Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1516/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1040/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de petentul împotriva Sentinței penale nr.47/F din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul petent, personal, aflat în stare de arest, lipsă fiind intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, de către intimatul, de note scrise, însoțite de copia actului de identitate al acestuia.
Curtea constată că nu este necesară asistența juridică din oficiu pentru recurentul petent, aceasta nefiind obligatorie.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurentul petent, personal, solicită admiterea recursului, arătând că a fost lovit de către agenții de poliție intimați fără niciun motiv. Pentru acest motiv, critică, ca fiind nelegală și netemeinică, rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați și solicită trimiterea cauzei la Parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât rezoluția prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați este corectă, în condițiile în care, pe baza actelor premergătoare efectuate, s-a stabilit că intimatul se afla în concediu de odihnă la momentul faptei reclamate de petent, iar intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, conform proceselor verbale atașate la dosarul cauzei, din care rezultă că acesta s-a deplasat la domiciliul petentului, în vederea audierii acestuia. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de petent.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.47/F din data de 28 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală a hotărât astfel:
A respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor nr.17/P/2009 și nr.191/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
A obligat pe petent la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.17/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleormana dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și (agenți în cadrul Postului de Poliție din comuna, județul T), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 din Codul penal.
În fapt, Parchetul a constatat, în urma cercetărilor efectuate, că, în seara zilei de 08 septembrie 2008, în jurul orei 2230, petentul, în timp ce se afla pe un drum public în stare de ebrietate, a avut o altercație cu paznicul comunal, pe care l-a înjunghiat cu un cuțit, cauzându-i leziuni care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol, după comiterea faptei agresorul mergând la domiciliul său.
Petentul a fost arestat preventiv la data de 14 noiembrie 2008, în baza nr.30/UP emis de Tribunalul Teleorman, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 lit.i din Codul penal.
După comiterea faptei, agentul de poliție, însoțit de martorul, s-a deplasat la locuința petentului, pentru a afla împrejurări legate de acea faptă și a constatat că acesta se afla sub influența alcoolului și avea pe el urme de sânge.
Pentru că petentul nu a putut da nicio explicație, agentul de poliție i-a pus în vedere să se prezinte a doua zi la post, pentru a da declarație și a formula eventual plângere împotriva persoanelor care l-au agresat.
Petentul nu s-a prezentat însă la postul de poliție, nici a doua zi, nici în zilele următoare, motiv pentru care a fost căutat la domiciliu în mai multe rânduri de către lucrătorii de poliție care au instrumentat cauza în care acesta era cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Parchetul a mai constatat că agentul s-a aflat în concediu de odihnă în perioada cât s-au efectuat cercetările, iar agentul nu a efectuat cercetări penale în cauză, competența de realizare a acestora revenind altor organe de urmărire penală, astfel că faptele ce le-au fost imputate de către petent nu există.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi agenți de poliție a fost menținută de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, care a respins plângerea petentului împotriva acesteia, prin rezoluția nr.191/II/2/2009.
Petentul s-a adresat Tribunalului cu plângere împotriva celor două rezoluții anterior menționate, criticându-le pentru greșita soluție de netrimitere în judecată a celor doi agenți de poliție, despre care a susținut că, în seara zilei de 08 septembrie 2008, l-au lovit, până l-au adus în stare de inconștiență.
Examinând această plângere, Tribunalul a apreciat că ea este nefondată, întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă săvârșirea de către cei doi agenți de poliție a vreunei fapte de abuz în serviciu.
Astfel, Tribunalul a constatat că, pe baza actelor dosarului, s-a stabilit în mod corect că agentul a acționat potrivit legii în seara zilei de 08 septembrie 2008, iar agentul s-a aflat în concediu de odihnă în perioada când petentul a fost cercetat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Împotriva sentinței Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 18 iunie 2009)petentul(aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul ), fără a-l motiva în scris.
Recursul petentului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 25 iunie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, petentul, susținându-și oral recursul, a reiterat afirmația potrivit căreia a fost agresat fizic de către cei doi agenți de poliție, solicitând urmărirea lor penală pentru această faptă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul petentului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Petentul nu a invocat și nu a prezentat, nici la momentul formulării plângerii penale împotriva celor doi agenți de poliție, nici cu ocazia judecării plângerii sale, întemeiată pe dispozițiile art.2781din Codul d e procedură penală, în primă instanță și respectiv în prezentul recurs, vreun act medical care să-i dovedească susținerea că a fost agresat fizic în perioada cercetărilor întreprinse în privința sa în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, pentru care este arestat preventiv și în prezent.
Totodată, în raport cu natura acestei infracțiuni, efectuarea actelor de cercetare pe care le presupune urmărirea penală a petentului nici nu este de competența celor doi agenți de la postul local de poliție, ci de competența exclusivă a procurorului, conform art.209 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Din actele premergătoare realizate în prezenta cauză, rezultă numai că, în seara zilei de 08 septembrie 2008, agentul, de la Postul local de Poliție din comuna, fiind sesizat despre o altercație în care au fost implicați petentul și paznicul comunal, fără a cunoaște la acel moment împrejurările acestui eveniment și consecințele sale, s-a deplasat la locuința petentului pentru a se documenta asupra celor întâmplate, însă, din cauza stării de ebrietate în care se afla acesta, nu a putut comunica cu el, ulterior agentul respectiv nemaiefectuând nicio activitate legată de acest caz, care a fost preluat, în aceeași zi, de către organele penale competente să-l instrumenteze.
De asemenea, nici agentul nu a întreprins vreun act de cercetare în cauza respectivă, mai mult lucrările dosarului relevând că, în perioada 15 august - 09 septembrie 2008, acesta s-a aflat chiar în concediu legal de odihnă, aprobat de șeful ierarhic superior.
Întrucât, pentru motivele arătate, nu există nicio probă că s-ar fi săvârșit de către vreunul dintre cei doi agenți de poliție o faptă precum cea doar afirmată de petent, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că este legală și temeinică soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale, în cauză fiind incidente dispozițiile art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive legale de casare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva Sentinței penale nr.47/F din data de 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător, aflat în concediu
de odihnă, semnează președintele
completului de judecată.
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 03.08.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache, Vasile
