Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 15/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 15
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare plangerea formulata depetentulimpotriva rezolutiei procurorului din 23.10.2008 data in dosarul nr.368/P/2008 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel I si impotriva rezolutiei procurorului general din 28.11.2008 dată in dosarul nr.1097/II/2/2008 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta petentul, lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, petentul precizeaza ca nu mai are de depus inscrisuri la dosar si nici cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea plangerii.
Petentul avand cuvantul, sustine că, pe perioada cercetarilor i-a fost incalcat dreptul la aparare. Conform art.277 Cod procedura penala, in momentul in care a solicitat acea expertiza tehnică grafică, reprezentantul parchetului avea obligatia ca in termen de 20 de zile sa-i comunice daca s-a infirmat solutia procurorului, ori reprezentantul parchetului nu a binevoit sa-i comunice.
Prin rezolutia data de procurorul privind acel dosar 17, care nu poarta semnatura sa, procurorul nu tine cont de aceasta expertiză tehnică, ba mai mult, in conditiile in care un document este declarat fals, procurorul nu-si indeplineste atributiile de serviciu. Semnatura nu-i poate fi imputata, a fost dat afara din serviciu, procurorul i-a luat dreptul la muncă, l-a condamnat la un drept constitutional.
A cerut in mod expres să se uite pe răspunsul Inspectoratului Teritorial d e Muncă, este vorba de raspunsul nr.747/20.11.2003, in urma verificarilor unității de catre Inspectoratul Teritorial d e Muncă, din acest raspuns rezultă că la acea dată el avea statut juridic, rezultă că era salariat, si a solicitat domnului procuror cât si politistului, dacă din acest raspuns are statut de salariat, ca unitatea să depună si statele de plată cu acele sume.
Considera că doamna procuror, prin functia care o detine, a savarsit un abuz, nici nu i-a raspuns, a rugat-o ca, printr-o adresă, să ceară un punct de vedere al Inspectoratului Teritorial d e Muncă, acesta, prin raspunsul 12524 din 23.02.2006, îi răspunde că unitatea, la control, nu depune documentatia necesara cu privire la incetarea contractului său de muncă.
Nu intelege de ce nu a binevoit sa dispuna aceasta expertiză, in acest moment nu mai realizeaza venituri.
In concluzie, solicita admiterea plangerii, a fi obligata doamna procuror la plata cheltuielilor de judecata si a se trimite cauza spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, in cauză, a fost vorba de un litigiu de muncă care s-a soldat cu desfacerea contractului de muncă, si petentul a contestat această decizie intrucat la baza ei a stat un act fals.
Nemultumirea petentului față de solutia data de catre procuror initial, și apoi de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel I, se refera la faptul ca urmarirea penala este incompleta in sensul ca, este adevarat ca potrivit Codului d e procedura penala impotriva procurorului se poate face plangere la procurorul ierarhic superior, dar atunci cand este vorba de efectuarea unor acte de urmarire penala care au legatura directa cu stabilirea vinovatiei cuiva, de stabilirea dacă in cauză există o faptă penală sau nu, in asemenea situatie competența revine instanței, care cenzureaza sau verifica legalitatea si temeinicia solutiei.
Prin urmare, petentul solicita astazi un lucru si anume, să se constate ca solutia procurorului este netemeinică pentru că urmarirea penala a fost incompleta.
Exclude situatia că se plange impotriva unor acte efectuate sau neluarea unor masuri, nu asta e reaua credință că procurorul a dorit neaparat ca să nu solutioneze cauza așa cum doreste petentul, sau să nu administreze probe că a avut vreun interes, nu poate demonstra lucrul acesta, dar procurorul, in baza rolului său activ, a principiului impartialității si legalității, el trebuia să administreze toate probele, pentru că procurorul este cel care are sarcina de a dovedi vinovatia si sarcina probei intr-o cauză penală, și in asemenea conditii petentul are dreptate, trebuie desființată ultima soluție si trimisă cauza Parchetului care s-a pronunțat prima dată, pentru ca urmarirea penala este incompletă.
A doua parte a solutiei se referă la abuzul comis de catre procurorul, nu discută despre asta, consideră că aceasta a dat o solutie legală, nu s-a stabilit că procurorul cu rea credință sau neglijență a dat o soluție si a incălcat normele deontologice. Dacă merge la miezul problemei, trebuie văzut fondul cauzei si anume, că acea solutie dată inițial de catre procuror este netemeinică pentru că nu a administrat toate probele.
Solicita a se desființa solutia si a se trimite cauza la Parchetul care a pronuntat prima solutie.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin rezoluția din 23.10.2008, dată de procuror în dosarul nr. 368/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul-procuror -, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, procurorul, din actele premergătoare, a reținut că faptele pentru care petentul a formulat plângere nu există.
S-a reținut că persoana vătămată a formulat plângerea împotriva numiților și, acuzându-i de săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, constând în folosirea contractului de muncă nr. 17 din 01.01.1996, pretins a fi fals, în litigiile de muncă pe care le-a avut cu ""
Prin rezoluția procurorului nr. 2524/P/2005 din data de 07.03.2007, în temeiul prev. de art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și.
Împotriva soluției menționate a formulat plângere persoana vătămată, însă i-a fost respinsă prin rezoluția nr. 1927/II/2/2007 din 05.05.2008 a prim-procurorului adjunct.
În vederea precizării obiectului plângerii sale, numitul a fost audiat la data de 26.09.2008, ocazie cu care a declarat că magistratul-procuror - i-a respins în mod abuziv cererea de efectuare a unei expertize criminalistice a scrisului, în dosarul nr. 2524/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În prezent, pe rolul Judecătoriei Iași se află dosarul nr-, având ca obiect plângerea formulată de către împotriva soluției dosarului nr. 2524/P/2005 și a rezoluției prim-procurorului adjunct nr. 1927/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, rezultă că magistratul-procuror - a respins cererea de efectuare a expertizei grafice formulată de către persoana vătămată, considerând că nu era concludentă și utilă la soluționarea cauzei.
Întrucât responsabilitatea soluționării unei cauze penale, implicit administrarea probelor din oficiu ori la cererea părților revine în exclusivitate magistratului procuror căruia i-a fost repartizat dosarul cauzei, fapta lui de a respinge o cerere referitoare la probe nu constituie un abuz în serviciu, deoarece, sub aspectul laturii subiective, nu este îndeplinită cerința intenției de a vătăma interesele procesuale ale părții respective.
Din aceleași considerente, în sarcina magistratului-procuror - nu se poate reține nici infracțiunea de favorizare a infractorului.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția din 28.11.2008, dată în dosarul nr. 1097/II/2/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, a respins ca nefondată plângerea.
După această procedură prealabilă, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 368/P/2008, cu motivarea că prin respingerea cererii de efectuare a unei expertize tehnice în dosarul pe care l-a soluționat procurorul -, aceasta a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Plângerea formulată nu este întemeiată.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, procurorul - și-a exercitat atribuțiile de serviciu conform cu normele de drept procesual penal cu ocazia soluționării dosarului nr. 2524/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În condițiile în care soluțiile dispuse de procuror au fost confirmate de primul-procuror, nu se poate susține că și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu.
Activitatea unui procuror în soluționarea unei cauze, care privește modul de administrare a probelor, de interpretare a situației de fapt, a normelor de drept, nu poate fi supusă cenzurii decât prin exercitarea căilor de atac împotriva soluțiilor dispuse și nu prin formularea de plângeri penale.
Pentru aceste motive, în baza art. 2781alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 23.10.2008 dată în dosarul nr. 368/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2009.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
04.03.2009
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea
