Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
SENTINȚA PENALĂ NR.107/P/2009
Ședința publică din 2 decembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare - în primă instanță - plângerea penală formulată de petentul - fiul lui și al lui, născut la 27 decembrie 1960, deținut în prezent Penitenciarul Oradea,împotriva rezoluției din 9 iunie 2009, dată în dosar nr.268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 17 iulie 2009, dată în dosar nr.339./II.2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, potrivit dispozițiilor art. 2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul, în stare de arest, lipsă intimații și.
Ministerul Publiceste reprezentat prin domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus,după care:
Petentul învederează instanței că îl recuză pe procurorul de ședință, întrucât acesta în cursul urmăririi penale s-a mai pronunțat în dosarul nr.268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, are relații și prieteni în cadrul Penitenciarului Oradea.
Instanțafață de cererea formulată de inculpat suspendă judecarea cauzei până la soluționarea cererii de recuzare formulată de petent.
Petentul revine asupra cererii de recuzare a procurorului de ședință și solicită judecarea cauzei la termenul de azi, întrucât nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra plângerii.
Petentul susține plângerea solicitând admiterea acesteia, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea pentru continuarea cercetării penale față deinspectorul și a agentului, angajați la Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal. Petentul a susținut, în esență, că procurorul nu a administrat probe și nici audiați martori, astfel că nu și-au exercitat rolul activ, prevăzut de art. 202 Cod de procedură penală, cu toate că avea obligația să administreze probe pentru aflarea adevărului. Precizează că se constituie parte civilă cu suma de 6 lei, câte 3 lei pentru fiecare făptuitor.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de petent, și pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor date de procuror. Apreciază că, în mod corect, s-a reținut că faptele invocate de către petent nu întrunesc elementele constitutive infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 195 Cod penal, întrucât le lipsește latura obiectivă, respectiv fapta nu există, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei penale de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar constată următoarele:
Prin plângerea formulată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 04 august 2009 (fila 2), înaintată Curții de Apel Oradea la 05 august 2009 (fila 1), petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului, în vederea administrării de probe, pentru antrenarea răspunderii penale a inspectorului și a agentului angajați la Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal.
Prin rezoluția din 09 iunie 2009 emisă în dosar nr. 268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradeas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 195 Cod penal, întrucât le lipsește latura obiectivă respectiv pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal, deoarece fapta nu există.
Procurorul a reținut, în esență, că prin plângerea înregistrată la Parchetul Curții de Apel Oradea la data de 03 iulie 2007, petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 195 și 246 Cod penal.
Prin rezoluția din 09 octombrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin rezoluția din 12 noiembrie 2007 procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin sentința penală nr. 2 din 09 ianuarie 2008 Curții de Apel Oradea menținută prin decizia penală nr. 2245 din 20 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, s-a admis plângerea petentului, a fost desființată rezoluția atacată și în temeiul art. 2781aliniatul 8 litera b teza I combinat cu art. 273 aliniat 11Cod de procedură penală, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori și efectuarea cercetărilor penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 195 Cod penal.
După înregistrarea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorul a reluat cercetările în cauză procedând la audierea petentului la data de 19 februarie 2009, respectiv 26 februarie 2009, ocazie cu care acesta a susținut că nu înțelege să depună plângere față de făptuitorul, iar cu privire la inspectorul a solicitat antrenarea răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 195 Cod penal, constând în aceea că făptuitorul în decursul anilor 2006 - mai 2007 i-au cerut să semneze de primire o decizie pronunțată de Curtea de Apel Oradea și două citații fără să-i dea posibilitatea să le lectureze. Totodată, petentul a arătat că semnătura depusă pe procesele verbale de constatare a refuzului semnării actelor susmenționate nu aparține agentului.
Petentul a solicitat procurorului să procedeze la audierea unui număr de trei deținuți și a numitului, în dovedirea susținerilor sale.
Din verificările întreprinse de către procuror a rezultat că la Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, în perioada ianuarie 2006 - mai 2007, și, persoane care în opinia petentului cunosc date relevante pentru cauză, nu au fost cazați în aceeași cameră de deținere cu petentul, astfel că nu pot să dea relații cu privire la aspectele reliefate de către petentul în plângerea formulată la parchet. Deținutul, prin declarația dată, a susținut că nu cunoaște date referitoare la aspectele învederate de către petent ci doar aspecte legate de un alt incident pe care deținutul l-a avut cu un alt angajat al penitenciarului și care nu are relevanță pentru prezenta cauză. Numitul a arătat în declarația dată că, la 13 ianuarie 2006, l-a însoțit pe inspectorul la camera unde se afla deținutul pentru a-i înmâna două hotărâri judecătorești pronunțate de Judecătoria Oradea și o citație într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar petentul a refuzat să semneze de primire a actelor spunând că "nu are chef să coboare și nu semnează nimic", motiv pentru care inspectorul a întocmit trei procese verbale, inserând refuzul deținutului. a relevat că de aceeași manieră a procedat deținutul și la data de 04 mai 2007, comunicându-le "că nu se obosește să coboare din pat pentru o citație" împrejurare în care făptuitorul a fost nevoit să întocmească un nou proces verbal de constatare a refuzului deținutului. Totodată, numitul a susținut că semnătura de pe cele patru procese verbale îi aparține, necorespunzând adevărului susținerile petentului că a fost falsificată. Depoziția lui se coroborează cu declarația făptuitorului.
Din fișele posturilor atașate la dosarul cauzei, rezultă atribuțiile pe care le aveau angajații penitenciarului, atribuții respectate întocmai de către și.
Având în vedere actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a apreciat că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 195 Cod penal, respectiv lipsește latura obiectivă a acestor două infracțiuni, iar infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal nu există.
Soluția pronunțată de către parchet este legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările aflate la dosar, instanța constată că prezenta cauză este de competența curții de apel, având în vedere dispozițiile art. 2781aliniatul 1 coroborate cu art. 281litera și art. 60 alinatul 4 din Legea nr. 293 din 28 iunie 2004, privind Statutul ilor publici cu statut special din Administrația Generală a Penitenciarelor, modificată.
Petentul, în plângerea formulată, a învederat instanței că nu au fost administrate în cauză toate probele care să stabilească o stare de fapt corectă și o justă încadrare juridică.
Procurorul de caz, după trimiterea dosarului de către Curtea de Apel Oradea la parchet s-a conformat dispozițiilor date de către judecător, efectuând cercetări în cauză cu privire la aspectele reliefate de petent, iar în urma acestora a rezultat în mod indubitabil că inspectorul și-a respectat întocmai îndatoririle de serviciu, luând măsuri legale pentru a-i înmâna deținutului hotărârile comunicate de către instanțele de judecată, precum și citațiile primite de către acesta. Petentul, astfel cum rezultă din depozițiile persoanelor audiate în cauză, a refuzat în mod repetat primirea actelor, motiv pentru care angajații Penitenciarului d e Maximă Siguranță O au întocmit procese verbale, inserând în conținutul acestora atitudinea de refuz.
Potrivit fișei postului, făptuitorul are, printre altele, obligația de a aduce la cunoștința deținuților unele acte (citații, sentințe, comunicări etc.) primite de la organele judiciare, neincumbându-i obligații referitoare la corespondența primită prin poștă (scrisori, telegrame, mandate poștale, etc), motiv pentru care nu se poate susține că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare a secretului corespondenței, prevăzută de art. 195 Cod penal.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, în mod corect, procurorul a apreciat că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există, ținând seama de poziția lui, care a afirmat că semnăturile de pe procesele verbale încheiate îi aparțin, nefiind falsificate. Totodată, aceeași persoană a arătat că toate datele inserate în procesele verbale de refuz întocmite de inspectorul, în prezența sa, conțin date reale.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, în mod judicios procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, făptuitorul nefăcând altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, împrejurare care rezultă din declarațiile angajaților penitenciarului și din fișa postului.
În cauza dedusă judecății, pe parcursul efectuării actelor premergătoare, cu toate demersurile întreprinse de către procuror, nu s-au administrat probe care să facă dovada comiterii de către inspectorul și agentul a infracțiunilor prevăzute de art. 246, 295 și 290 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, instanța constată că nu există nici un temei de a se desființa rezoluția atacată, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 2781aliniatul 8 litera a teza II Cod de procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul.
Cu ocazia soluționării plângerii, petentul a susținut în fața instanței că solicită obligarea celor doi i publici la plata sumei de câte 3 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Instanța de fond va respinge ca nejustificate aceste pretenții civile.
În temeiul prevederilor art. 192 aliniatul 2 Cod de procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei (2 termene de judecată x 50 lei/termen), cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit. "a" teza II Cod de procedură penală,
RESPINGEca nefondată plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 27.12.1960, deținut prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției din 9 iunie 2009, dată în dosar nr.268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 17 iulie 2009, dată în dosar nr.339./II.2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Respinge pretențiile civile formulate de către petent ca nejustificate.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petentul deținut în Penitenciarul Oradea și făptuitorii lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
hotărâre
AS/03.12.2009
3 ex.
1 comunicare cu petentul
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
