Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 57/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 57
Ședința publică din data de 11.04.2008
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la 23.10.1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 507 din data de 11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped.de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.i, cu aplic.art.74 lit.a și art. 76 lit.a
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova, intimatul - parte civilă, personal și asistat de avocat, apărător ales din același barou, reprezentantul legal al minorei, numita personal, lipsă fiind intimata - parte civilă Spitalul Municipal S, autoritatea tutelară Primăria și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-a audiat inculpatul, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită instanței încuviințarea probei cu expertiză medico legală și respectiv înaintarea tuturor actelor medicale la INML Minovici B, pentru avizare, având în vedere concluziile raportului medico legal întocmit de
Precizează că, la termenul din data de 25.10.2007 s-a respins cererea de completare a probatoriilor, însă concluziile medicului legist sunt mai mult decât sumare, acesta a răspuns doar la unul dintre obiectivele dispuse nu și la cel de al doilea, obiective care de altfel fuseseră încuviințate de instanță, respectiv numărul real al îngrijirilor medicale și dacă s-a pus sau nu viața în pericol.
Față de toate acestea, solicită instanței înaintarea acestor documente medicale la INML Minovici B, pentru lămuriri.
Avocat, având cuvântul pentru partea vătămată, solicită instanței respingerea cererii formulate de inculpat, prin apărător, privind suplimentarea probatoriilor, întrucât actele aflate la dosar atestă situația și gravitatea loviturilor, iar în ceea ce privește capacitatea de muncă arată că acest aspect nu are nicio legătură cu faptul că i-a fost pusă viața în pericol.
Referitor la numărul zilelor de îngrijiri medicale, arată că, nu are nicio relevanță acest aspect, fiind vorba doar de faptul că i-a fost pusă viața în pericol.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu se impune înaintarea actelor medicale la INML Minovici B, întrucât în ultimul raport medico legal al SML D s-a răspuns la obiectivele instanței și nu există contradicții între certificatul medico legal inițial, raportul de expertiză etc. din concluziile acestora rezultând că viața victimei a fost pusă în primejdie.
Cât privește capacitatea de muncă arată că, aceasta nu vizează gravitatea inițială a leziunilor.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că la instanța de fond s-au acordat numeroase termene de judecată tocmai pentru că nu s-a depus acest raport medico legal, că nu s-a răspuns expres la obiectivele stabilite iar medicul legist avea această obligație să se pronunțe.
Curtea, respinge cererea formulată oral de inculpat, prin apărător ales, având în vedere actele medicale existente la dosar și din care rezultă cu prisosință cele ce interesează cauza.
Față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în cea de vătămare corporală gravă și precizează că probele administrate în cauză sunt total contradictorii, intenția indirectă de a ucide nu a fost dovedită, iar instanța de fond trebuia să aibă în vedere mai multe criterii pentru a stabili intenția acestuia de a ucide.
Mai arată că, nici în prezent nu se cunoaște care este numărul real al zilelor de îngrijiri medicale, aceste aspecte nu au fost lămurite la instanța de fond și precizează că inculpatul a avut o poziție constantă în sensul că a aplicat o singură lovitură părții vătămate, cu un băț, fără a viza un organ vital, după care a fugit.
Precizează că, acesta dacă ar fi avut intenția de a ucide putea să mai exercite și alte lovituri, însă nu a avut această intenția, a vrut doar să-i aplice o corecție.
Consideră că instanța de fond a nesocotit depozițiile martorilor audiați pe situația de fapt dar și ale părții vătămate, bâta despre care se face vorbire nici măcar nu a fost găsită, în cauza de față nu s-a reținut scuza provocării deși și inculpatul a prezentat și el urme de agresiune, întrucât partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu pumnul în superioară.
În ceea ce privește latura subiectivă arată că nu poate fi vorba de comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, se poate vorbi de praeterintenție, însă inculpatul nici nu avea cum să vadă locul unde lovește partea vătămată, întrucât zona era foarte slab luminată, iar afară era întunecat.
De asemenea arată că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și față de toate acestea, pe latură penală, solicită instanței admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, urmând a se reține în sarcina sa comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază cuantumul daunelor morale ca fiind foarte mare față de situația producerii faptei dar și a circumstanțelor reale ale acesteia.
Mai arată că, inculpatul nu are venituri și nici atunci când este vorba de comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav nu s-au acordat daune morale într-un cuantum așa mare.
Totodată precizează că în apelul său inculpatul înțelege să nu se refere și la cuantumul daunelor materiale, criticând doar daunele morale.
Avocat, având cuvântul pentru partea vătămată, solicită instanței respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Precizează că actele medicale aflate la dosar atestă că partea vătămată a fost internată în spital, la acest moment afecțiunile acestuia sunt ireversibile, inculpatul a acționat clar cu intenția de a ucide victima, aceasta din urmă a fost lovită cu o de 5 cm. grosime și cca.1,5 lungime iar loviturile au vizat zona capului unde de altfel a și fost lovit cu o intensitate deosebită.
Consideră că în cauza de față nici nu poate fi vorba de praeterintenție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că față de acțiunea inculpatului, suferința părții vătămate, sechelele cu care acesta a rămas pe tot parcursul vieții, cuantumul daunelor morale a fost corect apreciat de instanța de fond iar suma de 45.000 lei acordată cu acest titlu nu este nici derizorie și nici exagerată.
Depune la dosar chitanța prin care face dovada plății onorariului de avocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind reținută situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului care rezultă din probele administrate în cauză.
Totodată, arată că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale, actele medicale aflate la dosar au concluzionat că leziunile provocate i-au pus acestuia viața în primejdie și nu poate fi vorba de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Mai arată că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, nu se poate reține scuza provocării, lovitura aplicată de acesta a fost cu intensitate iar fapta inculpatului în mod corect a fost calificată ca fiind tentativă la omor calificat.
Cât privește latura civilă a cauzei, respectiv daunele morale acordate, arată că lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 507 din 11.12.2007 Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 334 pr.penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă.
În baza art. 20 rap.la art. 174,175 lit.i cu aplic.art.74 lit.a și art. 76 lit.a, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns.la 23.10.1987, în P, județul D, CNP -, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, serviciul militar nesatisfăcut, domiciliat în com., sat, județul D, la 5 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului dispoz. art. 71, 64 lit.a,b
În baza art. 20 rap.la art. 174,175 lit.i rap.la art. 65 și 66, aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a și b pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 88, compută din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 22.12.2006 la zi, iar în baza art. 350 alin.1 dispune C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 346 pr.penală, rap. la art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006, actualizată, obligă pe inculpat către partea civilă Spitalul Orășenesc S, cu sediul în S,-, județul P, la plata sumei de 125,12 lei, reprezentând contravaloarea costurilor de spitalizare și a serviciilor medicale oferite pentru îngrijirea medicală a părții vătămate.
Ia act că Spitalul de Urgență P nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14, 346 pr.penală, rap.la art. 998, 999 cod civil, obligă pe inculpat către partea civilă, fiul lui și, născut la data de 9.09.1976, în P, județul D, domiciliat în com., sat, județul D, la plata sumei de 50 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 al.1 pr.penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că, în seara zilei de 21.11.2006, după orele 23,00 partea vătămată, se deplasa spre domiciliul său, pe DN 71 în Direcția S, pe raza satului, din com. județul D, însoțit de martorul, după ce fusese în gospodăria cumnatului său - martorul, unde vizionase la TV un meci de fotbal și a consumat două sticle de bere ( conform declarației părții vătămate și a martorului ).
În fața gospodăriei numitului, s-a întâlnit cu inculpatul, care era însoțit de martorul și mergeau în sens opus, întorcându-se spre casă de la discoteca, din satul, unde consumase o bere ( conform declarației inculpatului).
Partea vătămată a salutat pe inculpat, acesta nu a răspuns salutului, a repetat salutul și fiindcă nici acum nu i s-a răspuns s-a adresat, afirmând " bună seara că stăpânul n-are gură" ceea ce a generat o ceartă între cei doi și injurii reciproce continuându-și fiecare drumul său.
După cca.50 metri, inculpatul s-a întors din direcția sa de mers ( martorul și-a continuat drumul spre casă), a urmat sensul de deplasare al părții vătămate, timp în care și-a chemat fratele - martorul, despre care știa că se afla în locuința aflată în apropiere, a prietenei acestuia, numita, motivând ( conform propriei declarații) că dorea să-l ia acasă, deși, martorul declară că inculpatul hotărâse la discotecă să se întoarcă acasă, împreună cu el.
Că și-a strigat fratele și i-a spus acestuia că a fost "bătut" de partea vătămată rezultă din declarația acestui martor ( fila 53 dosar urmărire penală) și care se coroborează cu cea a părții vătămate ( fila 30 dosar de urmărire penală) și a martorului ( fila 43 dosar de urmărire penală ) în sensul că, în zona podului spre " TBC", constituiți în două grupuri ( victima și martorul, respectiv inculpatul și fratele său martorul ), partea vătămată și inculpatul s-au reîntâlnit.
În timp ce martorul a mers spre fratele inculpatului și i-a spus "să stea cuminte întrucât nu i-am făcut nimic fratelui lui, decât l-am salutat." inculpatul " a trecut în spatele meu, iar când m-am întors l-am văzut pe întins pe asfalt și avea capul spart, iar fratele lui fugea pe DN 71 și am observat că avea în mână un ciomag de aprox.2 m." (conform declarației martorului fila 44, dosar urmărire penală).
În declarația dată în fața procurorului, același martor arată, identic, că " am mers cca. 50 metri și înainte de a ajunge la podul din zona a apărut din fața noastră, adică din direcția S, o persoană pe care am recunoscut-o ca fiind . în timp ce am vorbit cu el fiind față în față, am auzit în spatele meu o bușitură și când am întors capul în direcția respectivă, am văzut pe căzut în stradă, la 1,5. distanță de mine și pe, depărtându-se în fugă, având în mână un ciomag de circa 2m. lungime."
Aceste depoziții se coroborează cu cea a părții vătămate ( fila 30 dosar urmărire penală) ". după ce am trecut de podul care duce spre TBC mi-a ieșit în față, era însoțit de fratele său . fără a-mi spune vreun cuvânt sau a-mi adresa vreo întrebare, m-a lovit cu un par ( o ) în cap, din acel moment nu am mai știut nimic"
Celălalt martor ocular, deferă urmăririi penale două declarații contradictorii, astfel, în prima declarație ( olografă file 53 ) arată că ".am auzit pe DN 71 în fața locuinței lui, strigându-mă fratele meu, am ieșit imediat din casă singur, rămânând în casă, și am văzut pe fratele meu alergând către locuința noastră, în direcția, am întrebat ce a făcut răspunzându-mi că l- înjurat, l-a bătut, imediat în direcția S pe DN 71 se deplasau și, nu am discutat cu cei doi și i-am spus fratelui meu să plece acasă."
În cea de a doua declarație ( dată în fața procurorului file 54 ) arată că ".în jurul orelor 22,30 - 23,00 m-am hotărât să plec acasă, situație în care prietenul meu a ieșit în curtea casei familiei . imediat, s-a întors și mi-a spus hai repede că cineva îl aleargă pe fratele tău. Nu cunosc unde a dispărut și ce a făcut, pentru că nu l-am mai văzut, în schimb eu am ieșit în drum. mirosea a alcool și avea o sticlă de băutură la el. nu cunosc alte aspecte cu privire la cele întrebate."
( Sunt evidente contradicțiile dintre cele două depoziții privitoare la prezența sau nonprezența martorului ).
Pe de altă parte, inculpatul declară și el, contradictoriu, la urmărirea penală ( în primele trei declarații), că " . m-am luat la bătaie pe DN 71 cu numiții și, an luat dintr-un șanț din partea a direcției de mers - S, un lemn de cca.5 cm. grosime și 1,5.lungime cu care l-am lovit în cap pe numitul, dar nu pot preciza în ce zonă a capului, imediat acesta a căzut la pământ, după care am aruncat lemnul pe DN 71 și am plecat spre casă, moment în care a ieșit pe DN 71 fratele meu care mi-a spus să plec acasă, ceea ce am și făcut" ( declarație fila 8 ).
În următoarea declarație de la fila 10 arată că ". M-am întors după fratele meu fiind la, au sărit la mine să mă bată și mă înjurau, după aceea am luat un băț și l-am lovit" în depoziția de la fila 12 declară ".când am trecut pe lângă și aceștia m-au îmbrâncit, eu am luat din șanț un lemn de cca. 5 cm grosime și 1,5. lungime cu care l-am lovit în cap pe numitul, din lovitură acesta a căzut la pământ, eu am aruncat bățul și am plecat spre casă. Nu se mai afla nicio persoană în afara noastră. eu nu am fost lovit cu bețe sau alte obiecte, ci doar am fost îmbrâncit de cei doi"
În următoarea depoziție, asistat de apărător ales ( fila 18 ) reiterează că nu a fost lovit de niciunul dintre cei doi și nu are acte medico legale în acest sens.
În instanță ( fila 19) inculpatul relatează o cu totul altă desfășurare a accidentului ". precizez că eu l-am strigat decât o singură dată pe fratele meu și imediat m-am trezit cu cei doi în spatele meu, și imediat m-a lovit cu pumnul în față și imediat am căzut pe asfalt, în marginea asfaltului era un băț grosime 2 cm. și lungime maxim 1 metru.fiind căzut la asfalt, continua să mă lovească cu pumnul, se arunca pe mine. văzând bățul l-am luat în mâna dreaptă și l-am lovit dar nu am văzut zona, l-am lovit sa să-l sperii ca să pot să fug. el s-a sculat și și-a continuat drumul, m-am uitat înapoi și am văzut că mergea normal. la un moment dat nu i-am mai văzut pe cei doi mergând și m-am dus acasă.până acasă nu m-am întâlnit cu fratele meu "
În concluzie, prezentarea mai multor versiuni ale aceleiași împrejurări de către inculpat, reprezintă temei al concluziei că declarațiile sale nu servesc la aflarea adevărului, așa încât, instanța va înlătura această ultimă depoziție, întrucât nu corespunde adevărului, susținerea că a fost lovit de este singulară, neadevărată, nesinceră, din analiza comparativă a depozițiilor celor 4 persoane și valorificându-se întregul ansamblu probator, conform art. 63, 69, 75 pr.penală, rezultă clar că inculpatul nu a fost lovit de victimă sau de martorul ci, numai el a lovit ". doar pentru motivul că m-a înjurat", în zona capului și cu mare intensitate, leziunile fiind multiple.
Astfel, actele medicale și medico-legale (nota nr.592/V/23.11.2006, certificatul medico-legal nr.2311 din 20.12.2006, raportul de expertiză medico-legală nr.105/V/26.02.2007 ) atestă că partea vătămată a fost internat în secția de neurochirurgie a - de Urgență din P, din biletul de ieșire din spital rezultând că a prezentat "hematom epidural subacut fronto-parieto-temporal drept operat, fractură cominutivă denivelată multi eschiloasă fronto-parieto temporală dreaptă operată", că ulterior a mai fost examinat (neurologic, psihologic, psihiatric).
Același raport de expertiză medico-legal concluzionează că actualmente victima prezintă diagnosticul "status post hematom subdural fronto-parieto-temporal drept operat; cefalee persistentă; tulburare organică de personalitate; pansinuzită", că are o deficiență globală ușoară ( 30 %) prin tulburare de afectivitate și sensibilitate generală, că pentru vindecare au necesitat 80 - 90 zile de îngrijire medicală, iar leziunile suferite i-au pus viața în primejdie.
Sub aspect subiectiv, din împrejurările mai sus descrise (inclusiv constatările actelor medico-legale) rezultă clar că inculpatul a acționat asupra victimei sale cu intenția indirectă de a ucide, atâta timp cât, întorcându-se din drumul său și plecând în urmărirea victimei, pentru "a o pedepsi" fiindcă a fost injuriat de aceasta și, pentru a-i reuși acțiunea și-a chemat și fratele în ajutor, și-n prezența acestuia, după ce s-a înarmat cu un lemn () de circa 5 cm. grosime și 1,5. lungime, a vizat zona capului (zonă vitală) a victimei și a lovit puternic (cu intensitate) determinând astfel leziunile rezultate din actele medico-legale arătate mai sus și care au necesitat pentru vindecare 80 - 90 zile de îngrijire medicală în condițiile unei evoluții favorabile și fără complicații, leziunile suferite punându-i viața în primejdie.
Așadar, starea de pericol creată asupra vieții victimei - evidențiată de obiectul vulnerant folosit, de intensitatea și efectele loviturii aplicate, zona corpului vizată, urmările produse, este imputabilă inculpatului pe bază de intenție și nu de preaeterintenție (ca în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal).
Pentru aceste argumente, tribunalul a respins ca nefondată cererea inculpatului, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu și menținută de instanță, în aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, din ansamblul probator (analizat, verificat, valorificat conform art.63, 69, 75 Cod procedură penală), nerezultând că inculpatul a avut ca scop vătămarea corporală a victimei sale, în sensul producerii consecințelor prev.de art.182 alin.2 Cod penal, întrucât împrejurările în care a comis fapta, mai sus descrise, din punct de vedere obiectiv erau apte să producă moartea.
Față de același ansamblu probator, nefondate sunt și susținerile inculpatului privitoare la reținerea circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Potrivit art.73 lit.b Cod penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Existența stării de puternică tulburare sau emoție, la care se referă textul indicat, se verifică în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de intensitate apreciindu-se, ținându-se seama, în concret, de persoana inculpatului, de circumstanțele în care s-a comis fapta, de situația în care el s-a aflat și a reacționat.
Raportând la cauză aceste considerente, faptele victimei, acelea de conflict verbal, ceartă, injurii adresate inculpatului, nu au fost de natură a genera în psihicul inculpatului o tulburare sau o emoție atât de intensă încât să explice săvârșirea infracțiunii, pe care, altfel, în condiții normale, el nu ar fi comis-o, cerințele legale ale stării de provocare nu sunt realizate.
Privitor însă, la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, având în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, n scopul prevăzut de art.52 Cod penal, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei, împrejurările în care s-a comis aceasta, dar și persoana inculpatului, un tânăr de 19 ani, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună anterior săvârșirii faptei,m cooperant pe timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și care și-a recunoscut fapta de lovire a victimei sale, toate acestea pot justifica existența în cauză a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal.
În consecință, considerând în integralitate criteriile generale de individualizare a precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, în acord și cu dispozițiile art.76 lit.a Cod penal, cu referire și la dispozițiile art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei, tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu o durată sub minimul special, este în măsură să realizeze reeducarea acestuia și prevenția generală (a se vedea și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune D, care acordă perspective medii de reintegrare în societate a inculpatului).
Totodată, inculpatului îi sunt aplicabile și dispozițiile prev.de art.65 și 66 Cod procedură penală, așa încât, a stabilit pentru același inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. și b Cod penal, pentru o perioadă de 2 ani, iar în baza art.88 Cod penal, a computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 22 decembrie - la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările dosarului, astfel, partea civilă Spitalul Orășenesc Sad epus înscrisuri care atestă că s-aui cheltuit 125,12 lei, reprezentând servicii medicale ocazionate de asistența medicală acordată victimei, așa încât, în baza art.14, art.346 Cod procedură penală, rap.la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 actualizată, tribunalul a obligat pe inculpat la plata acestor daune materiale.
În schimb, în ce privește Spitalul Județean de Urgență P, tribunalul a luat act că acesta nu s-a constituit parte civilă (cu contravaloarea serviciilor medicale acordate aceleiași victime), nemanifestându-și voința în acest sens și care i-a fost solicitată în mai multe adrese.
De asemenea, inculpatul a fost obligat în baza art.14, art.346 Cod procedură penală, raportat la disp.art.998 și 999 cod civil și la plata despăgubirilor civile către victima, atât a daunelor materiale, dar în limita sumelor dovedite știut fiind că acestea sunt precis determinabil și evaluabile în bani, cât și a celor morale, astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr.105/V/26.02.2007 a rezultat că partea civilă a achitat suma de 50 lei, costul prestației medico-legale respective, în consecință, inculpatul a fost obligat către aceasta la plata sumei de 50 lei.
Deși prin actele depuse la dosar și notele scrise, aceeași parte civilă, prin apărător ales, a solicitat și suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli în spital, de transport la controalele periodice lunare la clinici de specialitate din B, tribunalul a reținut, conform principiului disponibilității ce guvernează soluționarea acțiunii civile, că nu s-au administrat probe suficiente în acest sens, declarația martorului, singulară în ansamblul probator al cauzei, nu poate justifica plauzibil cheltuirea sumelor respective și despre care a auzit de la alte persoane.
Sub aspectul acordării de daune morale solicitate de aceeași parte civilă, tribunalul a apreciat că în mod evident există un prejudiciu moral, determinat de fapta inculpatului, traumele fizice și psihice cauzate victimei - urmare agresiunii inculpatului fiind relevate de declarațiile acesteia, ale familiei sale și numeroaselor acte medicale și medico-legale, depuse la dosar, chiar dacă aceleași înscrisuri au concluzionat că victima are păstrată capacitatea de muncă și nu se încadrează în grad de invaliditate.
În consecință, în baza art.14 Cod procedură penală, rap.la art.998, 999 Cod civil, partea civilă, este îndreptățită să primească daune morale, obligând în acest sens pe inculpat, deoarece atributele sale ca persoană individuală și socială au fost grav afectate, iar stabilirea unei sume cu titlu de daune morale de 45.000 lei, reprezintă o justă compensație, nu are nici caracter derizoriu și nici nu estre exagerat de mare în raport de fapta și consecințele acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul susținând în esență că probele administrate în cauză sunt contradictorii, intenția indirectă de a ucide nu a fost dovedită și de aceea a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Se mai susține că nici în prezent nu se cunoaște care este numărul real al zilelor de îngrijiri medicale, că a recunoscut că a aplicat părții vătămate o singură lovitură, cu un băț, fără a viza un organ vital, după care a fugit.
Precizează că instanța nu a analizat corect dispozițiile martorilor audiați pe situația de fapt și a părții vătămate, întrucât ar fi reținut scuza provocării deoarece și inculpatul a prezentat urme de agresiune, partea vătămată aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în superioară.
În speță, nu poate să se rețină decât praeterintenția întrucât inculpatul nu avea cum să vadă locul unde lovește partea vătămată, zona unde s-a comis fapta era foarte slab luminată, afară fiind întuneric.
Pe latură penală, ținând seama de motivele invocate și de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, se solicită ca să se rețină comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă și aplicarea unei pedepse sub supraveghere.
Și în latură civilă se critică hotărârea, susținându-se că, daunele morale acordate sunt prea mari în ceea ce privește cuantumul acestora, față de împrejurările comiterii faptei și a circumstanțelor reale ale acesteia.
Curtea, verificând hotărârea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Din probele administrate în cauză și anume, procesele verbale pentru consemnarea denunțului oral, de cercetare a locului comiterii faptei, declarațiile părții vătămate, a martorilor audiați pe situația de fapt, actele medicale, se constată că în noaptea de 21/22 noiembrie 2006, apelantul în timp ce se deplasa pe 71 pe raza comunei, județul D, folosindu-se de oal ovit în regiunea capului pe partea vătămată, provocându-i o fractură cominutivă fronto - parieto - temporară dreapta cu hematon epidural care a necesitat intervenție chirurgicală iar pentru vindecare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie.
Criticile formulate de apelant sunt neîntemeiate, apelul vizând în principal reîncadrarea juridică a faptei.
Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă invocată în apel, de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile ce constituie latura obiectivă a acestei infracțiuni.
În timp ce, în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă,m făptuitorul acționează cu praeterintenție, în cazul infracțiunii prev.de art.20 raportat la art.174 Cod penal, acesta acționează cu intenție.
Apreciem că instanța de fond corect a făcut încadrarea juridică a faptei comisă de apelantul inculpat.
De asemenea, Curtea apreciază că atâta timp cât inculpatul a agresat partea vătămată, în regiunea capului, folosind o, obiect vulnerant pentru viața persoanei și cu atare intensitate încât i-a produs o fractură cominutivă fronto-perieto-temporală dreaptă cu hematon epidural, este cert că a acționat cu intenția de a-i suprima viața și nu de a produce simple leziuni.
Prin urmare, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar părții vătămate pentru vindecare, dar ținând seama că inculpatul a aplicat cu mare intensitate o lovitură cu bâta asupra capului părții vătămate, regiune corporală vitală, cu consecințe grave păentru sănătatea acesteia, constituie tentativă la omor prev.și ped.de art.20 rap.la art.174, art.175 lit.i Cod penal și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Ca neîntemeiată apare și critica apelantului că nu s-a reținut la încadrarea juridică circumstanța provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că circumstanța atenuantă a provocării poate fi reținută atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Deci, reținerea stării de provocare este, așadar, condiționată de o comportare culpabilă a victimei, constând într-o acțiune ilicită ce a fost de natură să cauzeze inculpatului o puternică stare de tulburare ori emoție, sub stăpânirea căreia acesta a comis infracțiunea.
În speță, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că victima nu a săvârșit nici o acțiune ilicită de natură a provoca în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție.
Curtea, constată că la aplicarea pedepsei, instanța de fond a făcu o corectă interpretare a dispozițiilor art.72 Cod penal, ținând seama de criteriile prevăzute de acest text de lege, reținând la încadrarea juridică circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a Cod penal.
Cu privire la latura civilă, se constată că aceasta a fost soluționată corect.
În speță, în ceea ce privește acordarea daunelor morale în cadrul procesului penal, sunt de făcut următoarele precizări:
Victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat este îndrituită și la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămarea adusă sănătății sale, acesta constând în suferințe fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Din actele medicale aflate la dosar, rezultă că victima, în vârstă de 30 ani, a suferit leziuni grave, care i-au produs traume psihice și necesitatea efectuării
unui efort suplimentar pentru a se reintegra în societate, ceea ce presupune și cheltuirea unor sume de bani.
, intervenția chirurgicală la care a fost supus, au ca urmare privarea părții vătămate de o viață normală corespunzătoare vârstei, ceea ce duce la concluzia că reducerea cuantumului daunelor morale, așa cum a solicitat inculpatul prin apărătorului său, nu este justificată, suma stabilită de instanța de fond reprezentând o compensare judicioasă a suferințelor fizice și psihice pe care aceasta le suportă.
Față de aceste considerente, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă apelul declarat ca nefondat.
Întrucât apelantul este arestat preventiv, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, se va menține această măsură, iar potrivit art.88 alin.1 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 22 decembrie 2006 la zi.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 octombrie 1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 507 din data de 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Menține starea de arest a inculpatului - apelant și deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 22.12.2006, la zi.
Obligă apelantul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./23.04.2008
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu
