Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 164/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 164
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - grefier
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din data de 07.10.2009, dată în dosarul nr. 699/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluție confirmată prin rezoluția nr. 739/II/2/2009 din data de 03.11.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Petentul, depune un memoriu la dosar.
Instanța, a solicitat petentului să precizeze obiectul cererii sale, dacă insistă în cererea de revizuire, având în vedere că în plângerea formulată în data de 19.11.2009 a solicitat și revizuirea sentinței nr. 52/12.03.2009 pronunțate în dosarul -, prin care Curtea de Apel a dispus trimiterea dosarului la Parchetul Curții de Apel Bacău în vederea efectuării cercetărilor împotriva intimatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 53 din Legea executorilor judecătorești.
Petentul, precizează că insistă în cererea de revizuire formulată împotriva soluției pronunțată în dosarul nr. -. Declară că este nemulțumit de faptul că Parchetul Curții de Apel nu a efectuat cercetări cu privire la art. 404 al11, art. 399 al. 1 și cu privire la art. 53 din Legea 188/2000 și din acest motiv solicită retrimiterea cauzei la Parchet. În susținerea cererii solicită administrarea probei cu acte, interogatoriul intimatului și efectuarea unei expertize care să stabilească obligațiile executorului judecătoresc, atribuțiile acestuia, care dintre ele nu le-a respectat și dacă se face vinovat cu ceva. Mai solicită să se pună în vedere intimatului să depună întâmpinare, în care să precizeze actele efectuate de acesta la cererea nr. 558 din 15 octombrie 2008.
Reprezentantul Parchetului, față de cererile petentului, solicită admiterea probei cu acte, iar cu privire la celelalte probatorii a solicitat respingerea acestora.
Instanța, având în vedere obiectul cererii dedusă judecății, respinge cererea privind efectuarea expertizei care să stabilească care erau obligațiile intimatului în calitate de executor judecătoresc, ce atribuții îi reveneau și care din acestea au fost încălcate, întrucât acestea sunt aspecte de interpretare și aplicare a legii.
Având în vedere dispozițiile art. 2781alin.7 Cod procedură penală, text potrivit căruia verificarea rezoluției atacate se face pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, respinge cererea privind "interogatoriul" intimatului.
Deoarece petentul nu a indicat înscrisurile pe care înțelege să le depună și ce împrejurări de fapt dorește să dovedească cu acestea, instanța respinge cererea acestuia pentru depunerea de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul, a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor cu privire la încălcarea prevederilor art. 53 al.1 - 6 din Legea nr. 188/2000, art. 404 al.1 cu privire la natura cauzei, considerând că este vorba de un dosar civil și înțelege să se judece pe cale civilă pentru despăgubiri și prejudiciul cauzat.
Întrucât i s-a respins proba cu expertiză și celelalte probe solicitate, declară că înțelege să formuleze cerere de recuzare împotriva completului de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul față de cererea de recuzare, a solicitat respingerea acesteia.
Instanța, având în vedere că cererea de recuzare, a fost formulată după ce s- intrat în dezbateri, respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare și acordă cuvântul în continuare pe fondul cauzei.
Petentul, a solicitat admiterea cererii de revizuire, repunerea cauzei pe rol pentru efectuarea cercetărilor, emiterea unei adrese către executorul judecătoresc privind comunicarea actelor încheiate din anul 2006 pentru debitor, obligarea la despăgubiri materiale, prejudiciul cauzat și cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului, pe cererea de revizuire a solicitat respingerea acestea ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate de petent nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Cu privire la plângere, a solicitat respingerea acesteia, întrucât din actele efectuate nu rezultă indicii că executorul judecătoresc ar fi săvârșit vreo infracțiune de natură penală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, din data de 09.2009, petentul a formulat, în conformitate cu dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției din data de 07.10.2009, dată în dosarul nr.699/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr.739/II/2/2009 din data de 03.11.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, precum și cerere de revizuire a sentinței penale nr.52 din data de 12.martie.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
În motivarea scrisă a plângerii adresate instanței și în memoriile depuse, petentul a susținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu a efectuat cercetări "conform art.53 alin.5 și 6 din Legea nr.188/2000 și nu s-a dispus obligarea la plata prejudiciului cauzat și a cheltuielilor judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 07.10.2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.699/P/2009, în baza art.228 Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000 și art.246 Cod penal.
Pentru a da această soluție Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua reținut următoarele:
, din comuna, satul, județul B, prin cererea din 22.10.2008 a solicitat Judecătoriei Bacău sancționarea executorului judecătoresc, în baza art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000, fiind nemulțumit de modul în care executorul judecătoresc a pus în executare sentința civilă nr.2681/2003.
Întrucât competența după calitatea persoanei, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a persoanei față de care urmează a fi efectuate cercetări, revine curții de apel, Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr.247/02.02.2009, în baza art.42 și art.28 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, care la rândul ei, prin sentința penală nr.52 din data de 12.03.2008 a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000.
Din plângerea și memoriile formulate de persoana vătămată rezultă că acesta este nemulțumit de faptul că executorul judecătoresc nu a executat silit debitorul Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991, Președinte, obligat prin sentința civilă nr.2681/09.05.2003 a Judecătoriei Bacău la sancțiunea de daune cominatorii în sumă de 300.000 lei (rol) pe zi de întârziere până la întocmirea documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren arabil și 3,25 ha teren pădure.
Din cercetările efectuate a rezultat că, debitorul Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 și-a îndeplinit cu întârziere obligația "de a face" dispusă de instanță, născându-se astfel pentru creditorul posibilitatea de a solicita daune cominatorii.
Față de această situație, debitorul a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a titlului executoriu și încasarea daunelor cominatorii.
Cum daunele cominatorii, nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, pot fi încasate numai după ce au fost transformate într-o astfel de creanță printr-o hotărâre judecătorească, acesta din urmă constituind și titlul executoriu în baza căruia se va face executarea (Recursul în interesul legii - Decizia XX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), executorul judecătoresc a adus la cunoștința debitorului necesitatea transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii, aspect care însă l-a nemulțumit pe creditor, persoană vătămată din prezenta cauză.
Persoana vătămată a formulat mai multe acțiuni în instanță în scopul obligării executorului judecătoresc de a executa silit debitorul cu suma reprezentând daune cominatorii, care însă au fost respinse de instanțe, astfel:
- în dosarul nr- a Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ, având ca obiect "obligația de a face", s-a dispus prin sentința civilă nr.504/15.11.2007 respingerea acțiunii;
- în dosarul nr- a Judecătoriei Bacău, având ca obiect "plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc", s-a dispus prin sentința civilă nr.7056/12.11.2007 respingerea acțiunii;
- în dosarul nr- a Judecătoriei Bacău, având ca obiect "obligația de a face" prin sentința civilă nr.6989/10.09.2008 s-a dispus respingerea acțiunii;
- în dosarul nr- a Judecătoriei Bacău, având ca obiect "obligația de a face", prin sentința civilă nr. 1039/08.02.2008 s-a dispus respingerea acțiunii;
- în dosarul nr- a Judecătoriei Bacău, având ca obiect "plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua executarea silită", prin sentința civilă nr.662/29.01.2008 s-a dispus respingerea acțiunii;
- în dosarul nr- a Tribunalului Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect "obligația de a face", prin sentința civilă nr.451/24.09.2008 s-a dispus respingerea acțiunii;
- în dosarul nr- a Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ, având ca obiect "obligația de a face", prin sentința civilă nr.536/AD din 22.11.2007 s-a dispus respingerea acțiunii;
- în dosarul nr.17962/2006 (-) a Judecătoriei Bacău, având ca obiect "obligația de a face", prin sentința civilă nr.827/02.02.2007 s-a dispus respingerea acțiunii.
În activitatea desfășurată în această cauză executorul judecătoresc și-a îndeplinit cu bună - credință îndatoririle de serviciu, astfel încât în sarcina acestuia nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte prevăzută ca infracțiune de legislația în vigoare.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art.275-278, plângere.
Prin rezoluția nr.739/II/2/2009 din data de 03.11.2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art.275-278 Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Pentru a da această soluție, s-au reținut următoarele:
Prin rezoluția 699/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacăus -a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000 și art.246 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece consideră că nu au fost efectuate cercetările necesare în dovedirea săvârșirii de către executorul judecătoresc a infracțiunii prevăzute de art.53 alin.5 și 6 din Legea nr.188/2000.
Art.53 din Legea nr.188/2000 este o prevedere specială care derogă de la legea generală - Codul penal, antrenând răspunderea penală a executorilor judecătorești atunci când refuză motivat îndeplinirea unui act sau efectuarea unei executări silite, iar instanța, urmare a contestării de către parte a acestui refuz, obligă, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, executorul judecătoresc, la îndeplinirea actului iar acesta, cu rea-credință sau din culpă, nu-l îndeplinește.
În cauză nu există nici o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, care să oblige executorul judecătoresc la îndeplinirea unui act sau efectuarea unei anumite executări silite.
Față de cele de mai sus, rezultă că în mod corect s-a constatat că faptele sub aspectul cărora au fost efectuate cercetări, nu există.
Nemulțumită și de această soluție, petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art.278/1 Cod procedură penală, plângere la instanța de judecată, susținând că soluțiile date în cauză sunt nelegale și netemeinice pentru aspectele arătate în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.
Plângerea fost formulată în termenul legal.
Analizând soluțiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea constată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua reținut în rezoluțiile atacate o situație de fapt corespunzătoare și în mod corect a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.2681/09.05.2003, pronunțată de Judecătoria Bacău, a fost obligată Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei, județul B, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 300.000 lei pe zi de întârziere, să întocmească documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1, 38 ha. teren arabil și 3,25 ha. teren pădure pe raza comunei pentru toți moștenitorii defunctului conform rolului agricol și să o înainteze spre soluționare Comisiei județene de aplicare a Legii nr.11/1991
S-a respins ca nefondată cererea de despăgubiri materiale și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 478.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Această sentința a rămas definitivă și irevocabilă la data de 02.07.2003 prin neapelare.
Deoarece pârâta, la data rămânerii definitive a hotărârii nu s-a conformat dispozițiilor date de instanța de judecată, petentul s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc " ", solicitând punerea în executare silită a sus-menționatei hotărâri.
Executorul judecătoresc a procedat, în conformitate cu dispozițiilor Codului d e procedură civilă, la punerea în executare a titlului executoriu cu privire la plata cheltuielilor de judecată, sumă care a fost achitată de debitoare la data de 03.09.2004.
Petentul a solicitat cu o cerere din data de 01.09.2004, continuarea executării silite pentru recuperarea daunelor cominatorii.
Deoarece daunele cominatorii, nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, executorul judecătoresc a comunicat în cele din urmă petentului că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită numai în limita daunelor-interese compensatorii dovedite ulterior de creditor și că aceasta presupune daunelor cominatorii în daune compensatorii aplicându-se regulile răspunderii civile delictuale.
În aceste condiții executorul judecătoresc, în temeiul art.371/5 lit.b Cod procedură civilă, a constatat încetată executarea silită ca urmare a achitării de debitoare a sumelor datorate cu titlul de cheltuieli de judecată și a restituit titlul executoriu creditorului, cu indicațiile de mai sus.
Prin reglementarea de ansamblu privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face, cuprinsă în art. 580/2 - 580/5 din Codul d e procedură civilă, este instituită procedura care permite ca debitorul unei obligații de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc, să fie constrâns să îndeplinească acea obligație fie el însuși, fie alte persoane pe cheltuiala sa.
În cadrul acestei proceduri, prin art. 580/3 alin. 1 din Codul d e procedură civilă s-a prevăzut că, "dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile", menționându-se în continuare că "instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu". Textul menționat este aplicabil în mod corespunzător, potrivitart. 580/4alin.1 din Codul d e procedură civilă, și în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligație de a nu face.
Ori, reglementarea unui atare mijloc de constrângere, pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.
În această privință, este de observat că daunele cominatorii, constând în condamnarea debitorului la plata către creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi, săptămână sau lună de întârziere, până la executarea obligației în natura ei specifică, își au temeiul în dubla funcțiune,jurisdictio imperium,pe care o are judecătorul, cu consecința prerogativei sale de a ordona și măsurile necesare ducerii la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea pe care o pronunță.
Cu toate că în sistemul dreptului civil român problema daunelor cominatorii nu a fost reglementată printr-o dispoziție cu caracter general, această instituție este consacrată prin norme speciale.
Asemenea dispoziții, prin care se face referire la sancțiunea plății de daune, sunt cuprinse în art. 48 alin.2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în art.64 alin.2 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, precum și în art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care prevede că, în cazul în care termenul nu este respectat,"reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Rezultă deci că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, care se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, precum și că suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile care trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
Sub acest aspect este de reținut că, în cazul când cuantumul daunelor cominatorii nu este suficient determinat în momentul pronunțării hotărârii judecătorești, stabilirea acestuia cu precizia necesară se poate asigura, potrivit dispozițiilor cuprinse în teza finală a art. 379 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, prin efectuarea calculului exact, în faza executării silite, în conformitate cu prevederile art. 371/2 alin.2 din același cod.
În consecință, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 580/3 din Codul d e procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face sau de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată.
Așa cum s-a mai învederat, daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată și cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuși o modalitate de constrângere care rezultă din amenințarea cu o atare executare dacă debitorul nu își îndeplinește obligația asumată.
Față de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluție nefiind posibilă.
Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că diferența s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți în acest mod fără justă cauză.
Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid.
Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
În atare situație, concluzia care se impune este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiției - Secțiile Unite prin Decizia nr.XX din data de 12.12.2005, în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Față de aceste, în mod legal executorul judecătoresc nu a procedat la executarea silită a hotărârii judecătorești prin care Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei, județul Baf ost obligată la plata daunelor cominatorii în sumă de 300.000 lei (rol) pe zi de întârziere până la întocmirea documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren arabil și 3,25 ha teren pădure și l-a îndrumat pe petent să formuleze acțiune în justiție pentru a transforma acele daune cominatorii în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma care reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Apoi, așa cum în mod corect s-a motivat și în rezoluția nr.739/II/2/2009 din data de 03.11.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în cauză nu există nici o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, care să oblige executorul judecătoresc la îndeplinirea unui act sau efectuarea unei anumite executări silite.
În conformitate cu dispozițiile art.53 din Legea nr.188/2000. "(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
(3) Judecarea plângerii se face cu citarea părților. În cazul admiterii plângerii instanța indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
(4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului.
(5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile.
(6) Nerespectarea, cu rea-credință, de către executorul judecătoresc a obligației stabilite în alin.(5) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă."
Din examinarea acestui text pentru a săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) executorul judecătoresc să fie investit cu punerea în executare a unui titlul executoriu;
b) executorul judecătoresc să refuze motivat efectuarea executării silite;
c) partea nemulțumită de neefectuarea executării silite să fi introdus o plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc;
d) instanța să admită plângerea părții interesate și să indice în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul de executare silită;
e) executorul judecătoresc să nu respecte cu rea-credință, sau, din culpă, a obligației stabilită prin hotărârea de admitere a plângerii.
Ori, în cauza dedusă judecății, așa cum se arăta mai sus, nu există nici o hotărâre judecătorească prin care intimatul-executor judecătoresc să fi fost obligat să pună în executare sentința civilă nr.2681 din data de 09.05.2003, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dimpotrivă, Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr.7056 din data de 12.11.2007, a respins plângerea formulată de contestatorul în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc " ".
În motivarea plângerii petentul a arătat că executorul judecătoresc a refuzat să pună în executare sentința civilă nr.2681 din data de 09.05.2003, pronunțată de Judecătoria Bacău, referitoare la executarea daunelor cominatorii stabilite prin acea hotărâre.
În considerentele hotărârii instanța a arătat, având în vedere și decizia nr.XX din data de 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, refuzul executorului judecătoresc a fost justificat.
Prin decizia civilă nr.481 din data de 14.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul.
Nemulțumit de răspunsul executorului judecătoresc, petentul a introdus și alte acțiuni în justiție împotriva executorului judecătoresc, pe considerentul că acesta refuză să pună în executare sentința civilă nr.2681 din data de 09.05.2003, pronunțată de Judecătoria Bacău, prin care obligată Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei, județul B și președintele acesteia primarul, la plata unor daune cominatorii în sumă de 300.000 lei (rol) pe zi de întârziere până la întocmirea documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren arabil și 3,25 ha teren pădure.
Astfel, prin sentința civilă nr.6630 din data de 06.09.2006, pronunțată de Judecătoria Bacău -fl.26-28 dosar urmărire penală, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de petent.
În motivarea hotărârii s-a arătat că:"Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită numai în limita daunelor interese compensatorii dovedite ulterior de creditor. Aceasta presupune transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, aplicându-se regulile specifice răspunderii civile delictuale.
Instanța este chemată să determine în concret prejudiciul suferit de reclamant prin neîndeplinirea obligației cu întârziere; o soluție contrară însemnând îmbogățirea fără just temei a reclamantului"
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr.504 din data de 15.11.2007fl.31-32 dosar urmărire penală, a respins acțiunea formulată de petent împotriva executorului judecătoresc, instanța reținând că executorul judecătoresc în mod corect nu a procedat la executarea daunelor cominatorii, atât timp cât petentul nu a solicitat transformarea acestora în daune compensatorii, în limita prejudiciului suferit prin neexecutarea obligației de Comisia local de aplicare a Legii nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.1039 din data de 08.02.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău -fl.37-38 dosar urmărire penală, a respins acțiunea formulată de petent prin care solicita obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite în dosarul de executare nr.449/2003.
Prin sentința civilă nr.6989 din data de 10.09.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău -fl.35-36 dosar urmărire penală, a fost respinsă cererea formulată de petent prin care se solicita obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită, pe excepția autorității de lucru judecat.
Instanța a motivat că prin sentința civilă nr.7056/2007 și nr.1039/2008, pronunțate de Judecătoria Bacău au fost respinse cererile având ca obiect tot obligarea executorului judecătoresc că continue executarea silită în dosarul de executare nr.449/2003.
Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr.662 din data de 29.01.2008-fl.39-40 dosar urmărire penală, a respins plângerea formulată de petent împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua executarea silită.
Prin sentința civilă nr.827 din data de 02.02.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău -fl.45-46 dosar urmărire penală, a fost respinsă acțiunea formulată de petent împotriva executorului judecătoresc și Comisia Locală, reprezentată prin primar.
Instanța a reținut că:"Deși reclamantul a formulat numeroase cereri pentru recuperarea creanței având ca obiect daune cominatorii și s-a pus în vedere de către instanțele de judecată, a refuzat în mod constant să solicite transformarea daunelor cominatorii ".
Desigur că, Curtea nu poate în discuție faptul că instanțele s-au pronunțat pe fond asupra aceleași cereri de obligare a executorului judecătoresc la punerea în executare a titlului executoriu, deși se impunea, după rămânerea definitivă a primei hotărâri în soluționarea unei asemenea cereri să fie invocată, chiar și din oficiu, autoritatea de lucru judecat.
Referitor la cererea de revizuire a sentinței penale nr.52 din 12.martie.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Curtea reține următoarele:
Petentul prin cererea din 22.10.2008 a solicitat Judecătoriei Bacău sancționarea executorului judecătoresc, în baza art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000, fiind nemulțumit de modul în care executorul judecătoresc a pus în executare sentința civilă nr.2681/2003.
Întrucât competența după calitatea persoanei, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a persoanei față de care a solicitat să se efectueze cercetări, revine curții de apel, Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr.247/02.02.2009, în baza art.42 și art.28 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
Curtea de Apel Bacău, la rândul ei, prin sentința penală nr.52 din data de 12.03.2009 a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000.
În baza acestei sentințe penale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua dat soluțiile care fac obiectul plângerii formulate de petent în baza art.278/1 alin.1 Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 393 alin. 1 din Codul d e procedură penală: "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".
rt. 394 alin. 1 din Codul d e procedură penală arată care sunt cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că: "Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia."
Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin.2 - 4 ale aceluiași articol, cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. 1 din Codul d e procedură penală constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că prin art.394 alin.2 din Codul d e procedură penală se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când "pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Tot astfel, prin art. 394 alin. 3 din Codul d e procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea: "Constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
În fine, pentru cazul "când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia", s-a prevăzut, în art.394 alin.4 din Codul d e procedură penală, că:"Toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Ori, în raport cu soluțiile care pot fi pronunțate în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a și b din Codul d e procedură penală de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art.345 din Codul d e procedură penală, respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal și cu atât mai puțin o hotărâre dată într-o cauză având ca obiect "plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată", prin care s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278/1 din Codul d e procedură penală, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia:"Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [.] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
În consecință, va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.52 din data de 12.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr.XVII din data de 19.03.2007, în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Potrivit art. 414/2 alin.3 din Codul d e procedură penală: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
La termenul de judecată din data de 19.11.2009, petentul a depus o cerere prin care a arătat că solicită se dispune sancționarea executorului judecătoresc pentru refuzul de a răspunde la cererea 598 din data de 15.10.2008, să-i fie achitat prejudiciul și cheltuielile judiciare și a mai invocat în drept dispozițiile art.404 alin.1/1 Cod procedură civilă, dar în momentul în care Curtea i-a pus în vedere că precizeze obiectul cererii cu care a înțeles să investească instanța de judecată, a precizat că solicită revizuirea sentinței penale nr.52 din data de 12.martie.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău și că este nemulțumit de rezoluțiile cele două rezoluții date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, astfel că instanța a acordat cuvântul pe fond pe plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată și cererea de revizuire.
Acest mod de a proceda al petentului este frecvent uzitat de acesta.
Astfel, prin cererea din data de prin cererea din 22.10.2008 a investit Judecătoria Bacău cu acțiunea solicitând sancționarea executorului judecătoresc conform art.53 din Legea nr.188/2000.
La termenul din data de 27.10.2008, și-a modificat obiectul acțiunii, arătând că acțiunea sa este o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a pune în executare a hotărârii judecătorești, pentru ca termenul din 17.12.2008 să arate că înțelege să-și modifice din nou obiectul acțiunii, în sensul sancționării executorului judecătoresc conform art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000.
În aceste condiții, Judecătoria Bacău, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a persoanei față de care s-a solicitat efectuarea de cercetări, prin sentința penală nr.247/02.02.2009, s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău, care la rândul ei, prin sentința penală nr.52 din data de 12.03.2008 a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000.
În același mod a procedat și pe parcursul soluționării cauzei înregistrate la Judecătoria Bacău sub nr.4931/2006, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.6630 din data de 06.09.2006-fl.27-28 dosar urmărire penală, precum și în cauza înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr-, în care s-a pronunțat sentința penală nr.84 din data de 28.mai.2009.
În această din urmă cauză, deși prin cererea introductivă a arătat că înțelege să formuleze plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, potrivit art.278/1 Cod procedură penală, în instanță arătat că a formulat plângerea în temeiul art.2 alin.1 lit. j din Legea nr.544/2004.
Curtea a motivat că rt.2 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ definește înțelesul unor termeni folosiți în acest act normativ, iar în art.2 lit. se arată următoarele: "plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia".
Petentul a avut în vedere probabil procedura plângerii prealabile administrative, prevăzută de art.7 din Legea nr.544/2004, text potrivit căruia: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Însă trebuie observat faptul că procedura reglementată de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ se aplică, doar atunci când o persoană se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Nu sunt supuse prevederilor Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, soluțiile pronunțate de parchet.
Plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, după parcurgerea procedurii prevăzută de art.257-258 Cod procedură penală, sunt soluționate de instanță potrivit procedurii speciale prevăzută de art.278/1 Cod procedură penală.
Astfel că, plângerea petentului împotriva celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, nu se poate formula potrivit Legii nr.554/2004, ci numai potrivit art.278/1 Cod procedură penală.
Petentul solicita obligarea executorului judecătoresc la plata de despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare.
Însă, deoarece în cauză s-a dispus neînceperea urmării penale împotriva executorului judecătoresc, nu se poate dispune obligarea executorului la plata de despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare.
Petentul a invocat în drept și dispozițiile art.404 alin.1/1 Cod procedură civilă și a solicitat a se dispune trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări în sensul dispozițiilor acestui text.
În conformitate cu dispozițiile art.404 alin.1/1 Cod procedură civilă: "În cazul în care constată nejustificat refuzul executorului de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare silită, dacă fapta nu constituie infracțiune potrivit legii penale, instanța de executare, sesizată potrivit art. 399 alin. 1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la 500 lei la 2.500 lei, precum și, la cererea părții interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată."
În primul rând se impune a arăta că parchetul nu poate face cercetări penale în temeiul acestui text.
Art.404 Cod procedură civilă face parte din dispozițiile procedurale care reglementează contestația la executare.
De altfel, acest lucru rezultă și din conținutului acestui text, text potrivit căruia instanța poate dispune obligarea executorului judecătoresc la plata unei amenzi civile și la plata de despăgubiri pentru paguba cauzată, numai în condițiile în careconstată că refuzul nejustificat al executorului de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare silită, nu constituie infracțiune potrivit legii penale, dar acest lucru se poate realiza numai prin sesizarea instanței de executare potrivit art. 399 alin. 1.
Însă pentru a fi incident acest text trebuie ca fapta executorul judecătoresc să nu constituie infracțiune, potrivit art.53 alin.6 din Legea nr.188/2000, dar refuzul executării să aibă la bază o culpă a acestuia.
Însă, așa cum se arăta mai sus prin mai multe hotărâri judecătorești s-a constatat că refuzul executorului judecătoresc de a executa daunele cominatorii a fost justificat legal, astfel că nu se poate dispune nici obligarea executorului la plata unei amenzi civile și cu atât mai puțin obligarea la plata de despăgubiri civile, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de art.998 și art.999 Cod civil.
Desigur că nimic nu-l împiedică pe petent să se adreseze instanței de judecată competentă material și teritorial cu o nouă acțiune civilă împotriva executorului judecătoresc, chiar și pe temeiul indicat de acesta, art.404 alin.1/1 Cod procedură civilă.
Însă, petentul trebuie să aibă în vedere și sentințele civile pronunțate, referitoare la refuzul executorului judecătoresc de a pune în executare hotărârii judecătorești și care au fost prezentate mai sus.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută și va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.52 din data de 12.03.2009.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală:
Pentru aceste motive;
În numele legii;
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în satul, comuna, județul B, împotriva rezoluției din data de 07.10.2009, dată în dosarul nr.699/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluție confirmată prin rezoluția nr.739/II/2/2009 din data de 03.11.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Menține rezoluția atacată.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.52 din data de 12.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.-, cerere formulată de revizuientul.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent.
08.12.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriela Spoială
