Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 155/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.155
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată, în temeiul disp. art. 2781Cod proc. penală, de petentul, domiciliat în B, Cartier Broșteni, -.A,.1,.13, județul B, împotriva rezoluțiilor nr.87/P/2009 din 16 aprilie 2009 și nr.593/II/2/2009 din 8 mai 2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr.87/P/2009.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 16 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea soluției la data de 21 octombrie 2009, când a luat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 5 iunie 2009, sub nr-, petentul a formulat, în temeiul disp. art. 2781Cod proc. penală, plângere împotriva rezoluțiile nr.87/P/2009 din 16 aprilie 2009 și nr.593/II/2/2009 din 8 mai 2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr.87/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, judecător la Judecătoria Buzău, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că intimatul, în calitate de judecător la Judecătoria Buzău, a fabricat hotărâri nelegale și a manipulat dosarele civile și penale purtate între petent și fosta soție, prejudiciindu-l de toată averea și lăsându-l pe drumuri, profitând de faptul că nu a fost asistat de un avocat, pe care nu l-a putut angaja din lipsa veniturilor, având o pensie mică.
A mai arătat petentul că prin aceste sentințe, intimatul i-a cauzat un prejudiciu de peste șase miliarde lei vechi, ceea ce i-a afectat grav sănătatea, în plus, i-au fost încălcate drepturile prev. de art.6 și art.7 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, coroborate cu dispozițiile art.16, art.21, art.24, art.27, art.51 și art.52 din Constituția României.
În ceea ce privește actele premergătoare efectuate de procuror, susține că acestea nu au fost întocmite conform dispozițiilor art.224 cod proc. penală, în sensul strângerii de probe pentru aflarea adevărului și pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului-făptuitor, mai mult, nu a fost chemat la parchet pentru a fi audiat și a-și dovedi plângerea, cu înscrisuri și martori, deși a solicitat acest lucru.
Pentru aceste motive, s-a solicitat de petent admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări împotriva intimatului sub aspectul infracțiunilor reclamate, precum și obligarea acestuia la plata prejudiciului creat în sumă de șase miliarde lei vechi, a cheltuielilor de judecată și a daunelor morale în valoare de 300 milioane lei vechi.
În susținerea motivelor invocate în plângere, petentul a depus un set de înscrisuri (un număr de șase hotărâri judecătorești, un proces verbal, contract de vânzare-cumpărare și extras de cont -filele 24-44 dosar instanță).
Pentru soluționarea plângerii s-a atașat dosarul nr.87/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin rezoluția nr.87/P/2009 din 16 aprilie 2009, potrivit disp. art.228 alin.4 și art.10 lit.a) cod proc. penală, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul-făptuitor, magistrat la Judecătoria Buzău, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 cod penal și art.242 cod penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere conform art.278 cod proc. penală și prin rezoluția nr.593/II/2/2009 din 8 mai 2009 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a respins ca neîntemeiată, cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
S-a reținut că persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului judecător pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, susținând, în esență, că în soluționarea dosarului penal nr.7202/2004 al Judecătoriei Buzău, acesta "voit a încălcat atât legea cât și Constituția României" și nu a dat dovadă de rol activ.
De asemenea, magistratul judecător, în soluționarea dosarului nr- al aceleiași instanțe, a încălcat prevederile referitoare la incompatibilitatea magistraților judecători, prevederile art. 52 alin. 3 din Constituție și că a constatat, la data de 22.01.2009, că dosarul nr. 773/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău "a fost sustras".
Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat de parchet că faptele imputate în sarcina magistratului judecător nu există pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin rezoluția nr.1378/P/2004 din 24.06.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în temeiul disp. art.228 alin.6 C.P.P. art.10 lit.a, f C.P.P. art.279 alin.2 lit.a C.P.P. s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 Cp. art. 291 Cp. art. 215 alin. 1 Cp. și art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu motivarea că faptele nu există și a fost sesizată Judecătoria Buzău, competentă să soluționeze cauza sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 210 Cp.
Prin rezoluția nr.89/II/2/2005 din 26.01.2005, primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzăua respins plângerea formulată de împotriva rezoluției de mai sus, pe care a menținut-o ca fiind legală și temeinică.
La Judecătoria Buzău, plângerea lui împotriva lui, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.210 cod penal, a făcut obiectul dosarului nr.7202/P/2004 în care cercetarea judecătorească a fost efectuată de magistratul judecător.
La termenul de judecată din data de 17.08.2004, a refuzat să semneze declarația dată în fața magistratului judecător, motivat de faptul că așa cum se motivează în considerentele sentinței penale nr. 1305 din 17.08.2004 "instanța i-a adresat întrebări legate strict de obiectul cauzei și de faptul că poliția și parchetul nu l-au consultat în timpul efectuării cercetării, având în vedere că acesta s-a pus la dispoziția acestor organe."
La același termen de judecată, reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția tardivității formulării plângerii.
Prin sentința penală nr.1305 din17.08.2004, magistratul judecător a admis excepția tardivității introducerii plângerii și, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f și C.P.P. art.284 C.P.P. a încetat procesul penal împotriva lui, pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 rap. la art. 210 Cp. lăsând nesoluționată acțiunea civilă.
Prin decizia penală nr.505 din 15.10.2004 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosar nr.1215/2004 a fost respins ca nefondat recursul declarat de împotriva hotărârii judecătorești de mai sus.
Prin rezoluția nr.773/P/2006 din 17.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în temeiul disp. art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit.g cod proc. penală, s-a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, cu aplic. art.33 lit.a cod penal, întrucât faptele nu există, iar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cod penal, s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin rezoluția nr.671/II/2/2006 din 21.06.2006, primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzăua respins plângerea formulată de împotriva soluției pronunțată de procuror.
Prin sentința penală nr.1802 din 28.09.2006 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.6291/2006, s-a respins plângerea formulată de împotriva soluției date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, în dosarul nr. 773/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și.
Prin decizia nr.645 din 29.11.2006 a Tribunalului Buzăus -a respins recursul formulat împotriva sentinței formulate mai sus, iar prin decizia nr.212/24.04.2007 s-a respins contestația în anulare formulată de împotriva deciziei penale nr.645/2006.
Dosarul penal nr- al Judecătoriei Buzău nu a fost soluționat de magistratul judecător și a avut ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulată de împotriva deciziilor nr.212/2007 și nr.233/2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în dosarele nr- și nr- în contradictoriu cu și.
Prin sentința penală nr.1091 din 19.11.2007, magistratul judecător, care a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul penal de mai sus, a respins cererea de revizuire formulată de cu privire la hotărârile judecătorești a căror revizuire o solicitase.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului (decizia penală nr. 99 din 03.04.2008 a Tribunalului Buzău ).
Dosarul nr- al Judecătoriei Buzău, în care a efectuat cercetarea judecătorească magistratul judecător, a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de către împotriva sentinței penale nr. 1091/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-.
Se reține, că într-adevăr la termenul din data de 22.01.2009 a susținut că magistratul judecător este incompatibil să soluționeze cererea de revizuire întrucât s-a pronunțat și în dosarul 7202/2004 și că de la dosarul cauzei ar lipsi dosarul nr.773/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, însă din considerentele sentinței penale nr.57 din 22.01.2009 rezultă că cererea de recuzare formulată împotriva magistratului judecător a fost respinsă, iar în ce privește dosarul nr.773/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, faptul că acesta nu era atașat la dosarul instanței nu înseamnă că a fost sustras, aflându-se în arhiva unității de parchet.
La același termen, reprezentantul Ministerului Public, în conformitate cu disp. art.393 a C.P.P. învederat că sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul unei cauze penale și întrucât solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care se respinsese o cerere de revizuire, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Magistratul judecător, reținând că a solicitat revizuirea unei sentințe care nu conține o rezolvare a fondului cauzei ci o altă hotărâre privind tot o cerere de revizuire a unei decizii penale pronunțate de Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr.57/29.01.2009, a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr.1091 din 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-.
În ce privește considerentul de drept pentru care s-a apreciat că fapta nu există, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările și completările ulterioare, s-a reținut acela că hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
S-a motivat că atât încuviințarea și administrarea probelor din dosar, cât și analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanța de judecată se poate pronunța, nici o persoană neputând interveni și face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanță. Criticile cu privire la administrarea probatoriului cât și cu privire la soluția pronunțată pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanțele de control judiciar.
Astfel, s-a apreciat că a proceda în sens contrar ar însemna a interveni în activitatea de judecată, ceea ce nu este permis, întrucât s-ar încălca principiul independenței justiției, recunoscut prin art.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, s-a stabilit că în situația pronunțării unor hotărâri greșite, aceasta se poate corecta în căile de atac ordinare sau extraordinare exercitate de partea interesată, de către instanța de control judiciar, situație reglementată de legiuitor prin stabilirea, ca unică modalitate de remediere, a exercitării căii de atac pusă la îndemâna părților.
În ce privește măsurile dispuse pe parcursul procesului, se reține de procuror că orice apreciere asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse de completul de
judecată sunt contrare independenței judecătorului în soluționare cauzei.
În acest sens, se arată că trebuie avut în vedere faptul că afirmațiile făcute de o parte din proces cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de judecător sunt rezultatul aprecierii subiective a acesteia și, în mod frecvent, partea ale căror cereri au fost soluționate într-un mod apreciat de aceasta ca fiind nefavorabil uzează de drepturile procedurale într-un alt mod decât au fost edictate și adresează petiții instituțiilor statului exprimându-și astfel nemulțumirile față de hotărârile judecătorești și în alte modalități decât prin promovarea căilor de atac prev. de lege, ca o manifestare a libertății de exprimare consacrată de prevederile art. 30 din Constituția României, a exercitării dreptului procedural, precum și a dreptului la petiție.
Curtea, procedând la verificarea rezoluțiilor atacate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate nu rezultă existența elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate de petent.
Petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate de magistratul judecător în dosarele nr. 7202/2004 și nr- ale Judecătoriei Buzău susținând că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 cod penal și sustragere de înscrisuri prev. de art.242 cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că dosarul penal nr. 7202/2004 având ca obiect plângerea penală a petentului împotriva fostei sale soții pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 al. 1 rap. la art. 210 Cod penal a fost soluționat prin sentința penală nr.1305 din 17.08.2004 prin care s-a admis excepția tardivității plângerii formulate și în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. f și C.P.P. art. 284 s C.P.P.-a încetat procesul penal împotriva inculpatei, lăsându-se nesoluționată acțiunea civilă, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 505/15.10.2004 a Tribunalului Buzău.
Dosarul nr- a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de către împotriva sentinței penale nr.1091/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- și a fost soluționat de intimatul-judecător prin sentința penală nr. 57/22.01.2009, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea revizuentului, petent în prezenta cauză.
Din actele și lucrările dosarului Curtea constată că soluționarea celor două dosare s-a efectuat cu respectarea normelor procesual penale magistratul exercitându-și atribuțiile funcției cu bună credință și fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petentului.
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal se impune a se dovedi omisiunea îndeplinirii unui act sau îndeplinirea în mod deficitar, cu știință a atribuțiilor de serviciu, în exercițiul funcțiilor deținute având ca urmare cauzarea unor vătămări intereselor legale ale persoanei.
Potrivit art.124, art.129 din Constituția României și art.17 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară republicată cu modificările și completările ulterioare, interpretarea și evaluarea probelor administrate în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești constituie atributul completului de judecată iar legalitatea și temeinicia hotărârilor adoptate, inclusiv respectarea de către judecător a prevederilor care reglementează desfășurarea procesului penal pot fi verificate numai în căilor de atac exercitate conform dispozițiilor legale.
Susținerile petentului că intimatul magistrat în soluționarea dosarelor sus arătate a încălcat atribuțiile de serviciu, întrucât nu a dat dovadă de rol activ, în administrarea probatoriilor și nu a înțeles să se abțină în soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Buzău, pe motiv că s-a pronunțat anterior într-o altă cauză (dosar nr.7202/2004 al aceleași instanțe), sunt lipsite de fundament, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă elemente care să contureze existența infracțiunilor pretins săvârșite de intimat.
Faptul că petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele civile și penale pe care le-a avut cu fosta sa soție nu determină tragerea la răspundere penală a magistratului și nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate.
Organele de urmărire penală în mod corect au constatat că în cauză nu sunt indicii sau împrejurări care să justifice începerea urmăririi penale, activitatea magistratului nu se situează în sfera ilicitului penal, neaducând nici o atingere intereselor legale ale petentului.
De asemenea, în mod judicios procurorul a argumentat că faptele sesizate de petent nu există, hotărârile pronunțate pot fi verificate numai în căile de atac exercitate conform dispozițiilor legale, în caz contrar s-ar interveni nepermis în judecarea cauzelor, încălcându-se principiul independenței justiției recunoscut de Constituție și de dispozițiile art.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Susținerea petentului că actele premergătoare efectuate în cauză nu sunt suficiente pentru stabilirea adevărului nu poate fi primită, dimpotrivă, Curtea constată că s-au efectuat toate actele de cercetare privind faptele sesizate, fiind lipsit de relevanță juridică faptul că acestuia nu i s-a luat declarație, întrucât în această fază procurorul nu este obligat să audieze persoana vătămată, cercetarea preliminară având drept scop strângerea datelor necesare începerii urmăririi penale, aceasta putându-se efectua pornind de la aspectele prezentate în plângere.
În ceea ce privește infracțiunea de sustragere de înscrisuri, de asemenea, în mod legal s-a constatat că fapta nu există, întrucât dosarul nr.773/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nu a fost atașat la dosarul nr.7202/2004 în care cercetarea judecătorească a fost efectuată de intimat, din lucrările dosarului rezultă că acest dosar se află în arhiva unității de parchet.
Cererea petentului de obligare a intimatului la plata despăgubirilor civile pentru acoperirea prejudiciului suferit urmare a faptului că litigiile civile și penale purtate cu soția sa au fost soluționate în favoarea acesteia excede cadrului procesual reglementat de art.2781cod proc. penală.
Așa fiind, Curtea constată că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice și nu se justifică trimiterea dosarului la parchet pentru completarea actelor premergătoare, așa cum a solicitat petentul, drept urmare, criticile fiind neîntemeiate, plângerea va fi respinsă ca nefondată, în temeiul art.2781pct.8 lit.a cod proc. penală, menținându-se rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în B, Cartier Broșteni, -.A,.1,.13, județul
Menține rezoluțiile nr.87/P/2009 din 16 aprilie 2009 și nr.593/II/2/2009 din 8 mai 2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr.87/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, magistrat judecător la Judecătoria Buzău, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 cod penal și art.242 cod penal.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru intimatul lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored.+
2 ex./5 noiembrie 2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu
