din analiza acestui contract se desprinde că datele de identitate ale cumpărătorului au vădit completate eronat, această societate fiind înregistrată la ORC sub numărul J-, având CUI -, în contract fiind completate alte date. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria -, nr. -, -, -, -.

În ceea ce privește contractul dintre - și - DISTRIBUTION SRL, a fost depus Contractul nedatat și fără a avea prevăzut un număr de ordine și înregistrare în baza proprie de date.

Referitor la storicul societăților din cauză, se constată că n cea ce privește - INTERNATIONAL SRL, prin Încheierea de ședință 1287/CA/2004 din data de 19.05.2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a decis intrarea în faliment a debitoarei, fiind pronunțată dizolvarea societății. - INTERNAȚIONAL SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19.05.2004 a Tribunalului Hunedoara.

De asemenea, din actele comunicate de registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, reiese că - DISTRIBUTION SRL are ca asociați pe inculpatul, - SRL și - SRL, precum și pe numiții B și, ulterior conform actului adițional din data de 23.03.2005 părțile sociale au fost cedate de inculpat mamei sale și numitei, totodată fiind retrasă - SRL. La data de 18.09.2003 inculpatul a acordat o procură generală de administrare numitei.

În ceea ce privește - SRL, Oficiu Registrului Comerțului, comunică faptul că este asociat al acestei societăți.

Din actele constitutive ale - SRL, comunicate de Registrul Comerțului, rezultă că această societate a fost înființată de inculpatul la data de 30.08.2001 și la data de 28.03.2005 inculpatul a cesionat părțile sociale către numiții și A, dată la care se menționează că au fost predate toate actele firmei către cesionari. Totodată inculpatul s-a retras din societate.

Expertizele efectuate în cauză au stabilit, după cum urmează: facturile fiscale întocmite prin contrafacerea scrierii a subscrierii și a impresiunilor de ștampilă, de către inculpatul au fost următoarele: - nr. -, - nr. -, - nr. - - emise pe numele - SRL; - nr. -, - nr. -, - nr. - emise pe numele - DISTRIBUTION SRL, - nr. -, - nr. -, - nr. - emise pe numele - INTERNATIONAL SRL, - nr. -, - nr. -, - emise pe numele - DISTRIBUTION SRL, - nr. -, - nr. -, - nr. - emise pe numele INTERNATIONAL SRL, - nr.-, - nr. -, - nr. - emise pe numele - SRL, - nr. - emisă pe numele - INTERNATIONAL SRL.

În acest sens, raportul de constatare tehnico-științific nr. 5227/21.10.2005 a arătat că scrisul depus prin intermediul hârtiei auto copiatoare în rubricile facturilor - -, -, -, -, -, -, -, -, - și - a fost executat de inculpatul.

S-a mai considerat că celelalte facturi care nu au fost amintite în raport au fost redactate pe calculator, însă tot de inculpatul al cărui nume se regăsește în colțul din dreapta sus al facturilor respective (#agent ), putându-se considera aceasta și datorită faptului că de cele cinci societăți comerciale se ocupa în exclusivitate inculpatul, fiind folosite aceleași metode de fraudare.

De asemenea, se constată că nu au fost respectate în totalitate prevederile actelor normative în materie, cu privire la completarea corespunzătoare a acestor formulare tipizate, cu regim special, lipsesc datele de identificare ale persoanei care efectuează livrarea bunurilor, nu au fost completate corespunzător rubricile referitoare la datele de identificare ale cumpărătorului, sau nu întotdeauna a fost aplicată semnătura și ștampila de primire a bunurilor de către beneficiar. În plus, niciuna dintre facturile fiscale nu poartă viza unui control financiar intern al - SRL, deoarece societatea nu avea organizat un asemenea control.

Probatoriul cauzei a mai stabilit că o altă modalitate utilizată de inculpat, a fost returul fictiv de marfă, aceasta deoarece stornările de marfă nu au fost însoțite de note de recepție care să ateste restituirea efectivă a bunurilor menționate în facturi. În plus, din analiza fișelor de magazie ale magazionerului (martorul ) reiese că nu a avut loc retururi de marfă.

Situația retururilor a fost următoarea:

La data de 05.01.2005, prin factura fiscală de stornare nr. -, se "restituie" la gestiunea depozitului un număr de 425 bucăți cartele 15 USD de la - DISTRIBUTION SRL și concomitent s-a întocmit factura fiscală -/05.01.2005 către - SRL, pentru aceiași cantitate de cartele; operațiunea se repetă în aceeași dată, când prin factura fiscală nr. - se "restituie" un număr de 250 de astfel de cartele, precum și 100 cartele 24 USD și 300 cartele pachet 6 USD, de la - DISTRIBUTION SRL și concomitent a fost întocmită factura fiscală de "livrare" nr. - către - SRL, pentru cantități identice de produse.

La data de 06.01.2005 prin factura de stornare nr. - se "restituie" în depozit un număr de 250 cartele GO 6 USD și 1.600 cartele 1o USD de către - DISTRIBUTION SRL și concomitent a fost întocmită factura de livrare nr. - pentru aceleași cantități și sortimente către - INTERNATIONAL SRL, or toate acestea conduc la concluzia că retururile de marfă erau fictive și erau efectuate pentru a justifica imposibilitatea de predare a mărfurilor către depozit tocmai datorită inexistenței lor materiale, iar în mod scriptic acestea erau livrate altor societăți, însă marfa în cazul tuturor stornărilor a existat doar scriptic.

Toate aceste modalități de fraudare erau acoperite de inculpat prin faptul că toate plățile se efectuau prin persoana sa, prin depunere de numerar în bancă, în numele respectivelor societăți. În anexa raportului de expertiză sunt prezentate facturile fictive emise în cauză, după cum urmează: -, -, - din data de 29.12.2004, - din data de 04.01.2005, -, - din data de 05.01.2005 către - SRL; -, -, - din data de 05.02.2005 către - SRL, -, -, -, -, -, -, din data de 20.01.2005, - din data de 07.12.2004 către - DISTRIBUTION SRL; - din data de 29.12.2004, -, - din data de 05.02.2005, - din data de 06.01.2005 către - INTERNATIONAL SRL; - DIN DATA DE 03.02.2005 către - SRL.

Un argument în plus pentru faptul că aceste operațiuni comerciale erau fictive este și faptul că din analiza documentelor financiar contabile ale celor cinci firme "debitoare" reiese că niciuna din societățile -, INTERNATIONAL nu a înregistrat în contabilitate vreun flux de marfă achiziționată de la - SRL, iar celelalte societăți administrate o perioadă de timp și de inculpat, au în actele contabile sume de bani mai reduse decât cele reale.

Inexistența raporturilor comerciale reiese și din faptul că la data de 28.02.2005, reprezentanții părții vătămate au chemat la negociere reprezentanții celor cinci societăți comerciale pentru conciliere, răspunzând însă doar - SRL care a recunoscut un debit de 292,88 lei RON, pentru restul considerând facturile false și - DISTRIBUTION SRL, reprezentată la acea dată de care a recunoscut debitele și s-a angajat la plata lor, angajament neonorat. În toate celelalte situații, scrisorile recomandate adresate reprezentanților celor trei societăți comerciale au fost returnate, sediul fiind greșit, în sensul că acele societăți nu mai figurau la sediile menționate în contract.

În ceea ce privește procedura încheierii contractelor, normele interne ale - SRL, stabilesc faptul că acestea se încheie local, de către directorii zonali, care au obligația urmăririi derulării lor, de la sediul central al firmei fiind transmise de regulă numai indicații pentru bunul mers al punctului de lucru. Regulamentul prevede obligativitatea comunicării unor copii de pe aceste contracte și reprezentanților filialei, aspect ce nu a avut loc în cauză, acestea nefiind înregistrate nici în evidența punctului de lucru. De asemenea, inculpatul nu a respectat regulamentul de ordine al societății, care prevedea că orice tranzacție mai mare de 175 euro trebuie garantată cu file CEC sau BO avalizat. Mai trebuie reținut și faptul că niciuna din societățile beneficiare nu a formulat comenzi ferme pentru livrarea produselor.

În plus, raportul de expertiză criminalistică numărul 226 din data de 07.11.2008, efectuat de INEC C, prin care au fost analizate din punct de vedere grafologic contractele din litigiu, facturile emise în baza acestora, precum și alte înscrisuri, a stabilit că trei din facturile din litigiu -, - și - au ca și cumpărător - SRL, șapte cu numerele -, -, -, -, -, -, - au ca beneficiar pe - DISTRIBUTION SRL, șase cu nr. -, -, -, -, -, - au ca beneficiar - SRL, patru cu nr. -, -, -, - au ca beneficiar - INTERNATIONAL SRL. Toate facturile din litigiu sunt realizate pe formulare autocopiative tipizate, tipărite sub supravegherea CN Imprimeria Națională SA, având atentul - ROMÂNIA Filiala B SRL: rubricatura a fost completată fie cu scris de mână, fie cu ajutorul unei imprimante (-, -, -, -, -.

Însă examenul comparativ al scrisului ce completează facturile -, -, - (- ), - și - (- INTERNATIONAL) realizat față de modelele de comparație ale inculpatului a relevat existența unor deosebiri structurale, de dinamică și nivel de evoluție a scrisului. Fiind însă pe de o parte folosită aceiași metodă de fraudare, iar pe de altă parte fiind vorba de societățile comerciale de care se ocupa inculpatul, tribunalul va porni de la premisa că și acestea sunt imputabile inculpatului, fiind cuprinse în aceiași acțiune infracțională.

de pe celelalte facturi în litigiu prezintă însă similitudini structurale cu scrisul de comparație ce emana de la inculpat, având aceleași caracteristici de clasă, precizându-se că similitudinile continuă și la nivelul detaliilor de execuție, în acest sens se concluzionează că facturile -7, -, -, -, -, -, -, -, - au fost realizate de inculpatul.

În ceea ce privește impresiunile de ștampilă de pe facturile din litigiu, expertiza a arătat cu s-a evidențiat utilizarea unor modele diferite față de cele prezentate ca și impresiuni de comparație, ridicate de la ORC În cadrul expertizei au fost ilustrate fotogramele impresiunilor de ștampilă în litigiu alături de modelele de comparație, diferențele fiind evidente. S-a considerat că în ceea ce privește impresiunile de ștampilă ale - INTERNATIONAL nu s-au putut pronunța datorită lipsei materialului de comparație. În concluzie se artă că impresiunile de ștampilă ale - SRL, - SRL, - DISTRIBUTION SRL nu au fost create de către ștampilele ale căror impresiuni au fost depuse pe actele de comparație puse la dispoziție.

Se mai arată că din examinarea actului adițional la statutul - SRL a relevat faptul că semnăturile depuse în partea inferioară a textului sunt diferite de semnătura din contractul de comercializare a cartelelor încheiat între - și -;

Referitor la contractele din litigiu, expertiza a concluzionat că scrisul din cuprinsul acestora nu a fost realizat de către inculpat, fără a se putea stabili dacă acestea au fost semnate de inculpat.

Toate acestea se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv a administratorilor firmelor părți contractante din contractele de mai sus, după cum urmează:

Administratorul - SRL, martorul - a declarat că a existat un contract de comercializare cu -, însă ultima comandă și livrare de marfă a fost la data de 22.06.2004, nicidecum cea din factura întocmită de inculpat. Acest martor nu recunoaște soldul de 1.739.904.492 lei (ROL) existent în evidențele, întrucât nu a primit marfă de acești bani.

Martorul B, administratorul de la - SRL, la data audierii încarcerat în Penitenciarul Timișoara, nu a recunoscut facturile emise de și nici pe inculpatul.

Fostul administrator de la - SRL în perioada 2001 - 2003, martorul a declarat că în acea perioadă societatea lui a avut raporturi comerciale cu -, însă în anul 2003 cedat firma numiților B și. Martorul a declarat că nu a semnat nici un contract de comercializare cu în data de 29.06.2004, cu atât mai mult cu cât la acea dată nici nu mai era administrator al societății, prin urmare se consideră că acel contract a fost falsificat de inculpatul pentru a da aparență de legalitate operațiunilor comerciale frauduloase pe care le-a efectuat și din care și-a însușit în interes personal bunuri și bani.

Martorul, administratorul de la - INTERNAȚIONAL SRL H și el la acea vreme încarcerat declara că nu cunoaște de nicio relație comercială între firma sa și.

De altfel, - INTERNAȚIONAL SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19.05.2004 a Tribunalului Hunedoara.

Martorul, gestionar în perioada mai 2002 - 31.05.2005 la -, punctul de lucru T, a arătat că directorul, ridica marfa în baza facturilor fiscale, iar martora Romina, asistent manager la aceiași firmă, a precizat că de -, - DISTRIBUTION, - INTERNAȚIONAL, EC și - s-a ocupat în exclusivitate inculpatul.

La celelalte două societăți pe numele cărora inculpatul a emis facturile fictive, - și - DISTRIBUTION, în perioada respectivă, asociat și administrator era chiar inculpatul. Ulterior, - a fost cesionată de inculpat unor persoane care conform declarațiilor acestora, nici nu știu ce anume au cumpărat, în acest sens fiind declarațiile martorilor A - și; aspect din care reiese că cesiunea a fost fictivă, în realitate de societate se ocupa tot inculpatul și familia sa, iar - DISTRIBUTION și-a schimbat asociații și administratorii, inițial mama inculpatului și ulterior tatăl inculpatului numitul.

Nu în ultimul rând, un argument în plus este faptul că după demisia sa, în biroul său au fost găsite o serie de chitanțe originale, exemplarul I care se dă celui care achită contravaloarea mărfii achiziționate, astfel că dacă relațiile comerciale chiar erau adevărate, aceste exemplare ale chitanțelor nu aveau cum să se afle în posesia inculpatului.

Din materialul probator mai sus prezentat și analizat, tribunalul reține că nu există nici un dubiu că prin toate aceste manopere frauduloase inculpatul și-a însușit din gestiune suma totală de 1.384.702,48 lei (RON), prejudiciu ce a fost parțial recuperat. Acest lucru s-a datorat atât acțiunii inculpatului, dar și neregulilor existente în cadrul firmei și mai ales a lipsei de control atent a angajaților firmei, superiorii mulțumindu-se cu "realizările" scriptice ale angajaților.

Prejudiciul cauzat de inculpat societății este de 1.384.702,48 lei (RON) sumă ce reprezintă contravaloarea a 81.288 cartele preplătite; și ROMTELECOM, ridicate de inculpat din gestiunea depozitului local T, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, existând o legătură de cauzalitate între minul din gestiunea societății și plusul creat în patrimoniul inculpatului. În urma faptului că pe parcursul cercetărilor penale inculpatul a recuperat o parte din prejudiciul cauzat părții vătămate, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.298.292, 48 lei RON.

În ceea ce privește calitatea inculpatului de funcționar în cadrul firmei - SRL, se constată că atât în virtutea celei de agent de vânzări cât și în virtutea celei de director de vânzări, inculpatul a avut gestiunea de fapt a bunurilor însușite, fiind deținătorul acestora din momentul luării din depozitul firmei, având paza juridică a acestora. Contactul material direct cu bunurile, posesia lor până la predare, îi conferă atribuții de gestiune de fapt, astfel că însușirea bunurilor în scopul traficării acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în reglementarea articolului 215/1 Cod Procedură Penală în varianta prevăzută de aliniatul 2 datorită valorii prejudiciului cauzat prin fapta sa. Inculpatul a primit în mod repetat din depozitul societății, ca prepus al acesteia, bunuri ce trebuiau comercializate către terți, inculpatul asumându-și calitatea de gestionar de fapt, indiferent dacă această sarcina i-a fost sau nu atribuită în mod expres.

2) În perioada 15.01.2003 - 07.02.2005, inculpatul a fost asociat și administrator la - DISTRIBUTION SRL T (J/-). Din data de 07.02.2005, inculpatul a renunțat, în acte, la calitatea de administrator și asociat al firmei, în favoarea mamei sale. În fapt el a continuat să conducă firma, procedând la interpunerea unor persoane de sex feminin pentru a canaliza răspunderea penală pentru faptele sale în sarcina acestora.

În data de 31.03.2005, în societate a intrat un nou asociat, numita, fiind retras asociatul - SRL.

Prin urmare, la data de 31.0.3.2005 și până la data de 12.08.2005, - DISTRIBUTION a avut în acte doi asociați: și, prima fiind și administrator (din data de 12.08.2005, asociat unic și administrator este numitul, tatăl inculpatului). În realitate patron al afacerilor derulate de firma a continuat să fie inculpatul.

Deși nu mai avea nicio calitate în firmă, inculpatul a emis în mod fraudulos, cu scopul inducerii în eroare, mai multe bilete la ordin în favoarea - SRL I care au fost refuzate la plată total sau parțial, pe motiv de lipsă de disponibil. Prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 487.315,53 lei (RON). Aceste BO au fost emise de - DISTRIBUTION pentru plata unor cartele telefonice pentru telefoane mobile cumpărate de la -. La dosar au fost depuse copii ale facturilor fiscale întocmite de către DISTRIBUTION odată cu livrarea mărfii. Ca practică, - achiziționa marfa conform contractului, iar plata se efectua cu BO, care fie era completat integral, fie era semnat de inculpat și ștampilat cu ștampila firmei sale, în acest ultim caz, biletele la ordin erau completate la firma distribuitoare.

Firma susmenționată a depus o plângere împotriva inculpatului, cât și împotriva numitelor și, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 aliniatele 3,5 Cod Penal și bancrută frauduloasă și simplă (art. 285 din Legea 31/1990, art. 141 aliniatul 2 din Legea 64/1995).

La dosar au fost depuse un număr de șase BO: cinci care se regăsesc în plângerea părții vătămate și emise în perioada aprilie - mai 2005 și unul emis în 05.09.2005, de asemenea refuzat la plată, aceasta în condițiile în care din 31.03.2005 și până la data de 12.08.2005 societatea a avut ca administratori pe și.

Audiat administratorul -, numitul a arătat că a avut legături comerciale cu - DISTRIBUTION, la început inculpatul plătea cu ordine de plată, însă la un moment dat a început să cumpere cantități mai mari de marfă, făcând plata cu bilete la ordin. Biletele la ordin completate total sau parțial de inculpatul erau înmânate de acesta angajatei punctul de lucru din T al - SRL I, iar aceasta din urmă le trimitea la sediul din I, unde un angajat la firmei completa BO cu numele și datele convenite în prealabil cu inculpatul. Martorele - directoarea punctului de lucru din T - și - angajată la sediul din I, au confirmat afirmațiile administratorului. Martora a precizat că la un moment dat, după ce banca a început să refuze plățile, inculpatul nu a mai răspuns la telefon, aceasta a arătat că în ultima perioadă de timp, anterioară intrării în incapacitate de plată, inculpatul a trimis către firmă mai multe BO semnate, ștampilate și avalizate, dar în rest necompletate, spunându-le celor de la că e bine "să fie acolo", urmând ca aceștia să le completeze cu sumele datorate de DISTRIBUTION. Martora a observat că de la începutul colaborării cu inculpatul, acesta trimitea câte un singur BO completat în totalitate, pentru o singură factură. Susnumita a prezentat organelor de cercetare penală originalele. Fiind depuse la dosar copii ale BO trimise de inculpat, în alb.

Cele șase BO refuzate la plată sunt următoarele: BO emis la data de 10.05.2005 scadent la data de 01.06.2005 în valoare de 690.819.014 lei, BO emis a data de 25.05.2005 scadent a aceiași dată, în valoare de 539.867.279 lei, BO emis la data de 23.05.2005 scadent la aceiași dată în valoare de 686.963.430 lei, BO emis la data de 27.04.2005, cu aceiași dată scadent, în valoare 2.037.- lei și BO emis la data de 05.09.2005 scadent la data de 12.09.2005, în valoare de 211.203,44 lei.

Ultimele trei BO figurează avalizate în mod fraudulos de inculpatul. Faptul că inculpatul a folosit elemente frauduloase pentru inducerea în eroare este recunoscut implicit de el, deoarece a solicitat înscrierea în fals cu privire la aceste bilete la ordin.

În cauză s-a efectuat o expertiză criminalistică grafoscopică, astfel raportul nr. 97/17.05.2006 întocmit de INEC, Laboratorul Interjudețean T, a concluzionat că scrisul inculpatului se regăsește pe BO emis la data de 23.05.2005 în valoare de 686.963.430 lei și BO emis la data de 25.05.2005 în valoare de -.279 lei, la toate rubricile de pe aversul celor două, cât și la rubrica avalizat a BO din data de 27.04.2005 în valoare de 1.355.501.340 lei și în valoare de 2.037.004.250 lei, cât și a BO din data de 05.09.2005 în valoare de 211.203,44 lei RON.

În același raport, expertul a constatat că semnăturile inculpatului se regăsesc pe 5 din cele 6 BO, singura excepție fiind BO emis în data de 10.05.2005, scris și semnat de mama inculpatului, numita.

Se reține că, deși inculpatul nu mai avea nicio calitate în -, iar specimenul de semnătură în bancă a fost anulat la data de 18.04.2005, totuși inculpatul a continuat să emite BO în favoarea - SRL I, BO care au fost fără acoperire, inducând în eroare societatea parte vătămată care a continuat să livreze marfă, chiar și la data de 09.06.2005, bazându-se pe buna încredere a inculpatului și pe BO emise de acesta.

Din declarația martorei, director de vânzări la punctul de lucru al societății parte vătămate, aflat la, reiese că biletele la ordin erau aduse de inculpat la sediul punctului de lucru, acestea erau semnate și ștampilate, iar altele mai aveau și alte date completate. Acestea arau trimise la, fără a fi completate cu alte date. Din declarațiile martorei reiese că din anul 2003 se ocupa de plăți și încasări la - Aceasta a arătat că inculpatul trimitea comenzile, iar biletele la ordin trimise de inculpat erau completate integral iar altele parțial, în acest ultim caz, ea completând restul elementelor. Martora arată că au existat situații în care a fost contactată telefonic de inculpat pentru a amâna introducerea în circuitul bancar a BO.

Intenția de a înșela a inculpatului, reiese și din faptul că în declarații că el ar fi semnat și completat BO în cauză, arătând că nu știe cum au intrat acestea în posesia. De asemenea, inculpatul a mai arătat că la data retragerii din firmă (07.02.2005) nu s-a mai implicat deloc în activitatea acesteia, fapt neadevărat, conform celor de mai sus. Referitor la biletele la ordin, inculpatul a arătat că le-a semnat în perioada în care avea dreptul, iar apoi au dispărut de la sediul biroului său, intrând în posesia lor reprezentanții părții civile, în perioada în care el nu mai avea nicio calitate în firmă. Dincolo de faptul că explicația inculpatului pare ușor puerilă, din probele administrate în cauză tribunalul va reține că inculpatul se face vinovat și de comiterea acestei infracțiuni, deoarece biletele la ordin emise de acesta au avut calitatea de instrumente de plată, or inculpatul trebuie să aibă o atitudine asumată și responsabilă pentru ca la termenul scadent să aibă rezervele necesare pentru acoperirea sumelor înscrise în acestea. Un aspect extrem de important ce va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei este faptul că în timpul urmăririi penale, datoria către - a fost achitată, printr-un contract de novație și stingerea datoriei prin dare în plată, astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară, constituie infracțiune când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituind infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 3 Cod Penal.

Emiterea biletelor la ordin fără acoperire nu poate constitui o faptă cu caracter civil, neconstituind infracțiune, pentru simplul fapt că biletele la ordin sunt titluri executorii și deci din această pricină investite cu formulă executorie pot fi executate silit, deoarece în speță acest fapt s-a realizat însă fără succes deoarece biletele la ordin emise cu titlu de instrument de plată nu au avut acoperirea necesară.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută în art. 215 aliniatul 3 Cod Penal.

În speță, funcția ce a fost atribuită de inculpat biletului la ordin este aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului, iar pentru a întregi conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată, trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, în forma intenției, aspect de asemenea îndeplinit, deoarece pe de o parte inculpatul nu avea dreptul să semneze bilete la ordin, nu avea dreptul să avalizeze bilete la ordin, acestea fiind efectuate cu scopul de a acorda o aparență inexistentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat sentința penală pentru netemeinicie privind:

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului relativ la infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1, cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, delapidare prevăzută de art. 215/1, cu aplic.. 41 alin. 2 Cod penal și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3, 5, cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal;

modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv suspendate sub supraveghere prevăzută de art. 86/1 Cod penal;

neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal;

omisiunea comunicării hotărârii către registrul Comerțului potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată.

În dezvoltarea motivelor de apel Ministerul Publica arătat că pedepsele aplicate inculpatului nu sunt în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, deoarece inculpatul, în calitate de director zonal de vânzări a întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale, a ridicat marfa din depozit pe care și-a însușit-o și a valorificat-o, în scopul obținerii pentru sine a foloaselor materiale, prejudiciul fiind de 1.384.702, 48 lei, reprezentând contravaloarea a 81.288 cartele preplătite, și Romtelcom.

În mod asemănător a fost descrisă activitatea materială a inculpatului și pentru celelalte infracțiuni, descriere pe care instanța nu o reia (filele 5-6 dosar, motive de apel).

Cu referire la motivele de apel, Ministerul Publica susținut că inculpatul s-a folosit în derularea activității infracționale de calitatea sa de director zonal și a reușit să urzească un plan amplu de a obține foloase ilicite, astfel că motivarea instanței cu privire la faptul că infracțiunile comise pe fondul lipsei de experiență și mai puțin a dorinței de a se îmbogăți nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât a negat comiterea lor, deși a fost pus în fața evidenței, ceea ce conduce la concluzia că nu a realizat consecințele faptelor sale.

De asemenea, s-a mai arătat că prejudiciul produs este foarte mare, raportat la momentul producerii (anii 2003-2005) și motivarea instanței în sensul că deși cuantumul este mare dar trebuie avută în vedere și rata inflației nu poate fi primită, Ministerul Public solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege cu executare în regim de detenție.

Ministerul Publica mai solicitat și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal - interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, cu aceeași motivare care ar justifica majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare.

În plus, s-a solicitat și aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990, respectiv comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului pentru a se consemna că este nedemn de a exercita această profesie.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 Cod procedură penală se constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat parțial, pentru următoarele considerente:

În primul rând, se impune a constata că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Astfel, fără a relua starea de fapt, amplu descrisă de prima instanță, corect s-a stabilit că fapta inculpatului, constatând în aceea că în perioada 2004 - februarie 2005, în timp ce era angajat la - SRL, a falsificat și folosit în contabilitate mai multe înscrisuri sub semnătură privată - facturi, contracte de livrare - prin contrafacerea scrierii și a subscrierii și-a însușit în interes personal din gestiunea - ROMANIA SR - filiala B, punctul de lucru T, bunuri în valoare de 1.384.702,48 lei RON, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 aliniatul 1 Cod Penal cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod Penal, în formă continuată fără a se putea stabili numărul actelor materiale - infracțiunea mijloc - și infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215/1 aliniatul 2 Cod Penal cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod Penal fără a se putea stabili cu exactitate numărul actelor materiale - infracțiunea scop.

De asemenea, corect s-a stabilit că fapta inculpatului, constând în aceea că în perioada aprilie - mai 2005 și 05.09.2005, deși nu mai avea nicio calitate în - DISTRIBUTION SRL, a emis fără drept în favoarea părții civil - SRL, un număr de 5 bilete la ordin fără a exista acoperirea necesară, pentru plata unor cartele telefonice sau pentru telefoane mobile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniatele 2,3,5 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod Penal, fără a se putea stabili numărul actelor materiale.

Referitor la criticile formulate de Ministerul Public vizând majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare, Curtea are a observa că acestea sunt nefondate.

S-a invocat în susținerea acestor motive că inculpatul s-a folosit în derularea activității infracționale de calitatea sa de director zonal și a reușit să urzească un plan amplu de a obține foloase ilicite, astfel că motivarea instanței cu privire la faptul că infracțiunile comise pe fondul lipsei de experiență și mai puțin a dorinței de a se îmbogăți nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât a negat comiterea lor, deși a fost pus în fața evidenței, ceea ce conduce la concluzia că nu a realizat consecințele faptelor sale.

De asemenea, s-a mai arătat că prejudiciul produs este foarte mare, raportat la momentul producerii (anii 2003-2005) și motivarea instanței în sensul că deși cuantumul este mare dar trebuie avută în vedere și rata inflației nu poate fi primită, Ministerul Public solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege cu executare în regim de detenție.

În ce privește utilizarea calității de director zonal de vânzări în comiterea faptelor, este evident că inculpatul nici nu ar fi putut să procedeze altfel, faptele fiind comise în considerarea calități sale de director ori de administrator al societății comerciale.

În consecință, chiar dacă inculpatul "a urzit" un plan care să-i aducă mijloace ilicite, acesta nu este un motiv care ar justifica aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege așa cum solicită Ministerul Public.

Mai mult, instanța de fond a raționat judicios în interpretarea tuturor criteriilor de individualizare instituite de art. 72 Cod penal, acestea trebuie să fie avute în vedere împreună și nu separat.

În acest sens, dispozițiile art. 72 Cod Penal instituie criterii referitoare la circumstanțele reale ale faptei, împrejurările acesteia, modalitățile în care au fost comise, urmările acestora, precum și persoana și conduita inculpatului și în ambele cazuri, în sarcina inculpatului au fost reținute infracțiuni cu caracter patrimonial, excepție fiind cea de fals, fără însă a se putea constata existența vreunui pattern patrimonial, astfel că judicios a constatat Tribunalul Brașov că ambele s-au datorat mai mult lipsei de experiență a inculpatului decât dorinței sale de a se îmbogăți ilicit și rapid.

Inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale și a realizat consecințele faptelor sale deși nu a recunoscut comiterea acestora, considerându-se nevinovat și victima unor uneltiri.

Este adevărat că probatoriul cauzei a stabilit fără putință de tăgadă răsturnarea prezumției de nevinovăție pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, dar nu trebuie uitat că aceasta este la prima confruntare cu legea penală, a depus diligențe majore în recuperarea prejudiciului cauzat - SRL și a recuperat integral prejudiciul cauzat - SRL.

Infracțiunile au fost comise pe fondul lipsei de experiență, iar în cazul infracțiunii de delapidare și a celei de fals, acestea au fost facilitate și de lipsa de diligență a superiorilor inculpatului care nu au întreprins nici un control major al gestiunii inculpatului, decât după demisia acestuia, împrejurare în care s-au constatat lipsurile menționate.

Referitor la împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, este de observat că în procesul individualizării judiciare a pedepselor, nu se poate reține ca justificare de aplicare a unor pedepse mai mari a atitudinii sale de lipsă de sinceritate; potrivit art. 70 Cod procedură penală inculpatul are dreptul să dea sau să nu dea nici o declarație, ceea ce reprezintă concretizarea dreptului la tăcere, de a nu se autoincrimina, drept garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și care se regăsește în dispozițiile Codului procedură penală și prevalarea inculpatului de acest drept nu trebuie să fie de natură a conduce la îngreunarea situației sale, cu atât mai mult cu cât în procesul individualizării tratamentului penal, instanța trebuie să aibă în vedere toate împrejurările și circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului.

Prin urmare, doar atitudinea de recunoaștere și regret poate avea valența unei circumstanțe atenuante, nu și atitudinea contrară care, nu trebuie să se concretizeze într-o sancționare mai aspră, pe motiv că inculpatul s-a prevalat de drepturile sale procesuale și a înțeles să se apere într-un anumit mod.

Aceleași considerente justifică și alegerea modalității de executare a pedepsei, astfel că Tribunalul corect a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea inculpatului a unor pedepse ce se vor orienta cu mult sub limita legală prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, pentru considerentele mai sus menționate, dar și pentru faptul că ceea ce determină încadrarea juridică a faptei este cuantumul prejudiciului care este mai mare de 200.000 lei RON, valoare ce în prezent deși este considerată "prejudiciu deosebit de grav" nu trebuie să conducă la aplicarea unor pedepse orientate către maximul legal, tocmai datorită inflației ce a intervenit până în prezent.

Nu se poate reține critica formulată de Ministerul Public că inflația nu ar intra în calculul acestui prejudiciu, câtă vreme chiar expertiza efectuată în cauză a procedat la calcularea prejudiciului prin actualizarea valorii prejudiciului la zi.

În plus, așa cum s-a arătat mai sus, prejudiciul cauzat - este integral recuperat, în realitate plătindu-se mai mult decât suma datorată, iar pentru prejudiciul cauzat - inculpatul a făcut efortul recuperării lui parțiale, manifestându-și disponibilitatea de a recupera și restul prejudiciului. Or toate acestea sunt aspecte care conduc la concluzia realizării consecințelor faptelor sale, iar executarea unei pedepse îndelungate în detenție nu va determina acoperirea prejudiciului părții civile ci din contră va determina creșterea acestuia prin penalități de întârziere, astfel că fiind realizat scopul pedepsei prin acceptarea consecințelor faptelor, atât scopul mediat cât și cel imediat se pot realiza pe de o parte prin aplicarea inculpatului a onor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, fără privarea de libertate a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condițiile obiective și subiective ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În consecință, instanța constată că pedepsele aplicate acestor inculpate sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea lor și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune majorarea acestora și nici schimbarea modalității de executare.

Referitor la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, Curtea are a observa că textul legal vizează interzicerea dreptului de "a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii", cum ar fi, de exemplu, profesia de medic, de învățător care a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală asupra unui elev aflat în supravegherea sa.

În speță, inculpatul a avut calitatea de director zonal la - SRL și în cadrul - DISTRIBUTION SRL nu avea nicio calitate la momentul comiterii faptelor.

Prin urmare, instanța nu are posibilitatea de a aplica acest text legal, deoarece nu se poate interzice inculpatului de a mai avea calitatea de director. Această interdicție va opera prin efectul art. 7 din Legea nr. 26/1990 și consemnarea nedemnității sale în Registrul Comerțului, astfel că nu va mai putea avea calitatea de administrator sau asociat în vreo societate comercială, dar nu ca pedeapsă complementară, ci interdicție a legii speciale.

Este întemeiată însă, critica referitoare la aplicarea art. 7 din Lege nr. 26/1990 republicată, text ce prevede comunicarea hotărârii definitive de condamnare la Registrul Comerțului pentru a se efectua consemnările necesare privind nedemnitatea inculpatului de a mai ocupa o funcție din categoria respectivă și care decurge din cerința legii.

Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, se va desființa hotărârea atacată sub aspectul celor mai sus criticate, respectiv sub aspectul aplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, în sume de 100 lei se va suporta din fondurile și se include în cheltuielile judiciare.

Cu aplicarea art. 192 alin. Ultim Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 527/22 octombrie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o desființează sub aspectul neaplicării art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 republicată, dispune comunicarea prezentei către Registrul Comerțului.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 100 lei se suportă din fondurile și se include în cheltuielile judiciare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red. SF/19.02.2010

Dact.BD/01.03.2010

Jud. fond

- 3 exemplare -

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

Ședința secretă din data de 12 martie 2010

PREȘEDINTE - - - Judecător

- - - Judecător

- - - Grefier

Pe rol fiind soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 8.p/27.01.2010, formulată de numitele și în calitate de expert contabil, respectiv expert contabil asistent în cauza ce formează obiectul dosarului penal cu numărul de mai sus privind pe inculpatul.

Procedură îndeplinită fără citarea părților.

CURTEA

Asupra cererii de față se constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 8.p din 27 ianuarie 2010 pronunțată de această curte de apel în dosarul penal cu numărul de mai sus s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 527/22 octombrie 2009 Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub aspectul neaplicării art. 7 din legea nr. 26/1990 republicată și rejudecând în aceste limite, în baza aceluiași text de lege a dispus comunicarea prezentei către Registrul Comerțului.

La data de 9 februarie 2010 numitele și, în calitate de experți care au efectuat lucrarea de expertiză contabilă ordonată în cauză au solicitat înlăturarea omisiunii strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 8.p/2010 a Curții de Apel Brașov în sensul de a dispune achitarea diferenței de onorariu experților numiți în cauză în sumă de 22.977 lei.

Se constată depusă la dosar încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 3 decembrie 2009 prin care în baza art. 198 Cod procedură penală, raportat la art. 195 Cod procedură penală s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul dispozitivului, minutei și considerentelor sentinței penale nr. 527 din 22.10.2009, în sensul că inculpatul a fost obligat să plătească celor doi experți, și, suma de 22.977 lei cu titlu de onorariu expertiză contabilă.

În raport de această împrejurare întrucât printr-o încheierea pronunțată de o instanță legal investită s-a dispus plata onorariului pentru expert, cererea formulată este lipsită de obiect astfel că urmează a fi respinsă.

DISPUNE

Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. 8.p/27.01.2010, formulată de numitele și în calitate de expert contabil, respectiv expert contabil asistent în cauza ce formează obiectul dosarului penal cu numărul de mai sus privind pe inculpatul, ca lipsită de obiect.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Președinte:Aurelia Munteanu
Judecători:Aurelia Munteanu, Simona Franguloiu, Daniela Budilean

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 61/2010. Curtea de Apel Brasov Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Brasov Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Brasov Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 5/2010. Curtea de Apel Brasov