Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 163/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin.
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 219/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.)
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat în reprezentarea intimatului, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu petenta a fost citată la toate cele trei adrese menționate. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța, acordă cuvântul asupra procedurii de citare.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că raportat la art. 177 alin 3 Cod procedură penală, apreciază procedura ca fiind îndeplinită.
Procuror, având cuvântul, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, adresa fiind cea la care petenta a fost citată, inclusiv la fond, sens în care se poate proceda la judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuror, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului de față, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Avocat, pentru intimatul, solicită instanței respingerea recursului împotriva sentinței tribunalului, întrucât raportat și la decizia ÎCCJ nr. 48/2007, obiectul plângerii de față se impune a fi reținut spre rejudecare, însă față de intimatul pe care îl reprezintă, nu există motive de admitere a recursului de față.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr- petenta a solicitat desființarea ordonanței din data de 24.03.2009 dată în dosarul nr. 14/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara, reținerea cauzei spre judecare și condamnarea intimaților -, și pentru infracțiunile pentru care au fost cercetați în dosarul mai sus amintit.
În drept, a invocat dispozițiile art. 278/1 cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 219/01.07.2009, Tribunalul Hunedoara - Secția peanlă, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a) pr.pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva ordonanței nr. 14/D/P/2008 din 26.02.2009 a DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara și a ordonanței nr. 5/D/II/2/2009 din 24.03.2009 a Procurorului - al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara, în contradictoriu cu intimații -, și .
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligată petenta să plătească suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut și motivat că prin ordonanța din data de 26.02.2009 dată în dosarul nr. 14/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoaras -a dispus în baza art. 249, 249/1 cod procedură penală rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) cod procedură penală, art. 10 lit. b/1 cod procedură penală și art. 18/1 cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - (minor la data săvârșirii faptei) și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii de 500 lei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod procedură penală.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 al. 4 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c) Cod procedură penală față de și pentru infracțiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 în modalitatea deținerii fără drept de materiale pornografice cu minorii într-un sistem informatic, întrucât nu ei sunt autorii faptei.
În temeiul art. 228 al. 4 cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penală a dispus și neînceperea urmăririi penale față de - (minor), și pentru infracțiunea prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În motivarea soluției s-a reținut că intimatul - a înregistrat în cursului anului 2007, cu ajutorul unui telefon mobil marca Nokia 7710 derularea relațiilor sexuale dintre el și partea vătămată minoră, relații sexuale care s-au consumat la locuința celui dintâi. Ulterior intimatul a transferat aceste imagini cu ajutorul unor device-uri de pe telefonul mobil pe calculatorul său personal, unde le-a deținut o perioadă de timp.
Intimatul a recunoscut faptul că a înregistrat filmul respectiv, dar nu a recunoscut faptul că ar fi prestat acele imagini pe internet.
Întrucât din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că autorul infracțiunii prev. de art. 51 din Legea 161/2003 este intimatul -, față de intimații și s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. c) Cod procedură penală (fapta nu a fost săvârșită de intimații).
Cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor în ceea ce privește identificarea autorului infracțiunii prev. de art. 51 din Legea 161/2003 în modalitatea răspândirii sau transmiterii de materiale pornografice cu minori, întrucât prin percheziția sistemului informatic nu s-a putut stabili modalitatea în care filmul a ajuns în rețeaua Internet.
Plângerea formulată de petenta (conform art. 278 cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată prin ordonanța nr. 5/D/II/2/2009 din 24.03.2009 a Procurorului al DIICOT - BT
Reanalizând probele administrate în dosarul 14/D/P/2008 instanța constată că plângerea petentei nu este fondată.
Astfel, s-a apreciat că cererea petentei de reținere a cauzei privind pe intimații și (față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale) nu este admisibilă, raportat la Decizia nr. 48/2007 a ICCJ.
În ce-l privește pe intimatul -, instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina acestuia că a deținut fără drept imagini pornografice cu minori în sistemul informatic, faptă penală prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la atingerea minimă a valorilor sociale apărate prin Legea 161/2003 care reglementează prevenirea și combaterea criminalității informatice în modalitatea deținerii fără drept de materiale pornografice cu minori, la relațiile de prietenie existente la acea dată între petenta și intimatul -, precum și raportat la atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei și la concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În concluzie, sancțiunea administrativă aplicată este în limite legale și nu se impun sancționarea intimatului prin aplicarea unei pedepse penale.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris, petenta.
Inițial cauza a fost înregistrată sub ds. nr- pe rolul Secției penale a Curții de APEL ALBA IULIA, iar prin încheierea din 15 2009 pronunțată în dosarul susmenționat această secție a transpus cauza pe rolul Secției pentru cauze cu minori și de familie, cauza fiind înregistrată sub ds. nr-.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma recursului declarat în cauză, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin. 3 și 385/9 alin. 3 Cod pr.p., cu referire la art 278/1 Cod pr.p.,C de Apel constată că recursul formulat nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța din data de 26.02.2009 dată în dosarul nr. 14/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoaras -a dispus în baza art. 249, 249/1 cod procedură penală rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) cod procedură penală, art. 10 lit. b/1 cod procedură penală și art. 18/1 cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - (minor la data săvârșirii faptei) și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii de 500 lei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod procedură penală.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 al. 4 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c) Cod procedură penală față de și pentru infracțiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 în modalitatea deținerii fără drept de materiale pornografice cu minorii într-un sistem informatic, întrucât nu ei sunt autorii faptei.
În temeiul art. 228 al. 4 cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penală a dispus și neînceperea urmăririi penale față de - (minor), și pentru infracțiunea prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin Decizia nr. 48/2007 a ÎCCJ, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.c) din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.2781 alin.8 lit.c) din Codul d e procedură penală.
Așadar, prin această decizie pronunțată în interesul legi, care este obligatorie, conform dispozițiilor art. 414 alin. 3, partea finală din Codul d e proc.penală, s-a stabilit cu titlu de lege că în cazul în cazul plângerii formulate împotriva ordonanței/rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 al. 8 lit. c) Cod procedură penală, respectiv de reținere a cauzei spre rejudecare.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, cererea petentei de a se reține cauza spre rejudecare în vederea aducerii unei soluții de condamnare a intimaților și, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nu este admisibilă, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Tot astfel, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins plângerea petentei în ce- privește pe intimatul - (minor), față de care s-a reținut corect că a deținut fără drept imagini pornografice cu minori în sistemul informatic, faptă penală prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În conformitate cu prevederile art. 18/1 alin. 1 din Cod penal,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alineatul 2 al aceluiași articol se precizează că,La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de intimatul minor - nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Fapta intimatului minor care în cursului anului 2007, înregistrat cu ajutorul unui telefon mobil marca Nokia 7710 derularea relațiilor sexuale dintre el și partea vătămată minoră, relații sexuale care s-au consumat la locuința celui dintâi, pentru ca apoi intimatul să transfere aceste imagini cu ajutorul unor device-uri de pe telefonul mobil pe calculatorul său personal, unde le-a deținut o perioadă de timp, constituie o faptă prin care s-a adus atingere minimă valorilor apărate prin Legea nr. 161/2003 care reglementează prevenirea și combaterea criminalității informatice în modalitatea deținerii fără drept de materiale pornografice cu minori.
La aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta, respectiv, existența la aceea dată a relațiilor de prietenie între petentă și intimatul -, persoana și conduita intimatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și, deci, o regretă.
De asemenea, la aprecierea gradului de pericol social nu se pot omite concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara în care se relevă că intimatul - are în prezent o ocupație, beneficiază de sprijinul afectiv și material al familiei, are un anturaj cu comportament adecvat normelor de conviețuire socială, o percepție realistă asupra rolului său social actual și viitor și proiecte realiste referitoare la viitorul socio-profesionist, date pozitive de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social a faptei săvârșite.
Reținând că sancțiunea administrativă aplicată este în limite legale și nu se impun sancționarea intimatului prin aplicarea unei pedepse penale, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta.
Ca o consecință a soluției pronunțate și în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod pr.p. va fi obligată numita recurentă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 219/1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală.
Obligă pe numita recurentă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/30.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
