Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 8/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
DECIZIA PENALĂ NR.8/
Ședința publică din 1 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal formulat de inculpatul - deținut în penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.515 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20-174 cod penal, art.192 alin.2 cod penal, art217 alin.1 cod penal, art.180 alin.1 cod penal cu aplicarea art.33 cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 februarie 2008.
A,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că, prin sentința penală nr. 515 din 11.12.2007 pronunțată în dosarul penal nr- Tribunalul Constanțaa hotărât:
În baza art.20 alin.1 cod penal rap. la art.174 cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit a cod penal și art. 76 lit. b cod penal a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 11.05.1972 în Hârșova,județul C, cetățean român, studii 11 clase, cioban, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna județul C, fără antecedente penale, în prezent deținut în penitenciarul Poarta Albă, județul C - la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin 1 cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a cod penal și art. 76 lit.e cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.192 alin. 2 cod penal cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a cod penal și art. 76 lit.c cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a cod penal și art. 76 lit. f cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 200 lei amendă penală.
În baza art.33 lit a - 34 lit b cod penal inculpatulexecută pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art.64 lit. a, b cod penal.
În baza art. 88 cod penal a dedus perioada reținerii și arestării preventive la zi de la data de 9.10.2006, din cuantumul pedepsei aplicate.
În baza art. 350 cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A respins ca nefondate pretențiile civile formulate de partea vătămată.
A obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Orășenesc Hârșova la despăgubiri civile în sumă de 200 lei și către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C în sumă de 1720 lei.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 850 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Numita este căsătorită cu numitul și a locuit cu acesta aproximativ 15 ani după care s-au separat în fapt.. a trăit în concubinaj cu timp de câteva luni, până la începutul lunii octombrie 2006, când s-au despărțit.
În seara zilei de 8.10.2006, în jurul orei 20.00, inculpatul s-a întâlnit pe stradă cu partea vătămată, acesta spunându-i că merge la mama lui. Inculpatul a bănuit că merge la soția lui, motiv pentru care l-a urmărit pe acesta și a observat că a intrat în curtea locuinței părții vătămate. Fiind în stare de ebrietate și că merge la soția s-a, inculpatul a sărit gardul și a pătruns în curtea imobilului în care locuiau partea vătămată și tatăl ei. Când a ajuns în dreptul unei ferestre l-a văzut pe în casă, discutând cu soția sa, moment în care a lovit cu mâna dreaptă sticla canatului din partea dreaptă a ferestrei, spărgând-o și tăindu-se la antebraț. Inculpatul s-a deplasat apoi pe lângă casă, ajungând în partea din față, unde se afla și ușa de acces. Când a ajuns acolo, l-a văzut pe care ieșea din casă, precum și pe soția acestuia, partea vătămată. Inculpatul a lovit-o pe aceasta cu mânerul unui cuțit pe care l-a luat de pe un dulap aflat la colțul casei, peste față, la mâna dreaptă și la piciorul drept. Inculpatul a negat că ar fi lovit-o pe partea vătămată, însă declarația acesteia se coroborează cu declarațiile părții vătămate cât și cu depozițiile martorului.
Între inculpat și partea vătămată a intervenit, însă inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului. Partea vătămată l-a lovit cu mâinile peste față pe inculpat și a reușit să-i ia cuțitul din mână. L-a mai lovit apoi cu mânerul cuțitului pe inculpat peste cap, după care a intervenit partea vătămată care i-a cerut inculpatului să iasă din curte, acesta plecând.
În noaptea de 8/9.10.2006, partea vătămată a fost transportat la Spitalul Municipal Hârșova, iar apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din raportul de constatare medico-legală nr.513/LR/11.10.2006 întocmit de către SML Rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice (plagă tăiată-înțepată penetrantă, de 2 cm. fosă iliacă, trei plăgi jejunale de 0,5 cm. fiecare, plagă contuză de mezenter) care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător în ziua de 8.10.2006 și care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a mai reținut că leziunile au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie internă și complicații septice, urmare plăgii tăiate-înțepate, penetrantă abdominal și multiperforantă intestinal.
Prin raportul de constatare medico-legală de completare nr. 513/LR/1.11.2006 întocmit de către SML C, s-a stabilit că durata îngrijirilor medicale ptentru vindecare este de 22-24 zile.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 510/LR/10.10.2006 întocmit în urma examinării inculpatului s-a stabilit că acesta a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și de corpuri dure cu margini tăietoare, posibil sticlă. Inculpatul a prezentat o excoriație fină parietal dreapta, echimoză la pleoapa ochiului stang, hemoragie fină subconjunctivală la ochiul stâng și o plagă taiată de 5 cm pe fața interioară a brațului drept.
Deși inculpatul a susținut că nu a avut intenția de a patrunde fără drept în curtea părții vătămate de a distruge geamul ferestrei și de a-i suprima viața lui, din probele administrate în cauză ( depozițiile parților vătămate, declarația martorului, actele medicale) rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunilor sale a cărui producere a urmărit-
Probele avute in vedere la stabilirea situației de fapt au fost: declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, rapoartele de constatare medico-legală nr. 513/LR/11.10.2006, precum și din 01.11.2006, privindu-l pe, procesul verbal de ridicare a cuțitului, raportul de constatare medico-legală nr.510/LR/01.11.2006 privindu-l pe inculpat, copia foii de observație clinică privindu-l pe, adresa 1871/12.10.2006 a Cp rin care s-a arătat că pe cuțitul cu care a fost lovită partea vătămată a fost identificat sânge.
In termen legal împotriva sentinței penale nr.515 din 11.12.2007 a Tribunalului Constanțaa declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de apel invocate de apelant prin apărător privesc în esență următoarele:
- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art.20 alin.1 cod penal rap. la art.174 cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.172 alin.2 teza ultimă cod penal, pentru lipsa intenției de aoo morî pe partea vătămată;
- condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.1 cod penal, fără a fi pusă in discuție schimbarea încadrării juridice deși instanța a fost sesizată cu judecarea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 cod penal;
- achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.1 cod penal in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a cod penal, motivată de inexistența faptei;
- achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin.2 cod penal, având in vedere că apelantul trăia și locuia împreună cu partea vătămată, în locuința acesteia nefiind necesar consimțământul pentru a pătrunde in imobil;
- achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 cod penal întrucât geamul, la care a bătut inculpatului de 2-3 ori mai tare, s-a spart fără intenție;
- in situația menținerii pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare se solicită aplicarea disp.art.861cod pr.penală ca modalitate de executare a pedepsei.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în raport de criticile aduse și din oficiu, conform prev. art.371 alin.2 cod pr.penal, curtea constată următoarele:
Din probele dosarului rezultă că, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în sensul că în seara zile de 8.10.2006, in jurul orelor 20,00, după ce s-a întâlnit pe stradă cu partea vătămată ( șotul fostei sale concubine de care era separat în fapt și cu care inculpatul a conviețuit câteva luni până în septembrie 2006 ) bănuind că merge la șotia sa la urmărit și a constatat că a intrat in curtea locuinței părții vătămate.
și gelos, inculpatul a sărit gardul și a pătruns in curtea locuinței fostei concubine, iar când a trecut prin dreptul unei ferestre, văzându-l pe discutând cu șotia a lovit cu mâna dreaptă sticla canatului din partea dreaptă a ferestrei spărgând-o și tăindu-se la antebraț.
Inculpatul a ajuns la ușa de acces în locuință in momentul în care părțile vătămate si ieșeau din casă.
. inculpatul a lovit-o pe ex. concubina sa peste față, la mâna și piciorul drept cu mânerul unui cuțit luat de pe un dulap aflat la coltul casei.
Părții vătămate, care a intervenit in apărarea șotiei sale, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul in zona abdominală, după care acesta reușind să ia arma albă l-a lovit cu mânerul peste cap.
Partea vătămată i-a cerut inculpatului să părăsească imobilul in mod repetat la primul contact cu aceasta, precum și după lovirea părții vătămate.
Din actele medicale existente la dosar rezultă că pentru vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate au fost necesare îngrijiri medicale de 22-24 zile din momentul producerii.
Mai rezultă că leziunile suferite i-au pus viața in primejdie prin hemoragie internă și complicații septice urmare plăgii tăiate - înțepate, penetrante abdominal și multi - perforantă intestinal.
Si inculpatul a suferit leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Analizând materialul probator administrat atât in cursul urmăririi penale cât si in faza de cercetare judecătorească, instanța constată că încadrarea juridică infracțiunilor săvârșite de inculpat este cea prev. de:
- art.20 alin.1 cod penal rap. la art.174 cod penal - tentativă la infracțiunea de omor;
- art.180 alin.1 cod penal - lovire sau alte violențe;
- art.192 alin.2 cod penal - violare de domiciliu, toate cu aplic.art.33 lit. cod penal.
Criticile aduse soluției apelate sunt parțial întemeiate.
In ceea ce privește primul motiv de apel care vizează greșita încadrare juridică a tentativei la infracțiunea de omor, critica este neîntemeiată.
Astfel, din probe rezultă că inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul in zona abdominală cauzându-i leziuni: plagă tăiată - înțepată, penetrantă de 2 cm, fosă iliacă, 3 plăgi jejunale de 0,5 cm fiecare, plagă contuză de mezenter la care s-a intervenit chirurgical suturându-se plăgile și efectuându-se drenaje peritoneal.
inculpatului a pus viata victimei în primejdie prin hemoragie internă și complicații septice.
Numai asistența medicală calificată ce i s-a asigurat a salvat viața victimei și a făcut ca infracțiunea de omor să rămână în fază de tentativă.
Apelantul solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor in vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 teza ultimă cod penal, fără temei.
Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea in primejdie a vieții persoanei de tentativă la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
In cazul infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 teza ultimă cod penal, făptuitorul acționează cu praeterintenție in sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și in raport cu care el se află în culpă.
In cazul tentativei la infracțiunea de omor, făptuitorul acționează numai cu intenție fie ea directă sau indirectă.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se seamă de toate împrejurările in care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor.
In cauză, față de natura și dimensiunile cu care inculpatul a lovit victima - cuțit cu lama de 17 cm, zona afectată, intensitatea loviturii care i-a pus in primejdie viața prin hemoragie internă și complicații septice, curtea, constată că in mod corect a reținut instanța de fond că fapta a fost comisă cu intenția de a ucide.
In consecință, nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptei, deoarece nu există elemente care să conducă la concluzia că fapta a fost comisă de către inculpat, din culpă.
Neîntemeiată este și critica privind condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 cod penal, deși instanța a fost sesizată prin rechizitoriu pentru art.180 alin.2 cod penal.
Este adevărat că instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.1 cod penal și că, a fost sesizată prin rechizitoriu cu infracțiunea prev. de art.180 alin.2 cod penal, fără a pune in discuția părților schimbarea încadrării juridice.
Având in vedere insă că, inculpatului i s-a creat o situație mai favorabilă, iar hotărârea primei instanțe a fost atacată doar de inculpat, se retine in cauză incidenta disp.art.372 cod pr.penală, privind neagravarea situației inculpatului in propriul apel.
Nici motivele de apel care vizează achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art-180 așlin.1 cod penal și art.192 alin.l2 cod penal nu pot fi primite.
Din probele administrate rezultă neîndoielnic că in seara de 8.10.2006 orele 20,00, inculpatul a pătruns fără drept pe timp de noapte in curtea părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Este real că apelantul a întreținut o perioadă relații de concubinaj cu partea vătămată la domiciliul acesteia, iar la sfârșitul lunii septembrie 2006 s-au despărțit, astfel că, la momentul la care a pătruns în curtea părții vătămate a făcut-o fără drept și fără consimțământul acesteia.
De altfel, inculpatul recunoaște comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecată, atât la urmărire penală, cât și in fața primei instanțe, cu excepția infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată.
Din declarațiile părților vătămate și si ale martorului rezultă fără dubiu că după ce partea vătămată i-a cerut să iasă afară din curte, acesta i-a aplicat lovituri peste față, la mâna și piciorul drept.
Ca urmare, cererile inculpatului privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a cod pr.penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin.1 și art.192 alin.2 cod penal, nu se justifică.
Motivul de apel, care vizează aplicarea art.861cod penal ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, în cazul menținerii încadrării juridice dată faptelor deduse judecății, nu este întemeiată.
In cauză, nu sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art.861lit.a,b,c cod penal.
Potrivit art.861cod penal, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Or, inculpatul îndeplinește doar condițiile prev. de art.861lit.a, b cod penal.
Curtea, apreciază că scopul pedepsei astfel cum este menționat în art.52 cod penal nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a pedepsei in limita redusă ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a cod penal in raport cu persoana inculpatului, nefiind realizată condiția stabilită in art.861alin.1 lit.c cod penal.
Apelul inculpatului urmează a fi admis insă, întrucât critica soluției fondului este întemeiată, cu privire la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de disp.art.217 alin.1 cod penal.
Potrivit art.217 alin.1 cod penal, infracțiunea de distrugere constă în distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate.
In cauză din probe rezultă că, distrugerea geamului s-a datorat atingerii acestuia cu de către inculpat neexistând intenția de a distruge, ori, infracțiunea de distrugere se săvârșește numai cu intenție directă sau indirectă.
Dacă fapta este comisă din culpă, constituie o altă infracțiune prev. de art.219 cod penal, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
Intr-o atare situație, instanța constată că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive - vinovăția.
Față de cele ce preced, curtea va respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală, va admite ca fondat apelul inculpatului, va desființa, în parte, sentința penală apelată și va dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.d cod pr.penală, achitarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 alin.1 cod penal.
În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b cod penal, va contopi pedepsele aplicate de 3,6 ani, 2 luni și 2 ani închisoare, în final apelantul urmând a executa 3,6 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.383 alin.2 cod pr.penală și art.88 cod penal, va compută la zi perioada executată de la 11.12.2007.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 3,6 ani închisoare, curtea in baza art.3002cod pr.penală și art.160 cod pr.penală, va menține măsura arestării preventive față de inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.379 pct.2 lit.a cod pr.penală,
Admite ca fondat apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr.515 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.d cod pr.penală, achită pe apelantul inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 alin.1 cod penal.
În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b cod penal, contopește pedepsele aplicate de 3,6 ani, 2 luni și 2 ani închisoare,în final apelantul execută 3,6 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.383 alin.2 cod pr.penală și art.88 cod penal, compută la zi perioada executată de la 11.12.2007.
În baza art.3002cod pr.penală și art.160 cod pr.penală,
Menține măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 11 mai 1972.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
4 ex./22.02.2008
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu
