Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 123/
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.266/R/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, un set de acte, de către petentul, care conțin 79 file.
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 2240 din 12 iulie 2007 petentul în contradictoriu cu intimații G și a solicitat acestei instanțe ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea rezoluției prim procurorului din 21 iunie 2007 și a rezoluției procurorului din 30 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
În motivarea plângerii s-a arătat că cele două rezoluții sunt netemeinice și nelegale.
Prin sentința penală nr. 340 din 01.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeșa respins plângerea petentului în contradictoriu cu intimații G și împotriva rezoluției prim procurorului din 21 iunie 2007 și a procurorului din 30 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
A obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Cele două rezoluții ale procurorului și prim-procurorului sunt temeinice și legale.
Fapta sesizată de către petent s-a săvârșit la data de 27 aprilie 2001 și este prevăzută de art.246 Cod penal - abuz în serviciu.
Având în vedere prevederile art.122 Cod penal, într-adevăr așa cum s-a reținut prin rezoluția procurorului din 30 mai 2007, intervenit prescripția răspunderii penale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul.
În motivarea recursului său, recurentul petent arată că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală întrucât în aceasta nu s-a făcut referire la documentele false depuse în cauză de Primăria (Hotărârea nr. 17/13.04.2001, adresa nr. 2173/28.10.2002, procesul-verbal de ședință din luna aprilie 2001); se mai arată de către petent că inventarierea bunurilor ce aparțin domeniului public nu a fost realizată în teren, iar comisia de inventariere nu a avut cunoștință de inventarul depus, astfel încât actul de inventariere este fals; cu privire la Hotărârea nr. 17/13.04.2001 a Consiliului Local se arată de către petent că este falsă, întrucât la data specificată în hotărâre nu a avut loc o ședință de consiliu, iar ca președinte de ședință a semnat în fals; de asemenea, petentul a arătat că adresa nr. 2714/28.10.2002 a fost sustrasă din dosarul nr. 4181/C/2002 și înlocuită cu adresa nr. 2173/28.10.2002 care este falsă; s-a mai solicitat de către recurentul petent introducerea în cauză a Primăriei.
Tribunalul C S, prin DP nr. 266/R/22.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent, împotriva sentinței penale nr. 340 din 1.10.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul, erificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de casare, a constatat că recursul declarat de petentul este nefondat, care a fost respins, pentru considerentele ce s-au arătat în continuare.
Motivele de recurs invocate de petent sunt neîntemeiate.
În primul rând, referitor la cererea petentului de introducere în cauză a Primăriei, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În speță este vorba despre o plângere împotriva rezoluției procurorului, procedură reglementată de dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 4 Cod procedură penală la judecarea plângerii împotriva rezoluției procurorului prin care s- dispus neînceperea urmăririi penale, se citează persoana (persoanele) față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea.
În speță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G și, prima instanță, în mod corect dispunând citarea acestora, precum și a petentului, citarea acelorași persoane dispunându-se și în recurs.
Față de dispozițiile legale mai sus citate, și cum în rezoluțiile atacate nu se face vorbire despre Primăria, s-a reținut de către tribunal că nu se impune introducerea în cauză și citarea Primăriei, cu atât mai mult cu cât o astfel de cerere a fost formulată de către petent abia în fața instanței de recurs.
Cu privire la celelalte motive invocate în recurs de către petent s-a reținut, de asemenea, că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Faptele reclamate de petent sunt infracțiunile de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 246 Cod penal și fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal.
Pentru cele două infracțiuni mai sus amintite legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani în primul caz și respectiv de la 6 luni la 5 ani în al doilea caz.
Conform art. 121 alin. 1 Cod penal prescripția este o cauză de înlăturare răspunderii penale, ceea ce înseamnă că, în funcție de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reclamate, la trecerea unei anumite perioade de timp prevăzute de lege de la săvârșirea acestora (art. 122 Cod penal), făptuitorul nu mai poate fi tras la răspundere penală.
Din plângerea petentului rezultă că faptele reclamate s-au săvârșit în luna aprilie 2001, astfel încât, conform art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal prescripția răspunderii penale a intervenit în luna aprilie 2006, așa cum în mod corect a constatat procurorul în rezoluția atacată și a reținut și instanța de fond.
Față de această constatare, existând o cauză de înlăturare a răspunderii penale, în mod corect procurorul și prima instanță au constatat că toate celelalte susțineri ale petentului nu mai au relevanță în speță sub aspectul tragerii la răspundere penală a făptuitorilor și deci nu se mai impune cercetarea acestora.
Astfel fiind, s-a reținut că atât rezoluțiile atacate cât și soluția pronunțată de prima instanță sunt temeinice și legale.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent, împotriva sentinței penale nr. 340 din 1.10.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Împotriva DP nr. 266/R/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul C - Sad eclarat recurs petentul.
Recursul este inadmisibil.
Analizând decizia penală recurată se constată că Tribunalul CSp rin DP nr.266/R/22.11.2007 a soluționat recursul declarat de petentul, împotriva SP nr. 340/01.10.1007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, prin respingerea acestuia ca nefondat.
Cum în cauză petentul a uzat de calea de atac a recursului în fața Tribunalului C S, acesta nu mai are posibilitatea folosirii altei căi de atac ordinare, soluția pronunțată de Tribunalul CSf iind definitivă.
În această situație recursul declarat de petent apare ca fiind inadmisibil urmând a fi respins potrivit art. 38515, pct.1, lit.a
C.P.P.Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. recursul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit. p Cod Penal respinge recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.266/R/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr- ca inadmisibil.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 04 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED.VI/14.02.2008
Dact 2 exempl/07 Februarie 2008
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Recurs: Tribunalul C
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
