Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 191
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Grosu Valerica judecător
-A - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr. 436 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, a pus în discuție cererea de amânare formulată de recurent petent, care arată că nu se poate prezenta în instanță întrucât are o altă cauză pe rolul Tribunalului Neamț, cerere formulată și la termenul din 12.02.2009.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că este a doua cerere formulată pentru același motiv, nu s-a făcut dovada celor susținute și arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, respinge cererea de amânare având în vedere că la termenul din 12.02.2009 recurentului - petent i s-a mai acordat un termen în acest sens, pune în discuție inadmisibilitatea recursului având în vedere decizia penală nr. 436 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț și acordă cuvântul reprezentantului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 436 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefundat recursul declarat de petent.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 205/18.03.2008, Judecătoria Piatra -N, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr. 2702/P/14.08.2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra -N, în dosarul nr. 2702/P/2007, rezoluție pe care a menținut-
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Petentul a formulat, la data de 26.06.2007, împotriva intimatului, o plângere pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea de posesie și distrugere, prev. de art. 220 al.1 și 217 al.1 pen. arătând că intimatul a pășunat cu oile suprafața de 10.000 mp pe care o lăsase pentru cosire, faptă pe care intimatul a recunoscut-
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția nr. 2702/P/14.08.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra N în 2702/P/2007, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de intimat pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate. Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția nr.1893/ll-2/2007 a prim-procurorului unității.
Probele administrate pe parcursul cercetărilor nu au confirmat învinuirile aduse intimatului. Astfel, pe parcursul urmăririi penale au fost audiate părțile, intimatul negând săvârșirea infracțiunilor. Petentul a înțeles să se folosească doar de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens copia titlului de proprietate nr.52/936/1.07.1996 (8 ).
În cauză organele de cercetare penală au efectuat o cercetare la fața locului, în prezența părților, concluzionând că nu s-au observat urme de ocupare a terenului și nici urme ale pășunatului cu oile. S-a mai reținut că stâna intimatului era amplasată la aproximativ 10 km distanță de terenul indicat de către petent ca fiind al său.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost semnat de către ambele părți, fără obiecțiuni sau completări.
Instanța a constatat că pe parcursul urmăririi penale cauza a fost lămurită sub toate aspectele și au fost respectate dispozițiile legale referitoare la această fază a procesului penal. În mod corect organul de urmărire penală a apreciat că învinuirile aduse intimatului nu s-au confirmat, probele administrate în cauză infirmând aceste învinuiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal petentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond nu a audiat martori, nu a fost efectuată o cercetare la fața locului, iar organele de urmărire penală au încălcat dispozițiile art. 277 Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a respins plângerea formulată de petent și a menținut rezoluțiile nr. 2702/P/2007 și nr. 1893/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra -N, ca fiind legale și temeinice.
În cursul urmăririi penale s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, respectiv: a fost audiată partea vătămată, intimatul și s-a efectuat o constatare la fața locului, de către organele de poliție. Din coroborarea acestor probe a rezultat că terenul despre care petentul pretinde că a fost ocupat fără drept, de către intimat, este liber și nu prezintă urme de tulburare. intimatului se află la o distanță de 10 km față de terenul petentului, teren care este acoperit de iarbă pentru cosit. S-a constatat, în cursul urmăririi penale că intimatul nu a ocupat acest teren și că oile sale nu au pășunat terenul respectiv, neexistând infracțiunea de tulburare de posesie și distrugere.
Soluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale față de, pentru infracțiunile prevăzute de art. 220 alin. 1 Cod penal și art. 217 alin. 1 Cod penal este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii definitive, a declarat din nou recurs petentul.
Recursul este inadmisibil.
Recursul este inadmisibil atunci când este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care a intrat în autoritatea de lucru judecat, a unei decizii pronunțate de instanța de recurs (recurs la recurs) întrucât legiuitorul dă posibilitatea oricărei părți să uzeze o singură dată de căile de atac împotriva unei hotărâri, cu condiția ca aceasta să fie susceptibilă de o atare cale de atac.
Recursul inadmisibil, la fel ca și recursul tardiv, este considerat inexistent, ceea ce înseamnă că nu produce nici un efect.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, constatând inadmisibilitatea căii de atac, urmează ca în temeiul art.38515pct.1 lit. a Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de petentul, potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurent petent, împotriva deciziei penale nr. 436 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț,în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.
Red. Tr.Nț. - //
Red. -
tehnored. - - 2 ex.
20.03.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica
