Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 147/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 718,-
SENTIN ȚA NR.147
Ședința publică din data de 14.10.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 de C.P.P. petentul prin reprezentant legal, domiciliat in P, nr. 3,.4..1, jud. P, împotriva rezoluției nr. 195/P/2009 din data de 10.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și împotriva rezoluției nr. 903/II/2/2009 din data de 5.08.2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul legal al petentului, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul legal al petentului, depune la dosar rezoluția nr. 126/P/2008 din data de 1.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și note scrise, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul legal al petentului, susține că a înțeles să formuleze plângere împotriva intimatului, dat fiind faptul că acesta, în calitatea sa de organ de cercetare penală nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, motiv pentru care solicită admiterea plângerii si începerea urmăririi penale împotriva intimatului .
De asemenea, susține că nu înțelege pentru ce s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât există autoritate de lucru judecat, cu toate că în rezoluția atașată la dosar la paragraful 8 se precizează că pentru numiții, si neînceperea urmăririi penale a rămas definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor date în cauză ca legale și temeinice.
În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuiți, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că aceștia s-ar face vinovați de săvârșirea faptelor reclamate de petent.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că ar exista autoritate de lucru judecat, precizează că în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale se arată faptul că intimații, si au mai fost cercetați.
CURTEA:
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 71- petentul -, prin reprezentantul legal, a solicita în conformitate cu prevederile art. 2781pr. pen. desființarea rezoluției nr. 903/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, precum și a rezoluțiilor date de aceeași instituție, urmând ca instanța să dispună trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de numitul, inspector de poliție în cadrul IPJ P, Serviciul Cercetări Penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 pen.
În motivarea plângerii formulate, petiționarul a arătat că prin rezoluția dată în dosarul nr. 195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 pen. Împotriva acesteia a formulat plângere, care prin rezoluția nr. 903/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Paf ost respinsă, soluția atacată fiind considerată ca legală și temeinică.
Consideră acesta că soluția atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu a fost avut în vedere principiul interesului superior al copilului, prev. de art. 2 din Legea 272/2004.
În fapt, a arătat acesta că a fost înscris la clubul de fotbal P, fiind legitimat ca jucător al acestuia. În luna mai 2007 a dorit să își continue activitatea sportivă la un alt club, dar reprezentanții clubului P au refuzat să îi elibereze legitimația motivând că nu le este permis acest lucru de regulamente. Fără aceea legitimație nu mai putea participa la nici o competiție sportivă.
Împotriva conducătorilor clubului a formulat plângere penală, iar intimatul a efectuat cercetarea penală și a înaintat cauza parchetului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Învederează petiționarul că intimatul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile ce îi reveneau în conformitate cu prevederile art. 200 și 202 pr.pen. deoarece probele pe care acesta le-a administrat în cauză nu fac dovada că situația pe care a reclamant-o a fost analizată corespunzător. Mai mult nu au fost administrate toate probatoriile pentru stabilirea adevărului, intimatul raportându-se strict la prevederile regulamentelor sportive, fără a analiza și alte aspecte.
Mai arată petiționarul că o dovadă a celor afirmate este faptul că soluțiile pronunțate de către parchet în cauzele cercetate de către intimat au fost desființate de către instanțele judecătorești care au dispus trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de 5 din cele 6 persoane cercetate de către intimat.
În dovedirea susținerilor sale petiționarul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv copia rezoluției atacate, copia unei sesizări adresate Avocatului Poporului și copiile sentințelor penale nr. 540/2009 pron. de Judecătoria Ploiești, nr. 1967/2008 pronunțată de aceeași instanță și a deciziei penale nr. 107/2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Instanța din oficiu a dispus atașarea la dosarul cauze a dosarului de urmărire penală în care a fost dată rezoluția atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P, petentul - a solicitat tragerea la răspundere penală a inspectorului de poliție deoarece acesta și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu atunci când a soluționat plângerea penală formulată împotriva numiților, și, propunând procurorului neînceperea urmăririi penale, fapt ce a foste de natură a îi cauza o vătămare importantă a interesului său legal, doi ani de zile fiindu-i interzis dreptul de a face sport, fiindu-i astfel afectată dezvoltarea fizică și psihică.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P, după efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 195/P/10.07.2009, a dispus în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 pen. deoarece faptele nu există.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în calitatea sa de lucrător de poliție făptuitorul a primit spre soluționare plângerile formulate la datele de 07.02.2088 și 05.11.2008 de către tatăl persoanei vătămate, precum și plângerea formulată la data de 25.02.2008 de către - împotriva persoanelor din conducerea SC P, precum și împotriva unor persoane din Asociația Județeană de
După efectuarea cercetărilor, prin referatul nr. 823/P/2009 lucrătorul de poliție a propus neînceperea urmăririi penale față de toate persoanele cercetate, soluție care a fost confirmată de către procuror prin rezoluția nr. 126/P/2008 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
A considerat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P că infracțiunile reclamante în sarcina făptuitorului nu există deoarece administrarea și interpretarea probelor, precum și adoptarea soluției de către organul de cercetare penală reprezintă apanajul său exclusiv. Măsurile, actele efectuate în timpul urmăririi penale de organul de urmărire penală, soluțiile adoptate, sunt supuse controlului procurorului care supraveghează urmărirea penală, acesta confirmând propunerea formulată în măsura în care apreciază că este corectă.
Soluția dispusă de către procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalității și temeiniciei acesteia fiind atributul exclusiv al instanței de judecată sesizată în conformitate cu prevederile art. 2781C.P.P. însă împrejurarea că persoana vătămată este nemulțumită de soluție nu poate atrage răspunderea penală a procurorului sau a lucrătorului de poliție care a efectuat urmărirea penală.
Apreciază, de asemenea, parchetul că susținerea petiționarului referitoare la consemnarea în cuprinsul referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale că soluția dispusă în dosarul nr. 9206/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștia "rămas definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat" nu se confirmă.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul - la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel care prin rezoluția nr. 903/II/2/2009 a respins-o, apreciind că soluția atacată este temeinică și legală.
Analizând rezoluțiile atacate, prin prisma dispozițiilor art.2781pr.pen. sub aspectul criticilor formulate, instanța apreciază că acestea sunt legale și temeinice, plângerea formulată fiind nefondată pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 202 alin. 1 pr.pen. "Organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia. Organul de urmărire adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.". Această obligație legală pretinde petiționarul că a fost încălcată de către intimat.
Curtea reține că în mod legal prin rezoluțiile atacate s-a apreciat că intimatul a respectat obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. În măsura în care probele pe care le-a administrat au fost de natură să îi formeze convingerea astfel încât a putut să propună o anumită soluție pentru cauza în care efectua cercetările, aceste probe nu pot fi considerate decât complete. Aceasta cu atât mai mult cu cât soluția nu a fost dată de către intimat, ci de către procurorul care a supravegheat urmărirea penală, și care la rându-l său a apreciat că probele sunt suficiente pentru a îi fundamenta rezoluția.
Administrarea, interpretarea probelor și adoptarea soluției reprezintă apanajul exclusiv al organului de urmărire penală, așa cum se observă și în rezoluția atacată, iar persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată care în cadrul procedurii prev. de art. 2781verifică legalitatea și temeinicia acesteia. În speță, însă împotriva rezoluției prin care a fost confirmată propunerea formulată de intimatul, respectiv rezoluția nr. 126/P/2008 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, nu rezultă că ar fi fost formulată plângere în baza textului legal menționat, astfel încât instanța să stabilească dacă probatoriul administrat este insuficient. În prezenta cauză nu se poate aprecia cu privire la modul în care a fost administrat probatoriul într-o altă cauză.
Hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei de către petiționar vizează alte rezoluții date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, respectiv rezoluția nr. 9206/P/2007 din 24.04.2008, și nu rezoluția menționată anterior.
Chiar dacă s-ar aprecia că referatul întocmit de către intimat nu a avut la bază suficiente elemente probatorii, acest lucru nu este de natură a conduce la concluzia ca în cauză s-ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 246 pen. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar a se face și dovada faptului că intimatul a acționat cu știință, însă în cauză nici petentul nu a invocat existența unei forme de intenție la comiterea faptei de către intimat.
Cu privire la susținerile petiționarului referitoare la inserarea în referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de către intimat a unor elemente neconforme realității, vizând rămânerea definitivă a rezoluției nr. 9206/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, Curtea reține că prin rezoluțiile atacate s-a reținut starea de fapt reală, respectiv că aceste mențiuni nu există. În referatul respectiv intimatul a consemnat numai soluția dată prin rezoluția anterior amintită fără a face alte considerații.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul - prin reprezentantul legal, domiciliat în P, nr.3,.4..1, jud. P, împotriva rezoluției nr. 195/P/10.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr. nr. 903/II/2/2009 a procurorului general al acestei instituții și pe cale de consecință menține ca legală și temeinică soluția acordată prin acestea.
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. obligă petiționarul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și procuror și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.10.2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red.
2 ex./02.11.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu
