Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 17/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 17/A/2009
Ședința publică din 11 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 492 din 18 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev de art. 174 alin 1 raportat la art. 176 alin 1 lit a și b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2010, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11 februarie 2010.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 492 din 18 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în conformitate cu dispozițiile art.334 pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpatul: prin apărătorul său desemnat din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, incriminată de art.174 alin.1 pen. și art.176 alin.1 lit."a" și "b"pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, incriminată de art.183 pen.
În temeiul art.174 pen. art.176 alin.1 lit."a" și "b"pen. a condamnat inculpatul:
-, fiul lui și, născut la data de 01 ianuarie 1970 în, Turcia, domiciliat în, sat, Turcia, posesor al pașaportului seria --K nr.- eliberat de Republica Turcia, de cetățenie, ocupația: dulgher la Internațional. căsătorit, are trei copii minori, studii: primare, fără antecedente penale în România, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de:
-25 (douăzecișicinci) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit."a", "b" pen. după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
În temeiul art.71 Cod Penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit."a","b" din Codul penal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.88 pen. a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul reținerii pe termenul de 24 de ore din data de 16 martie 2009 și al arestării preventive, începând cu data de 17 martie 2009 până la zi.
În temeiul art.350 pen.pen.s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului.
În temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. combinat cu art.998, art.999 civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile,. în comuna, sat, nr.791, jud.C, CNP: - și,. în comuna M, sat, nr.236, jud.C, CNP: - și, în consecință a obligat inculpatul să achite acestor părți civile câte 20.000 de eurocu dobânda legală aferentă, la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. combinat cu art.998, art.999 și art.1169 civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă,. în comuna, sat, nr.791, jud.C, CNP: - având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, ca nedovedită.
În temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. combinat cu art.998 civ. și art.86, art.94, art.100 din Codul familiei, a obligat inculpatul să achite minorei, fiica lui și, născută la data de 09 septembrie 2001 în municipiul Câmpia, județul C, CNP: -, domiciliată în comuna, sat, nr.791, jud.C, reprezentată prin curator,. în comuna, sat, nr.791, jud.C, CNP: - în baza dispoziției emisă de primarul comunei, județul C suma de 300 lei lunar cu titlu de rentă calculată la venitul minim pe economie, începând cu data de 14 martie 2009 până la împlinirea vârstei de 18 ani iar în ipoteza continuării studiilor până la terminarea acestora fără a se depăși vârsta de 25 de ani, urmând a se actualiza în funcție de actualizarea venitului minim pe economia națională.
În temeiul art.189.pr.pen. a stabilit onorariu avocațial din oficiu, în sumă de 200 lei, onorariu ce s-a suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și care s-au avansat către Baroul d e Avocați C, d-nei avocat, pentru acordarea asistenței juridice inculpatului în faza cercetării judecătorești.
În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit onorariu pentru traducător autorizat Amela (autorizație nr.21697/20.02.2009) constând în: contravaloarea a unei ore pentru traducere simultană în regim de urgență, traducerea simultană în regim de urgență, sporul pentru limbă rară și contravaloarea biletelor CFR achiziționate de aceasta în vederea deplasării la TRIBUNALUL CLUJ la termenul din data de 18 noiembrie 2009 cât și contravaloarea celor 18 pagini ce au fost traduse din limba în limba română în format A4 reprezentând memoriile formulate și depuse la dosar de către inculpat.
În temeiul art.191 pr.pen. a obligat inculpatul să plătească suma de 6500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, reprezentând: costul expertizei medico-legale, psihiatrice în cuantum de 135 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, onorariul și, cheltuielile de deplasare efectuate de către traducătorul autorizat Amela (autorizație nr.21697/20.02.2009).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ nr.237/P/2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.174, 176 lit."a" și "b" pen.
În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în noaptea de 14/15.03.2009, în jurul orei 2400, suprimat cu intenție viețile victimelor și, ucigându-le pe acestea prin cruzimi, prin aplicarea de lovituri multiple, repetate, cu un topor, fapta producându-se în imobilul situat în satul nr. 231, comuna M, jud. C, ce denotă ferocitate și cruzime deosebită, prin prisma modalității aplicării victimelor multiple lovituri cu toporul în special în zona capului, iar în ceea ce o privește pe victima, inculpatul i-a aplicat și multiple lovituri cu pumnul în zona feței, continuându-și loviturile chiar după decesul victimei, care a fost lovită post-mortem cu muchia toporului.
În declarațiile date în faza urmăririi penale inculpatul (23-31, vol.I, ) a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce, însă nu a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa susținând că se consideră nevinovat de comiterea acesteia invocând în apărarea sa mai multe versiuni privitoare la sechestrarea și răpirea sa, în sensul că ar fi fost amenințat cu un cuțit și ar fi ajuns într-o stare puternică de tulburare și temere, că ar fi existat o persoană de sex masculin ce avea părul blond și care trebuie identificată, că nu le cunoștea pe cele două victime anterior incidentului și în ce modalitate a ajuns din Câmpia, în locuința acestora din satul, însă versiunile prezentate de inculpat în apărarea sa privind derularea faptelor sunt total neadevărate, contrazise în totalitate de probele administrate în cauză și, nu în ultimul rând declarațiile contradictorii, prin care acesta a încercat în mod evident să acrediteze variante nesincere, dar favorabile sieși poziție procesuală menținută și în faza de cercetare judecătorească (42-44) în prezența traducătorului autorizat de limbă d-na Amela inculpatul declarând că înțelege învinuirea ce i se aduce și nu recunoaște săvârșirea faptei ce i se impută că ar fi comis-o dar își menține întru totul declarațiile date în faza de urmărire penală atât în fața procurorului cât și a organelor de poliție precum și în fața judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă poziție procesuală ce a culminat însă cu abordarea de către inculpat a unei conduite procesuale de sfidare a instanței prin încercarea unei "negocieri" cu ocazia ascultării sale în calitate de inculpat în sensul că "semnez declarația de inculpat numai dacă se menționează faptul că doresc ca pedeapsa cu închisoarea la care voi fi condamnat să o execut în Turcia și nu în România, altfel nu semnez declarația" (44). Ca urmare, pentru a respecta dreptul la apărare și a dreptului la un proces echitabil instanța i-a satisfăcut doleanța procesuală fiindu-i tradusă din nou în totalitate declarația și completarea la declarație de către traducătorul autorizat moment în care inculpatul "s-a răzgândit din nou" invocând faptul că dacă nu i se traduce în scris în acest moment nu semnează declarația, motiv pentru care instanța a încheiat procesul verbal existent la fila nr.45 din dosar fiind și acesta tradus și semnat în totalitate de către traducătorul autorizat de limbă d-na Amela în prezența inculpatului, ceea ce relevă caracterul total nesincer al acestui inculpat în încercarea sa disperată de a folosi toate mijloacele posibile de a scăpa de rigorile legii penale ce se aplică oricărei persoane care este bănuită că ar fi comis o faptă de natură penală.
Examinând învinuirea adusă inculpatului, în baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului (1-9, vol.I, ), declarațiile numiților:, și, luate în faza actelor premergătoare ( 12-16, vol.I ), concluziile preliminare ale medicului legist (17-18 vol.I, ), minuta hotărârii penale nr.64/25.02.2009 a Judecătoriei Turda și comunicarea aferentă (19-20, vol.I, ), împuternicirea apărătorului din oficiu (22, vol.I, ), declarațiile inculpatului (23-31, vol.I, p, cele din data de 23.03.2009 - 11-13 vol.II și cele din data de 09.05.2009 -183-185, vol.II ), rezoluție de începere a urmăririi penale (32 vol.I, ), ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale (33 vol.I, ), ordonanță de reținere (36 vol.I, ), declarațiile martorilor: (12-13, vol.I și 110), (17-18 vol.II, și 111),), (19, vol.II și 113), ( 49, vol.II și 112), G (34, 35 vol.I, și 120), (37 vol.I, și 119), procese-verbale din 16.03.2009 de verificare a listelor actualizate cu traducătorii și interpreții autorizați (38-39 vol.I, ), certificatul de cazier judiciar al inculpatului (40 vol.I, ), proces-verbal privind diagnosticul medical al inculpatului, din 16.03.2009, raportat la leziunile prezentate de acesta (41 vol.I, ), adresă emisă către Ambasada Turcia (42-43 vol.I, ), planșă foto (44-79 vol.I, ), raport de constatare tehnico-științifică nr.-/17.03.2009 al IPJ C - Serviciul Criminalistic (80-87 vol.I, ), proces-verbal de consemnare a sesizării (1, vol.II ), proces-verbal de cercetare la fața locului (2-10 vol.II ), adresele emise către INML " Minovici" B și Direcția generală pentru protecția copilului aflat în dificultate C-N din 02.04.2009 (14-15 vol.II ), proces - verbal de încunoștiințare a apărătorului din 02.04.2009 (16 vol.II ), ordonanță de dispunere a efectuării expertizei medico-legale psihiatrice și adresa aferentă ( 24-27 vol.II ), mandat de transferare și adresa aferentă (21-23 vol.II ), ordonanțe din 15.03.2009 de dispunere a efectuării constatărilor medico-legale privind felul și cauzele morții victimelor și adresa aferentă ( 20, 33-36 vol.II ), minuta încheierii penale nr. 34/R/2009 a Curții de APEL CLUJ (28 vol.II ), xerocopii cereri de vizitare a inculpatului în arest (29-30 vol.II ), xerocopii rezultate radiologie imagistică medicală din data de 16.03.2009, reprezentând explorările medicale făcute asupra inculpatului la SC C SRL (31-32 vol.II ), încheierea penală nr.23/C/2009 din data de 17.03.2009 a Tribunalului Cluj (37-41 vol.II ), proces-verbal privind înștiințarea Ambasadei Turcia (42 vol.II ), mandat de arestare preventivă nr.18/2009 (43 vol.II ), dovadă de predare-primire a obiectelor de îmbrăcăminte, prezentate din proprie inițiativă de către inculpat (44 vol.II ), proces-verbal de acte premergătoare și de ridicare a unor obiecte textile întocmit la data de 16.03.2009 de către șeful Postului de poliție M (45 vol.II ), declarația părții vătămate (46 vol.II ), declarația părții civile (47-48 vol.II ), cerere de vizitare în arest a inculpatului formulată de Ambasada Turcia și adresa de aprobare a cererii (50-51 vol.II ), raport de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 20.03.2009 întocmit de IPJ C - Serviciul Criminalistic, planșa fotografică cu aspecte și urme ridicate de la fața locului, planșa fotografică cu aspecte fixate cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului (52-138 vol.II ), încheierea penală din data de 23.03.2009 - dosar nr- al Tribunalului Cluj și proces-verbal întocmit de procuror în data de 25.03.2009 privind îndreptarea din oficiu a erorii materiale (139-140 vol.II ), cererea procurorului de prelungire a duratei arestului preventiv din data de 07.04.2009 (141-146 vol.II ), încheierea penală nr.34/C/13.04.2009 a Tribunalului Cluj (147-149 vol.II ), adresa din data de 27.04.2009 către INML " Minovici" B, prin care s-a solicitat urgentarea finalizării expertizei medico-legale psihiatrice (150-151 vol.II ), procesele - verbale din datele de 27.04.2009 și 04.05.2009 privind stadiul și motivele nefinalizării și neprimirii la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (152-154 vol.II ), rapoartele de constatare medico-legală cu nr.1906/III/124/28.04.2009 și respectiv nr.1905/III/123/28.04.2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală C-N C (155-175 vol.II ), raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A- întocmit de INML "Dr. Minovici" B, primit la dosar la data de 07.05.2009 (176-179 vol.II ), proces-verbal de constatare a primirii la dosar a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 07.05.2009 (180 vol.II ), ordonanță de schimbare a încadrării juridice din data de 07.05.2009 (181-182 vol.II ), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală față de inculpat, întocmit de procuror la data de 09.05.2009 seria B nr.- (186 vol.II ), ordonanță de respingere a cererilor noi formulate de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din 09.05.2009 (187-188 vol.II ), mijloacele de probă ce au fost ridicate de către echipa de cercetare ce au fost ambalate în plicurile nr. 2-25 ce se găsesc în păstrarea organelor de poliție, camera de corpuri delicte instanța, reține în fapt următoarele:
În dimineața zilei de 15 martie 2009 (duminica), numita, domiciliată în comuna M, sat nr. 236, intenționat să se deplaseze până la imobilul situat în vecinătate, respectiv la numărul 231, unde locuia fiul său, pentru a-i înmâna acestuia minuta sentinței penale nr. 64/25.02.2009 emisă de Judecătoria Turda în dosarul nr-, sentință prin care fusese condamnat nedefinitiv la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de violare de domiciliu în formă continuată și port fără drept de cuțit, ambele săvârșite în stare de recidivă. Deoarece comunicarea minutei hotărârii respective sosise prin mijlocirea serviciului poștal, a avut intenția de aoî nmâna fiului său care era proprietarul imobilului situat în comuna M, sat nr.231, însă acesta nu prea trecea decât rareori pe la locuința sa, având în vedere că în majoritatea timpului se afla în localitatea, jud.C, unde era angajat ca îngrijitor de animale.
observase în seara zilei precedente, respectiv sâmbătă, 14 martie 2009, în jurul orei 21,00, că în locuința lui lumina era aprinsă, fapt pentru care în dimineața zilei de 15.03.2009 l-a rugat pe un alt fiu al ei, numitul, să o însoțească la locuința lui, în scopul arătat mai sus, ceea ce au și făcut, aceștia deplasându-se la imobilul nr.231, moment în care l-a strigat pe fratele său să iasă afară din locuință, însă neprimind nici un răspuns s-a deplasat până la ușa de intrare în casă, pe care a găsit-o întredeschisă și fără a prezenta urme de forțare. s-a uitat în interiorul primei camere a locuinței și a văzut că pe podeaua camerei erau întinse cadavrele lui și ale concubinei acestuia, numita, cei doi fiind decedați.
Ca urmare, nici, nici nu au mai intrat în locuință și s-a procedat la anunțarea de îndată a organelor de poliție despre cele constatate, astfel că, în ziua de 15 martie 2009, echipa complexă de cercetare a locului faptei, compusă din procuror, ofițeri de poliție judiciară, specialiști criminaliști și medicul legist de serviciu s-a deplasat la fața locului, fiind efectuate cercetările necesare, materializate în procesul verbal depus la dosarul cauzei. Astfel, s-a constatat că într-adevăr și erau decedați, cadavrele acestora fiind găsite în imobilul menționat, iar din concluziile preliminare ale medicului legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Car ezultat că moartea lui a fost violentă, s-a datorat transecțiunii bulbo-pontine, consecutivă unei fracturi multieschiloase de și bază de craniu, leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire repetată activă cu corp dur și despicător (posibil toporul-corp delict), moartea poate data de 14.03.2009 (nr. 124/III/15.03.2009), respectiv că moartea lui a fost violentă, s-a datorat hemoragiei externe consecutivă multiplelor plăgi ale scalpului și fracturilor craniene, leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur (posibil muchea de la toporul-corp delict), iar moartea poate data din 14.03.2009 (nr.124/III/15.03.2009).
La scurt timp după constatarea faptei, organele de poliție au obținut informații cu privire la faptul că în noaptea de 14/15.03.2009, în jurul orelor 02,40 - 03,00, o persoană necunoscută, cetățean străin de etnie, angajat al firmei, a apelat la ajutorul unei persoane din comuna Frata, sat de Câmpie nr.170, județul C persoană care a fost identificată ca fiind martorul, cerându-i acestui martor sprijin pentru a se adăposti pe timpul nopții și pentru a-i facilita găsirea unui mijloc de deplasare spre Câmpia cu precizarea că localitățile și de Câmpie sunt localități învecinate.
Din declarațiile de martor date de în data de 17.03.2009 în fața procurorului cât și în fața instanței de judecată în data de 11.11.2009 care l-a identificat pe inculpatul prezent în sala de judecată la solicitarea instanței ca fiind aceeași persoană a rezultat că într-adevăr în noaptea de 14/15.03.2009, în jurul orelor 02,40-03,00, o persoană necunoscută care la cererea instanței acest martor l-a identificat ca fiind inculpatul prezent în sala de judecată a pătruns în curtea acestuia și a bătut la geamul unei camere a locuinței, moment în care martorul a ieșit din casă și a constatat că este vorba despre un cetățean străin care susținea că "l-au bătut țiganii", și a precizat că este angajat al firmei. Martorul l-a privit atent pe acest, dată fiind ora înaintată și a observat că acesta avea o urmă de lovitură (o vânătaie) la un, pe ului a văzut urme de sânge, care îi cursese din și a observat și o leziune la o însă nu și-a dat seama dacă ul necunoscut avea sau nu răni la degetele de la mâini, însă ține minte că acesta avea sânge pe mâini, dar a presupus că aceste urme de sânge ar putea proveni de la faptul că s-a șters cu mâna pe față. Martorul i-a cerut persoanei în cauză să plece din curtea sa, însă inculpatul a refuzat, spunând "pericol țigani" sau "risc țigani", rezultând că era destul de agitat, ceea ce l-a determinat pe să-i solicite acestei persoane actele de identitate după care și-a notat datele observate, rezultând că era vorba despre inculpatul, cetățean.
Martorul l-a servit pe inculpat cu o cafea, i-a permis să se spele în bucătăria de vară, iar spre dimineață l-a ajutat să plece spre Câmpia, cu mașina unui prieten al fratelui martorului. Martorul afirmă că inculpatul i-a povestit că este dulgher, dar "nu a menționat că ar fi lovit și el pe cineva sau că ar fi omorât pe cineva. Cetățeanul mi s-a părut a fi sub influența băuturilor alcoolice, dar nu tare". De asemenea, martorul a precizat că "am văzut că cetățeanul avea asupra sa un card, trei bancnote de 5 lei și mai multe bancnote de 1 leu".
Din explicațiile date de și din presupunerile acestuia rezultă că este posibil ca inculpatul să fi apelat la ajutorul martorului, în principal pentru a-și găsi un mijloc de deplasare spre municipiul Câmpia, deoarece inculpatul a crezut că ar fi la rândul său angajat al firmei, întrucât în fața casei acestuia era parcată o autobasculantă, care în realitate aparține martorului.
În acest mod, organele de poliție au fost informate despre faptul că inculpatul a fost observat într-o localitate învecinată celei în care au fost găsite cadavrele victimelor, în noaptea respectivă, având leziuni minore vizibile și susținând că ar fi fost implicat într-un incident violent la acea dată, rezultând în mod evident presupunerea că între incidentul violent "reclamat" de inculpat și cel în urma căruia au decedat victimele ar putea să existe o legătură.
În data de 16 martie 2009 inculpatul s-a prezentat la clinica medicală aparținând SC C SRL din C-N,- A, specializată în radiologie și imagistică medicală, unde a solicitat efectuarea unui CT cranian, rezultând, conform actului medical depus în xerocopie la dosar că inculpatul prezenta o stare post cranio-facial, cu fisura osului malar bilateral și fractură cu înfundare a arcadei zigomatice stângi, la nivelul fosei infratemporală. etmoidal. orbitală, corespunzătoare aripii mari sfenoidale, fără fenomene hemoragice la nivel encefalic post.
Lucrătorul de poliție s-a deplasat în ziua respectivă la clinica menționată, stabilind că în dimineața zilei de 16.03.2009 inculpatul a fost supus unui consult medical la clinică, deoarece prezenta leziuni în partea a obrazului (zona zigomatică) și avea două plăgi la degetele arătător și M de la mâna dreaptă, iar medicul care l-a consultat a comunicat lucrătorului de poliție diagnosticul "traumatism facial dreapta, cu recomandare CT craniu și o fractură arcadă zigomatică dreapta în două locuri", investigații ce au fost materializate într-un proces verbal încheiat de lucrătorul de poliție judiciară. Tot în ziua de 16.03.2009, aflând că organele de poliție solicitaseră telefonic informații la firma, la care era angajat, respectiv că era căutat în legătură cu aspectele pe care i le povestise martorului, inculpatul s-a prezentat de bună voie în jurul orei 16,00, în fața procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, recunoscând în declarațiile date că a fost implicat în noaptea de 14/15.03.2009 în jurul orei 24,00, într-un incident violent cu victimele și, produs în imobilul situat în comuna M, sat nr. 231, jud.
Fiind întrebat atât de către organele de urmărire penală cât și de instanță dacă le cunoștea anterior incidentului pe cele două victime și în ce modalitate a ajuns din Câmpia, în locuința acestora din satul, inculpatul a prezentat o versiune total neadevărată asupra faptelor, contrazisă în totalitate de probele administrate în cauză.
Astfel, inculpatul a susținut că a fost abordat în ziua de sâmbătă, 14 martie 2009, în jurul orei 18,00, de către și, persoane necunoscute de el în acel moment, despre care susține că nu le mai văzuse niciodată anterior, arătând că victimele ar fi intrat în vorbă cu el în timp ce inculpatul se afla într-un loc public, respectiv pe trotuarul unei străzi din Câmpia, situată lângă o benzinărie, în apropierea unui parc și a unui restaurant cu specific turcesc. Inculpatul susține că victimele au intrat în vorbă cu el și l-au întrebat dacă nu îl cunoaște pe un alt cetățean, pe nume sau, iar la un moment dat al discuției inculpatul susține că l-ar fi amenințat cu un cuțit, l-a tras de braț și l-a obligat să se urce pe bancheta din spate a unei mașini. Despre această mașină inculpatul susține că "în acel moment a oprit lângă noi un autoturism, nu am reținut marca mașinii, dar cred că era în timpul discuției am observat că a făcut semn unui șofer, mașina a venit din apropiere și a oprit brusc lângă noi". Inculpatul mai arată că "gândindu-mă mai bine am ajuns la concluzia că și femeia care îl însoțea este probabil să se fi cunoscut cu șoferul mașinii cu care m-au dus, fapt pe care îl deduc din felul în care aceștia vorbeau unii cu alții, respectiv familiar". a precizat că "nu îmi amintesc detalii privind figura șoferului mașinii despre șofer nu pot da detalii exact, din câte îmi amintesc s-ar putea să fi fost un blond".
Așadar, inculpatul a pretins că victima l-ar fi amenințat cu un cuțit, că l-ar fi tras de braț, că l-a obligat să se urce pe bancheta din spate a mașinii, că în mașină i-a pus mâna pe gură, iar inculpatului i-a fost foarte frică, motiv pentru care a stat numai chircit în mașină. Ba mai mult, inculpatul a învederat faptul că după ce a fost sechestrat și răpit în acest mod, prin amenințare, a fost transportat cu acel autovehicul mai mult de o oră, iar în cele din urmă acesta împreună cu victimele au coborât într-o zonă apropiată de locuința lui.
Ulterior, în declarația de învinuit cât și în fața instanței, inculpatul și-a modificat parțial declarațiile, precizând că în momentul pretinsei răpiri, de fapt nu l-a împuns cu cuțitul și nici nu avea în mână vreun cuțit, dar inculpatul ar fi observat că avea în buzunar un cuțit, pe care nu l-a scos până au ajuns la locuința victimei. De asemenea, inculpatul a mai precizat că în realitate nu a făcut nici un semn către șoferul mașinii respective, de fapt, mașina staționa în acel loc, iar victimele l-au împins pe inculpat pe bancheta din spate. Tot în această declarația, a susținut că "după ce s-a gândit mai bine" și-a dat seama că mașina cu care a fost transportat a fost un taximetru, iar la sfârșitul drumului contravaloarea cursei a fost achitată chiar de către inculpat.
Prin aceste susțineri neadevărate, inculpatul a urmărit să arate pretinsul caracter și atitudine violente ale victimelor, în ideea de a încerca ulterior să justifice conduita sa printr-un așa-zis atac comis de victime asupra sa și de a pretinde că s-ar fi aflat în legitimă apărare, ripostând la atacul victimelor. Mai mult, inculpatul a încercat să acrediteze varianta unei stări de puternică tulburare și frică, în care s-ar fi aflat datorată sechestrării și răpirii sale, precum și a amenințării cu cuțitul, afirmând în mod repetat că pe parcursul drumului el nu a strigat și nu a ripostat, fiindu-i frică, că i-a trecut prin gând să încerce să sară din mașină în timpul mersului, dar i-a fost frică, susținând totodată că ", după haine și privire, arăta ca un infractor, ca un tâlhar, și astăzi, când i-am văzut fotografia, m-a cuprins spaima" (declarația din 16.03.2009).
În ceea ce privește aceste susțineri ale inculpatului instanța urmează să rețină că acestea au fost total și fără dubiu contrazise de declarațiile martorilor identificați și audiați în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Astfel, martora -, audiată în 02.04.2009 (faza de urmărire penală) cât și în data de 20.10.2009 (faza de cercetare judecătorească), a arătat că a fost angajată la barul SC, din Câmpia, str. -. - nr. 7, iar în ziua de sâmbătă, 14 martie 2009, în jurul orei 16,00, aflându-se de serviciu ca barman, a observat că în local au intrat trei bărbați și o femeie, recunoscându-l pe, pe care îl știa anterior din vedere. Martora a văzut că unul dintre bărbații din grup era un cetățean străin de etnie,pe care celelalte persoane din grup îl strigau sub prenumele "".
Împreună cu inculpatul și cele două victime, la masă s-a aflat și martorul, zis.
Martora relatează că persoanele din grup s-au așezat la o masă din bar, au consumat diverse băuturi, precizând că "cei patru au stat la masă și am observat că între ei existau relații amicale, în sensul că povesteau, râdeau, cetățeanul am observat că nu cunoștea aproape deloc limba română, însă dădea din cap și participa la discuțiile celorlalți pe măsura posibilităților. Din câte am observat eu este absolut exclus ca cetățeanul să fi fost forțat de ceilalți trei să îi însoțească în bar, dimpotrivă toți patru au venit în bar de bunăvoie pe parcursul șederii lor în bar, am observat că în repetate rânduri cetățeanul o pipăia pe femeie în zonele intime, iar femeia îi spunea să stea liniștit că îi vede lumea și îi vede și doamna, adică eu, însă nu părea deranjată de gesturile de intimitate ale cetățeanului, dimpotrivă mi s-a părut veselă nici unul din cei patru membri ai grupului nu era blond".
i-a relatat martorei că urmează ca ei să se deplaseze într-un sat cu un taximetru, iar nota de plată a consumației a fost achitată de, sens în care martora i-a și schimbat o bancnotă de 50 EURO inculpatului, întrucât acesta avea foarte puțini lei asupra sa.
De asemenea și martorul confirmă cele declarate de -, arătând că a recunoscut-o pe, care stătea la masă cu un cetățean pe care îl striga sub prenumele de, precum și cu un de etnie română. Martorul a stat câteva minute la masa celor trei, arătând că nu a observat nici un blond în apropierea acestora sau discutând cu ei iar cei trei discutau normal, firesc, neobservând ca vreunul dintre aceștia să fie supărat sau să aibă alte probleme. Tot acest martor a precizat că "din zvonurile publice am auzit și eu, ca și alte persoane, că a dus o viață mai libertină, nu cunosc concret asemenea aspecte, însă am auzit mai multe zvonuri despre faptul că ar fi despărțit mai multe familii, aceasta fiind expresia folosită popular când o femeie întreține relații intime cu un căsătorit cu altă femeie".
În fine un alt aspect pe care urmează să-l rețină instanța ca fiind relevant în cauză se referă la identificarea și audierea ca martor a taximetristului G, care susține că în ziua de 14.03.2009, în jurul orei 18,00, în timp ce se afla cu taximetrul marca VW Golf în standul de taximetrie denumit "Lukoil" din Câmpia, a văzut un grup de trei persoane care s-a apropiat de mașina sa, venind dinspre centrul localității, care discutau amical și nu s-a pus problema ca vreuna din persoane să tragă de mână vreo alta din grup. Martorul a recunoscut-o pe, cu care era consătean, și a observat că unui dintre cei doi bărbați era de etnie, iar victimele îl strigau cu prenumele. Martorul precizează că "în orice caz cei trei au intrat și au urcat de bunăvoie în mașină și după aceea mi-au cerut să-i transport până în satul . cei doi români îl numeau pe, iar îi sugera că va întreține relații sexuale cu el, zicându-i că în seara asta voi face fichi, fichi cu tine, . Nu s-a discutat în schimb nimic despre vreo eventuală sumă de bani, în schimbul acestor relații sexuale, și pe ul român care era cu noi în mașină l-am văzut că era destul de nemulțumit, zicându-i femeii că de ce l-am luat pe ăsta cu noi. La niciuna dintre cele trei persoane nu am văzut nici un cuțit, niciunul dintre ei nu era speriat și nu părea în neregulă am ajuns în localitatea și am oprit la baza unei pante, nemaiputând urca în continuare, fiind noroi M, cetățeanul mi-a plătit cursa și cei trei au plecat liniștiți în susul dealului". Mai mult, pe drum, martorul a observat că relațiile dintre și erau foarte amicale, femeia spunându-i inculpatului în limba franceză "je taime".
Ca urmare, instanța din cele anterior expuse, va concluziona că în mod evident și fără dubiu inculpatul le-a cunoscut pe victime înainte de momentul urcării în taximetru, între aceste persoane existând chiar relații amicale, observate constant de martori, inculpatul și victimele consumând împreună băuturi într-un bar, adresându-se unul altuia pe prenume, ceea ce denotă fără putință de tăgadă că este absolut exclusă și varianta prezentată de inculpat privitor la sechestrarea și răpirea sa, cu pretenția că ar fi fost amenințat cu un cuțit și că ar fi ajuns într-o stare puternică de tulburare și temere.
Dimpotrivă, s-a dovedit în mod clar și fără echivoc că inculpatul a însoțit de bunăvoie victimele la locuința lui, cu cea mai M probabilitate inculpatul a făcut acest lucru în că va întreține relații sexuale cu victima, acest fapt putându-se deduce din conduita inculpatului, care a achitat atât consumația în bar, cât și contravaloarea cursei cu taximetrul, ceea ce denotă intenția lui de a întreține relații sexuale cu fiind de altfel manifestă din faptul că inculpatul a pipăit-o pe aceasta, în mod repetat, în zonele intime, într-un spațiu public.
De altfel, s-a dovedit că l-a încurajat constant pe inculpat în intenția sa de a întreține relații sexuale, propunându-i explicit acest lucru și afișând diverse alte atitudini de familiaritate. Totodată, se pare că atitudinea lui și acceptul evident al inculpatului, manifestat prin gesturile de intimitate, în sensul de a întreține relații intime cu femeia, l-au nemulțumit într-o oarecare măsură pe, așa încât o asemenea reacție a lui poate fi considerată drept acceptabilă, având în vedere că acesta întreținea o relație de concubinaj cu, reacția manifestându-se practic într-un reproș pe care l-a adresat concubinei sale în timpul călătoriei cu taximetrul, reproș auzit de martorul G. era destul de nemulțumit, conform precizărilor martorului, zicându-i concubinei sale că "de ce l-am luat pe ăsta cu noi".
Având în vedere că la fața locului victima a fost găsită decedată, având pantalonii coborâți până la jumătatea coapselor (cadavrul victimei având așadar zona feselor dezgolită), rezultă că la un moment dat, după ce au ajuns în imobilul situat în satul nr. 231, și inculpatul, cu cea mai M probabilitate, au încercat să pună în practică intenția de a întreține raporturi sexuale.
În acest sens, este de așteptat că victima și-a exprimat nemulțumirea și opoziția verbală, fapt care este posibil să fi dus la nașterea unei altercații între inculpatul și victima. Luându-se în considerare faptul că îi propusese inculpatului în mod constant și explicit întreținerea de raporturi intime, este evident că acesta a fost scopul cu care inculpatul a acceptat să se deplaseze până în localitatea, mai mult a și achitat consumația din bar și contravaloarea cursei către taximetrist.
Ca atare, apreciem că în momentul manifestării nemulțumirii și opoziției verbale ale lui față de această idee, inculpatul, cu cea mai M probabilitate, a reacționat violent față de, din cauza frustrării cauzate de faptul imposibilității materializării intenției de a întreține relații sexuale, intenție întreținută explicit și pe o durată relativ M de timp de către.
În ceea ce privește incidentul violent în care a suprimat cu intenție viața ambelor victime, inculpatul a dat în cursul cercetărilor declarații contradictorii, culminând cu contradictorialitatea declarației date în fața instanței în care a încercat în mod evident să acrediteze o variantă nesinceră, dar favorabilă sieși.
În declarația de făptuitor dată în 16.03.2009, inculpatul a recunoscut că în taximetrul cu care au călătorit în afară de taximetrist se mai aflau doar el și cele două victime, poziție de altfel menținută și în declarația de învinuit din 16.03.2009 și în cea de inculpat de la aceeași dată.
a susținut inițial că după ce a ajuns împreună cu cele două victime la locuința situată în satul nr. 231, avut mai multe discuții cu, purtate în interiorul casei, inclusiv victima l-a întrebat pe inculpat dacă ar putea să o ajute să-și găsească un loc de muncă la firma.
În ceea ce privește susținerile inculpatului referitor la faptul că victimele l-ar fi "pus să bea" o băutură răcoritoare, iar acestea ar fi băut bere, respectiv că "ul m-a chemat în camera cealaltă, unde se afla o canapea mai M, a ridicat de pe ea și mi-a cerut să dorm acolo, eu m-am așezat pe pat, însă nu am putut adormi. ul a plecat în camera cealaltă și după zgomote am dedus că a întreținut relații sexuale cu femeia", s-a acreditat ideea că inculpatul era sechestrat și răpit de victime, fiind lăsat singur în cea de-a doua cameră a imobilului, pe o perioadă mai lungă de timp, însă este cel puțin dubios de ce inculpatul nu a încercat nici un moment să părăsească locuința, deși avea posibilitatea să facă cu ușurință acest lucru, putând ieși pe ferestrele camerei în care se afla, așa cum se și poate observa din planșa fotografică cu aspecte de la locul faptei, existentă la dosar.
precizează că în noaptea de 14/15 martie 2009, în jurul orei 24,00, a venit în camera în care inculpatul fusese lăsat să doarmă, l-a chemat în prima cameră a locuinței și conform susținerii inculpatului, i-ar fi cerut să-i dea toți banii pe care îi avea asupra sa, respectiv o sumă totală de 150 lei. Astfel, inculpatul arată că "la solicitarea lui i-am dat acestuia banii pe care îi aveam la mine, și acesta mi-a spus după aceea să mă dezbrac să fac și eu sex cu femeia respectivă, iar femeia și-a dat jos pantalonii până la genunchi. ul mi-a solicitat din nou să mă dezbrac, eu mi-am dat jos haina, mi-a luat actele, printre care și permisul de ședere și le-a pus pe un raft, după care a început să mă lovească cu pumnul în zona feței, în zona ochiului stâng, m-a lovit cu pumnul drept, cred că m-a lovit de vreo șapte ori, eu am amețit ușor și m-am sprijinit de perete cu spatele, m-a lovit cu capul de perete, am țipat, m-a lovit și în zona gurii. a luat în mână un cuțit, m-a lovit cu picioarele în zona organelor genitale, după care a încercat să mă lovească cu cuțitul, cu lama, în zona abdomenului, eu m-am apărat, am interpus brațul drept și m-a tăiat cu cuțitul la degetul M al brațului drept, după care am încercat să mă lupt cu, am prins mânerul cuțitului, am reușit să-l smulg și să-l arunc în lateral, iar m-a mușcat până la os de degetul arătător al mâinii drepte."
În esență, inculpatul susține că în această fază a incidentului, l-ar fi tâlhărit, ar fi încercat să îl oblige să întrețină relații sexuale cu victima femeie, iar în fața refuzului inculpatului de a întreține aceste relații sexuale, l-ar fi agresat pe, lovindu-l cu pumnul, cu cuțitul și mușcându-l de un deget.
Ori, susținerile inculpatului sunt însă total necredibile, întrucât nu este de conceput că două persoane care au sechestrat și răpit o altă persoană, după care o tâlhăresc pe aceasta, în intervalul cuprins între aceste pretinse acte infracționale, să-i și ofere presupusei victime băuturi răcoritoare și, mai mult să îi ofere posibilitatea de a dormi singură, o perioadă mai lungă de timp, într-o cameră a locuinței lor. Mai mult, chiar inculpatul recunoaște că l-a rugat să-l ajute să-și găsească un loc de muncă, iar conform susținerilor inculpatului, această rugăminte ar fi intervenit între momentul pretinsei răpiri și momentul pretinsei tâlhăriri a inculpatului, ceea ce este cu totul ilogic.
De asemenea, este evidentă nesinceritatea susținerii inculpatului, conform căreia ar fi încercat să-l oblige pe să întrețină relații sexuale cu femeia, în condițiile în care martorul descrie că, în timp ce se aflau în barul din Câmpia și o pipăia în zonele intime pe, le-a cerut celor doi să înceteze cu aceste gesturi. Totodată, și taximetristul G arată că era nemulțumit de faptul că pe durata călătoriei cu taximetrul între inculpat și au existat afirmații de familiaritate sexuală, exprimându-și chiar nemulțumirea că îl invitase pe inculpat cu ei împreună.
În aceste condiții, este foarte greu de a fi credibilă ideea că l-a agresat pe inculpat pe motivul că acesta nu a dorit să întrețină relații sexuale cu femeia, de altfel nici nu poate fi acceptat faptul că ar fi avut o asemenea idee, ținând cont de starea sa de spirit și de părerile sale, care au fost observate de cei doi martori. De altfel, presupusul atac al lui asupra inculpatului nu poate fi justificat rațional în nici un fel, nu ar fi avut motiv să desfășoare un astfel de atac, întrucât conform susținerilor inculpatului, acesta pretinde că nu s-a opus în nici un fel atunci când victima i-a cerut să-i dea toți banii pe care îi are asupra sa.
Așadar, nesinceritatea inculpatului este de puterea evidenței rezultând cu claritate și din susținerile acestuia că ar fi fost atacat cu un cuțit de către și amenințat că îi va tăia gâtul cu acest cuțit, în condițiile în care inculpatul a precizat constant că după moartea victimelor cuțitul menționat ar fi rămas în locuință, iar la cercetarea la fața locului, efectuată amănunțit de către echipa de cercetare, nu a fost găsit nici un fel de cuțit în locuință.
Totodată, și susținerea inculpatului privind faptul că a fost tâlhărit de către este contrazisă de martorul care se coroborează întrutotul cu declarația dată de inculpat în fața procurorului în 23.03.2009 cât și în fața instanței de judecată în care arată că "înainte de a mă ataca, ul m-a obligat să-i dau toți banii pe care îi aveam la mine, m-a controlat prin buzunare și m-a lăsat fără nici un, când am plecat din locuință am căutat banii, dar nu i-am mai găsit și am plecat fără nici un la mine. Nu am luat așadar cu mine din locuință nici banii mei, nici cuțitul sau toporul cu care am fost atacat", aspecte pe deplin combătute de afirmația martorului, care a văzut ulterior asupra inculpatului un card și mai multe bancnote de diverse cupiuri.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța va concluziona că susținerile inculpatului cu privire la faptul că ar fi fost tâlhărit, atacat cu un cuțit și amenințat cu moartea de către, sunt neadevărate și sunt expuse de inculpat doar de circumstanță, pentru a justifica o pretinsă legitimă apărare.
Este de puterea evidenței că între și a existat un incident violent, atestat și de leziunile suferite de inculpat, observate și de martorul și stabilite apoi pe cale medicală, însă considerăm că incidentul violent a fost provocat chiar de inculpat, care a avut o reacție violentă pe fondul nemulțumirii și opoziției verbale manifestate de la ideea și dorința inculpatului de a întreține relații sexuale cu.
De altfel, este relevantă chiar precizarea inculpatului, care arată că pe toată durata incidentului violent cu, nu a intervenit în nici un fel, ci a stat și s-a uitat la cei doi, având pantalonii coborâți până la nivelul genunchilor, deci zonele organelor genitale și ale feselor dezgolite, ceea ce arată că nu a respins practic dorința inculpatului de a întreține cu ea relații sexuale.
De asemenea, lipsa cuțitului menționat de inculpat, în locuința în care a avut loc incidentul, arată că în realitate acesta nu a fost atacat cu un cuțit și nici amenințat că i se va tăia gâtul iar în ceea ce privește existența unei posibile arme în imobilul respectiv ce ar fi fost acoperită motiv pentru care inculpatul ar fi observat doar țeava acesteia, este infirmată în primul rând de "omisiunea cu desăvârșire" a inculpatului în declarațiile date în faza de urmărire penală despre această armă; în al doilea rând cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată amănunțit de către echipa de cercetare, nu a fost găsită nici un fel de armă în locuință; în al treilea rând inculpatul a înțeles să invoce numai în fața instanței de judecată existența unei presupuse arme având o țeavă în lungime de 1 metru dar pe care nu a văzut-o fiind acoperită însă este cel puțin curios că în nici una din declarațiile date în faza de urmărire penală nu a făcut referire la o astfel de armă cu atât mai mult cu cât l-ar fi atacat cu un cuțit deși ar fi avut în varianta prezentată de inculpat posibilitatea utilizării armei respective, așa încât aceste două versiuni prezentate de inculpat cu privire la cuțit și armă sunt total inconsistente și contrazise fără echivoc de probele administrate în cauză.
În ceea ce privește susținerile inculpatului conform cărora "după ce am aruncat cuțitul, mi-a mai dat un pumn, după care a luat în mână toporul care era așezat lângă ușă, a încercat să mă lovească cu toporul în cap, cu partea metalică a toporului, cea tăioasă, dar eu m-am tras în lateral și am reușit să prind toporul de de lemn, moment în care m-a amenințat că dacă nu toporul din mâini, îmi va tăia gâtul cu cuțitul, eu de frică am smuls toporul din mâinile lui și l-am lovit în cap pe acesta, pentru a mă apăra, cu partea metalică a toporului, dar nu cea tăioasă, ci cea în care se fixează mânerul. Această lovitură i-am aplicat-o în momentul în care i-am smuls toporul din mâini, după care ul a căzut jos. După lovitură, a căzut și s-a lovit la cap de colțul tocului ușii, lângă perdea, la ușa dintre camere. nu s-a mai ridicat de jos, am văzut că a țâșnit sânge din capul lui, era căzut cu fața în sus", în acel moment inculpatul precizând că a observat că încă mai respira.
Ori, din chiar versiunea prezentată de inculpat se poate deduce fără echivoc că nu este cazul legitimei apărări, în condițiile în care inculpatul recunoaște că înainte de a-l lovi pe cu toporul în cap, apucase să-l dezarmeze pe acesta. Această considerație de natură teoretică juridică nu este însă aptă să îndepărteze concluzia faptică privitor la nesinceritatea versiunii prezentate de inculpat. Așa cum am arătat, din concluziile preliminare ale medicului legist rezultă că a fost lovit în cap cu un corp dur și despicător (posibil topor - corp delict), deci a fost lovit cu muchea tăioasă a părții metalice a toporului, contrar celor susținute de inculpat.
Astfel, este de observat că inculpatul susține că nu a aplicat decât o singură lovitură de topor asupra capului victimei, după care acesta s-ar fi lovit în cădere o singură dată cu capul de tocul ușii, iar după aceea cu capul de pragul ușii dintre cele două camere, căzând cu fața în sus însă medicul legist dimpotrivă arată că a suferit o lovire repetată activă cu corp dur și despicător, ceea ce arată că inculpatul a aplicat asupra capului victimei multiple lovituri cu partea tăioasă a toporului, suprimându-i cu intenție viața. Ba mai mult, din planșa fotografică cu aspecte de la locul faptei, se poate observa cu ușurință urmele de înfundare descoperite pe partea dreaptă a tocului ușii dintre cele două camere (foto 69-71d.p), care, având în vedere înălțimea de la podea la care sunt poziționate, atestă că inculpatul i-a mai aplicat lovituri cu toporul în zona capului, lui și după ce acesta căzuse la pământ, ceea ce dovedește fără dubiu intenția inculpatului de a suprima viața victimei și imposibilitatea obiectivă de a se reține ideea unei legitime apărări în cauză.
Ca urmare, a suferit și multe alte leziuni, care rezultă din actele medico-legale depuse la dosar și din planșa fotografică, care nu pot fi combătute sub nici un aspect prin prisma versiunii prezentate de inculpat.
După uciderea lui, a ucis-o și pe. Inculpatul încearcă în mod nesincer să acrediteze și în privința celei de a doua victime ideea unei "legitime apărări", declarând că, după uciderea lui, a încercat să-l ridice de jos pe acesta, dar "fiind aplecat asupra lui, am auzit în spatele meu un zgomot, din care mi-am dat seama că femeia a luat toporul în mână, m-am întors și m-am răsucit și am reușit să evit lovitura pe care femeia a încercat să mi-o aplice în zona coastelor din partea. După aceea, am prins-o pe femeie de mâini și i-am scuturat mâinile, iar toporul a căzut pe jos în lateral, după care femeia a luat din nou toporul în mână și a încercat să mă lovească, dar am prins-o de mâini și de toporului și am scuturat-o din nou și din această mișcare, partea metalică a toporului, nu cea tăioasă, ci cea în care este prinsă de lemn, a lovit-o pe femeie în cap, iar aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de tocul aceleiași uși, după care a căzut cu fața în jos eu am fost atent la ul căzut pe jos și din această cauză femeia a reușit să apuce din nou toporul, înaintea mea și să-i ia de jos. Pe timpul întregului incident, femeia a avut în continuu pantalonii coborâți până la nivelul genunchilor în afară de faptul că am lovit-o pe femeie cu partea neascuțită a metalului toporului în zona capului, în zona creștetului capului, aceasta în cădere s-a lovit cu capul de tocul ușii, așa cum am arătat, după care, atunci când era căzută la pământ a încercat să mă muște la același deget la care eram deja mușcat, motiv pentru care eu am lovit-o cu pumnul stâng pe femeie o singură dată în zona feței. Alte lovituri nu i-am aplicat femeii, am lăsat-o căzută la pământ cu fața în jos și respirând " (declarația de făptuitor din 16 martie 2009).
prezentată de inculpat cu privire la uciderea victimei este total inconsistentă și contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel, inculpatul recunoaște inițial că a dezarmat-o, în prima fază a incidentului, pe victimă de topor, dar susține că victima ar fi fost mai rapidă și a reapucat să ia toporul în mâini, ceea ce este greu de acceptat având în vedere că a avut pe tot timpul incidentului pantalonii coborâți pe coapse, iar din planșa foto se poate observa natura materialului textil din care erau fabricați pantalonii respectivi, material strâns pe picior care nu permite mișcări rapide de genul celor descrise de inculpat.
De altfel, apreciem că versiunea inculpatului este total nesinceră și că în realitate nu l-a atacat deloc pe acesta, deoarece este logic că dacă victima ar fi dorit să se implice în incidentul violent, ar fi încercat să-l ajute pe, nicidecum să-l atace pe inculpat după ce acesta deja îl ucisese pe.
Totodată, concluziile preliminare ale medicului legist arată că hemoragia externă care i-a fost fatală victimei fiind consecutivă multiplelor plăgi ale scalpului și fracturilor craniene, care s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur. Astfel, din probele științifice rezultă cu claritate că inculpatul a aplicat lovituri repetate cu toporul asupra capului victimei, producându-i acesteia multiple plăgi ale scalpului și fracturi craniene.
De altfel, ferocitatea cu care a acționat inculpatul rezultă chiar din afirmația acestuia privitor la faptul că după căderea la podea a victimei (repetăm, cu fracturi craniene), a mai lovit-o cu pumnul în zona feței, atestă probabil că orgoliul acestuia era prea puternic rănit în momentul derulării incidentului.
În ceea ce privește versiunea inculpatului prin care acesta încearcă să acrediteze ideea că lovirea cu pumnul asupra feței victimei s-ar fi datorat faptului că victima ar fi încercat să îl muște de un deget, este combătută chiar de declarația acestuia în care el nu explică cum ar fi fost posibilă o astfel de încercare, după căderea victimei, în condițiile în care victima a căzut cu fața în jos, spre podea. Referitor la susținerea inculpatului într-o altă declarație că după uciderea lui ar fi încercat să iasă din casă, însă nu a putut pentru că ușa era închisă, contrazice afirmațiile inițiale ale lui care susține că după lovirea lui s-a aplecat asupra acestuia, încercând să-l ridice, moment în care ar fi fost atacat de către.
În declarația dată în fața procurorului în 23 martie 2009 cât și în fața instanței de judecată inculpatul și-a schimbat din nou susținerile, arătând că "în locuința lui, când acesta a încercată să mă lovească cu toporul în zona capului, eu m-am ferit și am prins și eu cu mâinile de toporului, încercând să i-l iau din mâini, iar în această încercare, trăgând amândoi de toporului, s-a lovit în cap din greșeală, lovitura pe care i-am aplicat-o a fost așadar neintenționată femeia (care în timpul incidentului dintre mine și a stat pe pat și nu a intervenit) luase în mână toporul și a încercat să-mi aplice o lovitură undeva în zona spatelui, stânga, în zona coastelor, eu m-am întors și am reușit să prind și eu cu mâinile de toporului. Nu am reușit să-i smulg femeii din mâini toporul, însă trăgând de toporului, în încercarea de a i-l lua din mâini, am lovit-o și pe ea practic fără intenție, în zona capului ". Este cert că, inculpatul încearcă să eludeze propriile sale afirmații inițiale, conform cărora în diverse momente ale incidentului, a reușit să îi dezarmeze, succesiv, atât pe cât și pe.
Această nouă versiune prezentată de inculpat, nu poate fi însă acceptată din aceleași considerente, anterior expuse detaliat.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu putem concluziona decât că în realitate victima nu l-a atacat deloc pe inculpat, ci acesta a ucis-o, aplicându-i lovituri repetate cu toporul în zona capului, cu cea mai M probabilitate în încercarea de a suprima posibilitatea depunerii unei mărturii ulterioare de către victimă, cu privire la uciderea lui de către inculpat, la care victima fusese martor ocular.
Inculpatul a încercat, la un moment dat al cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, să prezinte o versiune din care rezultă că o altă persoană necunoscută și neidentificată ar fi fost implicată în aplicarea de lovituri celor două victime. Este de menționat că în declarația dată în 16.03.2009, în calitate de făptuitor, în fața procurorului, susține că a plecat din locuința lui, iar după circa 100 de metri ar fi observat farurile unui autoturism, fără să cunoască concret despre ce autoturism ar fi vorba, dar "s-a gândit" că ar putea fi aceeași mașină cu care se deplasase înspre localitatea. Inculpatul a susținut că după aceasta "m-am târât o perioadă pe jos, m-am ascuns, am ajuns la culmea dealului și după aceea am văzut o mașină venind din sens opus, m-am gândit că acel șofer s-a întors și mă urmărește pentru a mă omorî, după care am văzut totuși că mașina a plecat". Mai mult, ajungând la casa martorului, inculpatul susține că i-a cerut acestuia ajutorul "întrucât și în satul respectiv când am bătut la ușa respectivă, am văzut farurile unei mașini, despre care am crezut că este aceeași mașină care mă urmărește. Când ul respectiv a deschis ușa, mașina a plecat".
Inculpatul a declarat "câtă vreme am fost în imobilul lui, l-am auzit pe acesta și pe femeie certându-se verbal, dar nu am înțeles ce spuneau, însă nu am auzit și nu am văzut ca ul și femeia respectivă să se bată între ei, să se agreseze fizic".
Din cele precizate de inculpat, rezultă că după comiterea omorului deosebit de grav, acesta s-a deplasat peste deal până în localitatea învecinată, iar în timpul acestei deplasări susține că a văzut farurile unor autoturisme, de la depărtare, presupunând că ar fi putut fi vorba despre mașina cu care inculpatul și victimele se deplasaseră în localitatea. Această presupunere a inculpatului, nebazată pe nici un aspect concret, este categoric infirmată de declarația taximetristului G.
Este de menționat că în această declarație, inculpatul nu a menționat sub nici o formă existența vreunei alte persoane în împrejurările descrise, afirmând în mod constant că din Câmpia în s-a deplasat doar împreună cu șoferul mașinii (identificat ca fiind taximetristul G ) și cele două victime, în mașină ne mai aflându-se și alte persoane în afară de inculpat, șofer și cele două victime. Ulterior, în declarația dată în 23.03.2009, inculpatul a revenit asupra celor declarate inițial, precizând că "la plecarea din Câmpia, cu taximetrul, în afară de taximetrist, de mine, de și de, a mai urcat cu noi în taxi un blond, care a coborât într-un sat pe traseu, înainte de a ajunge în localitatea și la coborâre a spus că ne va urma cu mașina lui. După ce am plecat în continuare spre cu taxiul, nu am văzut vreo mașină care să vină după noi, condusă de acel blond".
Aceste aspecte relatate de inculpat au fost din nou modificate de către acesta care a prezentat o nouă versiune, și anume că: "am fost forțat de către victime cu un cuțit să mă urc în taxi în care se afla șoferul și un blond, după care ne-am deplasat cu taxiul în localitatea unde au avut loc asasinatele, ducându-ne direct la imobilul victimelor iar la mijlocul drumului ul blond a coborât iar noi ne-am continuat drumul, însă la un moemnt dat mașina s-a împotmolit în noroi astfel că eu, și am coborât din mașină care a întors, și a plecat." (42 verso)
De asemenea inculpatul a mai susținut că după consumarea incidentului violent în locuința lui și plecarea sa din locuința acestuia, a văzut la distanță de circa 100 de metri o mașină care avea farurile îndreptate spre el, precizând că "nu am putut observa din acest motiv exact cine se afla la volan, însă am presupus că ar putea să fie acel blond și am presupus că acesta ne-a urmărit taxiul, deși nu l-am văzut urmărindu-ne. Am presupus în continuare că acest a intrat după plecarea mea din casa lui și că a mai aplicat celor două victime și alte lovituri cu toporul în zona capului, deoarece, așa cum am mai arătat în declarațiile anterioare, eu nu am aplicat decât câte o singură lovitură de topor în capul fiecărei victime, iar judecătoarea mi-a adus la cunoștință că din actele provizorii medico-legale rezultă că fiecare victimă a primit numeroase lovituri cu toporul în zona capului. Această situație m-a făcut să presupun că acel blond a intrat după mine în casă și a mai lovit victimele care erau deja căzute la pământ, întrucât în zonă nu am mai văzut nicio altă persoană despre care să cred că ar fi putut să facă acest lucru, zona fiind foarte izolată. că acest blond a făcut acest lucru pentru a mă învinovăți pe mine mai tare pentru ca eu să par vinovat pentru crimă, deși eu nu am avut intenția de a ucide pe nimeni, loviturile cu toporul le-am aplicat doar pentru a scăpa eu de atacul victimelor".
Instanța a reținut că din declarația dată de inculpat în fața instanței respectiv că "în noaptea respectivă în jurul orelor 22,00 în zona unde era situată casa victimelor aceasta era singura existentă iar în locul respectiv nu era nici o sursă de lumină doar în casă un. Eu l-am văzut pe ul blond la circa 100 de metri de casa victimelor întrucât taxiul respectiv avea farurile aprinse și plafonierele aprinse", infirmă totalmente versiunile prezentate de inculpat din acest punct de vedere fiind greu de crezut că la orele 22,00 în cursul lunii martie inculpatul putea distinge "ul blond" de la o distanță de 100 de metri în condițiile în care în zona unde era situat imobilul victimelor nu era nici un mijloc de iluminat public singura lumină fiind de fapt cea de la un coroborat cu faptul că inculpatul a arătat că nu cunoaște exact localitatea unde ar fi coborât din taximetru ul blond și că nu este de acord să fie supus testului poligraf însă în probațiune a solicitat "identificarea și audierea acestui blond".
Instanța a apreciat că susținerile inculpatului sunt într-o totală contradicție nefiind altceva decât o încercare de circumstanță de a explica contradicțiile evidente între susținerile sale și leziunile constatate pe cadavrele victimelor de către medicul legist, fiind cert că, în realitate "ul blond" invocat de către inculpat pur și simplu nu există, fapt care rezultă fără dubiu din declarația taximetristului G. De altfel, susținerile inculpatului sunt formulate constant ca niște simple presupuneri, fără indicarea niciunui element concret, constituind doar o încercare de eludare a răspunderii penale pentru fapta comisă.
În ceea ce privește susținerea inculpatului prin apărătorul său desemnat din oficiu că potrivit susținerilor surorii victimei, care a fost audiată ca martor când s-a prezentat la morgă, în vederea identificării cadavrului surorii sale, ar fi observat pe gâtul victimei anumite arsuri ce par a fi provocate de țigară, fapt ce conduce la concluzia că există posibilitatea ca în cauză să mai fi existat și un alt, nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibil fiind în totalitate infirmată de raportul de constatare medico-legală referitor la victima prin care nu a fost constatată vreo arsură pe gâtul victimei și nici nu a fost descrisă vreo leziune care să fi fost provocată de o țigară, așa încât susținerea martorei la care s-a făcut referire se rezumă la o simplă presupunere neavând nici o relevanță de natură penală în prezenta cauză.
În fine un ultim aspect, pe care urmează să-l rețină instanța se referă la cruzimea cu care a acționat inculpatul ce rezultă din însăși declarația sa în care recunoaște că a plecat din locuință în momentul în care, deși căzute pe podea, cu multiple leziuni grave, aflate în stare de inconștiență "cele două victime mai erau în viață, în sensul că i-am observat că încă mai respirau" coroborat cu poziția sa procesuală în fața instanței când a declarat că "semnez declarația de inculpat numai dacă se menționează faptul că doresc ca pedeapsa cu închisoarea la care voi fi condamnat să o execut în Turcia și nu în România, altfel nu semnez declarația" (44), a crezut probabil că prin refuzul de a semna declarația care practic reprezintă apărarea sa va scăpa de răspunderea penală omițând însă un aspect esențial și anume că el însuși a solicitat că pedeapsa cu închisoarea la care va fi condamnat dorește să o execute în Republica Turcia, deși faza de administrare a probatoriului urma a se declanșa numai după luarea declarației de inculpat și respectiv a declarațiilor de părți vătămate și părți civile.
Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr.1906/III/124/28.04.2009, rezultă fără dubiu că moartea victimei a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale, cu transsecțiune bulbo-pontină consecutive unei fracturi multieschiloase de și bază de craniu, iar moartea poate data din 14.03.2009. Pe corpul victimei au fost descoperite mai multe leziuni traumatice cranio-cerebrale, între acestea și deces existând legătură de cauzalitate.
Ca urmare, din cele constatate de medicul legist, rezultă fără dubiu că inculpatul a fost total nesincer în versiunea pe care a susținut-o în fața procurorului și a instanței de judecată, atât timp cât din expertiza medico-legală rezultă fără putință de tăgadă că au fost descoperite pe cadavrul lui un număr de 6 leziuni (în zona craniului, a urechii drepte și a ochiului drept), provocate prin lovire cu corp tăietor (posibil tăișul toporului), respectiv un număr de 10 leziuni (în zona craniului, a feței - zigomatic, mandibular și submandibular, precum și în alte zone ale corpului victimei), produse prin lovire cu corp dur (posibil muchia toporului corp delict, sub diferite unghiuri).
Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală nr.1905/III/123/28.04.2009 al Institutul de Medicină Legală C-N C, rezultă fără dubiu că moartea numitei a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale consecutivă unei fracturi de și bază de craniu, moartea poate data din 14.03.2009. Pe corpul victimei au fost descoperite mai multe leziuni traumatice, iar între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate.
De asemenea, pe corpul victimei au fost descoperite leziuni produse prin lovire cu corp dur, posibil cu pumnul și care au caracter vital iar leziunea descrisă la pct. 9 al examenului extern (parietal stg soluție de continuitate cu margini neregulate de circa 5 cm ușor dehiscentă, fără infiltrat sanguin) s-a putut produce prin lovire postmortem cu corp dur, deoarece histopatologic nu are caracter vital, posibil cu muchia toporului corp delict.
Așadar, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală, rezultă fără echivoc că inculpatul a fost total nesincer în versiunea pe care a susținut-o în fața procurorului și a instanței de judecată, inculpatul acționând cu o ferocitate și cu o cruzime deosebită, în intenția sa de a suprima viața victimei, cauzându-i acesteia 3 leziuni cu caracter vital, cu muchia toporului, care au caracter de autoapărare, totodată, i-a cauzat 7 leziuni prin lovire cu pumnul, care au caracter vital, aplicându-i lovituri repetate cu pumnul în zona feței (a ochilor și a buzelor), după care i-a provocat victimei 2 leziuni prin lovire cu tăișul toporului corp delict și totodată 5 leziuni prin lovire cu muchia toporului, toate cu caracter vital, inculpatul aplicând, în special asupra craniului victimei, lovituri repetate cu toporul, suprimându-i viața.
Potrivit dispozițiilor art.62 pr.pen. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Ca atare, comiterea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind să fie certă, astfel încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.
În sprijinul ipotezei susținute de inculpat, ipoteză potrivit căreia acesta s-ar fi aflat în legitimă apărare, și ca atare în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.11 pct.2 lit."a" pr.pen. raportat la art.10 lit."e" pr.pen. nu există nici o altă probă. Astfel, din chiar versiunea prezentată de inculpat se poate deduce fără echivoc că nu este cazul legitimei apărări, în condițiile în care inculpatul recunoaște că înainte de a-l lovi pe cu toporul în cap, apucase să-l dezarmeze pe acesta. Această considerație de natură teoretică juridică nu este însă aptă să îndepărteze concluzia faptică privitor la nesinceritatea versiunii prezentate de inculpat.
În privința celeilalte versiuni prezentată de inculpat se poate deduce fără dubiu că nici în această situație nu este cazul legitimei apărări, în condițiile în care inculpatul recunoaște inițial că a dezarmat-o, în prima fază a incidentului, pe victima de topor, dar susține că victima ar fi fost mai rapidă și a reapucat să ia toporul în mâini, ceea ce este greu de acceptat în condițiile în care victima a avut pe tot timpul incidentului pantalonii coborâți pe coapse, iar din planșa foto se poate observa natura materialului textil din care erau fabricați pantalonii respectivi, material strâns pe picior care nu permitea sub nici o formă efectuarea de mișcări rapide de genul celor descrise de inculpat.
Ba mai mult, chiar dacă am admite, ipotetic, faptul că victimele și l-ar fi agresat primele pe inculpat, acesta nu ar putea beneficia de prevederile art.44 pen. privitoare la legitima apărare, nefiind întrunite condițiile atacului și ale apărării, având în vedere cele anterior expuse, care confirmă în opinia instanței că versiunile inculpatului sunt total nesincere și că în realitate din concluziile preliminare ale medicului legist rezultă că a fost lovit în cap cu un corp dur și despicător (posibil topor - corp delict), deci a fost lovit cu muchea tăioasă a părții metalice a toporului, contrar celor susținute de inculpat iar nu l-a atacat deloc pe acesta, deoarece este logic că dacă victima ar fi dorit să se implice în incidentul violent, ar fi încercat să-l ajute pe, nicidecum să-l atace pe inculpat după ce acesta deja îl ucisese pe.
Ori, condițiile legitimei apărări nu ar fi întrunite în acest caz, presupusele atacuri ale victimelor asupra inculpatului nefiind demonstrate sub nici un aspect ceea ce face ca acțiunea inculpatului să constituie un atac și nicidecum o apărare legitimă.
Tribunalul, a apreciat ca deosebit de semnificative unele aspecte care denotă cu certitudine vinovăția inculpatului. Astfel, raportul de constatare medico-legală nr.1906/III/124/28.04.2009 și raportul de constatare medico-legală nr.1905/III/123/28.04.2009 ambele emise de Institutul de Medicină Legală C- se coroborează întrutotul cu depozițiile martorilor: (12-13, vol.I și 110), (17-18 vol.II, și 111),), (19, vol.II și 113), ( 49, vol.II și 112), G (34, 35 vol.I, și 120), (37 vol.I, și 119) și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului reieșind fără putință de tăgadă că inculpatul (cetățean ) a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimelor, având în vedere multitudinea loviturilor, modalitatea aplicării lor și zonele corporale vizate de inculpat.
În drept, punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei apare ca imperios necesară în temeiul principiului contradictorialității, aspect procedural îndeplinit de către instanță.
Astfel, sub aspectul cererii formulată de inculpatul prin apărătorul său desemnat din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, incriminată de art.174 alin.1 pen. și art.176 alin.1 lit."a" și "b"pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, incriminată de art.183 pen. aceasta urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.334 pr.pen. să fie respinsă de către instanță ca nefondată pentru următoarele considerente:
Din raportul de constatare medico-legală nr.1906/III/124/28.04.2009, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale, cu transsecțiune bulbo-pontină consecutive unei fracturi multieschiloase de și bază de craniu, iar moartea poate data din 14.03.2009. Pe corpul victimei au fost descoperite mai multe leziuni traumatice cranio-cerebrale, între acestea și deces existând legătură de cauzalitate, fiind descoperite pe cadavrul acestuia un număr de 6 leziuni (în zona craniului, a urechii drepte și a ochiului drept), provocate prin lovire cu corp tăietor (posibil tăișul toporului), respectiv un număr de 10 leziuni (în zona craniului, a feței - zigomatic, mandibular și submandibular, precum și în alte zone ale corpului victimei), produse prin lovire cu corp dur (posibil muchia toporului corp delict, sub diferite unghiuri).
Din raportul de constatare medico-legală nr.1905/III/124/28.04.2009, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, moartea numitei a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale consecutivă unei fracturi de și bază de craniu, moartea poate data din 14.03.2009. Pe corpul victimei au fost descoperite mai multe leziuni traumatice, iar între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate, fiind descoperite pe cadavrul acesteia 3 leziuni cu caracter vital, cu muchia toporului, care au caracter de autoapărare, totodată, există și 7 leziuni prin lovire cu pumnul, care au caracter vital, aplicându-i lovituri repetate cu pumnul în zona feței (a ochilor și a buzelor), după care i-a provocat victimei 2 leziuni prin lovire cu tăișul toporului corp delict și totodată 5 leziuni prin lovire cu muchia toporului, toate cu caracter vital, inculpatul aplicând, în special asupra craniului victimei lovituri repetate cu toporul.
Ca urmare, în raport cu aceste concluzii și pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, s-a luat în considerare că regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile, intensitatea și urmările acestora, precum și obiectul vulnerant utilizat și leziunile care s-au putut produce numai prin lovire activă repetată cu corpuri dure duc la concluzia intenției inculpatului de a ucide, rezultatul neproducându-se din cauze independente de voința sa.
Din interpretarea dispozițiilor art.183 și ale art.176 din Codul penal rezultă că, spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea de omor este condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, din lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată și intensitatea loviturilor aplicate.
Potrivit dispozițiilor art.174 pen. raportat la art.176 alin.1 lit."a" și"b" pen. omorul este deosebit de grav când acesta este săvârșit prin cruzimi și când s-a comis asupra a două sau mai multor persoane.
Astfel, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de omor deosebit de grav se comite numai cu intenție. Aceasta, nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în modalitatea la care se referă art.19 alin.1 pct.1 lit."a" pen. respectiv, directă, în sensul că inculpatul prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit producerea acestui rezultat.
Latura subiectivă a omorului deosebit de grav astfel cum este reglementat de legiuitor în art.176 lit."a","b" pen. include cerința săvârșirii faptei în concret prin acte de cruzime și asupra a două sau mai multor persoane.
În alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unui om. În funcție de mijloacele folosite, moartea victimei se poate produce imediat sau mai târziu iar această împrejurare nu are nici o influență în ceea ce privește existența infracțiunii.
De asemenea între activitatea de ucidere și moartea victimei trebuie să existe un raport de cauzalitate. Acest raport există atunci când se stabilește că, fără activitatea făptuitorului, moartea victimei nu s-ar fi produs.
Din dosarul cauzei, din probele administrate rezultă că fapta comisă de către inculpat constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, fiind săvârșită fără dubiu cu intenția directă de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a dorit producerea acestuia prin urmărirea în mod direct a suprimării vieții celor două victime.
Așadar, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, incriminată de art.183 pen., spre deosebire de infracțiunea de omor, incriminată de art.176 pen. este caracterizată de împrejurarea că lovirile sunt comise cu intenție, iar moartea victimei este rezultatul culpei infractorului, care nu a prevăzut un atare rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă. Astfel, spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârșește cu praeterintenție, infracțiunea de omor se săvârșește, sub aspectul laturii subiective, fie cu intenție directă, fie cu intenție indirectă, ținând seama de caracterul vulnerant al instrumentului folosit, zona vitală vizată, intensitatea loviturii aplicate și eventuala ei repetare.
Or, în speță, din împrejurările și modul în care a fost comisă fapta, respectiv aplicarea victimelor multiple lovituri cu toporul în special în zona capului, iar în cazul victimei, inculpatul a aplicat și multiple lovituri cu pumnul în zona feței, continuându-și loviturile chiar după decesul victimei, care a fost lovită post-mortem cu muchia toporului, ucigându-le pe acestea prin cruzimi, fapta producându-se în imobilul situat în comuna M, satul nr.231, jud. C, în final moartea victimelor fiind violentă, inculpatul și-a reprezentat, fără îndoială, producerea rezultatului pe care, l-a dorit și urmărit, ceea ce denotă fără putință de tăgadă că a acționat cu intenția de a ucide.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" Bas tabilit că inculpatul nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.(178, vol.II )
Ca urmare, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte incriminată de art.183 pen. nu are suport juridic, în speță fiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de legiuitor în art.174 alin.1 pen. raportat la art.176 alin.1 lit."a" și "b" pen. respectiv, infracțiunea de omor deosebit de grav.
În consecință, fapta inculpatului care în noaptea de 14/15.03.2009, în jurul orei 2400, suprimat cu intenție viețile victimelor și, ucigându-le pe acestea prin cruzimi, prin aplicarea de lovituri multiple, repetate, cu un topor (și cu pumnul, în cazul victimei ), fapta producându-se în imobilul situat în comuna M, satul nr.231, jud. C, prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de omor deosebit de grav, incriminată de art.174 alin.1 pen. raportat la art.176 alin.1 lit."a" și "b" pen.
Fiind stabilite elementele răspunderii penale, instanța a aplicat inculpatului sancțiunea penală corespunzătoare pentru fapta reținută în sarcina acestuia, prin individualizarea cuantumului pedepsei în vederea realizării unei juste proporționalizări a sancțiunii expres prevăzută de legiuitor, ce trebuie realizată doar prin prisma dispozițiilor art.72 pen.
Limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a codului penal pentru această infracțiune și anume închisoare de la 15 ani la 25 ani, sau detenție pe viață, gradul de pericol social concret, extrem de ridicat, având în vedere modul concret de comitere a faptelor, de caracterul premeditat de materializare și implicit de urmările produse, respectiv suprimarea vieții a două persoane, persoana inculpatului, care atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești nu a recunoscut comiterea faptei încercând prin toate mijloacele posibile de a tergiversa aflarea adevărului în cauză nemanifestând nici un regret cel puțin formal față de fapta comisă din moment ce acesta s-a opus acordării unei minime rente minorei care a rămas orfană de ambii părinți, dar a ținut "să precizeze" faptul că este de acord să achite suma de 30.000 de euro cu titlu de daune morale celor două părți civile dacă va fi lăsat în libertate și, lipsa antecedentelor penale astfel cum rezultă din certificatul emis de către autoritățile române fiind astfel la prima confruntare cu legea penală pe teritoriul Statului Român.
Față de procesul de individualizare ce a fost anterior detaliat expus și având în vedere că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, instanța apreciază, că pentru o justă dozare a cuantumului pedepselor ce se vor aplica inculpatului nu s-a impus reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art.76 alin.1 lit."a" pen. având în vedere că nici vârsta, nici lipsa antecedentelor penale nu vor putea fi reținute, motiv pentru care se va aplica inculpatului (cetățean ) o pedeapsă de 25 (douăzecișicinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, incriminată de art.174 alin.1 pen. raportat la art.176 alin.1 lit."a" și "b" pen. prin privare de libertate și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b pen. după executarea pedepsei principale, apreciindu-se că aceasta va fi în măsură să asigure atât o prevenție generală eficientă cât și reinserția socială a acestui inculpat, precum și reeducarea acestuia, obiective înscrise în dispozițiile art.52 Cod penal.
Astfel, împrejurările și modalitatea comiterii acestor fapte, netrădarea comportamentului avut, în fața organelor de poliție și, nu în ultimul rând faptul că a dat dovadă de nesinceritate pe tot parcursul derulării procesului penal atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească de a căuta noi motive în sa de a scăpa de răspunderea penală dovedesc fără echivoc ferocitatea ieșită din comun a inculpatului, confirmând astfel, nu numai gravitatea faptei, ci și pericolul deosebit pe care inculpatul îl prezintă pentru societate și ordinea publică, așa încât, pedeapsa închisorii de 25 de ani ce va fi aplicată de instanță se apreciază ca fiind pe deplin justificată.
Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Or, în menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
În consecință, s-a apreciat că o pedeapsă orientată spre limita maximă prevăzută de lege este suficientă pentru sancționarea acestui inculpat și totodată prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, că scopul pedepsei se poate atinge numai prin executarea în regim de detenție a acesteia.
Față de inculpatul s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția procurorului din data de 16.03.2009, ora 2030iar la aceeași dată (16.03.2009) a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 16 martie 2009, inculpatul fiind totodată reținut pe o durată de 24 de ore începând cu data de 16 martie 2009, ora 21,00 până la data de 17 martie 2009, ora 21,00.
Prin încheierea penală nr.23/C/17.03.2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Cluj față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 17 martie 2009 și până la data de 14 aprilie 2009 (37-41 vol.II, p) emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă cu nr.18/17.03.2009 (43, vol.II, p) inclusiv. Inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, însă recursul a fost respins ca nefondat prin încheierea penală nr.34/R/23.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ.
Ulterior, prin încheierea penală nr.34/C/13.04.2009 pronunțată în dosarul penal - al Tribunalului Clujs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15.04.2009 și până la data de 14.05.2009. Ulterior măsura preventivă a fost menținută în condițiile legii.
Față de această situație în temeiul art.88 pen. instanța va deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul reținerii pe termenul de 24 de ore din 16 martie 2009, ora 21,00 până la data de 17 martie 2009, ora 21,00 și al arestării preventive, începând cu data de 17 martie 2009 la zi.
În temeiul art.350 pen.pen. instanța, va menține măsura preventivă a arestării inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.71 pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.
Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, rațiunea pedepsei accesorii rezidă în necesitatea accentuării condamnării moral politice a infractorului condamnat la pedeapsa închisorii și în incompatibilitatea și imposibilitatea menținerii și exercitării eficiente a drepturilor sau calităților pe care le avea cel condamnat, anterior pronunțării condamnării.
Față de cele mai sus expuse, instanța, în temeiul art.71 pen. va interzice inculpatului, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit."a" și "b" pen. și până la terminarea executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța urmează să rețină că în speță, la termenul de judecată din data de 30 iunie 2009 (46) partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 de euro cu titlu de daune morale și suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 de euro cu titlu de daune morale. (46).
Potrivit, dispozițiilor art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit."a" și "b" "potrivit legii civile", ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art.998 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate in urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 Cod civil, care prevede că " orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art.998 din Codul civil, care folosesc termenul general de " prejudiciu" fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă dintr-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 civ. respectiv cel ce face o propunere înaintea judecății este obligat aod ovedi.
În speță, este fără dubiu că părțile vătămate și au fost și sunt extrem de afectate, fiind de necontestat faptul că prin fapta comisă de inculpat li s-a creat acestora un prejudiciu moral prin suprimarea vieții celor dou victime care în raport cu aceste părți vătămate aveau calitatea de copii, așa încât, in punct de vedere al solicitărilor acestor părți vătămate cu privire la daunele morale, acestea sunt întemeiate dar numai în parte, acestea vizând strict necesitatea acoperirii suferințelor psihice ale acestora.
Ca urmare, sub aspectul daunelor morale, existența acestora este evidentă și de necontestat, însă acordarea lor nu se poate face după criterii obiective, întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
Având în vedere că în speța de față prin întregul probatoriul administrat și detaliat anterior a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului și parțial despăgubirile civile cauzate prin acțiunea ilicită a acestuia în dauna acestor părți civile, instanța în temeiul art.346 alin.1 pr.pen. raportat la art.14 al.3 lit."b" pr.pen. combinat cu art.998, art.999 civ. urmează să admită în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și și, în consecință îl va obliga pe inculpat să achite acestor părți civile câte 20.000 de euro cu dobânda legală aferentă, la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă sub aspectul solicitării daunelor materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare în sumă de 5000 lei, instanța va reține că deși i-a pus în vedere în repetate rânduri acestei părți civile să facă dovada celor solicitate, în sensul de a depune la dosar chitanțe sau bonuri fiscale care să ateste cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării fiului său, acesta nu a înțeles să dovedească daunele materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare în sumă de 5000 lei, solicitate, motiv pentru care instanța în temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. combinat cu art.998, art.999 și art.1169 civ. urmează să respingă acțiunea civilă formulată de partea civilă, sub acest aspect ca nedovedită.
Totodată în temeiul art.346 pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit."b" pr.pen. combinat cu art.998 civ. și art.86, art.94, art.100 din Codul familiei, instanța îl va obliga pe inculpatul să achite minorei a, fiica lui și, născută la data de 09 septembrie 2001 în municipiul Câmpia, județul C, CNP: -, reprezentată prin curator în baza dispoziției emisă de primarul comunei, județul C suma de 300 lei lunar cu titlu de rentă calculată la venitul minim pe economie, începând cu data de 14 martie 2009 până la împlinirea vârstei de 18 ani iar în ipoteza continuării studiilor până la terminarea acestora fără a se depăși vârsta de 25 de ani, urmând a se actualiza în funcție de actualizarea venitului minim pe economia națională.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu în faza cercetării judecătorești, motiv pentru care, tribunalul, în temeiul art.189 pr.pen. va stabili onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce se va suporta din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și care urmează a se avansa către Baroul d e Avocați C, d-nei avocat.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel inculpatul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ.
Primul apelant a criticat sentința atacată susținând că se impunea reținerea legitimei apărări deoarece victimele l-au atacat, fapt ce rezultă atât din leziunile de pe corpul inculpatului, cât și din leziunile prezente pe corpul victimelor.
A mai învederat că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev de art 183 Cod penal, deoarece din susținerile inculpatului nu rezultă intenția de a suprima viața victimelor.
Sub un alt aspect s-a menționat că este greșită reținerea disp.art.176 alin 1 lit a Cod penal deoarece din actele medicale nu rezultă că în momentul exercitării actelor de violență victimele erau conștiente; s-a mai susținut că nu poate fi neglijat nici aspectul declarat de către inculpat referitor la sosirea în locuința victimelor, după plecarea inculpatului a unei alte persoane care probabil le-a lovit și le-a suprimat viața.
C de-al doilea apelant a criticat sentința sub aspectul pedepsei aplicate respectiv pedeapsa închisorii de 25 de ani arătând că se impunea stabilirea pedepsei detențiunii pe viață deoarece instanța de fond nu a dat semnificația cuvenită modului în care inculpatul a conceput și executat faptele, urmărilor deosebit de grave de natură să imprime o periculozitate aparte inculpatului și nici poziției nesincere a acestuia.
S-a specificat că din raportul de constatare medico-legală a rezultat că pe corpul victimei au fost descoperite șase leziuni cauzate prin lovire cu tăișul toporului și alte zece leziuni prin lovire cu muchia toporului iar pe corpul victimei au fost descoperite șapte lovituri de pumni cu caracter vital, două leziuni produse prin lovire cu tăișul toporului și cinci lovituri prin lovire cu muchia toporului aspecte ce denotă ferocitatea inculpatului.
De asemenea, s-a arătat că cruzimea inculpatului reiese și din abandonarea victimelor care încă erau în viață, iar periculozitatea acestuia, din atitudinea adoptată în fața organelor judiciare și a instanței - acesta încercând să acrediteze teza răpirii sale de către victime, a existenței unui alt care ar fi intrat în locuință după el și le-ar aplicat victimelor multiple lovituri și a tezei violenței victimelor pentru a justifica astfel propria sa violență.
În final, s-a conchis că scopul pedepsei îl constituie inclusiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, fapt care nu ar fi asigurat de pedeapsa aplicată de prima instanță.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept- conform art. 371 alin 2 Cod procedură penală- curtea constată următoarele:
În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanță a reținut că în data de 14 martie 2009, sâmbăta, inculpatul apelant a fost văzut la barul SC de pe str. - din Câmpia- la masă împreună cu victimele și cu martorul unde au stat, au povestit, au consumat diverse băuturi iar inculpatul o pipăia pe victima în zonele intime apoi inculpatul a achitat nota de plată, sens în care martora angajata barului, i-a schimbat o bancnotă de 50 de euro.
Într-adevăr, aceste aspecte rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor și a martorei menționate, ca atare este exclusă teza răpirii inculpatului de către victime.
Justificat s-a reținut pe baza declarațiilor martorului G, taximetrist, care la ora 18,00 transportat victimele și pe inculpat din stația "Lukoil " din Câmpia până în satul, iar pe mașină femeia i-a sugerat inculpatului că în seara respectivă va întreține relații sexuale cu ea, în timp ce ul, era nemulțumit pentru faptul că l-au luat și pe inculpat cu ei; ca atare și din declarația acestui martor rezultă că teza răpirii inculpatului de către victimă este exclusă.
Martorul i-a transportat pe cei trei până aproape de locuința victimelor unde inculpatul a susținut că ul i-a cerut să doarmă într-o cameră, apoi la miezul nopții a intrat și i-a cerut să-i dea toți banii și să întrețină relații sexuale cu femeia, pe urmă l-a lovit cu pumnul de mai multe ori, după care a luat în mână un cuțit, a încercat să lovească cu cuțitul pe inculpat, acesta fiind tăiat la degetul M al mâinii drepte, apoi l-a atacat cu un topor însă inculpatul a prins cu mâinile de topor, a tras de el, după care muchia toporului l-a lovit pe în cap iar acesta a căzut la pământ; tot potrivit susținerilor inculpatului, în timp ce era aplecat asupra ului a auzit zgomot în spatele său și când a vrut să se îndrepte a văzut o umbră probabil femeia, venind cu toporul spre el; aceasta a încercat să lovească însă inculpatul a apucat-o de mână, au început să se lupte iar ea i-a spus să o lase în, acesta a luat mâna de pe topor, femeia s-a lovit în cap cu muchia toporului și l-a mușcat de degetul arătător al mâinii drepte.
Justificat prima instanță a înlăturat susținerile inculpatului ca fiind neveridice; într-adevăr, din raportul de constatare medico-legal efectuat asupra victimei de 24 ani (1-55 vol.II, ) rezultă că aceasta a suferit cinci leziuni prin lovire probabil cu muchia toporului în zona capului, leziuni cu caracter vital, alte șapte lovituri probabil cu pumnul cu caracter vital în zona capului,a feței și alte două leziuni la nivelul indexului stâng produse prin lovire cu un corp tăietor posibil tăișul toporului și doar o singură lovitură post-mortem în zona parietală; de asemenea din raportul de constatare medico-legală efectuat asupra victimei (166-vol.II ) rezultă că acesta a suferit șase lovituri, probabil cu tăișul toporului, în zona capului și alte zece leziuni, produse probabil cu muchia toporului, în zona capului, piramidei nazale, feței, brațului drept și sub-mandibulei drepte.
Așadar, urmele de lovituri exclud teza legitimei apărări a inculpatului, dimpotrivă corpul victimei prezenta trei leziuni de autoapărare, pe când inculpatul pe data de 16 martie 2009 prezenta o stare post-traumatism cranio-facial cu fisura osului malar bilateral și fractura a arcadei zigomatice stângi, constatare care nu justifică reținerea tezei de autoapărare a inculpatului.
Contrar celor susținute de către apelant din rapoartele de constatare medico-legală rezultă că doar victima a prezentat o singură leziune post-mortem ca atare este legală reținerea disp art 176 alin 1 lit a Cod procedură penală, încât este evident că aplicarea de către inculpat a peste zece lovituri fiecărei victime cu tăișul sau cu muchia toporului precum și lovirea repetată a primei victime cu pumnul în zona feței a fost de natură să creeze victimelor suferințe ce exced acțiunii de suprimare a vieții lor; pe de altă parte fapta inculpatului este de natură să inspire oroarea astfel cum se poate constata din fotografiile leziunilor constatate pe corpul victimelor, tot din susținerile sale rezultă că victimele trăiau și după ce a încetat să le lovească.
În ceea ce privește motivul legat de schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte acesta nu este temeinic deoarece este sigur că inculpatul a intenționat suprimarea vieții victimelor teză susținută de natura obiectului vulnerant-topor, de zonele vizate precum și de absența intenției inculpatului de a chema salvarea cel puțin în momentul în care a ajuns la prima casă din sat unde s-a spălat de sânge și a fost găzduit.
Prin urmare, starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, iar afirmația inculpatului apelant că după plecarea lui din locuință ar fi sosit o altă persoană care probabil a lovit victimele până acestea au murit este exclusă de absența urmelor unei alte persoane la fața locului.
În consecință, în mod legal prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de omor deosebit de grav prev de art. 174 alin 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 176 alin 1 lit a-b Cod penal.
În mod greșit însă, prima instanță a efectuat individualizarea judiciară a pedepsei principale de 25 de ani închisoare fără a ține seama de toate criteriile generale și speciale prev de art 72 Cod penal.
Astfel, potrivit acestui text de lege la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite precum și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând aceste criterii individual, se constată că prima instanță nu a ținut seama de gradul de pericol social foarte ridicat al faptei inculpatului de a suprima viața a două persoane, prin acte materiale ce denotă o cruzime și o ferocitate ieșită din comun aspect față de care trebuia să se îndrepte spre pedeapsa alternativă a detențiunii pe viață. Mai departe, observând dacă în cauză există circumstanțe de natură să diminueze răspunderea penală sau periculozitatea inculpatului, trebuia constatată absența unor asemenea circumstanțe și menținută opțiunea pentru pedeapsa maximă.
Faptul că inculpatul este căsătorit în Turcia și are trei copii minori nu este de natură să diminueze răspunderea penală a acestuia deoarece nu a fost de natură să-l împiedice să comită fapta reținută în sarcina sa.
Așadar, în baza art. 379 pct 2 lit a Cod procedură penală va desființa sentința atacată și rejudecând va reindividualiza pedeapsa principală și pedeapsa complementară, aplicând detențiunea pe viață pentru infracțiunea prev de art. 174 alin 1 Cod penal raportat la art. 176 alin. 1 lit. și b Cod penal și pedeapsa complementară prev de art. 64 Cod penal a interzicerii inculpatului a dreptului de a fi ales-prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal - și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - prev. de art. 64 alin 1 lit b Cod penal - pe o durată de 10 ani, conform art. 53 alin 2 lit a Cod penal.
În baza art.71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe durata executării pedepsei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. Cod procedură penală, pentru considerentele arătate cu ocazia analizării motivelor de apel invocate de către inculpat, va respinge ca nefondat apelul acestuia.
În temeiul art. 383 alin. 11Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului constatând că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului la data de 17 martie 2009 prin încheierea penală nr. 23/2009 a Tribunalului Cluj (37 vol. II ); astfel, la dosar există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de omor deosebit de grav prev de art. 174 alin. 1 raportat la art. 176 alin. 1 lit. a și b Cod penal, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere riscul creării unui profund sentiment de insecuritate în rândul comunității dacă o persoană condamnată de către instanțele de fond pentru o faptă deosebit de gravă ar fi lăsată în libertate.
Pe de altă parte, menținerea stării de arest preventiv este justificată din perspectiva art. 5 paragraf 3 din prin pronunțarea de către instanțele de fond a pedepselor privative de libertate față de inculpat.
În temeiul art. 383 alin 2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă durata arestării preventive.
Va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu.
În baza art.190 Cod pr.pen. și art.7 din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 din Ordinul nr.772/C din 5 martie 2009 al Ministerului Justiției și Libertăților, va stabili suma de 1229,52 lei, sumă ce include cheltuielile de transport de 249,52 lei, onorariul de 800 lei ( ce reprezintă 400 lei pentru interpretarea simultană la care se adaugă sporul de 50 % pentru regim de urgență și sporul de 50 % pentru limbă rară) și onorariul de 180 lei ( pentru traducerea din limba română în limba a opt pagini din motivele de apel ) pentru traducător autorizat de limbă, sumă ce se va avansa din Fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul apelant la 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, având în vedere că potrivit art. 191 alin 1 Cod procedură penală cheltuielile privind interpreții desemnați de instanță rămân în sarcina statului.
Având în vedere că inculpatul este cetățean străin, va dispune comunicarea prezentei decizii către Ministerul Justiției, după rămânerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 492/18 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj și rejudecând:
Condamnă pe inculpatul fiul lui și născut la 1 ianuarie 1970 în, Turcia domiciliat în, Sat, Turcia, posesor al pașaportului seria --K nr. - eliberat de Republica Turcia, cetățenie, ocupația dulgher la SC INTERNAȚIONAL. căsătorit, trei copii minori, studii primare, fără antecedente penale în România, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla la:
- detențiune pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev și ped de art. 174 alin 1 Cod penal rap la art. 176 alin 1 lit a și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev de art.64 alin Cod Penal 1 lit.a teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ) pe durata executării pedepsei.
În baza art. 64 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev de art.64 alin.Cod Penal 1 lit.a teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ).
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 16 martie 2009 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu ce se va avansa din Fondul Ministerului Justiției.
În baza art. art.190 Cod pr.pen. și art.7 din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 din Ordinul nr.772/C din 5 martie 2009 al Ministerului Justiției și Libertăților, stabilește suma de 1229,52 lei, sumă ce include cheltuielile de transport de 249,52 lei, onorariul de 800 lei ( ce reprezintă 400 lei pentru interpretarea simultană la care se adaugă sporul de 50 % pentru regim de urgență și sporul de 50 % pentru limbă rară) și onorariul de 180 lei ( pentru traducerea din limba română în limba a opt pagini din motivele de apel ) pentru traducător autorizat de limbă, sumă ce se va avansa din Fondul Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Dispune comunicarea prezentei decizii, după rămânerea definitivă, către Ministerul Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
8 ex./17.02.2010
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Vasile Goja
