Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 118/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- SENTINȚA PENALĂ NR.118/
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva rezoluției din data de 28 mai 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr. 192/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc la data de 10 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor de la dosar, precum și pentru a da posibilitatea petiționarului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea până la această dată, urmând a da următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată:
Prin plângerea înregistrată la data de 27.08.2009, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 192/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - executor judecătoresc la Biroul individual cu același nume și - agent de poliție la Postul de poliție, județul V, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264, art. 289 și art. 291 din Codul penal, respectiv sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 182 Cod penal, art. 271, art. 217 Cod penal și art. 211 Cod penal.
În motivarea plângerii, a arătat petiționarul că făptuitorii se fac vinovați de faptele reclamate prin plângerea penală, fiind suficiente probe pentru ca procurorul să dispună trimiterea lor în judecată.
Astfel, susține petentul că executorul judecătoresc reclamat în mod deliberat nu a pus în executare hotărârea judecătorească ce-i este favorabilă, iar polițistul chemat să ajute la punerea în executare a hotărârii nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin potrivit Codului d e procedură civilă, întrucât nu și-a dat concursul pentru a-l proteja pe petent de agresori.
La dosar au fost depuse memorii și acte de către petent, iar intimatul, citat fiind, a depus, în copie, referatul întocmit la data de 16.01.2007 (filele 22 - 44 și 19 dosar fond).
A fost anexat dosarul parchetului, soluționat prin rezoluția atacată, nr. 192/P/2007 din data de 28.05.2009.
Analizând probatoriul aflat la dosar potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 7 din Codul d e procedură penală, curtea constată următoarele:
La data de 25.05.2007, persoana vătămată a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI plângere penală, prin care a solicitat punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor, executor judecătoresc și, șeful Postului de poliție, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291 Cod penal (de către primul făptuitor) și, respectiv, art. 26 rap. la art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 182, art. 271, art. 217 și art. 211 din Codul penal (de către cel de-al doilea).
În concret, persoana vătămată impută celor reclamați că, în timpul executării silite a unei hotărâri judecătorești ce-i era favorabilă (decizia penală nr. 1103/14.11.2005 a Tribunalului Vâlcea ), nu au procedat la punerea efectivă în executare.
Astfel, în ce-l privește pe executorul judecătoresc, acesta nu a stăruit prin toate mijloacele admise de lege pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligațiilor prevăzute în titlul executor, iar polițistul l-a atras într-o cursă, obligându-l pe creditor să se prezinte la executare, să-i asigure mijloacele de transport necesare deplasării executorului judecătoresc la domiciliul debitorilor și ridicării eventualelor bunuri ce se vor sechestra și să indice bunurile ce urmează a fi sechestrate.
Pe baza actelor premergătoare efectuate, procurorul a dispus, prin rezoluția nr. 192/P/2007 din 13 iulie 2007, neînceperea urmăririi penale față de, cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
Această rezoluție a fost atacată cu plângere de către persoana vătămată, potrivit art. 278/1 Cod de procedură penală, iar prin sentința nr. 117/F din 30.10.2007 a Curții de APEL PITEȘTI plângerea a fost admisă.
S-a desființat rezoluția și a fost trimisă cauza procurorului, în vederea completării cercetării penale, sub aspectul tuturor faptelor reclamate de petent, în vederea justei soluționări a cauzei.
Judecătorul care a pronunțat această sentință a avut în vedere împrejurarea că, deși petentul s-a plâns de comiterea mai multor fapte penale, procurorul a examinat plângerea penală numai prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 Cod penal, fără a examina, distinct, fiecare din faptele descrise.
S-a constatat că lipsa soluționării integrale a plângerii penale și pronunțarea unei soluții generice, nemotivate, constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
De aceea, s-a apreciat ca fiind necesară reaudierea pententului și a intimatului și administrarea tuturor probelor propuse în susținerea plângerii formulate, cum și în apărare.
În ce-l privește pe celălalt făptuitor, inițial a fost pronunțată, prin rezoluția nr. 433/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, o soluție similară, de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 și art. 291 Cod penal, însă instanța de judecată a infirmat-o, pentru același motiv, cum și pentru că între faptele reclamate există conexitate (decizia penală nr. 230/F din 19.12.2007 a Tribunalului Vâlcea, atașată în copie la prezentul dosar, filele nr. 33 - 35).
La data de 28 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa soluționat plângerea penală prin rezoluția nr. 192/P/2007 (atacată prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze), în sensul mai sus-arătat, de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 1 Cod de procedură penală rap. la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală.
Analizând actele și lucrările aflate la dosar prin prisma prevederilor art. 278/1 alin. 8 din Codul d e procedură penală, curtea reține următoarele:
La data de 25.10.2006, petentul s-a prezentat la Biroul executorului judecătoresc din D, pentru a-l însoți, conform art. 416 Cod de procedură civilă, în vederea identificării bunurilor debitorilor și, ce urmau a fi sechestrate, în vederea recuperării debitului de 1724,20 lei, stabilit în favoarea sa prin decizia penală nr. 1103/R/14.11.2005 a Tribunalului Vâlcea.
Împreună cu intimații și, creditorul s-a deplasat la domiciliul familiei intrând, pentru a purta discuții în legătură cu aducerea la îndeplinire a executării, într-una din camerele imobilului din curtea gospodăriei.
De față la discuțiile purtate se afla și martora, mama petentului, iar debitorii au prezentat înscrisuri prin care încercau să facă dovada că bunurile susceptibile a fi sechestrate nu erau proprietatea lor, ci a altor persoane.
fiind de aceste susțineri, creditorul a solicitat executorului judecătoresc să aplice sechestru pe mobila existentă în camera în care se aflau, iar debitorul a replicat, adresându-i creditorului injurii și expresii vulgare.
Polițistul a încercat să aplaneze conflictul iscat între cei doi, însă în mod inopinat și-a făcut apariția fiul debitorilor, care, fără a fi instigat în vreun fel de părinții săi, s-a repezit asupra petentului, căruia i-a aplicat cu rapiditate o lovitură puternică cu pumnul în zona feței.
Deși atacatorul era minor la data comiterii faptei, era foarte dezvoltat din punct de vedere fizic, astfel că lovitura aplicată a produs leziuni pentru a căror îngrijire au fost necesare circa 12 zile de îngrijiri medicale.
În această situație, organul de poliție și executorul au intervenit pentru aplanarea conflictului și, pentru că executarea nu mai putea avea loc în condiții de siguranță, părțile prezente au ieșit în curte.
Acolo, petentul a încercat să îi lovească pe membrii familiei cu o țeavă de cupru, astfel că organul de poliție l-a scos din domiciliul debitorilor, însă acesta a continuat o discuție aprinsă cu la poartă, fără aoa gresa pe aceasta din urmă.
În timpul acesta, minorul s-a repezit din nou asupra sa și l-a lovit cu pumnii în zona feței și la cap, producându-i leziuni la nivelul feței (așa cum s-a constatat prin raportul medico - legal nr. 934/E/809/2007 din 29.08.2007 eliberat de
Cu această ocazie, petentului i-au fost sparți ochelarii de vedere pe care îi purta în mod permanent.
Datorită acestei noi agresiuni, de teamă, petentul a încercat să scape traversând 64, însă, fiind prins de haina cu care era îmbrăcat, a încercat să scape pulverizând un spray lacrimogen pe care îl avea asupra sa și afectându-i, în acest fel, pe numiții și, ce se aflau în apropierea celor doi, încercând să-i despartă.
După ce a reușit să treacă 64, care era intens circulat de autovehicule, petentul a fost urmărit de minorul și de ceilalți membri ai familiei sale, a fost trântit la pământ, iar acolo i-au fost aplicate multiple lovituri pe corp.
Pentru aceste fapte, inculpații, și - au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 1406/P/2006 din 10.11.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, fiind condamnați de prima instanță, Judecătoria Drăgășani, prin sentința penală nr. 292/23.12.2008, menținută sub acest aspect de Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr. 71/A din 11.05.2009.
La dosarul cauzei se află, în copie xerox, procesul - verbal întocmit la data de 25.10.2006 de executorul judecătoresc ( 21, 26 dosar parchet), în care se consemnează în mod exact cele întâmplate, ce au făcut imposibilă punerea în executare silită.
Martora, mama petentului, audiată în dosarul penal în care a fost întocmit rechizitoriul, descrie cum fiul său a fost agresat de fiul debitorilor, cum a pulverizat spray-ul lacrimogen, pentru a scăpa de atacator și cum ceilalți doi fii ai soților l-au prins în timp ce încerca să traverseze drumul, l-au trântit pe jos și l-au lovit (116 - 121).
Din cele mai sus-expuse, nu reiese că executorul judecătoresc s-ar face vinovat de comiterea vreuneia dintre faptele reclamate.
Astfel, fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune ca acesta, cu intenție, să-și fi exercitat atribuțiile de serviciu în mod incorect.
Or, din ansamblul probator administrat, la care am făcut anterior referire, rezultă că împiedicarea la executare a fost determinată de conduita creditorului însuși care, în loc să le permită organelor de executare prezente să-și aducă la îndeplinire atribuțiile ce le reveneau, a preferat să se scandalizeze, creând un conflict a cărui victimă a fost, în cele din urmă.
Tot astfel, misiunea polițistului era aceea de a-i acorda sprijin executorului judecătoresc în aducerea la îndeplinire a dispozițiilor sentinței.
Totodată, acesta s-a străduit ca, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe fondul relațiilor conflictuale create, să aplaneze discuțiile și să le despartă pe părți.
Potrivit art. 26 din Codul penal, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că-l va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
În mod evident, nu i se poate imputa agentului de poliție ce are calitatea de intimat în cauză că i-a ajutat în vreun mod pe agresori să îl lovească pe petiționar, ori să-i rupă ochelarii.
Tot astfel, nu au rezultat, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, date sau indicii potrivit cărora în cuprinsul procesului - verbal întocmit de executor s-au fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Dimpotrivă, mențiunile din acest act sunt întărite prin proba testimonială la care am făcut referire.
Așa fiind, curtea conchide că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi intimați - făptuitori este temeinică și legală, urmând a fi menținută.
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a) din Codul d e procedură penală, se va respinge plângerea promovată împotriva ei, iar în temeiul art. 192 alin. 2 va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a) Cod procedură penală, respinge plângerea formulată de petiționarul, ca nefondată, menținând rezoluția nr.192/P/2007 din 28 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Obligă pe petent la 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 19 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
G -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./09.12.2009
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu
