Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 224
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea contestației in anulare formulată depetentulimpotriva deciziei penale nr.152 din data de 10.03.2009 pronunțata de Curtea de Apel I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipseste petentul contestator.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza ca petentul a depus, prin registratura, un memoriu (8 file), care este atasata la dosarul cauzei.
Instanta constata că procedura de citare cu petentul s-a realizat prin afișare, acesta a depus la dosar un memoriu. Nemaifiind cereri de formulat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul procurorului.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare, ca nefondată.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia penală nr. 152/10.03.2009 a Curții de APEL IAȘIs -a respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul împotriva deciziei penale nr. 5/8.01.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut- și a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 582 din 18.11.2008, Judecătoria Bârlada dispus respingerea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale fata de numitul G, pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, art. 205, art. 206 Cod penal, dispusa de procuror in dosarul de urmărire penala 553/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
In temeiul art. 193 Cod procedură penala l-a obligat pe să plătească lui G, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 192 Cod procedură penala l-a obligat pe să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 09.12.200, a cumpărat de la magazinul aparținând firmei din Bârlad, la care gestionar era G, doua aparate electronice: un radio și un casetofon, pentru suma de 99 lei.
La cumpărarea bunurilor s-a efectuat proba tehnica a bunurilor, acordându-se garanție.
Ulterior, bunurile cumpărate s-au defectat, astfel că în cursul lunii februarie 2008, la 2 luni de la cumpărare, s-a prezentat la magazin, solicitând să- restituie banii și să primească bunurile defecte.
G refuzat sa- restituie banii, întrucât bunurile puteau fi reparate gratuit, fiind în termenul de garanție, între acesta și având loc o discuție contradictorie.
Potrivit art. 215 alin. 1 Cod penal - Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Potrivit art. 205 Cod penal - Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă.
Potrivit art. 206 Cod penal - sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu amendă de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei.
Art. 205 și art. 206 Cod penal au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 62/2007, a constatat că dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 și 207 din Codul penal, sunt neconstituționale.
Analizând materialul probator existent la dosarul de urmărire penală, instanța de fond, având în vedere că la vânzarea bunurilor s- efectuat testarea acestora, fiind în stare optimă de funcționare și faptul că bunurile sunt în garanție, conform actelor depuse la dosar, a apreciat că în cauză soluția data de procuror și menținută ulterior de prim procuror, este una legala si temeinica, motiv pentru care a menținut-o, respingând plângerea formulata de .
In temeiul art. 193 Cod procedură penală l-a obligat pe să plătească lui G, cheltuielile de judecata.
In temeiul art. 192 Cod procedură penală l-a obligat pe să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în cauză nu s-a făcut cercetarea judecătorească pentru infracțiunea de înșelăciune, că de la arhiva instanței nu i s-a pus la dispoziție dosarul pentru studiu, că deși avocatul angajat de persoana cercetată a lipsit la mai multe termene de judecată și că în loc să fie amendat a fost premiat din banii altora.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul constată că în mod just și în deplină concordanță cu materialul probator existent la dosar, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul .
În mod corect s-a reținut de instanța de fond că atâta timp cât la vânzarea bunurilor s-a efectuat testarea acestora, fiind în stare optimă de funcționare și că atâta timp cât aceste bunuri sunt în termenul de garanție, așa cum rezulta din actele depuse la dosar, procurorul de caz nu putea să dea decât soluția respingerii plângerii, confirmată prin rezoluția prim-procurorului.
S-a motivat de către instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, că infracțiunile prevăzute de art. 205 și 206 Cod penal au fost abrogate prin art. 1 pct. 56 și art. 278/2006.
Față de considerentele arătate, recursul declarat este nefondat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod procedură penală a fost respins, fiind menținută sentința penală nr. 582/18.11.2008 a Judecătoriei Bârlad ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestor hotărâri a declarat un nou recurs petentul, invocând nelegalitatea și netemeinicia lor.
Motivându-și noul recurs promovat, petentul a susținut că persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale Gac omis infracțiunile de înșelăciune în dauna avutului personal, insultă și calomnie și a cerut sancționarea acestuia.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală constată că noul recurs promovat este inadmisibil.
Astfel, potrivit disp. art. 2781alin. 10 Cod procedură penală hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. "a" și "b" Cod procedură penală, poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Pe cale de consecință, împotriva sentinței pronunțate de judecător există o singură cale ordinară de atac, cea a recursului și de care petentul a uzat în prezenta cauză.
Așa fiind, noul recurs promovat de petentul apare ca inadmisibil, urmând a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii petentul formulează prezenta contestație în anulare arătând că soluția instanței este nedreaptă și favorizatoare pentru infractori, fiind dată cu nerespectarea legii iar din dosar s-au sustras acte, probe și dovezi care s-au înlăturat netemeinic.
Solicită petentul judecarea cauzei de către, arătând că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, după ce fost și păgubit prin fapta numitului
Petentul nu indică temeiul de drept al contestației.
În dovedirea contestației, petentul depune extrasul de pe hotărârea penală din 10.03.2009 a Curții de APEL IAȘI.
S-a atașat la prezenta contestație în anulare dosarul penal nr- al Curții de APEL IAȘI la care se află, atașate dosarele Judecătoriei Bârlad și Tribunalului Vaslui.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Prin decizia penală 152/10.04.2009 a Curții de APEL IAȘIs -a respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul împotriva deciziei penale nr. 5/8.01.2009 a Tribunalului Vaslui și acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în acest recurs, reținându-se că împotriva sentinței date de Judecătoria Bârlad, potrivit art. 278 ind. 1 alin. 10 Cod procedură penală se poate face recurs o singură dată, nemaifiind prevăzută de lege o altă cale de atac împotriva deciziei date în recurs de Tribunalul Vaslui.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibil noul recurs declarat de petentul .
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de contestator instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinsă contestația în anulare, nefiind îndeplinite prevederile art. 386 Cod procedură penală.
Potrivit art. 389 cod procedură penală, contestația în anulare se introduce la instanța de recurs care pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
În cauza de față se solicită anularea deciziei penale nr. 152/10.03.2009 a Curții de APEL IAȘI și instanța competentă să judece contestația în anulare este Curtea de APEL IAȘI, și nu Înalta Curte de Casație și Justiție, cum solicită contestatorul.
Potrivit art. 386 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cauze:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f-i, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitiv pentru aceeași faptă.
Motivele invocate de contestatorul nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres de art. 386 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale 152/10.03.2009 a Curții de APEL IAȘI. Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 152 din 10.03.2009 a Curții de APEL IAȘI.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 70 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.03.2009
Curtea de APEL IAȘI
Jud.
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu
