Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 150/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. 3413/2/2009

857/2009

SENTINȚA PENALĂ NR.150

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.06.2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Cristina Rotaru

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL Baf ost reprezentat prin procuror.

Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul G împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 2 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI dată in dosarul nr.231/P/2009, privind pe intimatul.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apărător ales al petentului G si intimatul personal și asistat de avocat ales, cu împuternicirea avocațială nr.- emisă de Baroul București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Apărătorul ales al petentului G solicită admiterea probei cu acte, respectiv declarațiile a doi martori si depune in ședința publica xerocopii declarații pe numele și.

Reprezentantul parchetului nu se opune probei solicitate.

Curtea, după deliberare, încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri si o constată administrată prin depunerea acestora de către apărătorul ales al petentului.

Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.

Apărătorul ales al petentului G, in temeiul disp.art.278/1 alin.8 lit.c Cod Procedură Penală solicita admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale si cercetarea intimatului cu privire la savarsirea infracțiunii de mărturie mincinoasa. Susține ca la filele 40-41 dosar urmărire penala se afla declarațiile numitei in care recunoaște faptul ca intrarea in imobilul petentului s-a făcut cu violență. Accesul in curtea imobilului s-a făcut de către, si nu de către petentul G, iar incidentul s-a desfășurat în curtea imobilului, și nu in afara acestuia, astfel cum a declarat intimatul, iar colegii săi polițiști aveau interes să-l apere prin declarațiile lor.

Consideră că locul săvârșirii faptei este esențial a fi determinat întrucât petentul este cercetat pentru ultraj, deși acesta a fost bătut.

Susține că polițiștii au intrat fără drept în curtea petentului și nu aveau mandat.

In concluzie, solicită admiterea plângerii și reținerea cauzei pentru judecare.

Apărătorul ales al intimatului depune concluzii scrise în ședința publică și solicită respingerea plângerii petentului, ca neîntemeiată,si menținerea ordonanței si rezoluției de neîncepere a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, ca fiind legale si temeinice. Consideră că intimatul nu a comis infracțiunea de mărturie mincinoasa câtă vreme nu a contrazis fapta de lovire a polițistei, fapt atestat și prin declarațiile martorilor si.

Si pentru a doua infracțiune, cea prevăzuta de art.264 Cod Penal în mod legal si temeinic s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a plângerii petentului, ca neîntemeiata, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legala si temeinică, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care intimatul a fost cercetat.

CURTEA:

Asupra plângerii penale de față:

La data de 10.04.2009 a fost sesizată curtea de APEL BUCUREȘTI cu plângerea formulată de G împotriva Rezoluției din 2.03.2009 din Dosarul nr. 231/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 250 Cod penal și art. 264 Cod penal. Petentul a arătat că procurorul nu a avut în vedere motivarea plângerii argumentele expuse în plângere.

S-a făcut adresă la Parchet în vedere atașării dosarului penal.

Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că Rezoluția dată la 2.03.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cercetat sub aspectul prevăzut de art. 260 Cod penal și art. 164 Cod penal.

Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut următoarele: "La 10.02.2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI plângerea formulată de G împotriva numitului, avocat în cadrul Baroului B, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 260 Cp. și art. 264 Cp.

In urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data de 16.10.2007 la Secția 8 Poliție a fost înregistrată plângerea formulată de către numitul G, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții, și alți lucrători de poliție din cadrul Secției 8 Poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 Cp. art. 192 Cp. art. 193 Cp. art. 217 al. 1 și 2 Cp. art. 246 Cp. art. 254 Cp. art. 320 Cp. față de numiții -, și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 Cp. art. 192 Cp. art. 206 Cp. art. 211 Cp. art. 217 al. 1 și 2 Cp. și art. 320 Cp. față de numiții, și față de alte persoane neidentificate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 Cp. art. 193 Cp. art. 206 Cp. art. 217 al. 1 și 2 Cp. și art. 320 Cp.

În motivarea acestei plângeri petentul a arătat că în data de 03.10.2007 numiții -, și au pătruns fără drept în curtea locuinței sale din-, sector 2 prin forțarea sistemului de asigurare, i-au adresat injurii, amenințări și i-au luat din curte, odată cu bunurile societății al cărei administrator era -, mai multe bunuri ce îi aparțineau.

Prin ordonanța cu nr. 12165/P/2007 din 13.03.2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, având în vedere calitatea făptuitorilor agenți de poliție care fac parte din organele de cercetare ale poliției judiciare, precum și infracțiunilor pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări, respectiv de luare și dare de mită, prev. de art. 254 Cp. și art. 255 Cp.

Deoarece, pe parcursul actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că numitul, față de care petentul a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 192 Cp. art. 193 Cp. art. 206 Cp. art. 217 Cp. și art. 320 Cp. are calitatea de avocat în cadrul Baroului B, prin ordonanța nr. 891/P/2008 din 21.01.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, acest dosar fiind înregistrat la această unitate de parchet sub nr. 235/P/2009.

De asemenea, în dosarul nr. 12170/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, la data de 04.11.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale față de G pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 Cp. deoarece în data de 03.10.2007, în timp ce se afla la domiciliul său situat în B,-, sector 2 i-a lovit pe numiții -, agent de poliție și, agent principal de poliție, ambii din cadrul Biroului de Investigații Criminale, aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

În plângerea care formează obiectul prezentului dosar, Gaa rătat că numitul, fiind audiat în calitate de martor, în dosarele sus-menționate a făcut declarații mincinoase, declarând că 1-a văzut pe petent când a lovit o polițistă în zona feței, aspect infirmat chiar de polițista în cauză care a arătat că a fost lovită însă în spate.

De asemenea, petentul a precizat că numitul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 264 Cp. "relatând faptele, necinstit în așa fel încât să ascundă că, acoliții acestuia, polițiștii (și el însuși)" au pătruns în domiciliul său fără a le permite acest lucru.

Din actele de urmărire penală rezultă în cauză că nu există date sau indicii temeinice pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 260 Cp. și art. 264 Cp. sub aspectul laturii obiective, lipsind elementul material.

Astfel, în varianta sa tipică (art. 260 al. 1 Cp.), infracțiunea de mărturie mincinoasă se realizează, sub aspectul elementului material, prin fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Afirmațiile sau omisiunile martorului trebuie să se refere la împrejurări esențiale. Sunt esențiale împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei.

În cauză, nu constituie infracțiune de mărturie mincinoasă fapta numitului care a făcut o afirmație inexactă în legătură cu zona în care a fost lovită polițista, atâta vreme cât s-a stabilit că martorul nu a declarat fals cu privire la activitatea infracțională a petentului.

De precizat că fiind audiată numita - a declarat că inițial a fost lovită puternic în spate de G, iar ulterior a fost îmbrâncită de către acesta, punându-i mâna în zona pieptului.

Agresarea polițistei - a fost confirmată și de alți martori audiați, printre care numitul - care a declarat că numitul G i-a aplicat o lovitură puternică polițistei, cu palma, în zona feței, precum și numitul care a arătat că G era nervos și a îmbrâncit-o pe polițistă pentru aod etermina să iasă din curte.

In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 Cp. din cuprinsul dispozițiilor legale rezultă ca pentru existența infracțiunii de favorizare a infractorului este necesar, sub raportul laturii obiective, ca ajutorul la care se referă textul să fie dat unui infractor, adică unei persoane care a săvârșit o faptă penală, preexistenta unei infracțiuni constituind situația premisă, fără de care nu poate fi concepută infracțiunea de favorizare a infractorului, așa cum este cazul în speță.

Împotriva acestei soluții a formulat petentul plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția dată al 19.03.2009 a procurorului general s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de G împotriva rezoluției din 2.03.2009, dispusă în Dp.231/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod procedură penală.

Curtea, analizând actele dosarului, constată că plângerea formulată de petent este nefondată.

Petentul a formulat plângere împotriva avocatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că intimatul a declarat în mod mincinos că, de față fiind ea altercația dintre petentul și polițiștii veniți la o executare silită, a observat când petentul a lovit o polițistă, deși, din declarația polițistei rezultă că numitul a împins-o, punându-i mâna în zona pieptului.

Din cercetarea declarațiilor date în dosarul penal 231/P/2009, Curtea constată că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât pentru reținerea acesteia este nevoie să se constate că martorul "a făcut afirmații mincinoase, ori nu a spus tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat".

Pentru existența acestei infracțiuni nu este nevoie ca martorul să spună adevărul, ci să relateze în mod corect cele percepute de el. Nu va săvârși această infracțiune martorul care face afirmații neadevărate cu bună-credință din cauza unei percepții greșite asupra realităților obiective.

Caracterul mincinos al mărturiei trebuie dovedit. Dovada se face prin raportarea datelor și informațiilor oferite de martor ea acelea ale altor probe administrate în cauză.

În speță, Curtea nu va tranșa problema dacă polițista a fost lovită cu palma, cu pumnul în spate, sau doar îmbrâncită, pentru că nu este competentă să soluționeze o asemenea problemă.

Din studierea materialului probator, se constată că, raportând declarația martorului la celelalte probe administrate, nu există o discrepanță.

În declarația aflată la fila 78 din dosarul Parchetului, martorul arată "după sosirea carului de reportaj, domnul Gad eschis poarta și, fără vreo explicație, acesta s-a îndreptat spre o polițistă și a pălmuit-o, revenind în curte".

Același aspect de fapt a fost reținut și în Raportul din 3.10.2007 al inspectorului, care menționează "Văzând situația de fapt, acesta a izbucnit violent adresând injurii, jigniri, lovind cu palma lucrătorii de poliție, împiedicându-i să-și desfășoare activitatea".

De asemenea ag. pr. a menționat în Raportul din 3.10.2007 "acesta a devenit violent, încercând să mă împingă, adresându-mi injurii mie cât și celor de față, lovindu-mă cu palma peste față". Numitul în declarația de la pg. 50 din dosar arată că numitul G "a îmbrâncit o polițistă", numitul a declarat că. "a lovit cu palma, puternic, o polițistă care făcea parte din echipajul sosit la fața locului, împingându-l cu forță pe un alt polițist ce se afla lângă poartă", (fila 44 dos. Parchet), numitul a declarat "menționez că a reușit să facă o fotografie cu aparatul din dotare și a fost lovită cu palma de către G".

Chiar numita a menționat în Raportul întocmit la 3.10.2007 "personal am fost lovită și îmbrâncită de acesta".

Coroborând toate aceste declarații, rezultă că numitul, prezent la locul faptei, nu a prezentat denaturat, în mod voit cele percepute în mod direct, întrucât acestea se coroborează cu celelalte declarații date în cauză, deși este posibil ca din pricina modului în care s-au desfășurat evenimentele (cu repeziciune, de față fiind multe persoane), relatarea să nu corespundă întocmai realității obiective.

Nefiind îndeplinite condițiile privind latura subiectivă pentru reținerea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în mod corect a dat Parchetul soluția neînceperii urmăririi penale în cazul acestei infracțiuni.

De asemenea, în mod corect a reținut Parchetul că nu subzistă nici infracțiunea de favorizare a infractorului pentru că nu este îndeplinită situația premisă pentru această infracțiune, constând în săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ce ar urma să profite de ajutorul necondiționat al favorizatorului.

De aceea în mod corect a dat Parchetul și cu privire la această infracțiune o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru numitul.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată, urmând ca în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală

să-l oblige pe petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată plângerea formulată de petentul G domiciliat În B, Bd.-, nr. 3, sector 2.

Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.

Dact./5 ex.-07.06.2009; 10.07.2009

Președinte:Cristina Rotaru
Judecători:Cristina Rotaru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 150/2009. Curtea de Apel Bucuresti