Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 114/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.114/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect pl ngerea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimații și, împotriva Rezoluției nr.817/P/2007 din data de 14 octombrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.1807/II/2/2008 din data de 17 noiembrie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul, intimatul și intimata, care a fost reprezentată juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții depunerea la dosar a unei copii de pe Decizia nr.6181 din data de 28 septembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, precum și necomunicarea de către aceeași instanță a copiilor de pe celelalte acte ale Dosarului nr-, în care a fost pronunțată decizia respectivă.
Apărătorul ales al intimatei depune la dosar un set înscrisuri în xerocopii, pe care le semnează cu mențiunea"conform cu originalul", respectiv cererea de mână cu privire la care s-a formulat plângerea penală, dovezile de comunicare a citațiilor din care rezultă că, din eroare, recurenților din cauza judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr- le-au fost comunicate propriile motive de recurs, precum și încheierea instanței anterior menționate de la termenul din data de 27 aprilie 2007.
Reprezentantul Ministerului Public ia act de înscrisurile depuse la dosar și, în raport cu acestea, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de înscrisurile prezentate de apărătorul ales al intimatei, semnate de către acesta în fața instanței pentru conformitate cu originalul, și, în raport cu înscrisurile respective, apreciază că nu mai este necesară atașarea actelor solicitate Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori alte înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii.
Apărătorul ales al intimatei solicită respingerea plângerii petentului, ca neîntemeiată.
Învederează că, potrivit înscrisurilor pe care le-a depus la dosar la termenul de astăzi, recurenților din dosarul judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentați de intimată, le-au fost comunicate din eroare propriile motive de recurs, iar intimata nu a făcut altceva decât să le redepună la același dosar, întocmind și o cerere în acest sens, ca și adresă de înaintare.
De asemenea, precizează că judecarea recursului în cauza respectivă nu a fost în niciun fel impietată, astfel cum rezultă din chiar decizia pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public afirmă că rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI sunt legale și temeinice, întrucât susținerile petentului nu s-au confirmat, astfel că, în mod just, a fost dispusă o soluție de neîncepere a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288 și respectiv art.291 din Codul penal.
Susține că, dintr-o simplă lecturare a cererii de depunere a motivelor de recurs, rezultă că această cerere nu a fost semnată de către persoana la care a făcut referire petentul în plângerea sa penală, respectiv intimatul, în realitate intimata semnând acea cerere în numele recurenților și, în calitate de reprezentant al acestora.
Pentru aceste motive, apreciind că toate actele dosarului infirmă susținerile petentului, solicită respingerea, ca nefondată, a plângerii acestuia, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinRezoluția nr.817/P/2007 din data de 14 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în baza art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a și d din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de avocatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.291 din Codul penal și respectiv față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.288 din Codul penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a constatat că, la data de 14 septembrie 2007, petentul a formulat plângere penală împotriva numitului și avocatului, acuzându-i de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288 și respectiv art.291 din Codul penal, constând în aceea că au redactat și depus într-un dosar având ca obiect un litigiu civil (aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție) un act fals privitor la cererea de recurs, întocmit de către cel dintâi, iar nu de către recurenții reclamați din acel dosar.
În urma verificărilor efectuate, a rezultat că, în dosarul anterior menționat, petentul se află într-un litigiu civil cu și, al căror mandatar este avocatul, conform procurii încheiate în data de 27 martie 2003 la Biroul Notarului Public.
Referitor la cererea de recurs, s-a stabilit că aceasta a fost scrisă și semnată de avocatul, în calitatea sa de mandatar al recurenților.
De asemenea, cu privire la exemplarele cererii de recurs, s-a stabilit că acestea au fost comunicate, din eroare, la biroul avocatului respectiv, care, pentru primul termen de judecată, a mai depus la dosar încă două exemplare ale acelei cereri.
Procurorul a concluzionat că plângerea penală a petentului a fost formulată în contextul relațiilor tensionate generate de litigiul imobiliar, întrucât acuzațiile formulate de acesta nu sunt susținute de probe sau indicii.
S-a menționat că, fiind citat în vederea audierii, petentul a refuzat să se prezinte, comunicând telefonic acest fapt.
Împotriva rezoluției procurorului de caz (care a fost comunicată petentului, prin scrisoare recomandată, la data de 25 octombrie 2008), s-a formulat plângere de către acesta în data de 31 octombrie 2008 - data poștei, conform art.278 din Codul d e procedură penală, la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
PrinRezoluția nr.1807/II/2/2008 din data de 17 noiembrie 2008, în baza art.278 alin.1 din Codul d e procedură penală, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins, ca neîntemeiată, această plângere, constatând că rezoluția contestată este legală și temeinică.
În acest sens, a reținut că persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv împotriva făptuitorului avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În fapt, potrivit susținerilor persoanei vătămate, aceasta avea calitatea de pârât intimat într-o cauză civilă aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În această calitate, a fost citată, fără a i se comunica și un exemplar al recursului declarat de reclamanții și, iar, ulterior, examinând dosarul cauzei, a observat următoarele:
a) recursul era însoțit de o cerere care nu purta semnătura avocatei, care îi reprezenta pe recurenți, acel înscris fiind falsificat de către făptuitorul;
b) nu exista inițial la dosar niciun alt exemplar al recursului, abia ulterior, cu cererea sus-menționată, avocatul recurenților depunând la dosar alte două exemplare ale recursului;
c) avocatul nu a avut împuternicire avocațială, recurenții nesemnând un asemenea act, astfel că nu avea nicio calitate de a semna recursul, act care, în opinia petentului, pentru acest motiv, este nul.
Din actele premergătoare efectuate, au rezultat următoarele:
Avocatul, i-a reprezentat pe recurenți nu pe baza unei împuterniciri avocațiale, ci în temeiul unei procuri speciale, ce a fost autentificată de către un notar public.
Avocatul respectiv a depus la dosarul civil două exemplare ale recursului, care i-au fost comunicate din eroare de către instanță, în loc să fie comunicate intimaților.
În plângerea adresată Procurorului General, persoana vătămată a reiterat susținerile cuprinse în plângerea penală, cu sublinierea caracterului fals al cererii prin care au fost depuse la dosarul civil cele două exemplare ale recursului.
Persoana vătămată a mai susținut că, potrivit art.209 alin.3 și art.281pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, competența de a efectua urmărirea penală aparținea procurorului, or, în speță, actele premergătoare nu au fost efectuate de acesta.
Analizând aceste critici, Procurorul General a constatat că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Efectele juridice esențiale în procesul civil se produc prin declararea recursului în termenul prevăzut de lege și respectiv prin comunicarea unui exemplar al recursului către fiecare intimat, împreună cu citația emisă de instanță.
În consecință, eventuala nedepunere a recursului în numărul de exemplare necesar, urmată de necomunicarea lui către intimați, nu atrage nulitatea căii de atac, ci are ca efect doar constatarea unui viciu de procedură, acesta urmând a fi acoperit prin comunicarea ulterioară a actului procesual, cu acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării, astfel cum s-a și procedat în speță.
Acest din urmă efect nu este de natură să producă vătămare intereselor legale ale intimatului, iar, în speță, o astfel de vătămare nici nu s-a produs. De altfel, nici petentul nu a invocat vreo vătămare.
În concluzie, Procurorul General a apreciat că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și, pe cale de consecință, ale infracțiunii de uz de fals.
2. Actele premergătoare au fost efectuate de către organul de cercetare penală al poliției, în baza ordonanței de delegare a procurorului, emisă la data de 16 iulie 2008, conform art.217 alin.4 și art.219 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Împotriva ambelor rezoluții anterior menționate (cea din urmă comunicată persoanei vătămate, prin scrisoare recomandată, la data de 24 noiembrie 2008),a formulat plângereîn termenul legal (la data de 06 decembrie 2008 - data poștei)petentul, plângerea respectivă fiind inițial greșit îndreptată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată sub nr.11945/15.12.2008.
Prin adresa nr.11945/2008 din data de 22 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art.2781alin.13 din Codul d e procedură penală, înaintarea plângerii petentului către această instanță, spre competentă soluționare.
Plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 05 ianuarie 2009.
În motivarea scrisă a plângerii (filele 2-3 din dosar), petentul a arătat, în primul rând, că, deși în plângerea penală formulată a reclamat în mod explicit caracterul fals al"cererii scrise de mână"(prin care, în numele recurenților și, s-au depus la dosarul civil aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție două exemplare ale recursului), procurorul nu a efectuat cercetări asupra acelei cereri, despre care petentul a pretins că nu a fost scrisă de recurenți, din informațiile sale fiind chiar decedată la data redactării înscrisului respectiv, ci "de o terță persoană, al cărei scris este identic cu cel al numitului, iar avocata a semnat-o, cu depunerea ștampilei cabinetului de avocat", cei doi intimați săvârșind astfel infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv uz de fals.
În al doilea rând, petentul a criticat efectuarea tuturor actelor premergătoare (care au stat la baza emiterii rezoluției de neîncepere a urmăririi penale) de către organul de cercetare penală al poliției, în condițiile în care urmărirea penală trebuia realizată în mod obligatoriu de către procuror, susținând că, potrivit art.217 alin.4 din Codul d e procedură penală, acesta putea delega organului de poliție efectuarea numai a anumitor acte, iar nu a urmăririi penale în integralitatea ei, cum s-a întâmplat în cauza de față.
În vederea soluționării plângerii, la cererea instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa înaintat dosarele în care au fost emise rezoluțiile contestate de petent, precum și copie de pe ordonanța procurorului nr.817/P/2007 din data de 16 iulie 2008, prin care acesta a delegat efectuarea unor acte procedurale în cauză unui lucrător de poliție din cadrul Serviciului de Cercetări Penale al (fila 21).
Solicitându-i-se, prin adresă, de către instanță să depună la dosar copie, semnată pentru conformitate cu originalul, de pe"cererea scrisă de mână"învederată a fi falsă, petentul a comunicat că nu se află în posesia unei astfel de copii, cererea respectivă aflându-se în Dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 22).
La cererea instanței, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a comunicat copii de pe Decizia nr.6181 din data de 28 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr-, precum și de pe încheierile din datele de 14 septembrie 2007 și respectiv 21 septembrie 2007, de amânare a pronunțării acelei decizii (filele 30-35 și 61-69).
Apărătorul ales al intimatei a prezentat copii, semnate de acesta în fața instanței pentru conformitate cu originalul, de pe"cererea scrisă de mână", prin care s-au depus la dosarul civil al Înaltei Curți de Casație și Justiție două exemplare ale motivelor de recurs, de pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a celor doi recurenți reclamanți din acel dosar la adresa mandatarului lor (intimata avocat) și de pe încheierea din data de 27 aprilie 2007, pronunțată în același dosar (filele 71-75).
Petentul și intimatul, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nu a depus la dosar înscrisuri noi, conform art.2781alin.7 teza a II-a din Codul d e procedură penală.
Verificând rezoluțiile contestate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarele înaintate de Parchet, precum și a înscrisurilor noi prezentate de intimata (menționate anterior), Curtea constată căplângereacu care a fost sesizatăeste nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Înainte de orice altă considerație, Curtea constată că, din actele înaintate de Parchet, nu rezultă că procurorul care a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale ar fi examinat nemijlocit "cererea scrisă de mână" (învederată de petent a fi falsă), relevant în acest sens fiind faptul că, abia în cursul judecății, a fost depusă la dosar o copie a acelui înscris, care nu se regăsește însă în dosarele Parchetului.
Această împrejurare, care confirmă parțial prima critică a petentului, nu este însă de natură a determina admiterea plângerii sale, întrucât, în mod legal, Curtea ar avea posibilitatea de a retrimite cauza procurorului, pentru acoperirea deficienței învederate în instrumentarea plângerii penale cu care a fost sesizat, numai în condițiile art.2781alin.8 lit.b din Codul d e procedură penală, prin urmare dacă ar fi cazul de începere a urmăririi penale, cu arătarea de către C, între altele, a mijloacelor de probă prin care ar urma a fi constatate anumite fapte.
Or, în speță, principalul mijloc de probă privitor la faptele penale reclamate de petent, respectiv înscrisul constând în"cererea scrisă de mână", a fost deja administrat în fața Curții (fila 71), iar, în raport cu acesta, se constată că nu există motive de începere a urmăririi penale față de vreunul dintre cei doi intimați, dimpotrivă existând cauze care împiedică în mod absolut dispunerea unei astfel de măsuri, conform art.228 alin.1 din Codul d e procedură penală, în concret cele prevăzute de art.10 alin.1 lit.a și din Codul d e procedură penală, întrucât fapta de falsificare a înscrisului menționat (imputată intimatului ) nu există, iar fapta de folosire a acelui înscris (imputată intimatei ) nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals.
În acest sens, Curtea constată că, prin"cererea scrisă de mână", intimata, având calitatea de mandatar al recurenților reclamanți și în baza procurii autentificate sub nr.179 din data de 27 martie 2003 de Camilia (fila 15, ), iar nu în baza unei împuterniciri avocațiale (după cum a susținut petentul), a depus la Dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în data de 02 aprilie 2007, prin Registratura Generală a acelei instanțe, două exemplare ale motivele de recurs formulate în cauza respectivă.
Afirmația petentului în sensul că acea cerere nu ar fi fost scrisă de recurenții reclamanți sau de mandatarul lor, ci de o persoană străină de procesul respectiv, în concret intimatul, se întemeiază exclusiv pe aprecierea subiectivă a acestuia, în sensul că "scrisul este identic" cu cel al intimatului menționat, fiind însă total infirmată de probatoriul cauzei.
Astfel, dând o declarație sub acest aspect la data de 28 septembrie 2007, intimatul a precizat că nu a avut nicio legătură cu litigiul civil în discuție, precizând că nu a mai depus niciun fel de act privitor la acesta încă din anul 2003 (fila 16, ).
La rândul său, intimata a declarat, la aceeași dată, că cererea respectivă a fost scrisă și semnată de către ea personal, în calitate de mandatar al soților și (fila 14, ).
În plus, din chiar conținutul cererii în discuție, rezultă neîndoielnic că aceasta a fost semnată de intimata, care a menționat înaintea semnăturii prescurtarea calității sale de avocat (av.) și a aplicat ștampila cabinetului său de avocatură.
De altfel, petentul însuși afirmă în plângerea dedusă judecății (fila 2, verso, al doilea paragraf) că intimata este cea care a semnat cererea, contestând numai că scrisul ar aparține acesteia sau recurenților reclamanți pe care ea îi reprezenta.
Pentru a constitui obiectul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (imputată de petent intimatului ), un înscris trebuie să îndeplinească, în primul rând, condiția de a emana de la o persoană particulară, această condiție fiind îndeplinită, între altele, numai dacă înscrisul respectiv este semnat de către acea persoană, iar, în al doilea rând, condiția de a fi producător de consecințe juridice.
În speță, cererea analizată a fost semnată exclusiv de intimata (aspect de nimeni contestat), iar această cerere nu este, prin ea însăși, producătoare de vreo consecință juridică, rolul său fiind numai acela de a asigura în mod strict formal depunerea la dosarul civil a înscrisurilor producătoare într-adevăr de consecințe juridice (două exemplare ale recursului), aspect constatat de altfel și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de la termenul din data de 27 aprilie 2007 (filele 74-75).
Depunerea în această modalitate a celor două exemplare ale recursului a fost determinată de împrejurarea că, din eroare, ele au fost comunicate inițial, împreună cu citațiile, recurenților reclamanți înșiși, prin mandatarul lor, în loc de a fi comunicate celorlalte părți din proces, astfel cum rezultă în mod evident din dovezile de citare a celor dintâi (filele 72-73), fiind confirmate astfel neîndoielnic susținerile în același sens ale intimatei din declarația sa (fila 14, ).
Pentru aceste motive, Curtea concluzionează, pe baza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, că nu a fost săvârșită nicio faptă de falsificare a "cererii scrise de mână", iar, în condițiile în care aceasta nu este falsă, depunerea ei la dosarul civil nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de uz de fals.
În ceea ce privește efectuarea actelor premergătoare de către un organ de cercetare penală al poliției judiciare, Curtea constată că aceasta s-a realizat în baza ordonanței de delegare ce a fost emisă de către procuror la data de 16 iulie 2008 (fila 21).
Este adevărat că, potrivit art.217 alin.4 din Codul d e procedură penală, în condițiile în care urmărirea penală trebuia efectuată în mod obligatoriu de către procuror (în raport cu dispozițiile art.209 alin.3 rap. la art.281pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală), delegarea se putea referi numai la "anumite acte de cercetare penală", iar nu la toate actele respective, cum s-a întâmplat în speță, însă acest fapt nu determină nulitatea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, întrucât, procurorul, emițând el însuși acea rezoluție, potrivit competenței sale exclusive, a confirmat implicit actele îndeplinite de către organul delegat, pe care, de altfel, și-a întemeiat și motivarea soluției dispuse.
În plus, și sub acest aspect, sunt valabile aceleași considerații anterior expuse, privitoare la situația în care Curtea ar avea posibilitatea legală de a retrimite cauza procurorului, situație care nu se regăsește în speță, întrucât, pe baza lucrărilor dosarului (inclusiv înscrisurile noi prezentate în cursul judecății), nu există motive de începere a urmăririi penale față de intimați.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, menținând în consecință rezoluțiile atacate de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul (domiciliat în municipiul A,-/A, județul A), în contradictoriu cu intimații (domiciliat în municipiul A,-, județul A) și (domiciliată în municipiul B,-,.65,.A,.44, sectorul 3), împotriva Rezoluției nr.817/P/2007 din data de 14 octombrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.1807/II/2/2008 din data de 17 noiembrie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe ngă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petent și intimați.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.
Ex.5 / 11.05.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
