Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.244/R/2008
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia
JUDECĂTORI: - -
-
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.101 din data de 26.02.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Petentul susține concluziile scrise și în esență solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe cale de consecință admiterea plângerii, desființarea rezoluției adoptate de procuror și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale, întrucât există infracțiunea pentru care s-a formulat plângere penală.
În completarea concluziilor scrise depuse la dosar arată că raportul întocmit la data de 7.09.2007 de către intimatul, în care se arată că s-a deplasat la debitori însă nu a putut întreprinde nici un demers pentru recuperarea prejudiciului întrucât nu a fost nimeni acasă nu corespunde adevărului. De asemenea, arată că din extrasul CF și plângerea penală formulată de numita de la filele 15,16 din dosarul 319/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din care rezultă că numitele și au lucrat pe parcela lor este al doilea neadevăr.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.244 din data de 26 februarie 2008 Tribunalului Maramureș și a rezoluției procurorului, arătând că din actele dosarului nu se confirmă elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a formulat plângere penală și nu se impune trimiterea cauzei la Parchet.
CURTEA
Prin sentința penală nr.101 din data de 26 februarie 2008 s-a respins ca nefondată, în temeiul art.278/1 pr.pen. plângerea formulată de către petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 13.09.2007, pronunțată în dosarul nr.319/P/2007 al parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. petentul a fost obligat să plătească suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că prin plângerea înaintată petentul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună "recercetarea cazului." "recuperarea prejudiciului" și "casarea sentinței nr.719 din 22 noiembrie 2005".
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a stabilit următoarele:
La data de 15.08.2007 petentul, a sesizat Direcția Generală Anticorupție - Biroul pentru județul M, solicitând cercetarea făptuitorului, având în vedere faptul că acesta în calitate de lucrător de poliție la Postul de Poliție al comunei nu și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, aducând atingere intereselor legale ale petentului.
Prin rezoluția nr.319/P/2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.246 pen.
În motivarea rezoluției respective s-a reținut că petentul a considerat că făptuitorul, cu ocazia efectuării cercetărilor din dosarul nr.998/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, a făcut propunere necorespunzătoare, în sensul de a nu se începe urmărirea penală față de și pentru infracțiunea prev.de art.271 alin.2 pen. Propunerea făptuitorului a fost confirmată de procurorul competent de la parchetul din teritoriu, iar plângerile formulate de petent în conformitate cu prevederile art.275 și următoarele proc.pen. au fost respinse de procurorul ierarhic și de instanțele competente, de unde rezultă că activitatea desfășurată de făptuitor a fost apreciată corespunzător de organele de control judiciar și nu se poate trage concluzia că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Împotriva rezoluției petentul a formulat plângere, iar prin rezoluția nr.869/II/2/2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus respingerea plângerii.
Analizând actele și lucrările dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.319/P/2007, precum și rezoluțiile pronunțate, instanța a apreciat că acestea sunt legale și în consecință plângerea este neîntemeiată.
Conform art.246 pen. constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Astfel, în cauză, nu poate fi reținută acțiunea de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu sau neîndeplinirea acestora, cu știință, de către un lucrător de poliție, în speță numitul, doar pe considerentul că propunerea făcută în legătură cu soluția din dosarul penal în care parte vătămată era petentul îl nemulțumește pe acesta și îi cauzează astfel o vătămare a intereselor.
De altfel, propunerea în legătură cu soluția din dosarul penal respectiv a fost confirmată și de procuror.
Pentru considerentele de mai, instanța a apreciat plângerea ca neîntemeiată și pe cale de consecință, a respins-o, apreciind ca legală soluția de neîncepere a urmăririi penale din 13.09.2007 pronunțată în dosarul nr.319/P/2007 al parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal petentul, arătând că soluția instanței de fond nu este corectă, deoarece la data de 11.08.2005 făptuitorul, în calitate de polițist, s-a prezentat la terenul în litigiu, a constatat furtul otăvii și scandalul avut de petent cu autoarele furtului, dar le-a acoperit faptele. Întrucât împotriva făptașilor nu au fost luate măsuri, petentul consideră că aceștia au fost favorizați de către Poliția locală din.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, pretinsul abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ar fi fost comis de către făptuitorul la data de 11.08.2005 când nu ar fi intervenit pentru ca petentul recurent să își recupereze otava de pe un teren despre care acesta afirma că îi aparține, otava fiind luată de numitele și mama sa, iar ulterior făptuitorul a întocmit un referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală față de numitele și sub aspectul comiterii infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, cu motivarea că petentul a fost pus în posesie în mod greșit cu terenul în litigiu, care de fapt este proprietatea numitei, teren primit ca zestre de la tatăl ei, numărul topografic fiind identificat în mod greșit ocazia întabulării.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauză propusă de făptuitorul a fost confirmată de Prim-procuror prin rezoluția din data de 7.12.2005, iar plângerea formulată de petent la procurorul ierarhic superior a fost respinsă prin rezoluția nr.1193/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
De asemenea plângerea formulată de petent la instanță a fost respinsă conform prevederilor art.278/1 pr.pen. prin sentința penală nr.105 din data de 14 martie 2006 Judecătoriei Vișeu d e, definitivă prin decizia penală nr.203/2006 a Tribunalului Maramureș.
Susținerea petentului că toate plângerile i-au fost respinse datorită modului în care făptuitorul a întocmit referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale nu au nici un suport, deoarece în situația în care petentul deținea documente care să ateste că a fost pus în posesie în mod corect asupra terenului în litigiu ar fi putut să le prezinte procurorului sau instanței de judecată, ultima judecând plângerea pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, dar și a oricăror înscrisuri noi prezentate de partea interesată.
Petentul nu a prezentat astfel de documente, iar împrejurarea că terenul în litigiu era proprietatea numitei a fost demonstrată cu acte, folosirea de către aceasta a terenului fiind atestată și prin depozițiile martorilor.
Prin urmare în prezenta cauză nu se constată săvârșirea niciunui abuz de către făptuitorul, motiv pentru care în temeiul art. 38515pct.1 lit.b proc.pen. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de către petentul domiciliat în comuna, nr.781, jud.M, împotriva sentinței penale nr.101 din 26.02.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat petentul să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.respinge ca nefondat recursul declarat de către petentul domiciliat în comuna, nr.781, jud.M, împotriva sentinței penale nr.101 din 26.02.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe petent să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.//
18.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
