Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 96/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.20 rap.la art.176 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 96
Ședința publică de la 30 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 124 de la 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu, ce substituie pe avocat, lipsind partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a audiat inculpatul, declarația acestuia fiind atașată la dosar, după care, constatând apelurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Procurorul susține oral motivele scrise de apel, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea art.39 alin.1 Cod penal, deși în cauză sunt incidente dispoz.art.61 Cod penal; în mod greșit s-a dispus interzicerea dreptului de a alege prev.de art.64 alin.1 lit.a teza I-a Cod penal, în raport de natura infracțiunii comise și jurisprudența CEDO; nu s-a pronunțat cu privire la cererea de actualizare a cheltuielilor de spitalizare formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
Invederează că invocă un motiv suplimentar de apel referitor la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și solicită a se interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
Avocat pune concluzii de respingerea apelului parchetului și admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței și, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și persoana inculpatului, să se rețină în favoarea acestuia dispozițiile art.73 lit.b și 74 lit.c Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege.
Procurorul pune concluzii de respingerea apelului inculpatului ca nefondat, invederând statutul de recidivist al acestuia și nu există elemente care să justifice reținerea circumstanței atenuante a provocării.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă fapta pe care a săvârșit- în stare de provocare și lasă la aprecierea instanței soluția.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 124 de la 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art. 20 rap. la art. 174, 176 lit.c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G - zis, fiul lui și, născut la data de 25 iulie 1950, în comuna, cu același domiciliu, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, cetățean român, agricultor, recidivist, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, la 8 ani închisoare.
În baza art. 39 alin.1 rap. la art. 34, 35 Cp. a fost contopită pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare, cu restul de 1685 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 83/ 07.11.1990 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1324/ 12.09.1991 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal și art. 350 alin.1 Cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii preventive de 24 ore de la 18.08.2007 și arestul preventiv de la 19.08.2007 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
S-a luat act că partea vătămată, decedată la data de 04.01.2008, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 1397, 46 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C și la 570 lei cheltuieli judiciare statului, din care 140 lei reprezintă onorarii avocați oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
În dimineața zilei de 17 august 2007, în jurul orei 9,30, în baza unei înțelegeri anterioare, inculpatul G, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuința părții vătămate, din comuna, județul D, pentru a-i sacrifica un animal, respectiv un ied, în acest sens luând de la domiciliul său un cuțit, în lungime de aproximativ 20 cm, cu mânerul din lemn.
La un moment dat, inculpatul a cerut numitului, vecin cu partea vătămată, să-i vândă 250 ml. Ť. din care i-a dat și acesteia să guste. Deoarece partea vătămată s-a exprimat că țuica nu este de bună calitate, adresând injurii atât inculpatului cât și numitului, între aceasta și inculpatul G s-a declanșat o altercație verbală ce a degenerat în conflict.
de atitudinea părții vătămate, inculpatul a lovit-o pe aceasta, de două ori, cu cuțitul în spate, în zona toracică, provocându-i leziuni traumatice ( hemopneumotorax), ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața.
După comiterea agresiunii, inculpatul Gam ers la domiciliul unchiului său, G, din aceeași localitate, unde a fost găsit de organele de poliție, în prezența cărora a recunoscut fapta comisă.
În aceeași zi, partea vătămată a fost transportată și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 C cu diagnosticul "plăgi tăiate hemitorace drept două, penetrante una, cu hemopneumotorax drept".
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 3238/A1/ 28.08.2007, IML C a concluzionat că, partea vătămată a prezentat la examinare leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu un obiect înțepător-tăietor (posibil cuțit) si au necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații; leziunile au pus în primejdie viața acesteia.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul G a recunoscut și regretat comiterea faptei, motivându-și gestul prin faptul că a fost provocat de partea vătămată care i-a adresat injurii și l-a lovit cu o piatră în piciorul drept.
Instanța de fond a arătat însă că atitudinea acesteia nu a produs inculpatului o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia să fi comis fapta, condiție în care nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b din Cod penal.
Ulterior comiterii faptei, inculpatul Gar elatat organelor de poliție că a ascuns cuțitul cu care a lovit-o pe partea vătămată într-o dependință a imobilului unchiului său,
Astfel, s-a procedat la ridicarea de către organele de poliție a cuțitului - corp delict, folosit de inculpat la comiterea agresiunii.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; raportul de constatare medico-legală nr. 3238/A1/2007; declarația părții vătămate; declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului.
În drept, s-a reținut că apta inculpatului G, constând în aceea că în ziua de 17.08.2007, pe fondul consumului de alcool, a înjunghiat, cu un cuțit, partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap.la art.174, 176 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Avându-se în vedere obiectul folosit la agresiune, zona vizată și intensitatea loviturii, s-a constatat că, inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide, iar fapta comisă constituie infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
Deși, prin rezoluția din 18.08.2007 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul G, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prin ordonanța nr. 656/P/2007, din 20.08.2007 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20/174 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20/174, 176 lit.c Cod penal, întrucât din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 83 din 07.11.1990 a Tribunalului Dolj la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit.c Cod penal.
În raport de datele din fișa de cazier judiciar, a rezultat faptul că inculpatul G a comis fapta în stare de recidivă post condamnatorie.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A- al. "Prof. Dr. Minovici " Bar ezultat că inculpatul G prezintă diagnosticul "tulburare organică de personalitate pe fondul toxietilic": "păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale; are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei, dar și modalitatea și împrejurările săvârșirii, precum și persoana infractorului, care este recidivist în condițiile prev.de art.37 lit.a Cod penal.
Pe latură civilă, cu ocazia audierii la parchet din data de 18.08.2007, partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Prin ordonanța cu nr. 656/P/2007 din 18.08.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului G, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.20/174 Cod penal și a solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a acestuia.
Prin încheierea din 19.08.2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolja dispus arestarea preventivă a inculpatului G, pe o durată de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 34/ 19.08.2007.
Măsura arestării preventive a fost prelungită, pe o perioadă de 30 de zile de instanța de judecată, expirând la data de 16.10.2007, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2007, s-a menținut starea de arest preventiv luată față de inculpatul G în baza art. 3001rap. la art. 160bCod pr.penală, iar prin încheierile de ședință din 28 noiembrie 2007 și 23 ianuarie 2008, s-a făcut, în continuare, aplicarea dispoz.art.3002rap. la art. 160bCod pr.penală.
Spitalului Clinic Județean de Urgență nr.1 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 1.397,46 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate, sumă ce nu a fost achitată până în prezent și s-a atașat certificatul de deces al părții vătămate, astfel că instanța a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele scrise de apel, parchetul a invocat, într-o primă critică, aplicarea greșită a dispoz.art.39 alin.1 Cod penal.
Astfel, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.83 din 7 noiembrie 1990 a Tribunalului Dolj, la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor deosebit de grav; la data săvârșirii infracțiunii de față era liberat condiționat, potrivit art.59 Cod penal, având un rest de pedeapsă de 1.685 zile, așa încât, prima instanță trebuia să facă aplicarea dispoz.art.61 Cod penal.
Cea de-a doua critică vizează greșita interzicere a dreptului de a alege, arătându-se că, în raport de natura infracțiunii și având în vedere practica CEDO - cauza Hirst vs. United Tribunal, se impunea doar interzicerea parțială a drepturilor prev.de art.64 lit.a Cod penal, în sensul interzicerii doar a dreptului de a fi ales.
S-a mai invocat nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește nepronunțarea asupra cererii de reactualizare cheltuieli de spitalizare formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență
Oral, astfel cum s-a arătat în partea introductivă, parchetul a mai invocat nelegalitatea hotărârii în sensul că, în mod greșit, nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
Inculpatul nu a depus motive scrise de apel dar, oral, atât personal cât și prin apărător, a susținut că a săvârșit fapta în stare de provocare și, în raport de această împrejurare cât și de faptul că a recunoscut comiterea faptei, pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea, sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispoz.art.371 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.
Din probele administrate în cauză rezultă că, la data de 17 august 2007, în baza unei înțelegeri anterioare, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, pentru a-i sacrifica un animal, luând, în acest sens, de la domiciliul său, un cuțit în lungime de aproximativ 20 cm.
Deoarece și-a exprimat nemulțumirea față de calitatea țuicii cumpărată de la numitul, adresând injurii atât inculpatului cât și acestuia, între partea vătămată și inculpat s-a declanșat o altercație verbală, ce a degenerat în conflict.
de atitudinea părții vătămate, inculpatul a lovit-o pe aceasta de două ori cu cuțitul în spate, în zona toracică, provocându-i leziuni traumatice ce au fost de natură a-i pune în primejdie viața.
De altfel, inculpatul nici nu a contestat săvârșirea faptei, pe care a recunoscut-o și regretat-o, invocând însă că a săvârșit-o în stare de provocare.
În declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în instanță, inculpatul a arătat că a săvârșit fapta "fiind deranjat de atitudinea părții vătămate, care i-a adresat injurii și i-a aplicat o lovitură cu o piatră, în picior".
Potrivit art.73 lit.b Cod penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Deși textul nu cere în mod expres ca între actul provocator și infracțiunea săvârșită de către cel provocat să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său deoarece, numai o activitate ilicită de o anumită gravitate poate fi de natură să genereze în psihicul infractorului o tulburare sau o emoție atât de intensă, încât să explice săvârșirea infracțiunii pe care, altfel, în condiții normale, acesta nu ar fi comis-
În speță, fapta inculpatului de aol ovi pe partea vătămată cu cuțitul, de două ori, în zona toracică, provocându-i leziuni traumatice ce au fost de natură a- pune în primejdie viața, apare disproporționată față de actul provocator - injurii și lovire cu piatra în picior, neputând fi explicată prin gradul de intensitate al emoției sau tulburării cauzate de acesta, astfel că, nefiind întrunite cerințele legale ale stării de provocare nu se poate reține, în cauză, incidența dispoz.art.73 lit.b Cod penal.
Neîntemeiată este și critica inculpatului referitoare la modul de individualizare a pedepsei.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar potrivit art.72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate orientată la jumătatea dintre minimul și maximul special, în condițiile în care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiunea, prev. și ped.de art. 174, 175 lit.c rap.la art.176 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 18 ani închisoare prin sentința penală nr.83 din 7 noiembrie 1990 a Tribunalului Dolj.
sa infracțională, în condițiile în care a beneficiat de dispozițiile prev.de art.59 Cod penal, prin săvârșirea unei fapte penale de același gen, în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, nu justifică o reducere a pedepsei, ce a fost corect individualizată de instanța de fond.
Hotărârea atacată este nelegală, însă, sub următoarele aspecte, fiind întemeiate, în parte, criticile Parchetului, astfel:
Dispozițiile procedurale care reglementează stabilirea pedepsei în cazul în care inculpatul a comis o nouă infracțiune în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei sunt cele speciale, cuprinse în art.61 Cod penal, astfel că, instanța de fond trebuia să facă aplicarea acestei dispoziții și nu art.39 alin.1 Cod penal, referitor la pedeapsa în caz de recidivă.
În ceea ce privește critica referitoare la pedeapsa complementară, Curtea constată că, în conformitate cu dispoz.art.65 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă, pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
2 al aceluiași articol, prevede că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Cum, art.174, 176 Cod penal, incidente în speță, stipulează obligativitatea interzicerii unor drepturi din cele prev.de art.64 Cod penal, se constată că, în mod greșit, instanța de apel a omis să aplice inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
Deși în concluziile orale, parchetul a solicitat doar aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, valoarea socială lezată - viața unei persoane, Curtea constată că se impune interzicerea și a dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Pentru identitate de rațiune (cu referire la dreptul de a alege), se constată a fi neîntemeiată critica parchetului referitoare la pedeapsa accesorie, apreciindu-se că interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii comise și persoana inculpatului, astfel cum s-a arătat mai sus.
Neîntemeiat este și motivul de apel referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de actualizare a cheltuielilor de spitalizare solicitate de Spitalul Clinic Județean de Urgență
În raport de modificările aduse dispozițiilor art.17 și 18 Cod pr.penală, prin Legea nr.281/2003, procurorul nu mai poate invoca o astfel de critică, fiind la latitudinea părții civile modalitatea de a-și susține interesele și de a aprecia asupra netemeiniciei hotărârii referitoare la modul de soluționare a acțiunii civile.
Ori, partea civilă nu a formulat apel în cauză, deși i-a fost comunicată hotărârea, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 69 dosar fond).
Pentru motivele expuse, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului, iar în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, se va desființa, în parte, sentința, pe latură penală și, rejudecând cauza, se va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, se va menține această măsură, iar potrivit art.381 Cod pr.penală, se va deduce, în continuare, timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 124 de la 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Respinge apelul declarat de inculpatul G, împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.
Desființează, în parte, sentința, pe latură penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.61 alin.1 teza a II-a Cod penal.
Revocă liberarea condiționată pentru restul de 1.685 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin nr.83/1990 a Tribunalului Dolj, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Deduce în continuare prevenția, de la 19 martie 2008, la zi și menține starea de arest.
Obligă apelantul inculpat la plata a 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 30 iunie 2008.
Pt. jud.- - - -CO - -
Președinte secție
Grefier,
- -
Red.jud.OD.
IB/8.07.2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Onița Dumitru
