Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 93/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 5860,-
DECIZIA PENALĂ 93
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de revizuentul, fiul lui G și, născut la data de 03 august 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. D, împotriva sentinței penale nr.305 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins cererea vizând revizuirea sentinței penale nr.214 din 27 iunie 2006 aceleiași instanțe, dată în dosarul nr.2939/2004.
Totodată, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - revizuent, în stare de deținere, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, doamna avocat, din Baroul Prahova, cu delegație avocațială nr.8352/18.08.2009, depusă la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, se permite apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant să ia legătura cu acesta, aflat în stare de arest. Precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru revizuentul, precizează că s-a declarat apel împotriva sentinței penale nr.305 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă cererea condamnatului privind revizuirea sentinței penale nr.214/2006.
Se susține că prin această cerere condamnatul înțelege să solicite punerea sa în libertate deoarece nu mai poate suporta detenția și pentru că, așa cum a susținut anterior în cauză, nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, între familia sa și cea a victimei având loc un fel de "joc" cu privire la uciderea membrilor lor.
Pentru motivele prezentate, se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că așa cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele înscrise sub art.394 cod proc. penală, nefiind descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la momentul condamnării.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea apelului declarat de revizuentul, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Apelantul-revizuent, având cuvântul personal, arată că nu poate relata adevărul din cauză întrucât îi este rușine și că dorește punerea sa în libertate pentru că nu mai poate sta în detenție.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 18 noiembrie 2009 fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița adresa nr.1335/III/6/2008 din 10 noiembrie 2008 înaintată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cuprinzând referatul întocmit față de cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui G și, născut la data de 03 august 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr. 214 din 27 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 2939/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, iar la data de 27 februarie 2009 dosarul a fost repartizat aleatoriu ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător G (încheierea de ședință din 26 februarie 2009), noul număr de dosar fiind 5860,-.
Prin concluziile formulate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa propus respingerea cererii de revizuire, pentru următoarele argumente:
Prin sentința penală nr. 214 din 27 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 2939/2004, definitivă, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 26 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 - 175 lit.i) cod penal, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie și a situației prev. de art. 83 cod penal.
Procedându-se la audierea condamnatului de către procuror cu privire la motivele cererii de revizuire, acesta a arătat că se consideră nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin sentința ce se solicită a fi revizuită, în sensul că a săvârșit fapta fără vinovăție, voința fiindu-i dirijată de o forță exterioară căreia nu s-a putut opune.
Se reține de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița că în declarația luată cu prilejul cercetărilor judecătorești (condamnatul sustrăgându-se urmăririi penale) nu se face nici o referire la o astfel de apărare iar expertiza medico-legală psihiatrică efectuată cu același prilej a evidențiat un discernământ integru la momentul săvârșirii faptei precum și o tulburare de personalitate, inculpatul fiind o persoană iritabilă, instabilă emoțional, cu reacție explozivă la contrariere și violență fizică și de limbaj.
Pentru justa soluționare a cauzei, tribunalul a procedat la atașarea dosarului de fond nr.2939/2004 al Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat sentința penală nr. 214/27.06.2006 a cărei revizuire se solicită.
Prin sentința penală nr.305 din 5 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul și a dispus obligarea revizuentului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, că motivul invocat de revizuent în susținerea cererii, respectiv lipsa vinovăției, constând în dirijarea voinței de o forță exterioară căreia nu i s-a putut opune, reprezintă de fapt o împrejurare ce a fost verificată, în faza de cercetare judecătorească, în cadrul procesului de administrare și analiză a materialului probator.
Se motivează că această concluzie se desprinde, cu certitudine, din faptul că în cadrul cercetării judecătorești efectuate în dosarul în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se solicită, a fost audiat revizuentul - inculpat, declarația acestuia neevidențiind o asemenea apărare, iar expertiza medico - legală psihiatrică efectuată la acel moment, a stabilit că inculpatul avea discernământ integru la momentul săvârșirii faptei.
Prin urmare, s-a apreciat că susținerea revizuentului de la acest moment, raportat la data comiterii faptei, respectiv anul 2006, nu poate fi considerată o împrejurare nouă, existentă la momentul săvârșirii faptei dar necunoscută de instanță, pentru a putea fi discutată în condițiile art.394 lit.a) cod procedură penală, constatându-se astfel că motivul de revizuire invocat de condamnatul nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute textul de lege menționat, situație în care cererea a fost apreciată ca nefondată și respinsă, ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul condamnat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac.
Atât prin apărătorul desemnat din oficiu cât și personal, apelantul - revizuent a susținut că se impune punerea sa în libertate deoarece nu mai poate suporta detenția și pentru că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, între familia sa și cea a victimei având loc un fel de "joc" cu privire la uciderea membrilor acestora.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 371 alin. 2 și 378 Cod procedură penală, apreciază că apelul declarat de revizuent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.393 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute în art. 394 alin. 1 lit. a) - e) din același cod.
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.214 din 26.06.2006 a Tribunalului Dâmbovița susținând că a comis infracțiunea de omor fără vinovăție, voința sa fiind dirijată de o forță exterioară căreia nu i s-a putut opune.
Cu ocazia dezbaterii apelului, revizuentul nu a formulat critici la adresa sentinței pronunțate de tribunal, solicitând însă punerea în libertate deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, fapta fiind săvârșită ca urmare a "jocului" existent între familia sa și a victimei privind uciderea membrilor acestora, precizând totodată că nu suportă regimul de detenție.
Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente, în mod temeinic și legal prima instanță a reținut că acestea nu se încadrează în vreunul dintre cazurile arătate expres și limitativ în art. 394 alin. 1 lit. a) - d) Cod procedură penală, așa încât respingerea acesteia este pe deplin justificată.
Referitor la lipsa vinovăției, invocată de revizuent în justificarea temeiniciei cererii, aceasta a fost analizată cu ocazia cercetării în fond a cauzei precum și în urma promovării, de către inculpat, a căilor ordinare de atac, stabilindu-se, pe baza raportului de expertiză psihiatrică nr. 41/P/28.03.2006, filele 395-396 dosar fond, că la data comiterii faptei inculpatul prezenta diagnosticul de "tulburare de personalitate antisocială" concluzionându-se însă că fapta de care era cercetat a fost făcută cu discernământ integru.
Așa cum a reținut și instanța de fond, revizuentul a fost condamnat prin sentința penală nr.214 din 27.06.2006 a Tribunalului Dâmbovița la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 Cod penal, dispunându-se, ca după revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.409 din 15.11.2002, definitivă la 02.12.2002, acesta să execute în total 24 de ani și 6 luni închisoare.
În fapt, s-a reținut în sarcina revizuentului - inculpat că în noaptea de 9/10 septembrie 2003 în barul Restaurantului "Central" din Maa plicat multiple tăieturi tăiate și înjunghiate victimei, apoi i-a tăiat urechile, producându-i decesul.
Stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului au fost reținute pe baza probatoriilor administrate în timpul urmării penale și al cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de autopsie medico-legală, declarațiile martorilor, procesul-verbal de recunoaștere după fotografie, declarațiile părții civile, raportul de expertiză psihiatrică privind pe inculpatul, alte probe, din coroborarea acestora rezultând că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat și condamnat.
Sentința penală nr.214 din 27.06.2006 a Tribunalului Dâmbovițaa rămas definitivă prin respingerea apelurilor declarate de inculpat și partea civilă conform deciziei penale nr. 326 din 06.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și respingerea recursurilor declarate de aceleași părți, prin decizia penală nr. 854 din 15.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa cum rezultă din considerentele deciziei instanței de recurs și în această cale ordinară de atac inculpatul a susținut că nu el ar fi săvârșit fapta și că instanțele anterioare nu ar fi administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, critici ce au fost însă înlăturate ca fiind neîntemeiate, concluzionându-se că prima instanță a analizat probatoriul administrat și cu o motivare amplă și convingătoare a înlăturat apărările inculpatului, aceleași apărări fiind examinate și de către instanța de apel, care în mod just a apreciat că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiuni au fost corect reținute de judecătorie.
Prin urmare, reiterarea unor apărări ce au fost invocate cu ocazia soluționării în fond a cauzei și care au fost verificate și de către instanțele ierarhic superioare investite cu soluționarea căilor ordinare de atac nu constituie motive temeinice pentru revizuirea sentinței de condamnare, acestea nefiind fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei pentru a fi incidente dispozițiile cuprinse în art. 394 alin. 1 lit.a Cod procedură penală.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că apelul declarat de revizuent fiind nefondat va fi respins, conform art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, iar în temeiul disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală, se va dispune obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, stabilit conform art. 5 alin. 1 lit.f din Protocolul Comun nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul, fiul lui G și, născut la data de 3 august 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. D împotriva sentinței penale nr.305 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored. ET
4 ex./ 27 octombrie 2009
. fond 5860,- Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu
