Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 162/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 162
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Vadana Monica judecător
- - - grefier
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.378/P/02.06.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat petentul, lipsă fiind intimații și.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Petentul, întrebat fiind, declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, a precizat că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fond.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției procurorului și începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor și, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal și neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal. Solicită tragerea intimaților la răspundere întrucât au încălcat prevederile Legii nr. 304/2004, art. 286 din Legea nr. 53/2003 și art. 74 din Legea nr.168/1999, permițând angajatorului să tergiverseze procesul aflat pe rol.
Susține motivele plângerii și mai arată că s-a opus termenului solicitat de pârâtă, a solicitat judecarea procesului, i s-a respins solicitarea, nu s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 5.12.2008, motiv pentru care a contestat- Instanța pentru că pârâta nu se poate prezenta la proces, a acordat un termen de 60 de zile nejustificat, deși prin întâmpinarea depusă de aceasta la dosar, solicitase judecarea cauzei în lipsă.
Mai susține că a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată, că motivele cererii de recuzare i-au fost falsificate în motivul de respingere a acesteia, iar judecătorii ar fi trebuit să se abțină întrucât se mai pronunțase pe alte capete.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, întrucât din actele efectuate de procuror nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina magistraților - intimați.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarul a formulat, în temeiul art. 278/1 procedură penală plângere împotriva rezoluției nr. 378 din 2.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Petiționarul a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva judecătorilor și - întrucât acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că:
- au acordat termen de judecată de 2 luni de zile în condițiile în care cauza, litigiu de muncă, potrivit dispozițiilor legale trebuia judecată cu celeritate;
- nu s-a abținut în cauză deși se aflau în incompatibilitate;
- au tergiversat soluționarea dosarului prin numirea unor experți contabili care nu mai efectuează expertize.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 378 din 2.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacăus -a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de și -, judecători în cadrul Tribunalului Neamț, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și neglijență în serviciu prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 249 Cod penal, reținându-se că intimatele - judecătoare au efectuat activități și au întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni și nici un comportament abuziv în cauză.
La data de 20.02.2009, petentul din municipiul R, județul N, se adresează organelor de anchetă cu o plângere în care reclamă pe și, judecători la Tribunalul Neamț, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijențăîn serviciu, fapte prev. și pedepsite de art. 246 și respectiv art. 249 Cod penal,constând în aceea că având spre soluționare dosarul nr- au tergiversat în mod nejustificat cauza, acordând în ședința din 5.12.2008 un următor termen de 60 de zile, la solicitarea părții adverse. De asemenea, petentul susține că în aceeași cauză cei doi judecători ar fi trebuit să se abțină de la judecarea dosarului întrucât existau motive de recuzare, dânsul formulând cerere în acest sens.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că pe rolul Tribunalului Neamț se află spre soluționare dosarul nr-având ca obiect litigiul de muncă între reclamantul și pârâta " " R, județul Unul din termene de judecată a fost pe data de 15.05.2009.
În dosarul de mai sus unul dintre termenele de judecată în care în constituirea completului au intrat judecătorii și, a fost pe data de 5.12.2008. La acest termen reclamantul a făcut mai multe precizări, pe care le-a depus la dosar într-un singur exemplar. Instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantului societății pârâte să i-a cunoștință de conținutul precizărilor făcute de reclamant, a pus în vedere reclamantului să depună la dosar duplicatul precizărilor formulate, dosarul fiind lăsat la a doua strigare. La a doua strigare reclamantul a depus la dosar al doilea exemplar al precizărilor pe care președintele completului le-a înmânat reprezentantului societății pârâte. Acesta a solicitat acordarea unui termen mai îndelungat pentru a lua cunoștință de conținutul precizărilor formulate și motivat de faptul că în luna ianuarie în cadrul societății pe care o reprezintă nu se desfășoară activitate. În aceste condiții instanța a dispus amânarea judecării cauze și a acordat termen de judecată la data de 6.02.2009.
Cu privire la cea de-a doua acuzație care este adusă completului de judecată, respectiv că nu s-au abținut de la judecarea cauzei, deși dânsul a formulat chiar cerere de recuzare în cauză,se constată că pe parcursul proceselor, reclamantul a fost nemulțumit de unii membri ai completelor de judecată, solicitând retragerea acestora din complet ( ex. cerere din 6.02.2009). la aceeași dată, reclamantul a formulat cerere de recuzare a judecătorilor și. Cererea de recuzare formulată de reclamant a făcut obiectul dosarului nr-, în care, prin încheierea din 27.02.2009, dispusă în camera de consiliu, instanța a respins cererea de recuzare, ca nefondată întrucât nu s- constatat existența motivelor de incompatibilitate prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile art. 24 și respectiv art. 27 Cod procedură civilă.
Din verificările efectuate nu a rezultat că, completul de judecată ar fi avut un comportament abuziv în cauză sau că ar fi încălcat normele procedurale ce reglementează activitatea de judecată.
Din rezultă, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistrații reclamanți și nici comiterea vreunui abuz de către aceștia. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina magistraților și, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Din verificările făcute a rezultat că litigiul de muncă dintre părți a făcut obiectul mai multor dosare, pronunțându-se în timp mai multe hotărâri ( sentința civilă nr. 656/C/15.06.2007, dată în dosarul nre- al Tribunalului Neamț; sentința civilă nr. 4/C/6.01.2006 a Tribunalului Neamț dată în dosarul nr. 2325/C/2005; sentința civilă nr. 177/C/6.04.2006 a Tribunalului Neamț dată în dosarul nr. 152/C/2006; sentința civilă nr. 1126/C/19.12.2006 a Tribunalului Neamț dată în dosarul nr. 1914/C/2006; decizia civilă nr. 359/R /17.04.2008 a Curții de Apel Bacău dată în dosarul nr-).
Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul, la primul procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Prin rezoluția nr. 471/II/2/2009 din 8.07.2009 prim procurorul a respins plângerea petentului ca nefondată.
Petentul a atacat rezoluția cu plângere în fața instanței in temeiul art.278/1 Cod procedură penală reiterând aceleași susțineri ca și în fața procurorului, solicitând instanței să admită plângerea și, în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală alin. 8 lit. să rețină cauza spre rejudecare și să dispună o soluție de condamnare a intimatelor.
Plângerea reglementată în dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanța este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una dintre soluțiile prevăzută de art. 2781 alin. (8) Cod procedură penală.
Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța constatată că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând și dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracțiunile imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală intimata acționând potrivit principiilor independenței și legalității (art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție și art. 3 din Legea 303/2004 republicată).
În ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei sau de administrare a probelor trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.
Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane (ori, cu referire la infracțiunea de neglijență în serviciu, au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu).
Așadar, cum opiniile exprimate de judecătorii cu ocazia pronunțării unor hotărâri judecătorești nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către intimați cu consecința prejudicierii intereselor legale ale petentului. Simpla nemulțumire a petentului față de modul de soluționare a cauzei sale nu se poate constitui în indicii și cu atât mai puțin probe care să justifice tragerea la răspundere penală a intimaților.
Din relatările petentului rezultă că litigiul nu este definitiv tranșat, cauza având în continuare acordat termen pentru soluționarea unui capăt de cerere. În aceste condiții, a existenței unui litigiu pe rolul unei instanțe, instanța penală și nici procurorul nu au căderea să analizeze modul de derulare a acestuia, acest lucru constituind o ingerință în actul de justiție, putând fi interpretată ca încercare de influențare a soluției în favoarea uneia din părți și în defavoarea celeilalte.
Aspectele referitoare la tergiversarea soluționării cauzei, neformularea de cerere de abținere pot constitui abateri disciplinare, dar care nu fac obiectul cercetării penale.
În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către magistrați a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal și nici a celei de neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal, aspectele sesizate nefiind confirmate, astfel încât plângerea de față este nefondată și urmează a fi respinsă, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală.
Va dispune obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H TĂRĂȘTE
În baza art. 2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr. 378/P/2009 din 2.06.2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimate.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent. -
Tehnored. - 2 ex
23.11.2009
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Gabriela Spoială
