Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 115/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 115
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, de inculpatul și de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 124/P/ din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, iar pentru partea civilă, lipsă la termenul de azi, a răspuns avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța pune în vedere apelantului-inculpat dispozițiile art.304 pr.penală, în sensul de a da sau nu declarație în fața instanței de apel.
Apelantul-inculpat arată că se prevalează de dreptul la tăcere, întrucât nu are elemente noi de declarat.
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat apelurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține motivele de apel invocate de parchet, față de netemeinicia hotărârii, prin aplicarea pedepsei în raport de natura infracțiunii, gravitatea acesteia, împrejurările în care a fost comisă și urmarea produsă. Precizează că față de modul de săvârșire, inculpatul a curmat 2 vieți, a concubinei și a copilului acesteia nenăscut, se impunea aplicarea unei pedepse mai mari.
În concluzie, solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței penale cu privire la cuantumul pedepsei, reținerea spre rejudecare și pe fond majorarea pedepsei, menținerea stării de arest, deducerea detenției la zi și menținerea celorlalte dispozții ale sentinței.
Avocat ales, pentru apelanta-parte civilă, cu privire la apelul declarat pe latură penală de partea civilă, apreciază că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de probatoriu sumar administrat, din infracțiunea prevăzută de art.176 lit.e penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte,prevăzută de art. 183.penal, motivarea arătată nefiind susținută de probe.
Precizează că instanța nu a avut în vedere raportul de necropsie-fl.16 ds.ur.p., leziunile produse, din care rezultă că moartea nu s-a datorat leziunilor prin cădere, așa cum s-a reținut de instanța de fond, ci prin loviturile aplicate.
De asemenea, martorii audiați la urmărirea penală- fl.36,40,42, nu au fost audiați la instanța de fond, dar au declarat că inculpatul era o fire violentă, bețivă și bătăuș, astfel că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante și schimbarea încadrării juridice.
Solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, menținerea calificării cu privire la fapta de omor deosebit de grav și majorarea pedepsei.
Avocat oficiu, pentru apelantul-inculpat, arată că apelul declarat vizează latura civilă. Pe latură penală, arată că este mulțumit față de cuantumul pedepsei.
Referitor la despăgubirile civile la care a fost obligat, arată că nu are posibilități materiale pentru achitarea acestora, sunt prea mari, nu au fost administrate probe cu privire la pretențiile civile formulate.
Cu privire la apelul declarat de parchet și partea civilă, solicită respingerea acestora pe latură penală, menținerea hotărârii pronunțată în acest sens ca fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată a fost redozată, cu reținerea elementelor de circumstanțiere în favoarea inculpatului. De asemenea, precizează că partea civilă în apelul declarat a arătat că s-a administrat un probatoriu sumar, dar nu a solicitat audierea martorilor în acest sens, alții decât cei prezenți. Nu se poate reține că inculpatul a lovit victima, așa cum s-a declarat, fapt confirmat și prin declarațiile luate.
Apreciază că în mod corect s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, din constatările medicilor, rezultă că moartea victimei nu a fost provocată de loviturile aplicate ci prin căderea victimei, mai mult că inculpatul a sunat la salvare să ajute victima.
Cu privire la cuantumul pedepsei, în mod corect a fost individualizată, față de vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, poziția de regret, lipsa intenției inculpatului de a omorî victima. În consecință, solicită menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Avocat ales pentru partea civilă, cu privire la apelul declarat de parchet, solicită admiterea așa cum a fost motivat în scris, iar pe latură civilă solicită respingerea față de daunele civile solicitate, având în vedere că inculpatul a curmat viața a 2 persoane, moartea a fost violentă. Solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Procurorul față de apelul declarat de inculpat, pe latură civilă, având în vedere că acesta a fost de acord cu plata despăgubirilor civile, nu se poate renunța la achiesarea sa, astfel că solicită respingerea apelului declarat.
Față de apelul declarat de partea civilă, apreciază că instanța de fond în mod corect a schimbat încadrarea juridică în funcție de raportul de necropsie, din care rezultă că moartea s-a datorat căderii victimei, astfel că apelul părții civile este admisibil doar față de majorarea pedepsei.
Apelantul-inculpat, în cuvântul său, arată că regretă fapta comisă, nu a urmărit să curme viața concubinei sale.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin sentința penală nr. 124/P/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. e Cod penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul - -, fiul lui și, născut la data de 12 februarie 1987 în Câmpulung, județul A, cu domiciliul în sat, comuna Focuri, județul I, de cetățenie română, studii 7 clase, muncitor zilier, necăsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de:
- 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 ianuarie 2009 și până la zi.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, s-a admis cererea pentru despăgubiri formulată de partea civilă.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile sumele de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, 50.000 lei cu titlu de daune morale și câte 25% din venitul minim pe economia națională, cu titlu de despăgubiri periodice pentru minorul, născut la data de 26 octombrie 2007, începând cu data de 11 ianuarie 2009 și până la majoratul minorului.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că
Sub numărul 1213/103 din 13 martie 2009, fost înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - -, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. e Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în seara zilei de 11 ianuarie 2009, inculpatul a lovit-o pe concubina sa, care era însărcinată, cu pumnul în zona feței, acesta căzând și, urmare a lovirii de pardoseală, s- produs decesul.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din 22 aprilie 2009, mama victimei, s-a constituit parte civilă cu sumele de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, 50.000 lei, cu titlu de daune morale, solicitând și obligarea inculpatului la plata de despăgubiri periodice pentru copilul minor pe care acesta îl avea cu victima, în cuantum de 25% din venitul minim pe economia națională.
La același termen s-a procedat la audierea inculpatului, acesta declarând că s-a certat cu victima, deoarece aceasta era geloasă, a vrut să plece și, în momentul în care concubina sa a încercat să îl oprească, a lovit-o cu în zona feței, acesta căzând și lovindu-se la cap.
În instanță au fost audiați martorii și G, din ale căror declarații rezultă că între victimă și inculpat erau dese conflicte violente, iar în seara zilei de 11 ianuarie 2009, victima a mers la domiciliul inculpatului împreună cu minorul rezultat din relația lor de concubinaj. Martorii au fost anunțați în acea noapte, de organele de poliție, că victima este decedată în locuința inculpatului.
Din analiza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie, copia certificatului de naștere a minorului, dresa nr. 498 din 3 februarie 2009 Primăriei Comunei, declarația părții civile, declarațiile martorilor G, coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța reține următoarele:
Inculpatul domiciliază în comuna Focuri, sat, județul I, însă de câțiva ani lucra la o în construcție, situată în comuna, sat, județul N, aparținând martorului.
În toată această perioadă, inculpatul a locuit într-o clădire anexă a. Acesta a cunoscut-o pe victima, care locuia la bunicii săi materni în comuna, sat, respectiv la familia, întrucât mama ei era plecată la muncă în Italia.
Inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu victima și aveau împreună un copil minor -, în vârstă de 1,3 ani.
Inculpatul, de-a lungul perioadei de conviețuire s-a manifestat agresiv față de concubina sa - victima și o agresa din motive de gelozie.
Pentru acest motiv, atât mama, cât și rudele victimei i-a solicitat acesteia să nu se mai întâlnească cu concubinul ei.
Chiar dacă locuința unde stătea victima se afla la circa 2 km de în construcție unde locuia inculpatul, aceasta mergea în repetate rânduri în vizită la el, continuându-și relația de concubinaj, fiind și însărcinată.
Anterior conflictului, cei doi concubini au mers la medic, iar inculpatul cunoștea că victima este însărcinată și știa clar că nou născutul va fi un.
În după amiaza zilei de 11.01.2009, victima a plecat de la locuința rudelor, în vizită la concubinul său. Cei doi s-au uitat la televizor, apoi la un moment dat, între ei a fost o discuție divergentă în care victima îi reproșa inculpatului că ar fi fost iarăși la un bar de pe raza satului, unde s-a întâlnit cu alte persoane de sex feminin.
Enervat, inculpatul a vrut să plece și, deoarece victima a vrut să-l oprească, apucându-l de haină, acesta a agresat-o, lovind-o cu în zona feței. Urmare a loviturii primite, victima a căzut, lovindu-se cu capul de pardoseală.
Văzând că partea vătămată nu se mai ridică de jos, inculpatul a sunat la frații săi, care erau plecați acasă în județul Acestora le-a spus că a lovit victima, că aceasta nu mai trăiește și că el se va duce să se spânzure.
Unul din frați, respectiv, martorul, temându-se că inculpatul se va spânzura, a sunat la dispeceratul 112 I, unde a relatata cele povestite de fratele său. De aici i s-a făcut legătura la serviciul 112 din județul N, unde de asemenea a povestit aspectele relatate de fratele său.
Între timp și inculpatul a sunat la serviciul de urgență 112 P N, însă nu a relatat situația reală ci a spus doar că victima ar fi căzut, s-ar fi lovit accidental și a decedat. În momentul în care a sosit ambulanța s-a încercat resuscitarea victimei, însă aceasta era deja decedată.
Din raportul medico legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningee, difuze consecutiv unui traumatism cranio-facial, cu fractură de ram mandibular drept.
Leziunile traumatice tanato-generatoare pledează prin producerea lor printr-un mecanism de lovire activă, cu corp dur, urmată de căderea victimei (accelerație-decelerație).
Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
De asemenea, s-a stabilit că la momentul producerii decesului, victima prezenta o sarcină cu de sex masculin, în vârstă de 17-18 săptămâni.
La termenul din 10 iunie 2009, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. e Cod penal, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, motivat de următoarele:
Ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșit cu intenție indirectă este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni, loviturile sunt comise cu intenție, în cazul primei infracțiuni moartea victimei se produce din culpă, inculpatul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, iar în cazul celei de a doua infracțiuni, rezultatul letal a fost prevăzut iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient. În consecință, este necesar a se stabili poziția subiectivă a inculpatului, intenția cu care acesta a acționat.
În cauză, având în vedere faptul că inculpatul nu a folosit în comiterea infracțiunii un obiect a produce moartea, că nu a lovit victima într-o zonă vitală ci, a aplicat doar o lovitură victimei cu în zona feței, lovitură în urma căreia aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de pardoseală, se apreciază că nu a existat în intenția autorului faptei uciderea victimei. Faptul că acesta a avut și anterior comiterii faptei o atitudine violentă față de victimă, aceasta fiind deseori lovită de inculpat, nu induce concluzia că acesta urmărea uciderea victimei, în condițiile în care nu s-a făcut dovada aplicării unor lovituri de mare intensitate care să impună îngrijiri medicale, la dosar nefiind depus niciun certificat medico-legal care să ateste leziuni grave determinate de violențele exercitate de inculpat.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, 176 lit. e Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal.
În baza acestui text de lege și a dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia s-a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse și, persoana inculpatului, care deși are antecedente penale, a fost reabilitat de drept, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, situații ce justifică stabilirea cuantumului pedepsei la limita minimului special prevăzut de textul sancționator.
În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
De asemenea, la comiterea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de nicio profesie, funcție sau activitate, astfel încât nu s-a impus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile părintești.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 ianuarie 2009 și până la zi.
Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și consecințele produse, în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Cu ocazia audierii sale în instanță, inculpatul a declarat că este de acord să achite părții civile sumele solicitate cu titlu de daune materiale, daune morale și despăgubiri periodice pentru minorul, născut la data de 26 octombrie 2007. Având în vedere principiul disponibilității părților, care are aplicabilitate în latura civilă, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, instanța a admis cererea și a obligat inculpatul la plata daunelor solicitate și a despăgubirilor periodice pentru minor, având în vedere faptul că acesta se află la partea civilă, iar din adresa nr. 498 din 3 februarie 2009 Primăriei Comunei rezultă că s-a propus Direcției Generale de asistență Socială și Protecția Copilului N ca față de minor să se ia măsura plasamentului familial la bunica maternă,.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, partea civilă și inculpatul.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța criticat sentința apelată, apreciind că prima instanță a făcut o apreciere incompletă a probatoriului și a aplicat cu foarte mare larghețe, în mod nejustificat, o pedeapsă la limita minimului special, fără să țină seama că inculpatul a agresat o femeie însărcinată, i-a aplicat acesteia o lovitură foarte puternică, având o atitudine obișnuit violentă față de victimă. S-a mai arătat că inculpatul nu a avut o poziție procesuală sinceră de la început, neprezentând situația reală, ascunzând lovirea victimei.
Partea civilă a criticat sentința apelată sub aspectul laturii penale, respectiv s-a apreciat că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de probatoriul administrat, nu a fost avut în vedere raportul de necropsie. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse majorate.
Inculpatul a cerut în apelul său modificarea laturii civile a sentinței în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale și morale, întrucât acestea nu au fost dovedite, nu a are posibilități materiale de plată.
Curtea, procedând la analiza sentinței penale apelate în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului reține următoarele:
În speță situația de fapt reținută de către prima instanță a justificat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. e în Cod Penal infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte pre. de art. 183.Cod Penal, deoarece în raport de împrejurarea că inculpatul nu a folosit la comiterea agresiunii un obiect de a produce moartea și nu a aplicat victimei lovituri de mare intensitate într-o zonă vitală nu se poate concluziona că acesta a urmărit sau a acceptat producerea morții victimei.
În schimb atât apelul părții civile cât și apelul Parchetului sunt fondate sub un alt aspect, și anume individualizarea judiciară a pedepsei. Prima instanță nu a ținut seama în acest sens de împrejurările în care a fost comisă precum și de persoana și conduita inculpatului.
Se observă astfel că inculpatul a agresat o minoră însărcinată,în vârstă de doar 17 ani, lipsită de suport părintesc, întrucât mama acesteia era plecată la muncă în Italia, în condițiile în care cunoștea starea acesteia, datorită relației de concubinaj pe care o avea cu victima. După cum reiese din declarațiile martorilor, inculpatul avea un comportament violent față de victimă și obișnuia să se manifeste agresiv față de aceasta, apropriați ai acesteia sfătuind-o să înceteze relația de concubinaj cu inculpatul Un alt element care trebuie luat în considerare în aprecierea persoanei inculpatului este faptul că a agresat victima în condițiile în care aceasta îngrijea copilul de doar 1 an și 3 luni rezultat din relația pe care o avea cu inculpatul. În aceste condiții, cele mai elementare norme de conviețuire impuneau inculpatului să ocrotească victima iar nu să o agreseze, cu consecința tragică a morții acesteia.
Din fotografiile judiciare aflate la fila 9 din dosarul de urmărire penală se observă că victima prezintă mai multe echimoze la nivelul ochilor, feței și gâtului, iar din fotografiile de la fila 13 conținând detalii asupra mâinilor inculpatului se observă că acesta are pumnii tumefiați. Din aceste detalii reiese că agresiunea inculpatului nu s-a limitat la o singură lovitură cu, așa cum acesta declară,ci la mai multe lovituri aplicate victimei. În consecință nu se poate reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră, așa cum a apreciat prima instanță.
Aspectele mai sus arătate reliefează un grad de pericol social deosebit de ridicat al faptei și o periculozitate crescută a inculpatului, neimpunându-se în nici un caz aplicarea unei pedepse orientate la minimul special prevăzut de textul legal incriminator.
Vor fi admise prin urmare apelurile declarate de parchet și partea civilă, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cu C.P.P. privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, va fi desființată sentința apelată sub acest aspect, reținută cauza spre rejudecare. Având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, ținând seama de împrejurările mai sus arătate, Curtea va majora cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond, apreciind că astfel va fi atins și scopul pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 52.
Cod PenalCu privire la apelul declarat de inculpat, se observă că în declarația dată de inculpat cu prilejul audierii de către prima instanță acesta a fost de acord să plătească în totalitate daunele morale solicitate de partea civilă.
Declarația de achiesare a inculpatului la pretențiile părții civile are caracter irevocabil, neputând fi retractată de către inculpat decât în situația în care se dovedește că această adeziune a fost afectată de un viciu de consimțământ. Motivația inculpatului, respectiv imposibilitatea inculpatului de a plăti daunele stabilite datorită situației materiale, nu poate determina reducerea acestora, acest aspect fiind important doar în faza de executare a hotărârii, astfel că apelul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1lit.b C.P.P. urmând ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În cauză vor fi aplicate și dispozițiile art. 381.C.P.P. privitoare la deducerea arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate precum și dispozițiile art. 383 ind. 1.C.P.P. cu referire la art. 350.C.P.P. urmând a fi menținută starea de arest a inculpatului, deoarece subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a admite C.P.P. apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 124/P 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Desființează sentința penală sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva aceleiași sentințe.
În conformitate cu dispozițiile art. 383 al. 1 ind. 1.C.P.P. cu referire la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a apelantului - inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art. 381 al. 1.C.P.P. deduce în continuare arestarea preventivă de la 15.06.2009 la zi.
Constată că părțile au avut apărători aleși.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă apelantul - inculpat să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare cu privire la apelul declarat de apelanta - parte civilă rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru apelantul - inculpat și de la comunicare pentru apelanta - parte civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009, în prezența apelantului - inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored. / 27.10.2009
3 ex.
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian
