Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6551/2/2009
1688/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1042
Ședința publică din data de 20 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Dolache Damian
JUDECĂTOR 3: Băjan
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 07.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ip enală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, având în vedere că având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Să se aibă în vedere că inculpatul a formulat un denunț în condițiile prev de art. 16 din legea 143/2000, colaborând cu organele de urmărire penală. De asemenea inculpatul are o familie bună, un domiciliu stabil, a fost la un psiholog pentru a renunța la consumul de droguri, este în ultimul an de liceu și intenționează să dea bacalaureatul. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul fiind doar consumator de droguri și rareori împrumuta droguri prietenilor.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului București și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca neîntemeiat, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, considerând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concert pentru ordinea publică.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de trafic de droguri. Să se aibă în vedere declarația inculpatului în fața procurorului, în care recunoaște că a vândut la cererea lui, în scopul de a obține bani.
De asemenea la o percheziție, în timpul când inculpatul se afla arestat la secția 21 de poliție, au fost găsite droguri pe care acesta le consuma când se afla în stare de arest.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului arată că nu sunt suficiente pentru a înlătura pericolul pentru ordinea publică, având în vedere antecedența inculpatului. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurentului-inculpat arată că declarația pe care a dat-o în fața procurorului a fost dată sub presiune, fără a fi asistat de apărător, iar referitor la cantitatea de droguri găsită asupra sa, arată că o avea în în momentul în care a fost arestat. Solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția l-a Penală în Dosarul nr-, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventiv a inculpatului, iar în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, solicitând să se aibă în vedere că este doar consumator de droguri.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, reținându-se că, la data de 12 martie 2009, inculpata a deținut fără drept,în vederea comercializării, un număr de 197 comprimate amfetamină.
Inculpatul a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.56/UP/13.03.2009 (emis de Tribunalul București Secția I-a Penală-dosar nr-), reținându-se a fi întrunite condițiile art.143, art.148, lit. f Cod procedură penală și art.1491, art.151 Cod procedură penală, durata arestării preventive fiind de 30 de zile, de la 13.03.2009 până la 11.04.2009, inclusiv.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, în cauză există probe și indicii temeinice, care generează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa încât, criticile inculpatului vizând acest aspect nu pot fi primite; în acest context, se evidențiază probatoriul administrat împotriva inculpatului: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarații martori, raport de expertiză tehnico științifică; așadar, o simplă antamare a probelor, mai sus enunțate, generează indicii temeinice, care conduc la concluzia că inculpatul este posibil să fie autorul faptei pentru care a fost arestat preventiv.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptei și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Astfel, susținerea inculpatului că este doar consumator de droguri este o susținere care demonstrează - încă o dată în plus - periculozitatea sa, împrejurarea că asupra sa fost găsită o cantitate mare de drog (197 comprimate amfetamină), este de natură a conduce la concluzia că ar fi putut comite traficul, în vederea asigurării dozei zilnice pentru sine, astfel că a găsit de cuviință să abordeze această activitate deosebit de periculoasă pentru ceilalți membrii ai societății, ceea ce nu face decât să întărească convingerea că - odată pus în libertate - riscul de a-și relua preocupările ilicite devine aproape sigur.
Susținerea că inculpatul a formulat un denunț în condițiile art.16 din Legea nr.143/2000, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât acestei împrejurări nu i-a fost dovedită finalizarea și, mai mult, Curtea apreciază că acest denunț nu a fost efectuat prin buna credință a inculpatului, ci este posibil să se fi datorat încercării de a beneficia de o sancțiune penală cât mai redusă.
Față de argumentele expuse în cele ce preced, Curtea conchide că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpatul.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea - potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct. 1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția l-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Dolache Damian, Băjan
