Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 146
Ședința publică de la 05 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manea Ancuța Gabriela
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect "plângere rezoluție procuror" promovat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 43 din data de 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se lipsesc petentul recurent G și intimatul A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are de formulat cereri în cauză.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că procurorul a analizat temeinic plângerea petentului în raport de actele și lucrările dosarului, plângerea acestuia fiind vădit neîntemeiată. Astfel, apreciază că soluția Tribunalului Vaslui este legală și temeinică, recursul petentului nefiind fondat, motiv pentru care solicită a fi respins.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 43 din 21.01.2009 a tribunalului Vasluia fost respinsă plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosarul nr. 515/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, cu privire la persoana cercetată A -, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247 și 264 al. 1 Cod penal.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a argumentat după cum urmează:
La 15.09.2008 petentul s- adresat cu o plângere penală Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui solicitând a se efectua cercetări împotriva agentului de poliție A de la Postul de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 247 și 264 alin.1 Cod penal.
Petentul motivat plângerea prin aceea că în ziua de 11.08.2008, a surprins în curtea locuinței sale din sat., comuna patru copii ai familiilor și, care intraseră fără drept în curtea sa și au fugit când l-au văzut. A constat ulterior că minorii îi luaseră niște piese din garaj, curte și autoturism. Deși l- sesizat pe agentul de poliție A la 12,00 acesta s-a prezentat abia la ora 18:00 la domiciliul său și fără a fi însoțit de echipă operativă cu care să facă cercetarea la fața locului și reconstituirea faptei.
Prin comportarea sa agentul de poliție nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu și favorizat pe minorii care au săvârșit furtul din curtea locuinței sale.
Procurorul desemnat de către conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vasluia efectuat cercetări în sensul că audiat persoana cercetată, a verificat dosarul nr.636/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni și care se afla la 18.08.2008 la Postul de Poliție al comuna și a depus la dosar procesele verbale din 11 și 14 aug.2008 cu privire la constatările făcute la fața locului ca urmare a sesizării făcute de către petent.
Prin rezoluția din 22.09.2008 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție A cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art.247 Cod penal și favorizarea infractorului prev. de art.264 alin.1 Cod penal.
Prin aceiași rezoluție s- dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni sub aspectul săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208, 209 alin.1 lit. a Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal de către +3 cercetările făcând obiectul dosarului nr.636/P/2008.
A motivat procurorul în rezoluția sa în baza art.228 alin.6 și art.10 lit. a și d Cod procedură penală în sensul că prin modul în care acționat polițistul nu i- adus nici o vătămare intereselor legale ale petentului și nu acordat vreun ajutor făptuitorilor în vederea zădărnicirii urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții petentul a făcut plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui care prin rezoluția nr.661/II/2/2008 a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că soluția adoptată în dosar este legală și temeinică, din materialul probatoriu nerezultând intenția agentului de poliție cercetat de ai vătăma interesele legale petentului sau de ai favoriza pe făptuitori în vreun fel.
În contextul actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției date de procuror în dosarul nr.515/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui este nefondată.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale se întemeiază pe actele de cercetare penală care au fost corect interpretate. In acest context, în temeiul art. 278 ind. 1 alin.8 lit. Cod procedură penală plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată.
Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică fiind nemulțumit că plângerea i-a fost respinsă, susținând aceleași motive ca și în fața instanței de fond, că persoana cercetată a comis faptele reclamate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele motive:
Așa cum a reținut și instanța de fond, nu există nici o probă din care să rezulte că persoana cercetată -agentul de poliție A - ar fi comis fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor" prev. de art. 246 Cod penal. Nu există nici infracțiunea de "favorizarea infractorului" prev. de art. 264 al. 1 Cod penal, deoarece agentul de poliție nu i-a cauzat o vătămare a intereselor legale; în exercitarea atribuțiunilor sale agentul de poliție nu a acordat vreun ajutor făptuitorilor în vederea zădărnicirii urmăririi penale.
De asemenea, nu s-a putut proba nici că persoana cercetată ar fi îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor petentului, așa încât nu poate fi vorba de existența infracțiunii de "abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi".
Potrivit art. 3 din Codul d e procedură penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, lămurirea cauzei sub toate aspectele se face pe bază de probe.
Potrivit art. 63 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Ele constituie atât un mijloc prin intermediul căruia se află adevărul cât și un instrument de dovedire a susținerilor părților într-o cauză.
Probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor.
În orice cauză penală trebuie dovedite faptele principale, care permit rezolvarea directă a cauzei (existența elementelor constitutive ale infracțiunii, vinovăției sau nevinovăției, mobilul și urmările faptei, date care caracterizează pe inculpat sau învinuit și pe celelalte părți etc.) și care reprezintă probe distincte; faptele probatorii prin care se stabilesc indirect faptele principale și care reprezintă probe indirecte, indicii; faptele negative care pot fi dovedite prin fapte pozitive (ex. dovedirea unui alibi).
Instanța de judecată, ca instanță de recurs, constată că organul de cercetare penală a lămurit cauza sub toate aspectele pe bază de probe coroborate între ele și a stabilit că persoana reclamată -agentul de poliție A - nu a comis faptele penale reclamate de petent.
În atare situație, sentința instanței de fond este temeinică și legală, iar recursul petentului urmează să fie respins conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul Gh. împotriva sentinței penale nr. 43 din 21.01.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.03.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Manea Ancuța GabrielaJudecători:Manea Ancuța Gabriela, Anton Dan, Ciubotariu
