Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 173
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 55/22 ianuarie 2009 Tribunalului Iași în dosarul nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică - lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei au fost depuse, prin serviciul de registratură al instanței, un memoriu formulat în scris de petentul recurent, prin care solicită amânarea cauzei fiind în imposibilitatea prezentării la termenul de astăzi deoarece are termene de în alte cauze aflate pe rolul și concluzii scrise formulate de intimatul, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie părților cererea de amânare formulată de petentul.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, nefiind depuse acte în susținerea acesteia.
Față de cererea de amânare formulată de petentul și având în vedere că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare în susținerea acesteia, instanța respinge cererea și din oficiu, invocă excepția indamisibilității recursului, decizia recurată fiind pronunțată la Tribunalul Iași de un complet de recurs și acordă cuvântul părților atât pe excepție cât și cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale..
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de petentul, având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată de un complet de recurs și de respingere ca nefondat a recursului cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare atât pe excepție cât și pe fond.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 55 din 22 ianuarie 2009 Tribunalului Iașis -sa decis:
Respinge cererea petentului privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 19 al. 4 din Legea nr. 51/1995.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către petenții, domiciliat in I, b-dul - cel M si, nr. 3, --1,. A,. 5,. 18, jud. I, și, domiciliat in I, str. -, nr. 36, --1,. B,. 3. 10, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 3162 pronunțate de Judecătoria Iași la data de 21.10.2008 în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Instanța de fond a reținut:
În mod legal și temeinic și cu o motivare pertinentă, prima instanță a respins plângerea formulată de petenții și împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, ca fiind tardiv formulată.
Într-adevăr, potrivit art. 2781alin. 1 Cod procedură penală "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
Potrivit art. 2781alin. 2 Cod procedură penală "în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 (de 20 de zile - ) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile". Conform art. 277 Cod procedură penală " procurorul este obligat sa rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată, persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată".
Petenții nu au respectat termenele prevăzute de aceste texte. Astfel, ei nu a formulat plângerea cu care a investit prima instanță în termenul de 40 zile (20 +20 zile) de la momentul înregistrării la parchet a plângerii adresate procurorului ierarhic superior împotriva rezoluției procurorului de caz din 23.01.2006 de neîncepere a urmăririi penale, ci abia la data de 25.07.2008 (data poștei).
Petenții nu trebuiau să aștepte ca primul-procuror să le soluționeze plângerea menționată și să le-o comunice.
Dispozițiile art. 2781alin. 2 Cod procedură penală au fost instituite tocmai pentru a proteja/garanta drepturile părții interesate de a se adresa instanței și de a-i fi soluționată cauza într-un termen rezonabil în ipoteza în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termenul legal de 20 de zile de la înregistrare. Or, în speță, se observă că procurorul ierarhic superior (respectiv primul-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași ) a soluționat plângerea abia la data de 26.06.2008, cu mult peste termenul de 20 de zile de la înregistrarea acesteia.
Într-o asemenea situație, termenul de 20 de zile în care petenții se puteau adresa instanței nu mai curge de la data comunicării soluției procurorului ierarhic superior, ci de la data expirării celor 20 de zile în care acest procuror avea obligația de a soluționa plângerea. Prin urmare, în speță este incident textul derogatoriu al art. 2781alin. 2 Cod procedură penală care a fost reglementat tocmai pentru a împiedica tergiversarea cauzei în ipoteza în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termenul legal și a garanta accesul efectiv al persoanei interesate la o instanță.
Or, așa cum just a reținut prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 185 od procedură penală "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului si nulitatea actului făcut peste termen.˝ Și cum dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. 2 din Codul d e procedura penală, plângerea adresată instanței de judecată competente împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecata, fără respectarea termenelor imperative prevăzute de dispozițiile legale sus-citate, nu o mai poate investi legal, în acest caz fiind încălcate dispozițiile relative la sesizarea instanței. Într-adevăr, nerespectarea termenelor imperative prevăzute de dispozițiile legale menționate înseamnă deci că prima instanță nu putea fi considerată legal sesizată cu judecarea pe fond a cauzei. Nerespectarea dispozițiilor procedurale impuse de art. 2781Cod procedură penală afectează însăși legalitatea sesizării primei instanței. Tocmai de aceea, nici tribunalul nu va analiza motivele de recurs ce vizează fondul plângerii.
În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de petentul, a disp. art. 19 alin 4 din Legea nr. 51/1995, în fața instanței de recurs, Tribunalul apreciază că aceasta este inadmisibilă și ca atare va respinge cererea petentului de suspendare a cauzei și înaintare a acesteia la Curtea Constituțională pentru următoarele considerente:
dispozițiilor din Legea nr. 51/1995 a fost invocată și la prima instanță, cu privire la care aceasta s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibilă, soluție care face a făcut obiectul recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2008 a Judecătoriei Iași, recurs respins prin decizia penală nr. 756/11.11.2008.
În fața instanței de recurs petentul a circumstanțiat cererea, invocând expres neconstituționalitatea art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995, conform căruia " calitatea de avocat definitiv, în condițiile art. 16, cel care înainte de primirea în profesie a îndeplinit funcții juridice timp de cel puțin 5 ani.
(2) magistrați nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat, iar foștii procurori și cadre de poliție nu pot acorda asistenta juridică la organele de urmărire penală din localitate timp de 2 ani de la încetarea funcției respective.
În deliberare asupra excepției invocate, tribunalul reține că otrivit p. art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată,fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992 " Curtea Constituțională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție, (republicată), sau de legea sa organică. Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate".
În aplicarea acestui text, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa constantă, că excepțiile de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și cu privire la care autorii excepției nu formulează nici un motiv prin care să susțină neconstituționalitatea textelor de lege criticate, ci se limitează doar la indicarea textelor constituționale pretins încălcate, sunt inadmisibile.
De altfel, chiar instanța, care are obligația formulării punctului propriu de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, este pusă în imposibilitate să-și îndeplinească sarcina, prin nemotivarea de către autorul excepției.
De aceea, instanțele în fața cărora se invocă o excepție de neconstituționalitate nu au doar un simplu rol decorativ, de suspendare a cauzei și de înaintarea a dosarului la Curtea Constituțională, ci au un rol de filtru, respectiv de a aprecia asupra oportunității și necesității sesizării Curții Constituționale, în special din perspectiva art. 6 paragraful 1 din
Mai mult, în speță, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995, enunțat mai sus, este inadmisibilă și întrucât soluționarea cauzei nu depinde indisolubil de acest text, numita - neavând calitate procesuală în cauză, iar calitatea de avocat sau fost judecător a acesteia nu are legătură cu prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge cererea formulată de petentul, privind sesizarea Curții Constituționale a României, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995, excepție pe care o constată inadmisibilă.
Față de toate considerentele expuse mai sus, constatând temeinicia și legalitatea hotărârii criticate, în baza art. 38515pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenții și împotriva sentinței penale nr. 3162/21.10.2008 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr-, pe care o va menține.
În termen legal petentul a recurat decizia penală sus-menționată, invocând faptul că instanța de fond nu a acordat termen de judecată conform cererii de amânare formulate, nu au fost rezolvate excepțiile de neconstituționalitate invocate.
În fața instanței de recurs petentul a depus o nouă cerere de amânare, invocând existența altor procese cât și plecarea sa din localitate, solicitând sesizarea Parchetului General de pe lângă cu privire la unele fapte penale, invocând existența de intervenții în dosare, abuzuri cât și excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995 prin care i s-ar încălca dreptul la un proces echitabil prev. de art. 21 alin. 3 Constituție.
La dosar a fost depus un memoriu formulat de intimatul
Instanța de recurs a analizat în fapt și drept, legalitatea și temeinicia recursului formulat constatând următoarele:
În primul rând decizia recurată, pronunțată de Tribunalul Iași este definitivă - decizie prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de petent cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995.
În drept, în conformitate cu disp. art. 3851Cod procedură penală prezenta decizie nu poate fi supusă căii de atac, respectiv recursul.
Față de acest considerent, în conformitate cu disp. sart. 38515pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul petentului.
În al doilea rând, privind capătul de cerere formulat de petent referitor la sesizarea Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. 4 Legea avocaturii nr. 51/1995, aceasta nu are legătură cu prezenta cauză.
Apreciind asupra oportunității și necesității sesizării Curții Constituționale, din perspectiva art. 6 paragraf 1 din - soluționarea cererii petentului poate fi realizată și fără sesizarea Curții Constituționale - întrucât aspectul invocat nu este fondat, respectiv persoana numitei -, care nu are calitate procesuală - iar calitatea de avocat sau fost judecător al acesteia nu are legătură cu prezenta cauză.
Instanța de fond a examinat just legalitatea și temeinicia cererii formulată de petentul, respingând-o ca inadmisibilă.
În considerarea tuturor aspectelor prezentate, va fi respinsă ca nefondat recursul vizând cererea petentului de sesizare a Curții Constituționale referitoare la excepția formulată și ca inadmisibil recursul formulat de acesta vizând o hotărâre definitivă (respectiv decizia recurată, nr. 55/22 ianuarie 2009 Tribunalului Iași ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 55/22 ianuarie 2009 Tribunalului Iași.
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 55 /22 ianuarie 2009 Tribunalului Iași, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: --,
,
25.03.2009
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Elena Scriminți, Maria Cenușă
