Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 120/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 120/
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de SC SA C - Sucursala T împotriva deciziei penale nr.321/A din 22.10.2007 pr0onunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpata lipsă avocat ales, pentru asigurătorul recurent SA C- Sucursala T -cj -, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, procurorul solicită amânarea cauzei, pentru a fi citat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș
Apărătorul ales al inculpatei și reprezentanta asigurătorului, lasă la aprecierea instanței cerere de amânare formulată în cauză, de către procuror.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de către procuror, motivat de faptul că partea civilă este minoră și nu inculpatul, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta asigurătorului SC SA C - sucursala T, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, desființarea hotărârilor anterioare și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se înlăturare obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile solicitate.
Apărătorul ales al inculpatei intimate, solicită în principal, respingerea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar să se constate că cele două hotărârii pronunțate în cauză sunt temeinice și legale.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nemotivat, iar pe fond respingerea recursului întrucât hotărârile pronunțate anterior sunt legale și temeinice.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 457 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 01.03.2007 în dosar nr-, s-a dispus în baza art.178 alin.2 Cod penal condamnarea inculpatei, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-au admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă, prin reprezentant legal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, art.969 Cod civil, art.50,51 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat asigurătorul SC SA să plătească părții civile suma de 50.000 lei (RON) cu titlu de daune morale.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, art.969 Cod civil, art.50,51 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a obligat asigurătorul SC SA să plătească părții civile suma de 135 lei (RON) lunar, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la împlinirea vârstei de 18 ani, în limita plafonului de 100.000 lei (RON).
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. cod civil a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 135 lei (RON) lunar, până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru diferența ce depășește plafonul de 100.000 lei (RON).
S-au respins în rest pretențiile civile.
S-a luat act că spitalul -. Diel din nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 400 lei (RON) cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr- al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2006 sub nr. 3103/325, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 03.10.2005, orele 11.00, inculpata conducea autoturismul proprietate personală, marca, cu nr. de înmatriculare -, pe DN 59/A, pe direcția -
În autoturism se aflau pasagerii: HG, soțul inculpatei, care ocupa locul din partea dreapta șoferului, victima -, care ocupa locul de pe bancheta din spate, din partea, și copiii, care se aflau de asemenea pe bancheta din spate.
La km 39 + 624 conducătoarea auto a efectuat un viraj brusc spre dreapta, iar autoturismul a părăsit pe care circula, a trecut pe contrasens, a părăsit carosabilul și s-a izbit violent de un copac, în urma impactului autoturismul executând o mișcare de rotație lovindu-se de un al doilea copac aflat în apropiere.
În urma impactului victima - a suferit leziuni multiple ce au condus la decesul acesteia, în raportul de autopsie nr. 516/A/29.12.2005 emis de L T se constată faptul că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute secundare unui politraumatism cranio-cerebral acut, traumatism toraco-abdominal și de membre (filele 37-40 - dosar UP).
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului s-a constatat că pe carosabil se aflau urme de derapare produse de autoturismul cu nr. de înmatriculare -, în lungime de 37, urma de la din dreapta față și 30,60, urma de la dreapta spate, poziționate raportat la marginea carosabilului la o distanță de 1,20, respectiv, 1,28, precum și oat reia urmă de derapare în lungime de 10,09 înspre stânga, produsă de față.
Întrucât cu privire la modalitatea producerii accidentului declarațiile părților implicate în cauză au fost contradictorii, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice care să stabilească cauzele producerii accidentului și persoanele vinovate.
Conform raportului de expertiză efectuat de expertul G, cauza accidentului a fost o eroare de pilotaj, datorită faptului că inculpata nu avea experiență în conducerea autoturismului, carnetul de șofer fiindu-i eliberat la data de 02.09.2005 și astfel inculpata nu a putut corela viteza de deplasare a autoturismului cu viteza cu care a rotit volanul și cu traiectoria pe care dorea să înscrie autoturismul; ca și cauze concurențiale la producerea accidentului expertul a reținut starea tehnică a mașinii, uzată în proporție de 85%, echipamentul de rulare nu era în stare bună de funcționare, uzura benzilor de rulare ale anvelopelor era la limita admisă fapt ce a condus la instabilitatea la viraj și la amplificarea consecințelor accidentului.
Expertul a avansat ipoteza că inculpatei i-a fost atrasă atenția de un zgomot din interiorul habitaclului, a întors capul o fracțiune de secundă în partea dreaptă și datorită faptului că nu avea reflexele formate și posibil panicată de faptul că din sens opus se apropia un autoturism marca Daewoo de culoare albastră (fapt confirmat și de martorul ) a tras instinctiv de volan spre dreapta, dovadă fiind distanțele de la care încep urmele de frânare, "urma din dreapta spate începe de la o distanță de 1,28 raportat la marginea carosabilului, iar urma lăsată de dreaptă față începe de la o distanță de 1,20 raportat la marginea carosabilului, dreaptă față fiind mai aproape de marginea carosabilului decât dreaptă spate, rezultă că autoturismul era înclinat spre acostamentul din partea dreaptă a sensului de mers".
După intrarea în trepidații a autoturismului, inculpata a acționat frâna de mână, ceea ce a avut ca și consecință intrarea autoturismului în balans, inculpata trăgând de volan stânga, moment în care autoturismul intră în viraj spre copacii de pe marginea carosabilului.
După părăsirea carosabilului autoturismul s-a lovit cu partea dreaptă față de primul copac, în urma acestui impact autoturismului i-a fost imprimată o mișcare de rototranslație în jurul copacului, lovindu-se cu partea dreaptă spate de cel de-al doilea copac.
În ceea ce privește posibilitatea evitării accidentului, expertul menționează că acesta putea fi evitat dacă inculpata "avea deprinderile practice necesare pentru a corela viteza de deplasare a autoturismului cu viteza cu care a rotit volanul și cu traiectoria pe care dorea să înscrie autoturismul".
Având în vedere obiecțiunile inculpatei, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, expertul menținându-și concluziile anterioare, iar cu privire la "maniabilitatea bună" a autoturismului, expertul nu s-a putut pronunța, întrucât starea de "epavă" a mașinii după accident nu a permis efectuarea testelor necesare pentru a pronunța o concluzie în cauză.
În concluzie, reține prima instanță că inculpata a încălcat prevederile art. 7, 10, 35 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice precum și ale art.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului - proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 6-13 - dosar UP); raport de expertiză tehnico-științifică (filele 47-80 - dosar UP); supliment de expertiză tehnico-științifică (filele 83-85 - dosar UP); buletin de analiză toxicologică nr.548/A/05.10.2005 emis de IML T (fila 34 dosar UP); raportul medico-legal de autopsie emis de IML T (fila 38 dosar UP); cartea de identitate a autovehiculului implicat în accident (fila 87 dosar UP); polița de asigurare de răspundere civilă nr.-/28.06.2005 eliberată de SC SA (fila 98 dosar UP); declarațiile martorilor (filele 21-23, 24-26, 27-28, 29-30, 31-32 - dosar UP); declarațiile învinuitei (filele 15-16, 18-19 - dosar UP), declarațiile inculpatei date în fața instanței de judecată (fila 16), declarațiile martorilor HG(fila 25), (fila 27), (fila 41), G (fila 86), (fila 87), (fila 95), fișa de cazier judiciar a inculpatei (fila 31), adeverința de venituri a numitei - emisă de SC Electronic România SRL (fila 37), certificat de naștere al minorului - (fila 39) - instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt din rechizitoriu.
Inculpata a fost audiată atât în faza de urmărire penală (filele 15, 18, 95) cât și în faza cercetării judecătorești (fila 16), confirmând producerea accidentului la data de 03.10.2005, orele 1100, urmarea impactului cu decesul numitei și împrejurarea că s-a aflat la volanul autoturismului implicat în coliziune. Susține însă că accidentul s-a datorat unor cauze de natură tehnică și nu unei erori în manevrarea direcției autoturismului. În acest sens, afirmă că în timp ce conducea autoturismul pe DN 59A, după aproximativ 2km de la ieșirea din localitatea (deplasându-se înspre T), a efectuat o manevră de depășire a doi bicicliști iar după ce a efectuat această manevră, în momentul revenirii pe sa de deplasare, autoturismul a intrat în tangaj (balans) și nu a mai putut să îl controleze, autovehiculul îndreptându-se pe o direcție oblică pe partea opusă a drumului și, cu toate că a acționat frâna de serviciu, nu a mai putut să-l controleze sau să-l oprească.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, cauzele care au dus la producerea accidentului sunt următoarele: necorelarea vitezei de deplasare autoturismului cu viteza de rotire a volanului și cu traiectoria pe care inculpata dorea să înscrie autoturismul; starea avansată de uzură a autoturismului în general și a echipamentului de rulare în special.
În ce privește susținerile petentei, referitoare la posibilele defecțiuni neprevăzute ale autovehiculului apărute în cursul deplasării, expertul concluzionează că nu au intervenit astfel de defecțiuni de natură să fi provocat producerea accidentului.
În acest context, sunt de menționat în primul rând constatările personale ale expertului în ce privește starea tehnică a autoturismului (evaluarea stării tehnice s-a făcut în prezența inculpatei - proces verbal fila 62 dosar UP). Astfel, în privința echipamentului de rulare s-a constatat faptul că anvelopele autoturismului prezentau urme de uzură la limita admisă sau chiar sub limita admisă ( 1,5 mm atunci când uzura este uniformă). La sistemul de frânare nu au fost depistate scurgeri de lichid de frână. Nu au fost găsite jocuri la caseta de direcție, bielete, capete de bară. În privința mecanismului de direcție (incriminat de inculpată ca fiind principalul responsabil de producerea accidentului) s-au făcut verificări aprofundate referitoare la "tirantul de fugă", dispozitiv care s-a rupt în timpul accidentului și a pătruns în anvelopa dreaptă față (situație evidențiată în planșa fotografică de la fila 67 dosar UP), stabilindu-se că "tirantul de fugă" din partea dreaptă de la mecanismul de direcție a străpuns în urma primului impact cu copacul nr.1, după ce șurubul de prindere a "tirantului" de brațul superior s-a forfecat.
Prin urmare, verificările tehnice efectuate exclud drept cauză a producerii accidentului defecțiuni ale mecanismelor examinate, susținerile contrare ale inculpatei fiind infirmate de expertiză.
Pentru a stabili cauzele producerii accidentului, pe lângă concluziile raportului de expertiză trebuie avute în vedere constatările organelor de poliție la locul producerii accidentului și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (fila 6 dosar UP) suprafața părții carosabile era uscată, în aliniament și fără denivelări, incidentul desfășurându-se pe timp de zi, cer senin și pe o bună vizibilitate. Aceste elemente sunt confirmate de martorii prezenți în momentul producerii accidentului, respectiv (fila 95-96 ) și (fila 87). Prin urmare, condițiile de timp și de loc erau favorabile și nu puteau determina o reacție a autoturismului de natura celei afirmate de inculpată.
În acest context urmează a se examina dacă accidentul nu se datorează unei erori de pilotaj, imputabilă inculpatei. Se reține că inculpata apelantă având de puțin timp permisul de conducere, ceea ce înseamnă că nu avea încă formate deprinderile și reflexele specifice activității de conducere a autovehiculelor. Dinamica producerii accidentului sugerează pierderea controlului direcției automobilului, generată de manevra de virare efectuată de inculpată, necorelată cu viteza de deplasare (aproximativ 70 km/) și traiectoria pe care inculpata dorea să o imprime, pe fondul unei stări de uzură avansată a autoturismului în general (85/%) și a benzilor de rulare în special. Producerea accidentului este consecința directă a încălcării de către inculpată, în calitate de conducător auto, a prevederilor art.7,10 alin.1 și 41 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, potrivit articolelor de lege menționate "orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și utilizarea conform destinației (art.7).
De asemenea, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație (art.10 alin.1).
În speță, fapta inculpatei care a condus un autoturism pe drumurile publice cu încălcarea prevederilor art.7, 10 alin.1 și 41 alin.1 din OUG nr.195/2002, provocând un accident de circulație ce a avut drept urmare decesul numitei -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
Elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere a autoturismului cu încălcarea prevederilor legale referitoare la siguranța circulației, enunțate în textele de lege menționate.
Urmarea imediată constă în decesul numitei -, legătura de cauzalitate fiind stabilită prin raportul medico-legal de autopsie întocmit de IML T (filele 38-39 dosar UP).
Din punct de vedere al laturii subiective infracțiunea a fost săvârșită din culpă (sub forma imprudenței), inculpata prevăzând rezultatul faptei sale, dar neacceptându-l, socotind fără temei că el nu se va produce (art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal).
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale enunțate de art.72 Cod penal. Prima instanța a avut în vedere totodată lipsa antecedentelor penale ale inculpatei (fișa de cazier judiciar - fila 31). În acest context o pedeapsă orientată spre minimul special (2 ani închisoare) este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv specific pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a executării pedepsei prima instanța a avut în vedere prevederile art.81 Cod penal, condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei fiind întrunite în speță: pedeapsa aplicată (2 ani închisoare) se încadrează în limitele impuse de lege; inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În privința laturii civile, prima instanță s-a reținut că la data decesului numitei - aceasta avea în întreținere un copil minor (, născută la 16.06.1996 - fila 97), iar reprezentantul legal al acesteia (tatăl minorei) s-a constituit parte civilă în numele acesteia, față de inculpată și asigurător (în solidar), cu suma de 50.000 lei (RON) daune morale, solicitând totodată obligarea inculpatei și a asigurătorului (în solidar) la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 500 lei (RON) până la terminarea studiilor (fila 85).
Unitatea spitalicească la care a fost transportată victima (spitalul -. Diel din ) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (adresa nr.2361/05.10.2006 - fila 18).
Potrivit art.998 Cod civil "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara". Din acest text de lege rezultă condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, și anume: fapta ilicită, legătura de cauzalitate, vinovăția, prejudiciul. Primele 3 condiții au fost examinate cu ocazia verificării elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă. În privința prejudiciului se reține că partea civilă pretinde atât daune morale cât și daune materiale.
În urma decesului mamei sale, în mod cert partea civilă a suferit o traumă psihică, accentuată de vârsta fragedă la care s-a produs evenimentul (9 ani), fiind lipsită prin urmare de sprijinul afectiv, moral, al părintelui său în momentul în care avea cea mai mare nevoie. În acest sens se impune compensarea suferinței provocate prin acordarea unor despăgubiri, suma pretinsă de partea civilă (50.000 RON) fiind apreciată drept rezonabilă de către instanța de judecată.
Despăgubirile periodice solicitate de partea civilă cu titlu de daune materiale vizează sumele de bani afectate întreținerii sale de către victimă, în timpul vieții acesteia. Din informațiile comunicate instanței de către angajator (fila 37) rezultă că numita - a realizat în ultimul an de activitate un venit mediu net lunar de 5.420.833 lei (ROL), iar parte din această sumă a fost afectată întreținerii minorei. În acest context, se impune acordarea unor despăgubiri periodice care să acopere lipsa susținerii materiale determinată de decesul întreținătoarei, în suma lunară de 135 lei (RON), care urmează să fie plătită până la împlinirea vârstei de 18 ani de partea civilă, urmând ca în ipoteza în care după împlinirea vârstei majoratului partea civilă se află în continuarea studiilor, să solicite acordarea în continuare a despăgubirilor periodice până la terminarea studiilor, însă cel mult până la împlinirea vârstei de 26 de ani (conform art.66 din Legea nr.19/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicabil prin analogie).
În privința executării obligației de plată a despăgubirilor, prima instanța a constatat că la data producerii accidentului de circulație autoturismul condus de inculpată era asigurat de răspundere civilă în baza poliței de asigurare PT -/28.06.2005 emisă de SC SA, poliță valabilă la data de 03.10.2005.
Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil"
În privința modalității de angajare a răspunderii asiguratorului față de persoanele păgubite, legiuitorul instituie răspunderea directă a societății de asigurare față de persoana păgubită, stipulând în art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 că "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați".
Textul de lege are o formulare imperativă, astfel încât dacă persoana păgubită decide să-și realizeze dreptul la despăgubire pe cale judecătorească iar cel responsabil de producerea accidentului de circulație este asigurat în condițiile legii, valorificarea creanței de despăgubire se face direct împotriva societății de asigurare, creditorul neavând drept de opțiune (între persoana vinovată de producerea accidentului și societatea de asigurare). Prin urmare, răspunderea asigurătorului în baza art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 este o răspundere directă (prevăzută expres de lege), creditorul având posibilitatea de a solicita despăgubiri de la cel vinovat de producerea accidentului doar pentru prejudiciul ce depășește limita obligației asigurătorului, limită stabilită prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (art.53 din Lege).
Pentru anul 2005, prin ordinul CSA nr.3108/2004 (publicat în Monitorul Oficial al României nr.1214 din 17/12.2004) s-au stabilit în anexa trei limitele despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005:
a) de la 1.000.000 lei până la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".
În speță, la stabilirea întinderii răspunderii asigurătorului se are în vedere plafonul maxim stabilit pentru anul 2005, și anume 1.000.000.000 lei (ROL), echivalent a 100.000 lei (RON), urmând ca pentru diferența ce depășește acest plafon obligația de despăgubire să fie executată de către inculpată (autoarea prejudiciului).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata-apelantă și asigurătorul SC,"SA C-Sucursala
În motivele de apel ale inculpatei, hotărârea primei instanțe este criticată pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.
În motivele de apel ale asigurătorului se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, înlăturarea obligării asigurătorului de la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, întrucât constituirea de parte civilă a fost tardivă în raport de prevederile art. 15.C.P.P. În subsidiar, se solicită diminuarea cuantumului daunelor morale, deoarece s-au încălcat prevederile art. 42 pct. 2 lit. d din Ordinul 3108/2004 al CSA.
Prin DP nr. 327/A/22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins excepția tardivității constituirii de parte civilă formulată de apelanta SC SA C - Sucursala
În baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpata, domiciliată în,-, jud. T și SC SA C - Sucursala T, cu sediul în T, str. -. -, nr. 17, jud. T împotriva sentinței penale nr. 457/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timiș, analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu potrivit art. 371.C.P.P. a constatat următoarele:
Prima instanță, în raport de probele administrate în cauză, a constatat că inculpata-apelantă, încălcând prevederile legale referitoare la siguranța circulației, respectiv art. 7, 10 alin. 1 și 41 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora orice vehicul care circula pe drumurile publice trebuie dă corespundă normelor tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și utilizarea conform destinației.
În speță, fapta inculpatei care a condus un autoturism pe drumurile publice cu încălcarea prevederilor art.7, 10 alin.1 și 41 alin.1 din OUG nr.195/2002, provocând un accident de circulație ce a avut drept urmare decesul numitei -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
Elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere a autoturismului cu încălcarea prevederilor legale referitoare la siguranța circulației, enunțate în textele de lege menționate.
Urmarea imediată constă în decesul numitei -, legătura de cauzalitate fiind stabilită prin raportul medico-legal de autopsie întocmit de IML T (filele 38-39 dosar UP).
Din punct de vedere al laturii subiective infracțiunea a fost săvârșită din culpă (sub forma imprudenței), inculpata prevăzând rezultatul faptei sale, dar neacceptându-l, socotind fără temei că el nu se va produce (art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal).
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanța a avut în vedere criteriile generale enunțate de art.72 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale ale inculpatei (fișa de cazier judiciar - fila 31).
În privința modalității de angajare a răspunderii asigurătorului față de persoanele păgubite, legiuitorul a instituit răspunderea directă a societății de asigurare față de persoana păgubită stipulând în art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995 că în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, răspunderea asigurătorului fiind o răspundere directă.
Pentru anul 2005, prin ordinul CSA nr.3108/2004 (publicat în Monitorul Oficial al României nr.1214 din 17/12.2004) s-au stabilit în anexa trei limitele despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005:
a) de la 1.000.000 lei până la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".
În cazul de față, la stabilirea întinderii răspunderii asigurătorului se are în vedere plafonul maxim stabilit pentru anul 2005, și anume 1.000.000.000 lei (ROL), echivalent a 100.000 lei (RON), urmând ca pentru diferența ce depășește acest plafon obligația de despăgubire să fie executată de către inculpată (autoarea prejudiciului).
În ceea ce privește cererea asigurătorului privind constatarea tardivității constituirii de parte civilă pentru minora, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece în speță este vorba de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, iar instanța, potrivit art. 17 alin. 3.C.P.P. este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării atât a pagubei, cât și a daunelor morale față de un minor și în situația în care persoana vătămată nu este constituită parte civilă în cauză.
Acordarea daunelor morale față de minora în urma decesului mamei sale, datorită accidentului de circulație produs de inculpata-apelantă este corectă, întrucât moartea mamei a produs copilului suferințe morale ce o îndreptățesc pe aceasta să primească de la inculpata-apelantă o compensare bănească sub forma daunelor morale.
Aceste despăgubiri civile au fost corect acordate asigurând o compensare justă a prejudiciului cauzat părții civile.
Față de cele arătate, s-a respins excepția tardivității constituirii de parte civilă formulată de apelanta SC SA C - Sucursala T și apelurile ca nefondate.
Împotriva DP nr. 321/A/22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs SC SA C - Sucursala T, care a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună înlăturarea obligării asigurătorului la plata despăgubirilor civile solicitate.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu cele solicitate de recurent și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În privința recursului declarat de asigurător se apreciază că acesta este nefondat, în mod corect s-a dispus obligarea asigurătorului la plata daunelor morale și materiale, suma nedepășind limitele stabilite prin ordinul CSA nr. 3108/2004.
În consecință, se apreciază că nu există temeiuri de fapta sau de drept care potrivit art.3859C.P.P. ar conduce la modificarea hotărârii.
Așa fiind, în baza art. pct.1, lit.b p Cod Penal recursul declarat asigurător va fi respins ca nefundat.
Potrivit art.192 alin.2 C.P.P. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de SC SA C - Sucursala T împotriva deciziei penale nr.321/A din 22.10.2007 pr0onunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 04 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED.VI/14.02.2008
Dact: 2 exempl/ 07 Februarie 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: -
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
