Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 117/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR.117/
Ședința publică din 19 2009
Curtea compusă din:
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată de petiționara, domiciliată în B, Bulevardul, nr.35, -.B, etaj 4,.36 - sector 3, împotriva rezoluției din data de 27 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul numărul 208/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc la data de 10 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor de la dosar, precum și pentru a da posibilitatea petiționarei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea până la această dată, urmând a da următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată:
La data de 20.08.2009, petenta - a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 208/P/2007 din data de 27.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 288, art. 289 și art. 291 Cod penal, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale a făptuitoarei pentru aceste fapte reținute în sarcina sa; art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât această faptă reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive, obiective și subiective ale infracțiunii de înșelăciune, precum și față de făptuitorii -., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 288, art. 291, art. 246 și art. 215 Cod penal, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la aceste fapte și persoane, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în dosarul penal nr. 2528/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin rezoluția din data de 12.10.2006, soluție ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 948/R/29.10.2007 a Tribunalului Argeș.
În motivarea plângerii, petiționara a arătat că procurorul nu a respectat în totalitate decizia nr. 2892/19.09.2008 a, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale și cercetarea tuturor faptelor reclamate, de delapidare.
Mai susține petenta că procurorul a aplicat greșit dispozițiile art. 121 și art. 122 din Codul penal, referitoare la prescripția răspunderii penale.
De asemenea, în legătură contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect suprafața de 13.000. teren intravilan proprietatea petentei, acesta nu ar fi putut să se realizeze fără sprijinul acordat de notarul reclamat, care a întocmit actul autentic fără a verifica în prealabil dacă vânzătorul deține titlu de proprietate.
După întocmirea actului, neproprietarul vânzător, administrator al Societății agricole, prin acte și înscrisuri îndoielnice și-a însușit, cu sprijinul notarului public, întregul patrimoniu al societății agricole menționate, la dizolvarea acesteia.
A fost atașat dosarul penal nr. 208/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Analizând actele și lucrările dosarului, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 7 din Codul d e procedură penală, curtea reține următoarele:
La data de 26.04.2005 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă plângerea penală formulată de petiționara împotriva notarului public, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, pe motiv că acesta, fără a verifica dacă vânzătorul -. deține acte de proprietate pentru terenul pe care îl înstrăina (teren care, de fapt, este proprietatea petentei), a întocmit actul autentic de vânzare - cumpărare cu o ușurință inadmisibilă și cu un total dispreț față de lege, prejudiciind-o pe petentă, prin aceea că a împiedicat-o să intre în posesia bunului imobil.
Este reclamat și numitul -. care, în calitate de vânzător, cunoștea bine situația juridică a terenului care, înainte de colectivizare, aparținuse părinților petentei, dar a declarat în fals la încheierea contractului că el este proprietarul.
Prin rezoluția nr. 172/P/2005 din 16.05.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public și disjungerea cauzei în ce-l privește pe făptuitorul -., cu consecința trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, competent pentru definitivarea cercetărilor.
Această rezoluție a fost desființată prin sentința penală nr. 86/F/2006 a Curții de APEL PITEȘTI, pe motiv că din dosarul de urmărire penală nu rezultă date potrivit cărora vânzarea terenului de către comisia de lichidare a fostului s-a făcut prin licitație publică, dar nici că Societatea agricolă, reprezentată prin, în calitate de cumpărător, era constituită din foștii membri cooperatori, împrejurare în care proprietatea asupra bunurilor fostului s-ar fi transmis prin efectul Legii nr. 18/1991.
De aceea, nu a putut fi trasă o concluzie tranșantă asupra vinovăției făptuitoarei.
Procedând la examinarea acestor aspecte, procurorul a constatat că situația de fapt nu s-a schimbat, întrucât nu rezultă intenția notarului de a săvârși un abuz, și nici neglijența lui în exercitarea atribuțiilor de serviciu astfel că, prin rezoluția nr. 208/P/2007 din 01.06.2007 a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca nefiind temeinică această rezoluție, sesizând că în cauză apar cel puțin indicii, dacă nu chiar probe, că în mod abuziv, încălcându-și flagrant atribuțiile derivate din calitatea de notar public, intimata a autentificat nelegal contractul de vânzare - cumpărare nr. 3564 din 5 iulie 2002, făcându-l pe așa-zisul cumpărător proprietar pe un teren ce-i aparținea petentei.
Primind din nou dosarul, procurorul a analizat plângerea prin prisma dispozițiilor art. 228 alin. 1 Cod de procedură penală, potrivit cărora începerea urmăririi penale se dispune numai atunci când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 Cod penal.
Or, din examinarea actelor premergătoare a rezultat că, între timp, a intervenit o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, și anume prescripția răspunderii penale a făptuitoarei.
Infracțiunea de înșelăciune nu a putut fi reținută în speță, întrucât ea trebuie să aibă drept premisă o acțiune a cocontractantului; făptuitoarea și persoana vătămată nu au calitatea de subiecți ai contractului.
De aceea, prin rezoluția nr. 208/P/2007 din 27.05.2009 a dispus în sensul celor arătate la începutul prezentei expuneri, și anume: neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 288, art. 289 și art. 291 Cod penal, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale a făptuitoarei pentru aceste fapte reținute în sarcina sa; art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, întrucât această faptă reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive, obiective și subiective ale infracțiunii de înșelăciune, precum și față de făptuitorii -., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 288, art. 291, art. 246 și art. 215 Cod penal, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la aceste fapte și persoane, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în dosarul penal nr. 2528/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin rezoluția din data de 12.10.2006, soluție ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 948/R/29.10.2007 a Tribunalului Argeș.
Analizându-se temeinicia acestei rezoluții pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, a textelor de lege ce sunt aplicabile în speță, cum și prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, curtea apreciază că plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a) Cod de procedură penală, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În raport cu prevederile art. 121 și art. 122 alin. 1 lit. d) Cod de procedură penală, prescripția răspunderii penale intervine în termen de 5 ani de la data săvârșirii infracțiunii, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.
Cum faptele imputate intimatei ce are calitatea de notar public, acelea prevăzute de art. 246, art. 249, art. 288, art. 289 și art. 291 Cod penal sunt sancționate cu închisoarea până la 5 ani (termenul fiind calculat de la întocmirea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3564/05.07.2002), reiese cu claritate că în speță a intervenit prescripția, așa cum judicios a apreciat procurorul.
Este adevărat, potrivit art. 123 din Codul d e procedură penală, cursul termenului prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Calitatea de învinuit este atrasă, însă, de declanșarea procesului penal, prin pornirea urmăririi penale împotriva făptuitorului (adică a celui reclamat prin plângerea penală), potrivit art. 229 Cod de procedură penală.
În speță, niciodată urmărirea penală nu a fost începută împotriva intimatei.
Se pot, însă, invoca cele două hotărâri judecătorești, prin care două instanțe (curtea de apel și ) au dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Sunt aceste dispoziții, date de instanțe imparțiale și independente, de natură a întrerupe cursul prescripției, în baza textului de lege mai sus citat?
Pentru a răspunde acestei întrebări, este necesar să analizăm și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, cu nr. 48/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 30.07.2008, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe în privința dezlegării date problemelor de drept judecate.
Potrivit acesteia, dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală (privitoare la soluția de admitere a plângerii împotriva rezoluției procurorului și reținere a cauzei spre rejudecare, atunci când probele existente la dosar sunt suficiente) se interpretează în sensul că:
În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală.
Motivarea acestei hotărâri este în sensul că rezoluțiile respective (de neîncepere a urmăririi penale) nu sunt precedate de efectuarea urmăririi penale în condițiile respectării procedurii specifice acestei faze procesuale, singura activitate desfășurată de organele de urmărire penală constând în realizarea actelor premergătoare, astfel cum sunt reglementate în art. 224 din Codul d e procedură penală.
Se mai arată de către că legiuitorul a reglementat posibilitatea ca, reapreciind elementele strânse în cadrul actelor premergătoare, instanța să ajungă la concluzia că acestea conțin suficiente date care să justifice începerea urmăririi penale,fără să-i confere atributul de aoî ncepe ea însăși, ci a obligat-o să trimită cauza procurorului competent să se pronunțe cu privire la un asemenea act procedural specific îndatoririlor sale.
Revenind la cauza ce face obiectul judecății, este de notat că, prin decizia nr. 2892 pronunțată de la data de 19.09.2008, s-a constatat că la dosar "sunt cel puțin indicii, dacă nu chiar probe, că în mod abuziv, încălcându-și flagrant atribuțiile derivând din calitatea de notar public, intimata a autentificat nelegal contractul de vânzare - cumpărare nr. 3564 din 5 iulie 2002, făcându-l pe așa - zisul cumpărător proprietar pe un teren în suprafață de 13.000. -" (astfel cum a fost, de altminteri, menționat mai sus).
Totuși, în ciuda acestor probe evidente de vinovăție, dosarul nu a fost trimis primei instanțe, pentru a pronunța o soluție asupra fondului, ci tot la procuror,în vedereaînceperii urmăririi penale, fapt ce, potrivit deciziei în interesul legii de care am făcut anterior vorbire, nu-i impunea vreo obligație acestuia din urmă de a începe urmărirea penală, ci doar pe aceea de a se "pronunța cu privire la un asemenea act procedural specific îndatoririlor sale".
Pronunțarea a fost în sensul arătat, de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, pentru unele dintre fapte, iar pentru alta (prevăzută de art. 215 Cod penal) nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Revenind la întreruperea cursului prescripției, în temeiul art. 123 din Codul penal, constatăm că aceasta nu operează, întrucât intimata nu a avut calitatea de învinuită, cu atât mai puțin de inculpată, împotriva sa nefiind începută urmărirea penală.
Faptul că, printr-o hotărâre judecătorească, s-a constatat existența probelor de vinovăție și s-a trimis procurorului cauza, în vederea începerii urmăririi penale, procurorului, nu este de natură a produce această consecință, potrivit numeroaselor decizii de speță pronunțate de instanța supremă, unele dintre acestea atașate la dosarul cauzei de către procuror, altele depuse la dosarul instanței.
Așa fiind, concluzionăm că în mod corect procurorul, primind cauza, a constatat că a intervenit una dintre cauzele ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, anume prescripția răspunderii penale a făptuitoarei.
Referitor la cealaltă faptă, aceea de înșelăciune în convenții, ea presupune calitatea de parte în contract, pe care intimata nu a avut-
De aceea, soluția de neîncepere a urmăririi penale, în baza art. 10 lit. d) Cod de procedură penală, este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Pentru cele ce preced, va fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentă, în baza art. 278/1 Cod de procedură penală.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 din același cod, petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781 alin.8 lit.a) Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de petenta -, domiciliată în B, Bulevardul nr.35, -.B, etaj 4,.36 - sector 3, ca nefondată, menținând rezoluția nr.208/P/2007 din 27 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Obligă pe petentă la 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 19 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
G -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./11.12.2009.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu
