Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 127/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 127
Ședința publică din data de 05 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulate potrivit art.2781cod procedură penală de petenta, judecător în cadrul Judecătoriei Vălenii d Munte, cu sediul în-, jud. P, împotriva rezoluțiilor nr. 290/P/2008 din data de 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr.1105/II/2/2008 din data de 01.07.2008, a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimata, avocat în cadrul Baroului
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata personal, lipsind petenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Intimata și reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântul pe fondul cauzei.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și analizând actele dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvândul în dezbaterea fondului.
Intimata având cuvântul solicită respingerea plângerii formulate de petenta, împotriva rezoluțiilor nr. 290/P/2008 din data de 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr.1105/II/2/2008 din data de 01.07.2008, a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și menținerea acestora ca fiind legale.
Consideră că nu se face vinovată de comiterea vreunei infracțiuni, la dosarul cauzei neexistând nicio probă care să conducă la stabilirea vinovăției sale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea ca nefondată, menținerea rezoluțiilor nr. 290/P/2008 din data de 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr.1105/II/2/2008 din data de 01.07.2008, a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca fiind legale și temeinice.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 4.07.2008, sub nr- petenta, cu domiciliul ales în V de M, str. - nr.1, jud. P, a înțeles să formuleze potrivit art. 278/1 plângereC.P.P. împotriva rezoluțiilor nr. 290/P/2008 din data de 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr.1105/II/2/2008 din data de 01.07.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
In motivarea plângerii s-a precizat că rezoluțiile sunt nelegale, deoarece petenta, în calitate de magistrat, a fost calomniată și amenințată de către intimată, avocat, în timp ce ambele se aflau în exercițiul sarcinilor de serviciu, iar în acest fel i-au fost afectate petentei in mod grav atât onoarea și reputația, cât și pusă în pericol demnitatea și prestigiul său profesional.
S-a susținut de petentă că motivul pentru care a formulat plângere a constat in faptul că " în conținutul cererii, avocata lansat un mesaj cu scop de intimidare a sa și de aos upune unei presiuni psihice în soluționarea cauzei, cu numai o zi înaintea termenului de judecată, amenințând- astfel că," va fi nevoită să formuleze plângeri la instituțiile pe care le va considera că sunt competente".
A invocat prevederile art. 278/1 C.P.P. recomandarea nr.( 94) 12 din 13.10.1994 a Comitetului către Statele Membre ale Comunității Europene și principiul supremației dreptului comunitar față de legislația internă, reglementări care stabilesc că judecătorii trebuie să fie în măsură să-și exercite atribuțiile, menținând autoritatea lor și prestigiul instanței, iar hotărârile judecătorești nu pot fi susceptibile de reanalizare în afara procedurilor privind căile de atac prevăzute de lege.
Pentru soluționarea plângerii de față, curtea a dispus atașarea dosarului 290/P/2008, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia emis cele două rezoluții atacate.
Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale în materie, curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 290/P/2008 din 9.06.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 239 al.1c.p., față de făptuitoarea, în temeiul disp. art. 10 lit. d C.P.P. reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Pentru dispune astfel, s-au reținut următoarele:
In cursul lunii aprilie 2008, petenta, judecător în cadrul Judecătoriei Vălenii d Munte adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Mo plângere prin care solicita efectuarea de cercetări față de făptuitoarea, avocat în cadrul Baroului B sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 239, însă datorită calității făptuitoarei, plângerea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
In cuprinsul plângerii, petenta a susținut că pe lista de sedință a cauzelor civile din 27.03.2008 a completului de judecată 8, fiind președinte, i-a fost repartizat și dosarul nr-, aflat la primul termen de judecată, fără ca la dosar să existe vreo împuternicire avocațială și fără ca petenta să poarte vreo discuție cu părțile, ori să-și exprime vreo părere cu privire la soluția din speță.
La data de 26.03.2008, petenta a fost audiată ca urmare a depunerii unei cereri de recuzare formulată de avocata, cerere însoțită și de împuternicirea avocațială a acesteia.
A mai arătat petenta că cererea nu este o cerere de recuzare, deoarece aceasta a fost formulată în numele avocatei si nu în numele părții G, pentru care deținea împuternicire avocațială.
Totodată, petenta a mai susținut că făptuitoarea " a relatat mincinos aspecte din activitatea de judecător de serviciu, fără a face referire la cauza în care depune cererea".
Motivul pentru care petenta a depus această plângere a constat în faptul că " în conținutul cererii avocata a lansat un mesaj cu scop de intimidare a sa și de aos upune unei presiuni psihice în soluționarea cauzei, cu numai o zi înaintea termenului de judecată, amenințând- astfel că," va fi nevoită să formuleze plângeri la instituțiile pe care le va considera că sunt competente".
A mai considerat petenta că, procedând în acest mod făptuitoarea i-a adresat o amenințare directă ca judecător și că astfel, avocata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești analizând conținutul plângerii si al actelor anexate, a apreciat că nu se poate vorbi de existența infracțiunii de ultraj, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective.
In cuprinsul art. 239 al. este reglementată infracțiunea de ultraj în modalitatea săvârșirii sale prin amenințare.
este o infracțiune complexă, obiectul juridic special formându-l relațiile sociale privitoare la respectul datorat autorității de stat, obiectul juridic secundar constând în relațiile sociale referitoare la demnitatea, onoarea ori libertatea morală a subiectului pasiv.
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 239 al.1 constă în acțiunea de amenințare, astfel cum aceasta este reglementată în conținutul art. 193
Pentru a avea relevanță penală, acțiunea de amenințare trebuie să aibă ca obiect săvârșirea unei infracțiuni, oricare ar fi aceasta, sau a unei fapte păgubitoare, indiferent de gravitate.
Or, analizându-se pretinsa amenințare adresată de făptuitoare petentei, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru existența elementului obiectiv al infracțiunii de ultraj.
Mai mult, mesajul prin care petentă consideră că fost amenințată a fost adresat după ce, în prealabil, a apreciat că, la rândul său, a fost amenințată și calomniată de.
Astfel, făptuitoarea, în cererea formulată a arătat că " a înțeles că cel mai indicat mod ar fi acela să rezolve aceste aspecte ca între niște oameni intelectuali, însă dacă nu va găsi înțelegere și explicații, referitor la amenințările si calomniile aduse, va fi nevoită să formuleze plângeri la instituțiile pe care va considera că sunt competente.
S-a mai susținut de către parchet că și în practica și literatura juridică de specialitate s-a statuat că nu există infracțiunile de amenințare atunci când se amenință cu realizarea unui drept sau folosirea unei căi legale.
Astfel, apreciindu-se că această infracțiune nu există sub aspectul laturii obiective, nu se poate vorbi nici de existența infracțiunii de ultraj, ca infracțiune complexă, iî conținutul acesteia intrând elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare.
Impotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere potrivit art. 278 laC.P.P. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin rezoluția nr. 1105/II/2/2008 din 1.07.2008 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta, împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 290/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, întrucât a apreciat că soluția dispusă este legală.
S-a apreciat că susținerea făcută de numita în cererea de recuzare, în sensul că dacă nu va găsi înțelegere și explicații referitor la amenințările și calomniile aduse, de către magistratul recuzat, va fi nevoită să formuleze plângeri la instituțiile pe care va considera că sunt competente, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, deoarece amenințarea cu realizarea unui drept sau cu folosirea unei căi legale nu este de natură să alarmeze un magistrat.
Curtea constată că soluțiile de neurmărire penală dispuse în cauză sunt legale și temeinice, deoarece în concret, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239, pentru care petenta a solicitat efectuarea de cercetări împotriva intimatei.
Din examinarea situației de fapt rezultate din probele administrate, dar și în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că între petentă și intimată a avut loc un conflict verbal determinat de existența pe rolul Judecătoriei Vălenii d Muntea unui litigiu repartizat spre soluționare petentei.
In respectiva cauză, intimata deținând împuternicire avocațială, a formulat o cerere de recuzare a petentei, iar aceasta reprezintă exercitarea unui drept conferit de dispozițiile legale, fără a se putea caracteriza o astfel de cerere ca lansând presiuni psihice, ori având scopul de intimidare a petentei.
Este bine cunoscut faptul că, în conținutul cererilor de recuzare părțile invocă și susțin diverse motive, chiar dacă acestea au sau nu corespondent în realitatea obiectivă, însă caracterizarea unor atare cereri, ca având capacitatea de a supune pe magistratul în cauză unor presiuni psihice în soluționarea cauzei excede în mod evident dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, investit fiind cu soluționarea cauzelor ce i-au fost repartizate, judecătorul înțelege să se supună în mod evident dispozițiilor legale care conferă părților posibilitatea exercitării drepturilor procesuale, limitând exercitarea acestor drepturi doar în situația abuzului de drept.
In speță, formularea unei cereri de recuzare, chiar dacă în conținutul acesteia intimata a arătat că înțelege să formuleze ulterior plângeri la organele competente, reprezintă exercitarea unui drept procesual reglementat de dispozițiile codului d procedură civilă, fără ca prin aceasta să fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, nici în ceea ce privește latura obiectivă și nici sub aspectul laturii subiective, iar din situația de fapt expusă, dar și din soluția instantei care analizat cererea de recuzare, neputându-se reține săvârșirea de către intimată vreunui abuz de drept procesual.
Așa cum s-a reținut și în cuprinsul rezoluției atacate, ținându-se seama de natura juridică a infracțiunii de ultraj, care este o infracțiune complexă ce comportă atât un obiect juridic principal, cât și un obiect juridic secundar, nu se poate vorbi de existența acesteia atunci când se face vorbire de realizarea unui drept sau de folosirea unei căi legale, așa cum s-a produs in speță.
Mai mult decât atât, afirmația vizând exercitarea unui drept conferit de lege ( acela de a formula cerere de recuzare) nu poate constitui o amenințare, în condițiile în care aceasta nu a fost de natură și nici nu poate fi de natură să alarmeze pe magistratul recuzat.
Este adevărat că atât principiile învederate de petentă în încrisurile depuse la dosar, cât și dispozițiile constituționale și legale în materia organizării judiciare și a statutului magistraților, conferă acestora atribuții esențiale, în condițiile în care autoritatea acestora în vederea îndeplinirii atribuțiilor nu poate fi cu ușurință contestată, iar independența judecătorilor se impune a fi respectată, protejată și promovată.
Insă, în condițiile folosirii unei căi legale, nu se poate susține că independența și imparțialitatea, precum și autoritatea judecătorului ar fi fost știrbită, cu atât mai mult cu cât soluționându-se cererea de recuzare nu se face în nici un caz vorbire de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale prin formularea cererii de recuzare și în plus, elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a formulat plângere nu se conturează sub nici o formă din actele premergătoare efectuate în cauză.
Așa fiind, față de considerentele expuse, curtea constată că soluțiile de neurmărire penală dispuse în cauză sunt legale și temeinice, iar plângerea petentei este nefondată, urmând să fie respinsă.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată în baza art. 278/1 pr.pen. de petenta, împotriva rezoluțiilor nr. 290/P/2008 din data de 09.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr.1105/II/2/2008 din data de 01.07.2008, a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate
Obligă petenta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru petenta lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 septembrie 2008.
Președinte,
Grefier,
Red. GC/
2 ex/18.09.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
