Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 164/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul "" împotriva încheierii din 27 Octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă
La apelul nominal făcut în ședința publică
au răspuns: - inculpat recurent - "" personal, aflat în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistat de avocat, apărător numit din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul, la întrebarea instanței, învederează că este de acord să fie asistat din oficiu.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 38514Cod procedură penală, coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi asistat de instanța de recurs sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu dorește să dea nici o declarație și își menține cele date până acum.
Avocat, arată că nu mai are alte cereri.
Procuror, de asemenea, nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător numit din oficiu, având cuvântul, susține recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia întrucât și-a recunoscut fapta, punerea sa în libertate întrucât nu prezintă pericol social, este la prima confruntare cu legea penală și există circumstanțe atenuante, sens în care se impune judecarea acestuia în stare de libertate.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față formulată de inculpatul, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, mai mult, instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă cu executare de 8 ani închisoare fiind vorba despre o infracțiune cu deosebit grad de pericol social.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate întrucât toate faptele de care este acuzat susține că nu a participat la săvârșirea lor și i-au fost impuse declarațiile pe care le-a dat, el a lucrat, este un om necăjit iar pe 25 martie a fost ziua sa de naștere și nu a avut cum să participe la fapte, mai mult, a fost luat de organele de poliție care l-au bătut și l-au pus să semneze declarațiile.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 27 Octombrie 2009 Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-, a dispus în baza disp. art. 300/2 Cod proc. penală rap. la art. 160/b din același cod menținerea măsurii preventive a inculpatului, și al lui, născut la data de 25 martie 1981, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol public datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetați în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul legal, a solicitat admiterea recursului, casarea încheieri penale atacate și, rejudecând cauza, în baza art.160/b alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate, întrucât nu a participat la săvârșirea faptelor, declarațiile luate de către organele de anchetă penală i-au fost luate sub presiune, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol social, este la prima confruntare cu legea penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 Cod proc. penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 și 148 lit.f) din Codul d procedură penală și art. 139 din același cod, și art. 160/1 și urm. Cod proc. penală, se apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de apel constată, în principal, că prin sentința penală nr. 153/2009 din 17.09.2009, reținând, printre altele, vinovăția inculpatului, Judecătoria Hunedoara în baza disp. art. 208, 209 lit. a ) Cod penal, art. 192 alin. 1 și 2, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, 189 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 208, 209 lit. a și d Cod penal, toate cu aplicarea disp. art. 75 lit. c Cod penal, art. 208, 209 lit. d și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 211 alin. 1 și 2/1 lit. c Cod penal, art. 192 alin. 1 Cod penal, art. 211 alin. 1 și 2/1 lit. c Cod penal, art. 192 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fapte aflate în concursul real de infracțiuni, conf. art. 33 Cod penal, l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat ( 3 infracțiuni), violare de domiciliu ( 3 infracțiuni), lipsire de libertate, lovire sau alte violențe, tâlhărie ( 2 infracțiuni).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara.
S-a stabilit un prim termen de judecată la data de 16.11.2009.
La data de 27 octombrie 2009, tribunalul, ca instanță de apel, a stabilit termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a inculpatului, conf. art. 300/2, rap. la art. 160/b Cod proc. penală, când s-a pronunțat încheierea penală supusă actualului control de legalitate.
În conformitate cu disp. art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz, contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, inculpatul recurent a fost arestat preventiv în baza disp. art. 143,146 și 148 lit. d) și f) Cod proc. penală, texte de lege ce sunt în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) CEDO, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune și a comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsare în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, inculpatul recurent a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de care a fost acuzat prin actul de inculpare, subzistând astfel temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
În acest context, în mod corect, Tribunalul a apreciat că temeiuri care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent și, având în vedere disp. art. 5 CEDO, existența unei condamnări, chiar în primă instanță a inculpatului, conduce la bănuiala verosimilă că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege -art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăția sa, Curtea constată că ele exced cauzei de față, acestea putând fi invocate în fața instanței de apel singura competentă să se pronunțe în actuala fază procesuală asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.
Ca atare, menținerea arestării preventive a inculpatului în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Nu este de neglijat a se arăta că, pentru motivele expuse mai sus și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, se apreciază că nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursului recurentului inculpat, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza disp. art. 192 alin.2 Cod proc. penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii din 27.10.2009 a Tribunalului Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. T/2 ex/9.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
