Plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 c.p.p.). Decizia 61/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 400/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Cârcel
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
, având ca obiect
plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 C.P.P.)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de inculpatul privind ordonanța nr. 335/D/P a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea procurorului pe timp de 30 de zile de la 15.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 335/D/P a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea procurorului pe timp de 30 de zile de la 15.03.2009 față de inculpatul - și totodată, prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe timp de 30 de zile față de inculpații și -.
Pe durata prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul - a fost obligat să respecte mai multe obligații.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere inculpatul solicitând în final să se dispună înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea cererii s-a învederat că această măsură a fost instituită de procuror de aproximativ 1 an și J și astfel în prezent, nu se mai justifică întrucât este student în anul 4 la Facultatea din C și dorește sa și ajute părinții care locuiesc la 40 de Km de oraș,1a activitățile gospodărești.
Analizând plângerea formulată, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Inculpatul a formulat prezenta plângere în temeiul art. 140 /2 din Cpp care reglementează posibilitatea persoanei împotriva căreia s-a dispus o măsură preventivă să se plângă la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Potrivit art. 140/2 alin 7 din Cpp "Când măsura preventivă este ilegală sau este nejustificată instanța dispune revocarea ei".
Prin urmare în cadrul acestei instituții instanța are a verifica legalitatea și justețea măsurii preventive dispuse față de acest inculpat.
In ceea ce privește legalitatea acestei măsuri,Tribunalul a constatat că s-a dispus în mod justificat față de inculpat, în raport de indiciile ce rezultă din actele dosarului care atestă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Astfel, din interceptările traficului de Internet de la adresa IP 86126.25.39 a rezultat că inculpatul a purtat discuții cu inculpații, și alți utilizatori cu privire la realizarea de false situ-ri ale unor societăți financiare din străinătate în vederea obținerii de date cu privire la instrumentele de plată electronică. Totodată, a folosit pentru a ridica bani din străinătate pe numele său două cârduri preplătite,datele necesare pentru falsificarea acestor cârduri fiindu-i furnizate de cetățeanul străin. De asemenea, inculpatul a ridicat sume de bani din străinătate prin intermediul inculpatului .
Întrucât legiuitorul statuează că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, Tribunalul a apreciat că în speță această măsură a fost luată și prelungită în mod temeinic, ținându-se seama de toate aceste criterii.
Aspectul că părinții inculpatului locuiesc la o distanța de 40 de Km de C unde inculpatul frecventează cursurile unei instituții de învățământ superior nu justifică înlocuirea acestei măsuri.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului în sensul de a se înlocui măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul a apreciat că aceasta are un regim juridic diferit, de plângerea formulată conform art. 140/2 din Cpp, întrucât în primul rând plângerea respectivă se judecă în Camera de Consiliu, iar soluțiile pe care le poate adopta instanța în cazul în care aceasta ar fi întemeiată sunt de revocarea măsurii preventive ci nu de înlocuire.
Pe de altă parte, întrucât dosarul se află încă în faza de urmărire penală, iar prelungirea măsurii a fost dispusă de procuror cererea respectivă de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ar trebui adresată întâi procurorului.
Pentru aceste considerente a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
A obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea plângerii pe care a formulat-o motivând că aceasta este fondată.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar constată inadmisibil recursul de față:
Cauza penală în care este cercetat inculpatul se află în faza urmăririi penale, iar măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește a fost prelungită în mod succesiv de procurorul de caz, ultima fiind dispusă prin ordonanța din 6.02.2009.
În aceste condiții înlocuirea acestei măsuri preventive, prelungită în mod legal de către procuror, poate fi înlocuită doar de acesta, conform dispozițiilor art. 139 (31) Cod procedură penală și față de dispozitivul ordonanței procurorului de caz, inculpatul nu poate invoca ca temei legal al plângerii sale dispozițiile art. 1402Cod procedură penală dispoziții care privesc ordonanța procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și nu luarea măsurii prelungirii acesteia.
În motivarea încheierii atacate s-a arătat în mod corect că, atâta timp cât dosarul se află în faza de urmărire penală iar prelungirea măsurii privative s-a dispus de procuror inculpatul era obligat să se adreseze acestuia, situație în care plângerea acestuia trebuia respinsă ca inadmisibilă de prima instanță iar nu ca neîntemeiată, însă, având în vedere dispozițiile art. 3858Cod procedură penală care obligă instanța de recurs, soluționând cauza, să nu poată crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul de față în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul inculpatului,și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-18.03.2009
-Secția a II-
Jud.fond:.
Președinte:Marin CârcelJudecători:Marin Cârcel, Florică Duță, Petre Popescu
