Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 114/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.114
Ședința publică din data de 27 august 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit art.278/1 Cod procedură penală, de petentul - domiciliat în municipiul C,-, bloc 23, apart.15, județul P, împotriva rezoluției nr.642/P/2008 din 13 iunie 2008 și lucrarea nr.1133/II/2/2008 din 08 iulie 2008 date în dosarul nr.642/P/2008 de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimații G și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Petentul și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Petentul având cuvântul, arată că este nemulțumit de soluția adoptată de procuror în cauză de a nu se începe urmărirea penală împotriva celor doi lucrători de poliție - comisar G și subinspector pentru că "datorită complicității acestor indivizi" copilul său minor a fost supus la suferințe fizice și psihice incredibile.
A susținut că în mod greșit a procedat instanța când a încredințat copilul mamei sale în urma acțiunii de divorț, deși existau probe clare că aceasta suferă de grave afecțiuni psihice și convingeri mistice anormale, totuși prin decizia civilă nr.1953/2001 a fost obligată să-i cedeze fiul în prima și a treia săptămână din lună și două săptămâni în vacanța de vară, însă această hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă nu a fost respectată niciodată de fosta sa soție.
De asemenea, a precizat că deși a fost condamnată penal cu zece milioane lei nu a vrut să respecte hotărârile judecătorești, pretinzând că este susținută de persoane importante și instituții publice din județul
A menționat că făptuitoarea - a efectuat cercetare penală în cazul fostei sale soții și în acel dosar a ignorat probele relevante pe care petentul le-a propus, săvârșind ilegalități cu ocazia soluționării acelui dosar.
În ceea ce-l privește pe făptuitorul G, a susținut că acesta a sprijinit activitatea infracțională a făptuitoarei și
- 2 -
totodată a luat apărarea unor lucrători de poliție care la data de 23 iunie 2004 l-au agresat în momentul când a dorit să meargă cu fiul său la Policlinica, pentru a face analizele necesare.
Pentru motivele mai sus enunțate, solicită instanței admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.246 Cod penal.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii formulată de petent ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că infracțiunea prev.de art.246 Cod penal, pretins a fi comisă de făptuitori nu există.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Prin plângerea înregistrată la această instanță, petentul - solicitat în baza disp.art.278/1 Cod procedură penală, desființarea rezoluției nr.642/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și începerea urmăririi penale față de intimații G și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.246 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul arată că printr- hotărâre judecătorească i-a fost încredințat spre creștere și educare fostei sale soții, numita, minorul, născut în anul 1994, cu obligația de a-l lua pe acesta în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta de la ora 10,00 și până duminica ora 10,00 precum și două săptămâni în vacanța de vară, dar această hotărâre nu a fost respectată niciodată de fosta soție, iar intimații, prin abuz în serviciu și acțiuni ilegale au favorizat-o pe aceasta.
Astfel, în anul 2004, în vacanța de vară și-a luat fiul la domiciliu pentru a-i face unele investigații medicale dar subcomisarul de poliție Gad at ordin subordonaților, să-i ia fiul lui forța și să-l predea mamei sale.
A fost atașat dosarul nr.642/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția nr.642/P/2007 din 13 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus în temeiul disp.art.228 alin.4 și art.10 lit.a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numiții G și, comisar de poliție, respectiv fost agent de poliție, în prezent subinspector de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal.
S-a reținut în cuprinsul rezoluției că prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze, persoana vătămată a sesizat faptul că în urma unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile i s-a stabilit dreptul de vizită pentru fiul său minor, iar fosta sa soție, căreia i-a fost încredințat minorul, îl împiedică să aibă legături personale cu acesta, bazându-se pe
- 3 -
sprijinul și favorizarea lucrătorilor de poliție din cadrul Poliției municipiului
În acest sens,a solicitat să se facă cercetări față de făptuitorul G, adjunct al șefului Poliției C și față de - fost agent de poliție tot la Poliția (în prezent subinspector de poliție la Poliția ) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a susținut în plângere că făptuitoarea a efectuat cercetare penală în cazul fostei sale soții și în acel dosar a ignorat probele relevante pe care persoana vătămată le-a propus, săvârșind ilegalități cu ocazia soluționării acelui dosar.
În ceea ce-l privește pe făptuitorul G, se susține că acesta a sprijinit activitatea infracțională a făptuitoarei și totodată a luat apărarea unor lucrători de poliție care la data de 23 iunie 2004 au agresat-o pe partea vătămată, în momentul când a dorit să meargă cu fiul său spre Policlinica C, pentru a face analizele necesare.
După efectuarea actelor premergătoare în cauză, a rezultat că faptele reclamate nu se confirmă.
Astfel, în cursul anului 2005, când îndeplinea funcția de agent de poliție criminalitate judiciară în cadrul Biroului de Ordine Publică la Poliția municipiului C, i-a fost repartizată spre soluționare plângerea penală formulată de, împotriva soției sale, cercetarea pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.307 alin.2 Cod penal, ce a făcut obiectul dosarului penal nr.1121/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
În cauză a efectuat acte de urmărire penală, a început urmărirea penală împotriva lui, iar la finalizarea cercetărilor, întrucât din probe a rezultat că în cauză nu se impune punerea în mișcare a acțiunii penale, prin referat a propus scoaterea de sub urmărire penală a numitei, pentru fapta reclamată.
A rezultat că soluția propusă de făptuitoare s-a întemeiat pe probe, propunerea fiind confirmată de procuror care a dispus prin ordonanță scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.307 alin.2 Cod penal, stabilindu-se că în cauză nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Din actele dosarului nr.1121/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpinaa rezultat că soluția dispusă în cauză de procuror a fost validată de conducătorul unității și apoi de Judecătoria Câmpina, care prin sentința penală nr.211 din 24 martie 2006 pronunțată în dosarul nr.798/2006, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de, împotriva rezoluțiilor nr.1121/P/2005 și 563/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
Acuzațiile formulate de împotriva făptuitorului G au fost apreciate ca nefondate, pentru următoarele motive:
În calitate de adjunct al șefului Poliției C, în cursul anului 2004 primit dispoziție telefonică de la chestorul de poliție, care deținea funcția de inspector șef al P, să verifice urgent dacă la domiciliul
- 4 -
numitului din C, se află minorul despre care, mama copilului, aflată în audiență, afirma că a fost răpit de pe raza municipiului
În conformitate cu atribuțiile de serviciu, a dispus unei patrule de siguranță publică să se deplaseze la domiciliul indicat, respectiv pe str.- și să verifice dacă minorul se afla la acea adresă.
care s-a deplasat la adresa numitului, a raportat că în interior se aud zgomote, însă cu toate că au bătut în ușă și au sunat la soneria apartamentului, totuși nu a deschis nimeni.
A doua zi dimineața, la dispeceratul Poliției C s-a primit un apel telefonic din partea numitei care solicita sprijin, sesizând faptul că se află într-un apartament pe str.-, C, împreună cu minorul care în ziua precedentă fusese reclamat ca fiind răpit iar fostul soț nu o lasă să plece cu copilul la, unde locuiau.
A dispus ca patrula de siguranță publică aflată în zonă să se deplaseze la adresa indicată să verifice aspectele semnalate, lucru care s-a confirmat.
Nu s-a putut dovezi acuzația că persoana vătămată ar fi fost agresată de către polițiști sau de către altă persoană, a se vedea în acest sens actele ce privesc verificările efectuate de către Poliția C, în urma sesizării lui.
S-a constatat așadar că făptuitorii împotriva cărora s-a plâns și-au îndeplinit în mod corect atribuțiunile de serviciu, au efectuat acte și activități în limita legală și nu au cauzat nici o vătămare intereselor legale ale vreunei persoane.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care, prin rezoluția nr.1133/II/2/2008 din 08 iulie 2008 fost respinsă ca neîntemeiată.
În speța de față, instanța apreciază că soluția procurorului este legală și temeinică.
Potrivit disp.art.246 Cod penal, constituie infracțiune fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În cauză, intimata - agent de poliție la data faptelor, a efectuat acte de cercetare penală în dosarul nr.1121/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, declanșat la plângerea penală formulată de petentul împotriva fostei soții, numita pentru infracțiunea prev.de art.307 alin.2 Cod penal. După finalizarea anchetei intimata a propus prin referat, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, propunere confirmată prin ordonanța procurorului (filele 70 - 71 și 82 - 84 dosar urmărire penală).
Această activitate a intimatei care în calitate de agent de poliție judiciară a efectuat cercetări într-o cauză penală și apoi a propus soluția de scoatere de sub urmărire penală nu poate fi catalogată ca o activitate abuzivă, în sensul că și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
Împotriva rezoluției procurorului, petentul a formulat plângere la prim procurorul parchetului și apoi la instanța de judecată, iar prin sentința penală nr.211/2006 a Judecătoriei Câmpina, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
- 5 -
În această situație în care atât procurorul cât și instanța de judecată au considerat că soluția dispusă este legală și temeinică, nu se poate considera că intimata - prin referatul său - cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
În legătură cu intimatul G, Curtea constată că și în cazul său soluția atacată este corectă, astfel cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală.
Acesta, în anul 2004 în calitate de adjunct al Poliției municipiului C ar fi primit dispoziții de la șeful Inspectoratului Județean de Poliție al Județului P, chestorul, să verifice urgent unele aspecte semnalate de, respectiv dacă minorul se află la domiciliul petentului.
Petentul reclama faptul că a fost agresat de polițiști la data de 23 iunie 2004 la ordinul intimatului, în momentul în care fiul său a fost predat mamei sale, De fapt, din verificările întreprinse de polițiști, rezultă că ar fi telefonat organelor de poliție, relatând că se află într-un apartament de pe strada - din C împreună cu minorul și nu este lăsată de fostul soț să plece la locuința sa din
Activitatea intimatului G care a dispus la sesizarea telefonică a numitei verificarea de către agenții de poliție a aspectelor semnalate, nu poate fi considerată ca o acțiune îndreptată împotriva intereselor legale ale petentului și cu scopul de a produce vreo vătămare acestor interese. Mai mult decât atât, intimatul era obligat să acționeze în acest sens pentru a verifica reclamația telefonică a numitei.
Față de aceste considerente, Curtea constată că rezoluția atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza disp.art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petentului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza disp.art278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul - domiciliat în municipiul C,-, bloc 23, apart.15, județul P, împotriva rezoluției nr.642/P/2007 din 13 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, intimați fiind numiții G și.
Obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 august 2008.
Președinte Grefier
- 6 -
Red.
Tehnored.EV
2 ex./11.09.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu
