Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 114/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA cod operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 02.03.2009
SENTINȚA PENALĂ NR. 114/PI
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 503/P/2008 din 30.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 97/II/2/2009 din 02.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, iar pentru intimatele, și, lipsă, se prezintă avocat - în substituirea avocatului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul Registratură petentul a depus precizări cu privire la excepția tardivității, la care a anexat copii după dovada comunicării soluției procurorului general și după dovada datei expedierii plângerii către instanță prin poștă.
Apărătorul intimatelor depune la dosar împuterniciri avocațiale și delegații de substituire.
Instanța pune în discuție excepția de tardivitate a declarării plângerii, invocată de reprezentanta parchetului la termenul anterior.
Reprezentanta parchetului arată că, față de actele doveditoare de la dosar, respectiv plicul cu data poștei- 25.02.2009, plângerea petentului este în termen, astfel că excepția nu mai subzistă.
Petentul arată că a formulat plângerea în termen legal.
Văzând că soluția procurorului general a fost comunicată petentului la data de 05.02.2009, iar petentul a trimis plângerea prin poștă la data de 25.02.2009, instanța respinge ca nefondată excepția tardivității introducerii plângerii la instanță.
Petentul solicită citarea intimatelor pentru a fi audiate în fața instanței.
Procurorul arată că nu se impune prezența intimatelor întrucât din rezoluția din 30.12.2008 și cea din 02.02.2009 se constată că verificându-se dosarul civil, declarațiile pretinse false au fost înlăturate, neproducând consecințe juridice.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea cererii petentului.
Având în vedere dispozițiile art. 2781.C.P.P. și probele care pot fi administrate în cadrul acestei proceduri, instanța respinge cererea petentului prin care acesta a solicitat aducerea intimatelor în fața instanței pentru audiere.
Petentul insistă în cererea de aducere a intimatelor în fața instanței pentru audiere, arătând că astfel s-ar putea afla date necesare soluționării dosarului.
Președintele completului de judecată precizează că instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri a petentului.
Petentul arată că, față de respingerea cererii formulate, va depune contestație, considerând că președintele completului de judecată face un abuz și nu i se dă posibilitatea administrării de probe, drept pentru care arată că își va retrage acțiunea.
În baza art. 198 alin. 4 lit. h Cod procedură penală, pentru atitudine ireverențioasă față de instanță, aplică petentului amendă judiciară în sumă de 500 lei, cu posibilitatea de a formula cerere de scutire în termen de 10 zile de la comunicare.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat și dorește judecarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul arată că intimatele și au dat declarații în fața unui notar de la, prin care au arătat că au cunoștință de conținutul notificării trimise petentului, respectiv refuzul acestuia de a restitui bunurile numitei, că au cunoștință că toate obiectele din anexa 1 sunt bunuri proprii ale fostei soții a petentului. Mai arată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu avea competența de a audia și interoga pe intimata, care este o persoană fără calitate juridică, competența trebuia să-i aparțină Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad. Menționează că nu există confirmarea de primire a notificării din care să rezulte refuzul său, că există persoane care pot dovedi buna lui intenție, că există o scrisoare trimisă de el cu confirmare de primire la cabinet și că are dubii că după câteva luni cele două ar putea identifica bunurile. De asemenea, petentul mai învederează instanței că o parte din bunurile enumerate în anexa 1 aparțin firmei sale, ltd, existând facturi pentru ele. Petentul solicită admiterea plângerii.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea plângerii formulată de petent și menținerea rezoluțiilor parchetului ca fiind legale și temeinice. Arată că declarațiile intimatelor și se bazează pe intuiție, acestea fiind prietene cu intimata. Pe facturile de cumpărare a bunurilor apare numele intimatei. Datorită refuzului petentului de a restitui bunurile, s-a formulat o cerere de ordonanță președințială. Pentru toate acestea solicită respingerea plângerii, cu cheltuieli de judecată; depune copii după chitanțele de plată a onorariilor de avocat.
Reprezentanta parchetului arată că rezoluțiile parchetului sunt legale și temeinice, excepția necompetenței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind audierea intimatei care nu are calitate de avocat neputând fi susținută în condițiile în care intimata avea calitatea de avocat iar procurorul a evitat o disjungere a cauzei. Pentru toate acestea pune concluzii de respingerea plângerii petentului ca nefondată și menținerea ca legale și temeinice a rezoluțiilor pronunțate de parchet.
INSTANTA,
Deliberând, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 02.03.2009, petentul a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 503/P/2008 din 30.12.2008 și rezoluția de respingere a plângerii nr. 97/II/2/2009 din 02.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând anularea tuturor actelor de cercetare efectuate până în prezent ca fiind netemeinice și părtinitoare, reluarea cercetării penale în vederea stabilirii adevărului și audierea martorilor indicați în cauză.
În motivarea plângerii, petentul arată că: făptuitoarele au autentificat declarații la notar ce au fost anexate cu titlu de probațiune în dosarul său de divorț, în care instanța a admis o cerere de ordonanță președințială a intimatei de restituire a bunurilor proprii, rezultând consecințe juridice care îl afectează, fiind obligat la plata unor cheltuieli de execuție; contrar celor reținute în rezoluția nr. 503/P/2008, este evident că declarațiile au produs consecințe juridice, deoarece toate celelalte susțineri ale sale nu au fost luate în considerare de instanță, având în vedere că din cele două declarații una a fost dată tocmai de un avocat; în contradictoriu cu rezoluția nr. 503/P/2008, în rezoluția nr. 97/II/2/2009 se susține că cele două declarații nu au produs efect, întrucât nu au fost date în fața instanței de judecată, lucru care oricum nu ar fi fost posibil, dată fiind procedura cererii de ordonanță președințială; în ambele faze ale cercetării penale s-a procedat superficial și netemeinic, iar anchetatorii au omis în mod deliberat să cerceteze veridicitatea susținerilor sale, prin audierea martorilor pe care i-a indicat și de la care un anchetator profesionist ar fi putut stabili adevărul; organul de cercetare penală a ascultat doar susținerile făptuitoarelor (filele 2-3).
La dosar s-au mai depus: copii după rezoluțiile nr. 503/P/2008 și nr. 97/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ( 4-8); note de ședință din partea petentului prin care invocă faptul că intimata a fost audiată de o instanță necompetentă (aceasta neavând calitatea de avocat) și la care au fost anexate copii după o listă a bunurilor proprii de uz personal și profesional, facturi fiscale și un extras dintr-o scrisoare pe care petentul susține că a trimis-o intimatei cu confirmare de primire ( 18-35); alte înscrisuri.
Au fost atașate dosarele nr. 503/P/2008 și nr. 97/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 24.10.2008, petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând tragerea la răspundere penală a numitelor și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292.pen. constând în aceea că, la 27.08.2008 s-au prezentat la. din mun. A și au autentificat câte o declarație în care au susținut aspecte necorespunzătoare adevărului, declarații care apoi au fost depuse în scop probator la dosarul civil nr- al Judecătoriei Arad, favorizând astfel pe fosta soție.
Prin ordonanța din 17.11.2008 dată în dosarul nr. 6310/P/2008, unitatea de parchet menționată a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dată fiind calitatea de avocat în Baroul Arada intimatei.
Prin rezoluția nr. 503/P/2008 din 30.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. a pr.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele av. și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 292 și 260.pen. precum și față de intimata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 260.pen.
S-a reținut următoarea stare de fapt:
În motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:
- audiat fiind la data de 08.12.2008, petentul a declarat în fața procurorului că își menține plângerea, solicitând tragerea la răspundere penală a numitei pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 260.Cod Penal, ceea ce înseamnă că indirect sunt acuzate pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și și;
- la data de 28.05.2008, reclamanta a intentat procesul de divorț înregistrat la udecătoria Arad sub nr-, pe motiv că a fost izgonită de la domiciliu de către pârâtul;
- prin sentința civilă nr. 6244/22.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada admis în parte cererea de ordonanță președințială a reclamantei în contradictoriu cu pârâtul, obligându-l pe acesta să restituie reclamantei bunurile personale;
- prin decizia civilă nr. 1351/R/23.10.2008, Tribunalul Arad - Secția Civilă a admis recursul reclamantei, a modificat sentința atacată și a admis în tot cererea de ordonanță președințială;
- în motivarea sentinței civile nr. 6244/22.09.2008 a Judecătoriei Arad se arată, printre altele, că acțiunea este susținută și prin înscrisurile depuse la dosar. Printre aceste înscrisuri se află și declarațiile notariale autentificate la. "" prin încheierea nr. 4990/26.08.2008 și 5011/27.08.2008 ale numitelor și, prin care se atestă că mai multe bunuri aflate în posesia pârâtului aparțin reclamantei și că sus-numitul refuză restituirea lor;
- din declarațiile numitelor, și rezultă că acestea sunt prietene de mai mulți ani, că primele două au fost în casa familiei de mai multe ori, ocazii cu care au luat la cunoștință direct de aspectele la care au făcut referire în cele două declarații, precum și că, deși contactat telefonic de câteva ori, a refuzat constant și categoric cererile soției sale de a-i da actele și bunurile care au făcut obiectul cererii de ordonanță președințială;
- în această situație, susținerile petentului, oricât de argumentate teoretic, dar necoroborate cu alte date sau indicii, nu pot conduce prin ele însele la concluzia că cele 3 intimate se fac vinovate de comiterea faptelor penale reclamate, aceste fapte neexistând.
Împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă prin rezoluția nr. 97/II/2/2009 din 02.02.2009.
Pentru a da această soluție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa arătat că:
- așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 6244/22.09.2008 a Judecătoriei Arad, declarațiile date de cele două făptuitoare la notar și depuse în dosarul nr- al Judecătoriei Arad sunt apreciate de instanță ca nefiind conforme dispozițiilor art. 169 alin. 1.pr.civ. potrivit cărora administrarea probelor se face în fața instanței de judecată;
- în consecință, instanța nu le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, astfel că acele declarații, pretins false de către petent, nu au servit la producerea unor consecințe, situație în care nu se poate vorbi de incidența disp. art. 292.Cod Penal;
- neținându-se cont de aceste declarații în instanță, este evident că nu sunt incidente nici disp. art. 260.
Cod PenalÎmpotriva rezoluției de respingere a plângerii, petentul a formulat în termenul legal plângere la instanța de judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 02.03.2009.
Examinând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate și a materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței, Curtea constată că aceasta este nefondată, soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică și legală, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 292.pen. infracțiunea de fals în declarații constă în eclararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.
Din starea de fapt reținută rezultă că instanța de judecată care a soluționat cererea de ordonanță președințială având ca obiect restituire bunuri proprii nu a ținut cont de declarațiile date în fața notarului de către intimatele și, arătând în practicaua sentinței civile nr. 6244/22.09.2008 a Judecătoriei Arad că declarațiile acestor martore nu sunt conforme dispozițiilor art. 169 alin. 1.pr.civ. potrivit cărora administrarea probelor se face în fața instanței de judecată.
Așadar, întrucât declarațiile notariale ale intimatelor și nu pot servi pentru producerea de consecințe juridice, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, lipsind latura obiectivă.
În privința infracțiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 260.pen. aceasta constă în fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Intimatele și nu au fost ascultate ca martori în cauza civilă menționată, astfel încât fapta de mărturie mincinoasă reclamată nu există.
Referitor la intimata, din materialul probator nu reiese că aceasta ar fi instigat pe cineva să depună vreo mărturie mincinoasă, așa încât nu poate fi reținută nici existența vreunei instigări la mărturie mincinoasă.
Având în vedere că declarațiile notariale ale intimatelor și nu pot servi pentru producerea de consecințe juridice, că aceste intimate nu au fost ascultate ca martori în cauza civilă și că nu s-a dovedit că intimata ar fi instigat pe cineva să depună vreo mărturie mincinoasă, devine inutilă analiza împrejurării dacă cele două declarații corespund sau nu adevărului.
Instanța observă că procurorul a considerat în mod corect că nu se pot reține în sarcina intimatelor faptele reclamate, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică.
Instanța înlătură susținerea petentului potrivit căreia intimata ar fi fost audiată de o instanță necompetentă, aceasta neavând calitatea de avocat. Petentul a formulat plângere penală împotriva a trei intimate, dintre care una are calitatea de avocat. Conform art. 281pct. 1 lit. b) pr.pen. Curtea de Apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați iar conform art. 35 alin. 1 teza a II-a pr.pen. în caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad. Potrivit art. 209 alin. 4.pr.pen. este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza. Prin urmare, cercetarea intimatei de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a făcut cu respectarea normelor de competență.
În consecință, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) pr. pen. va fi respinsă ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 503/P/2008 din 30.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 97/II/2/2009 din 02.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 198 alin. 4 lit. h pr.pen. aplică petentului amendă judiciară în sumă de 500 lei.
Cu drept, pentru persoana amendată, de a cere scutirea de amendă în termen de 10 zile de la comunicare.
În baza art. 2781alin. 8 lit. a) pr. pen. respinge ca nefondată plângerea petentului (cu domiciliul în mun. A,-, jud. A, CNP - -) împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 503/P/2008 din 30.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 97/II/2/2009 din 02.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru cele două intimate de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2009.
PRESEDINTE, | GREFIER, |
- - | - - |
Red. /28.04.2009
Dact. 3 ex./30.04.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 02.03.2009
MINUTA SENTINȚEI PENALE NR. 114/PI
În baza art. 198 alin. 4 lit. h pr.pen. aplică petentului amendă judiciară în sumă de 500 lei.
Cu drept, pentru persoana amendată, de a cere scutirea de amendă în termen de 10 zile de la comunicare.
În baza art. 2781alin. 8 lit. a) pr. pen. respinge ca nefondată plângerea petentului (cu domiciliul în mun. A,-, jud. A, CNP - -) împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 503/P/2008 din 30.12.2008 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 97/II/2/2009 din 02.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru cele două intimate de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2009.
PRESEDINTE, |
- - |
Judecători:Florin Popescu
