Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 128/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 128
Ședința publică din data de 05 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulate în baza art. 278 pr.pen. de petenta, împotriva rezoluțiilor nr.163/P/2008 din data de 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1143/II/2/2008 din data de 18.07.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimatul, domiciliat în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petenta, pentru aceasta s-a prezentat avocat ales, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 52 dosar, fiind prezent personal și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosar au fost depuse mai multe cereri de către intimatul, în ultima dintre acestea solicitându-se citarea tuturor părților ce au figurat în litigiul civil soluționat de petentă.
Avocat pentru petenta precizează că nu se impune citarea părților din cauza civilă a făcut obiectul dosarului civil nr. 6061/2005, plângerea fiind formulată în baza art. 2781.pr.pen. de petentă împotriva unei rezoluții date de parchet, ce o vizează în mod direct.
Precizează că s-a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr.163/P/2008 din data de 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1143/II/2/2008 din data de 18.07.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, greșit fiind investită instanța cu soluționarea altei plângeri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea cererii formulată de intimat, cu privire la citarea altor părți în cauza de față, dispozițiile art. 2781.C.P.P. limitând calitatea procesuală doar la părțile la care se referă soluția de neânceperea urmăririi penale și la ordonanțele emise.
Curtea, respinge cererea formulată de intimat, cu privire la citarea altor părți în cauza de față, dispozițiile art. 2781limitând C.P.P. calitatea procesuală doar la părțile la care se referă soluția de neânceperea urmăririi penale și la ordonanțele emise.
Avocat pentru petenta, intimatul și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântul pe fondul cauzei.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat, analizând actele dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvândul în dezbaterea fondului.
Avocat având cuvântul pentru petentă solicită admiterea plângerii formulată în baza art. 2781.pr.pen., împotriva rezoluțiilor nr.163/P/2008 din data de 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1143/II/2/2008 din data de 18.07.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, desființarea în parte soluțiilor dispuse prin rezoluțiile atacate, în sensul schimbării temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale a petentei pentru infracțiunile prev. de art. 246.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, din disp. art. 10 lit.b în C.P.P. disp. art. 10 li.t a
C.P.P.Intimatul, având cuvântul, solicită citarea tuturor părților din cauza civilă. În ce privește plângerea formulată de petentă, declară că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de admiterea plângerii formulată în baza art. 2781.pr.pen., împotriva rezoluțiilor nr.163/P/2008 din data de 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1143/II/2/2008 din data de 18.07.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, desființarea în parte soluțiilor dispuse prin rezoluțiile atacate, în sensul schimbării temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale a petentei pentru infracțiunile prev. de art. 246.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, din disp. art. 10 lit.b în C.P.P. disp. art. 10 li.t a
C.P.P.CURTEA:
Asupra plângerii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 2.07.2008, sub nr-, petenta a înțeles să formuleze plângere potrivit art. 278/1 împotriva C.P.P. rezoluției nr.163/P/2008 din data de 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
In motivarea plângerii, petenta a arătat că este nemulțumită de faptul că, în calitate de magistrat, a fost cercetată la solicitarea intimatului, iar prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi sale penale cu privire la infracțiunile prev. si ped. de art. 246 si 264 în temeiul art. 10 lit. b
C.P.P.In primul rând a precizat petenta că temeiul juridic legal si temeinic al neînceperii urmăririi penale ar fi fost acela prevăzut de art. 10 lit. a si C.P.P. nu 10 lit. b C.P.P. întrucât rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale întemeiate pe disp. art. 10 lit. b ar C.P.P. lăsa persoanei vătămate posibilitatea deschiderii unei acțiuni civile împotriva sa pentru rezolvarea laturii civile, în conformitate cu prev. art. 346 al.4 C.P.P. ceea ce este inadmisibil deoarece, în calitatea sa de judecător a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în ceea ce-l privește pe intimat, hotărârea pronunțată fiind confirmată de instanțele de control judiciar.
Față de această împrejurare a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și să se dispună schimbarea temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale împotriva sa din art. 10 lit. b p în art. 10 lit. a
Pentru soluționarea plângerii de față, curtea a dispus atașarea dosarului 163/P/2008, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia emis rezoluția atacată.
Deoarece în plângerea formulată petenta a precizat că înțelege să atace si rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 6.05.2008, curtea a dispus emiterea unei adrese la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru a se preciza dacă petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, împotriva rezoluției nr. 163/P/2008 din 14.04.2008 a acestei unități de parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi sale penale.
Cu adresa nr. 163/P/52008 din 30.07.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia confirmat exercitarea de către petentă a unei astfel de plângeri la procurorul ierarhic superior, fiind înaintată instanței rezoluția nr. 1143/II/2/2008 din 18.07.2008 prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia soluționat, conform art. 278 C.P.P. această plângere.
Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrarile dosarului, de dispozițiile legale în materie, curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 163/P/2008 din 4.04.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 246 si art. 264, față de magistratul, judecător la udecătoria Târgoviște, apreciindu-se că faptele reclamate sunt de natură civilă.
Pentru dispune astfel s-au reținut următoarele:
Numiții și au formulat plângeri penale împotriva magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. si ped. de art. 246 si art. 264, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni.
Din conținutul celor 16 plângeri formulate atât de, cât si de rezultă că aceștia au fost nemulțumiti de sentința civilă pe care o apreciază ca dată în mod abuziv, întrucât judecătoarea l-a favorizat pe
Au susținut de asemenea că, magistratul a pronunțat sentința civilă nr. 2587/3.07.2006 împotriva voinței lor, că ceilalți frați, chemați în judecată, nu doreau să iasă din indiviziune asupra bunurilor ce i s-ar fi cuvenit si că au fost astfel obligați la plata sultelor prin atribuirea unor bunuri pe care nu le-au solicitat, că prin sentința respectivă, numitul Gad obândit bunuri subevaluate, de 200.000.000 lei ROL si care la prețul pieței valorează 500.000.000 lei ROL.
Insă, din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat însă comiterea infracțiunii prev. de art. 246 de către magistratul judecător, întrucât fapta reclamată este de natură civilă.
Mai mult decât atât, s-a apreciat de către parchet că, pe calea plângerilor penale formulate de către numiții si se încearcă reformarea unei sentinte civile și care în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, nu poate fi desființată sau modificată decât numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
In acest sens, parchetul a mai reținut că numitul ( nu si ) a formulat atât apel, cât și recurs în cauza respectivă, astfel încât Tribunalul Dâmbovița prin decizia nr. 492/4.12.2006, dosar nr. 6588/2006, a respins apelul ca nefondat, iar Curtea de Apel Ploieștia constatat nul recursul declarat de numitul și nefondat recursul declarat de pârâta, prin decizia civilă nr. 373/3.04.2007, irevocabilă.
Impotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de către numitul, susținând că aceasta este nelegală si netemeinică.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția din 6.05.2008, dată în dosarul nr. 729/II/2/2008 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de numitul, împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 4.04.2008 în dosarul 163/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, întrucât verificând actele și lucrările dosarului mai sus mențiuonat a constatat că într-adevăr faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni, iar judecătorului nu i se poate reține comiterea vreuneia din infracțiunile prev. de art. 246 si art. 264
Aceeași rezoluție nr. 163/P/2008 din 4.04.2008 a fost atacată și de către petenta la procurorul ierarhic superior conform art. 278 C.P.P. susținându-se că temeiul neînceperii sale penale este greșit, în realitate temeiul corect al soluției de neurmărire penală ar fi trebuit să fie disp. art. 10 lit. a
C.P.P.Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția 1143/II/2/2008 din 18.07.2008 a respins ca inadmisibilă plângerea petentei, apreciindu-se că, urmarea promovării unei plângeri adresate instanței de judecată de către intimatul, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost supusă controlului judecătoresc conform art. 278/1 C.P.P. iar instanța a menținut soluția adoptată de procuror, astfel că, nu se mai poate dispune în această fază procesuală cenzurarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Sub un prim aspect, în ceea ce privește admisibilitatea acestei plângeri, curtea constată că plângerea petentei este admisibilă după cum se va arăta in continuare:
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 163/P/2008 din 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia fost atacată la procurorul ierarhic superior, conform art. 278 C.P.P. deci la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, atât de numita, cât si de numitul, fiecare dintre aceștia invocând motive distincte.
Soluționând aceste plângeri, formulate în mod evident separat, procurorul general a emis două rezoluții, respectiv rezoluția 729/II/2/2008 din 6.05.2008, prin care a respins ca neîntemeiată plângerea numitului și respectiv rezoluția nr. 1143/II/2/2008 din 18.07.2008 prin care a respins ca inadmisibilă plângerea numitei, ultima dintre aceste rezoluții fiind atacată în prezenta cauză, alături de rezoluția inițială a procurorului.
Este adevărat că numitul s-a adresat instanței de judecată în temeiul art. 278/1 C.P.P. iar Curtea de Apel Ploiești prin sentința penală nr. 90/26.06.2008, în prezent atacată cu recurs, a soluționat plângerea acestuia.
Aceasta însă, nu poate limita exercitarea de către petenta a drepturilor conferite de disp. art. 278/1 prin C.P.P. supunerea controlului judecătoresc rezoluțiilor în ceea ce o privește, deoarece acest text de lege conferă calitate procesuală în formularea plângerii atât persoanei vătămate, cât și persoanei de a fost vizată prin soluția de neurmărire penală, dar si oricărei alte persoane ale cărei interese legitime sunt vătămate, astfel încât plângerea formulată de petentă este admisibilă.
In al doilea rând, în ceea ce privește fondul cauzei, curtea constată că aceasta este întemeiată după cum se va arăta în continuare:
Petenta, judecător in cadrul Judecătoriei Târgoviștea fost investită cu soluționarea unei cauze, în care a figurat ca parte intimatul, obiectul acestei cauze fiind partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților si.
După administrarea probatoriilor a fost pronunțată de către petentă sentința civilă 2587/3.07.2006, prin care cauza a fost soluționată, hotărârea fiind supusă controlului judiciar prin promovarea de către părți a căilor ordinare de atac.
In aceste condiții, cum în cauză, din cercetările efectuate nu au rezultat absolut nici un fel de elemente pe baza cărora să se poată contura săvârșirea de către petentă, în calitatea sa de magistrat, a unor fapte prevăzute de legea penală, este evident că în cauză infracțiunile pentru care aceasta a fost cercetată nu există în materialitatea lor.
In concret, din analiza susținerilor intimatului se desprinde concluzia că acesta este nemulțumit de hotărârea judecătorească pe care petenta a pronunțat-o în cauză, chiar dacă aceasta a fost supusă controlului judiciar.
Or, potrivit art. 17 din Lg. Nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, desființarea si reformarea hotărârilor judecătorești este permisă numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege si exercitate conform dispozițiilor legale.
Așadar, nu este permisă imixtiunea în actul de justiție la solicitarea uneia dintre părțile pretins defavorizate prin hotărârea pronunțată, aceasta având la îndemână posibilitatea folosirii căilor de atac ordinare și/ sau extraordinare, iar cenzura unei hotărâri judecătorești se realizează numai de către instanțele de judecată legal investite și nu în cadrul unei anchete penale.
Nemulțumirile părților din proces față de soluția adoptată și etichetarea acesteia drept abuzivă ori partinică, fără prezentarea nici unui element solid de natură să susțină această calificare, nu reprezintă un temei pentru angajarea răspunderii penale a magistraților care au pronunțat-
Așa fiind, cum susținerile numitului în sensul caracterului abuziv al hotărârii pronunțate de către petentă, reprezintă în realitate simple speculații, care nu sunt dublate de nici un fel de mijloace de probă solide sub acest aspect, rezultă că aceste afirmații sunt insuficiente pentru putea conduce la existența unui raport juridic de drept penal.
Prin urmare, în raport de cele expuse, rezultă cu claritate că infracțiunile prevăzute de art. 246 si art. 264, pentru care petenta a fost cercetată la solicitarea intimatului, nu există în materialitatea lor, deoarece petenta, în raport de probele administrate în respectiva cauză, cât și de propria convingere a dispus soluția, care a fost, în plus, supusă controlului instanțelor ierarhic superioare.
Aceste infracțiuni nu există, deci, în materialitatea lor, astfel că în mod greșit s-a apreciat că faptele pretins comise de către petentă ar constitui în realitate litigii de altă natură,dar nu penală.
Temeiul neînceperii urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. b C.P.P. dispus în cauză prin rezoluția atacată, lasă la latitudinea părții adverse posibilitatea promovării unei acțiuni civile pentru soluționarea laturii civile.
Potrivit art. 10 lit. b acțiunea C.P.P. penală nu mai poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, atunci când fapta nu este prevăzută de legea penală, iar potrivit doctrinei și practicii judiciare aceasta presupune în mod evident întrunirea eventuală a altor elemente ale răspunderii juridice, mai puțin cea penală.
Or, în cauză, în raport de situația de fapt expusă mai sus este evident că fapta magistratului care a pronunțat o hotărâre judecătorească, fără ca prin aceasta să încalce normele juridice de drept penal, nu poate constitui, în nici un caz, vreo faptă de altă natură, respectiv civilă, comercială, administrativă etc. câtă vreme nu sunt întrunite sub nici o formă condițiile antrenării răspunderii sale penale, absolut necesară pentru a se putea caracteriza întrunirea unor elemente subsidiare ale răspunderii de altă natură decât penală.
Așa fiind, curtea constată că temeiul juridic al soluției de neurmărire penală dispus împotriva petentei este greșit, în cauză neînceperea urmăririi penale ar fi trebuit dispusă în temeiul art. 10 lit. a și C.P.P. nu art. 10 lit. b
C.P.P.Pe cale de consecință, plângerea petentei va fi admisă și se vor desființa în parte soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate, în sensul că se va schimba temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale a petentei din disp. art. 10 lit. b în C.P.P. disp. art. 10 lit. a și C.P.P. se vor menține restul dispozițiilor rezoluțiilor atacate.
In ceea ce privește admisibilitatea în drept a unei astfel de soluții, curtea observă că deși disp. art. 278/1 al.8 C.P.P. indică în mod expres care sunt soluțiile ce pot fi pronunțate în urma supunerii controlului judecătoresc a rezoluțiilor procurorului, cu toate acestea schimbarea temeiului juridic al neurmăririi penale poate fi dispusă de către instanța de judecată, sub acest aspect fiind o omisiune evidentă a textului. Aceasta deoarece, atâta vreme cât legea a înțeles să confere instantei de judecată prerogative în ceea ce privește analizarea soluțiilor de neurmărire penală, cu atât mai mult principiul accesului liber la justiție nu poate limita soluțiile pronunțate în cadrul acestui control judecătoresc, o astfel de limitare constituind practic tocmai o încălcare a acestui principiu. In aceste condiții, prin pronunțarea unei soluții de schimbare a temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale nu se încalcă dispozițiile cuprinse în textul de lege precizat mai sus, ci dimpotrivă, se conferă o transpunere practică situațiilor impuse de practica judiciară, dar și voinței legiuitorului de exercitare deplină de către părți a drepturilor lor procesuale, cu respectarea efectivă a principiului invocat mai sus.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată în baza art. 278/1 pr.pen. de petenta, împotriva rezoluțiilor nr.163/P/2008 din data de 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1143/II/2/2008 din data de 18.07.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și în consecință:
Desființează în parte soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate, în sensul că schimbă temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale petentei pentru infracțiunile prev. de art. 246.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, din disp. art. 10 lit.b în C.P.P. disp. art. 10 lit. a
C.P.P.Menține restul dispozitiilor rezoluțiilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Ia act ca petenta nu solicită cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru petenta lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 septembrie 2008.
Președinte,
Grefier,
Red. GC/
2ex/18.09.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
