Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 113/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.113
Ședința publică din data de 27 august 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit art.278/1 Cod procedură penală, de petentul domiciliat în comuna Măneciu, sat, nr.233, județul P, împotriva rezoluției nr.177/P/2008 din 13 iunie 2008 și lucrarea nr.1127/II/2/2008 din 30 iunie 2008 date în dosarul nr.177/P/2008 de Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul, pentru care a răspuns avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale, aflată la fila 4 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru petentul, arată că ambele rezoluții emise în cauză sunt greșite, deoarece făptuitoarea care a procedat la autentificarea testamentului întocmit de (tatăl petentului) în favoarea lui a comis infracțiunea prev.de art.289 Cod penal, prin aceea că a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, atunci când a menționat în cuprinsul testamentului autentificat că testatorul nu poate semna fiind neștiutor de carte.
A susținut că testatorul știa carte și își semna toate înscrisurile de care avea nevoie, inclusiv toate dovezile de încasare a pensiei pentru limită de vârstă până la deces.
De asemenea, a mai arătat că semnătura unei persoane este o condiție esențială pentru întocmirea unui act autentic, așa cum prevăd și disp.art.65 din Legea nr.36/12 mai 1995 Notarilor Publici și a activității notariale și reprezintă o garanție că cel care semnează actul are reprezentarea urmărilor actului care se încheie.
A precizat că din moment ce făptuitoarea a menționat în cuprinsul testamentului o împrejurare care nu corespunde realității, consideră că testatorul nu și-a putut exprima în mod voluntar și conștient consimțământul pentru facerea actului și autentificarea lui.
- 2 -
Pentru motivele mai sus enunțate, solicită instanței admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, urmând a se administra și alte probe din care să rezulte că testatorul știa să scrie și să semneze.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii formulată de petent ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, din probele administrate în cauză a rezultat că infracțiunea de fals intelectual pretins a fi comisă de făptuitoare nu există, testamentul fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Prin plângerea înregistrată la această instanță petentul solicitat în temeiul disp.art.278/1 Cod procedură penală, desființarea rezoluției nr.177/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea plângerii sale petentul arată că rezoluția atacată este greșită întrucât făptuitoarea (notar) a procedat la autentificarea testamentului tatălui său si a favorizat-o pe numita. Notarul a comis infracțiunea prev.de art.289 Cod penal, întrucât a menționat împrejurări necorespunzătoare adevărului atunci când a consemnat în cuprinsul lui că testatorul nu poate semna fiind neștiutor de carte.
Se mai arată că testatorul (tatăl său) știa carte și își semna singur toate înscrisurile de care avea nevoie, inclusiv dovezile de încasare a pensiei.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr.177/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Examinând actele și lucrările dosarului atașat, precum și înscrisurile depuse de petent la instanță, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția nr.177/P/2008 din 13 iunie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în baza art.228 alin.6 și art.10 lit.a Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita (notar) pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art.289 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut din conținutul testamentului autentificat sub nr.4387/30 noiembrie 2004 că testatorul a înțeles ca după încetarea sa din viață, să lase legatul cotității disponibile din imobilul său compus din teren și construcții să rămână nepoatei sale.
Cu acea ocazie, testatorul i-a menționat și pe moștenitorii săi rezervatari, printre aceștia aflându-se și.
Prin urmare, testatorul nu a lăsat nepoatei sale "întreaga avere" cum susține persoana vătămată, ci doar legatul cotității disponibile.
La rubrica "semnătura testator" a fost aplicată amprenta degetului arătător de la mâna a lui, făcându-se mențiunea că acesta nu a putut semna, fiind neștiutor de carte.
La data de 26 aprilie 2005, a decedat, iar la data de 21 iunie 2005 s-a prezentat la același birou notarial numita, care a
- 3 -
declarat că acceptă ultima dorință a defunctului înscrisă în testament, declarația sa fiind autentificată sub nr.1943.
În cursul anului 2006, în calitate de reclamant a adresat Judecătoriei Vălenii d Munteo acțiune prin care a solicitat partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, precum și anularea testamentului făcut de acesta în favoarea nepoatei sale, pe considerentul că nu a fost semnat, iar testatorul nu și-a exprimat în mod valabil consimțământul.
Acțiunea a făcut obiectul dosarului civil nr.1053/2006.
Prin încheierea din 07 noiembrie 2007 instanța a admis, în parte, în principiu acțiunea completată formulată de reclamant, a admis în parte, în principiu, cererile reconvenționale formulate de pârâții și și a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului, a constatat care sunt moștenitorii legali și moștenitorul testamentar, a dispus reducțiunea testamentului în limitele cotității disponibile, a constatat care este componența masei succesorale și a dispus efectuarea două expertize, una în specialitatea topo, alta specialitatea merceologie pentru întocmirea variantelor de lotizare.
Totodată a stabilit că plata onorariilor experților să fie făcută de către reclamant.
Acest lucru l-a nemulțumit pe care a considerat că este nedrept să suporte și costul acestor expertize, deși partea din moștenirea ce-i revenea era mai mică decât cea care i se cuvenea numitei.
Persoana vătămată a susținut că a luat cunoștință de testament la câteva zile după decesul tatălui său, când a solicitat sprijinul organelor de poliție din comună pentru aoe vacua pe din imobilul proprietatea defunctului, imobil în care locuia de mai mulți ani împreună cu și cu.
Deși a avut cunoștință de acest act, până în anul 2008 persoana vătămată nu l-a contestat în nici un fel.
Mai mult, cu ocazia audierii, a susținut că"este posibil să fi fost făcut testamentul, dar nu înțeleg de ce nu a fost semnat de el și a fost aplicată amprenta degetului arătător de la mâna și de ce s-a menționat că este neștiutor de carte pentru că eu ști că el semna și știa să citească.
Fiind întrebat, a arătat că "nu cunosc dacă tatăl meu a fost școlarizat, dar pe anumite acte acesta a executat semnătura sa".
A mai precizat persoana vătămată că la data încheierii pretinsului act tatăl său avea 78 de ani și suferea de anumite boli pe care nu le-a putut preciza, dar știe "că-i tremura capul ca urmare a unui accident suferit în cursul anului 2000".
Persoanei vătămate i-a fost prezentată copia cărții de identitate a tatălui său, act folosit de către testator la notar, cu prilejul întocmirii testamentului, ocazie cu care l-a recunoscut după fotografie pe.
Cu ocazia audierii făptuitoarea a precizat că prin sintagma "neștiutor de carte" are în vedere situația în care partea "îi declara că nu a fost la școală niciodată".
Întrucât testatorul a declarat că nu a fost școlarizat acesta "a fost de acord să fie amprentat".
- 4 -
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, care prin rezoluția nr.1127/II/2/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa fost respinsă ca neîntemeiată.
În cauză, instanța apreciază că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Potrivit art.289 Cod penal, constituie infracțiune de fals intelectual, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului pori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări.
Din actele dosarului de urmărire penală, rezultă că defunctul a dorit ca după decesul său să lase legatul calității disponibile a averii sale nepoatei sale, numita, motiv pentru care a făcut demersurile necesare întocmirii unui testament autentificat la notariat.
Astfel, a fost prezent la notarul public, unde a fost întocmit testamentul autentificat sub nr.4387/30.11.2004, iar la rubrica testator a fost aplicată amprenta degetului arătător de la mâna a testatorului, cu mențiunea că acesta nu a putut să semneze fiind neștiutor de carte.
Ceea ce contestă petentul este faptul că notarul public ar fi întocmit testamentul în fals, deoarece defunctul (tatăl său) știa să semneze, făcând acest lucru pe anumite acte, cum ar fi dovezile de încasare a pensiei și alte înscrisuri.
Testamentul întocmit de intimată este un act autentic care face dovada celor consemnate până la proba contrară.
Cu ocazia semnării actului autentic, intimata l-a întrebat pe testator dacă știe să semneze actul, iar la precizarea acestuia că "nu știe carte" notarul public i-a solicitat amprentarea și consemnarea celor relatate de testator.
În aceste condiții în care testatorul a dorit să nu semneze actul declarând că nu știe carte, iar intimata, în calitate de notar public a consemnat acest lucru și la rubrica semnătură a aplicat amprenta degetului testatorului, nu se poate susține că ar fi întocmit actul cu atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului. Intimata a consemnat și a procedat conform celor constatate personal, iar faptul că testatorul ar fi știut să semneze dar nu a dorit să facă acest lucru, nu-i poate fi imputat intimatei.
Din actele dosarului se mai poate observa că, de fapt, petentul a cunoscut încă din anul 2004 existența testamentului și cuprinsul acestuia, judecându-se cu moștenitoarea pentru partajarea averii succesorale a defunctului, în dosarul nr.1053/2006 al Judecătoriei Vălenii d Munte.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petentului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza art.278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în
- 5 -
com.Măneciu, sat, nr.233, jud.P împotriva rezoluției nr.177/P/2008 din 13 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimată fiind numita.
Obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 august 2008.
Președinte
Grefier
Red.
Tehnored.EV
2 ex/15.09.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu
