Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.103/2008
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare Internă a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.253/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a depus o cerere formulată de intimatul, prin apărător ales avocat prin care se solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul parchetului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă în ceea ce-i privește pe intimați.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.253/19 decembrie 2007 Tribunalului Sibius -a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 9.06.2006 a Parchetului militar Cluj, menținută prin rezoluția din 1.08.2006 a procurorului acestui parchet, plângere formulată în contradictoriu cu intimații și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Pentru a subzistă infracțiunea de purtare abuzivă, prev.de art. 250 al. 1,2 Cp. pentru care petentul a formulat plângere, este necesar ca, sub aspectul elementului material al infracțiunii, să existe o acțiune a făptuitorilor de întrebuințare a unor expresii jignitoare față de o persoană cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu, expresii care ar fi de natură a aduce atingere onoarei sau reputației acelei persoane. Sub acest aspect, fapta ce realizează conținutul infracțiunii de insultă, este absorbită de infracțiunea de purtare abuzivă, neputând exista un concurs de infracțiuni în acest caz.
În forma sa agravată, infracțiunea prevăzută de art. 250 al. 2 Cod penal, în vechea reglementare în vigoare la data săvârșirii faptelor, presupune existența unor loviri sau a altor violențe, această formă agravată absorbind fapta prevăzută de art. 180 Cod penal.
Față de materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată că, în speță, nu s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prin
întrebuințarea de expresii jignitoare. Astfel, martorii audiați în cauză, (fila 28 dosar 100/P/2005), (fila 151 dosar 6088/2005), prezenți la momentul săvârșirii faptelor, nu confirmă faptul că cei doi intimați ar fi folosit expresii jignitoare la adresa petentului, deși ambii martori au auzit gălăgia produsă de incident.
Mai mult decât atât, nici cele două martore propuse de petent, și ( 22,25 dosar 100/P/2005) nu relatează vreo împrejurare în care intimații ar fi folosit expresii jignitoare la adresa petentului, astfel că, această susținere, este una singulară, doar a petentului, ea nefiind coroborată cu nici o altă probă administrată în cauză.
În ceea ce privește forma agravată a infracțiunii reclamate de petent, tribunalul constată că, acțiunea în forță, exercitată de cei doi intimați aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu se circumscris infracțiunii de purtare abuzivă săvârșită prin lovire sau alte acte de violență, atâta timp cât ea a fost determinată de atitudinea petentului, care, a refuzat să se deplaseze la Serviciul de Medicină Legală pentru recoltarea probelor biologice, și a încercat să se sustragă, alergând pe câmpul din apropiere, determinând urmărirea de către cei doi intimați prinderea și introducerea cu forța în autoturism.
În acest sens, martorii și, confirmă faptul că petentul a opus rezistență la încercarea polițistului de a-1 urca în mașină, ținându-se cu mâinile de portiera mașinii, și fiind adus de câte un braț de cei doi intimați, singurele persoane care confirmă existența unor loviri din partea intimaților fiind petentul și martorele.
În ceea ce privește martorele și,tribunalul va avea în vedere faptul că, prin ordonanța nr. 793/21.02.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig ( 139 dosar 6088/2004), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor două martore, în baza art. 10 lit.b ind. 1.C.P.P. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în dosarul nr. 423/2004, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig, în care au fost cercetare fapte aflate în legătură cu incidentul din 8.02.2004, reținându-se săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Față de această situație, declarațiile celor două martore nu pot fi apreciate ca și credibile, ele nefiind coroborate cu declarațiile celorlalți martori, ci doar cu susținerile petentului.
În consecință, tribunalul, a constatat că faptele pentru care au fost cercetați intimații, nu se circumscriu infracțiunii de purtare abuzivă, prev.de art. 250 al. 1,2 Cod penal în vechea reglementare, faptei lipsindu-i elementele constitutive, respectiv latura obiectivă și latura subiectivă, acțiunea celor doi intimați fiind neconcordantă cu împrejurările în care a fost comisă fapta, cu atitudinea petentului, și, totodată, conformă cu atribuțiile stabilite de lege în sarcina organelor de poliție, prev.de art. 31, 34-38 din Legea 218/2002 și dispoziția 130/10.09.2004 a
Ca atare, soluția de scoatere de sub urmărire penală a celor doi intimați apare ca fiind legală și temeinică, deși, în viziunea instanței, temeiul corect al acestei soluții ar fi fost dispozițiile art. 10 al. 1 lit. d C.P.P. această soluție, nefiind prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 278 ind. 1.C.P.P. motiv pentru care, vor fi menținute cele două rezoluții atacate, din 9.06.2006 și din 08.2006 ale Parchetului militar Cluj, urmând a fi respinsă plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat la judecarea lui.
Examinând hotărârea atacată din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că prima instanță a respins plângerea petentului în mod întemeiat și argumentat, în cauză nefiind dovedită comiterea infracțiunii de purtare abuzivă de către intimați. Aceștia au procedat în mod legal în momentul surprinderii petentului, care săvârșește o infracțiune la legea circulației, infracțiune pentru care a și fost condamnat și a executat pedeapsa până în prezent, fără ca vreunul din lucrătorii de poliție să se fi purtat abuziv, în afara cadrului legal.
Față de cele de mai sus, și de dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b cod pr.penală, recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art.192 al.2 cod pr.penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.253/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă petentul recurent la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- - -concediu
Semnează grefier șef
a
Red.
Dact. ex.2/19.03.08.
Jud.fond:
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Mircea Bădilă, Oana Maria Călian
